DECIZIE Nr. 249*) din 17 iunie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54 din
Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 27 noiembrie 1997
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
Costica Bulai - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 decembrie 1996, pronuntata de Curtea de Apel
Bucuresti - Sectia contencios administrativ in Dosarul nr. 731/1996, Curtea Constitutionala
a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 54 din Legea nr. 33
din 29 martie 1991 privind activitatea bancara, ridicata de Sima Ioan. In
sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca prevederile art. 54
din Legea nr. 33/1991 nesocotesc prezumtia de nevinovatie, "fiind luate
masuri inainte ca sa se fi pronuntat vreo instanta de judecata asupra
abaterilor in serviciu", si incalca accesul liber la justitie prin
sustragerea cazului de sub controlul instantei de judecata. Se mai sustine ca
art. 54 din Legea nr. 33/1991 incalca prevederile art. 21 si ale art. 150 alin.
(1) din Constitutie, precum si pe cele ale art. 11 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, ale art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 14 pct. 2 din Pactul
international al drepturilor civile si politice.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ nu si-a exprimat
opinia.
CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, dispozitiile art. 54 din Legea nr. 33/1991, raportate la
prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Desi Legea nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancara este anterioara
Constitutiei, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate, deoarece raporturile juridice s-au nascut, astfel cum
prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dupa intrarea in vigoare a
Constitutiei.
Art. 54 din Legea nr. 33/1991 prevede: "Fondatorii unei societati
bancare, precum si administratorii, directorii si cenzorii acesteia, care vor
tainui situatia de incetare de plati sau vor incalca autorizatia acordata si
prevederile prezentei legi, vor fi decazuti din calitatea lor prin hotarare a
Bancii Nationale a Romaniei, chiar si inainte de deschiderea actiunii
judiciare".
Temeiurile invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate se
raporteaza la dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (8) privind
prezumtia de nevinovatie, ale art. 21 referitor la accesul liber la justitie si
ale art. 150 alin. (1) relativ la faptul ca legile existente raman in vigoare,
daca nu contravin Constitutiei. Sunt invocate, de asemenea, dispozitiile art.
11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 6 pct. 2 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si
ale art. 14 pct. 2 din Pactul international al drepturilor civile si politice,
relative la prezumtia de nevinovatie.
Examinand art. 54 din Legea nr. 33/1991 in raport cu prevederile art. 21
din Constitutie, rezulta ca sustinerea privind incalcarea accesului liber la
justitie nu este fondata. Desi art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu o prevede in
mod expres, fiind vorba de un act administrativ, cel interesat se poate adresa
instantei de contencios administrativ in temeiul Legii nr. 29/1990. Calea de
atac nu trebuie prevazuta de fiecare data in mod expres. De altfel
posibilitatea sesizarii instantelor rezulta si din art. 48 din Constitutie, iar
din finalul textului atacat reiese, de asemenea, ca este deschisa calea la
justitie. Pe de alta parte, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, instanta
judecatoreasca sesizata cu o actiune in contencios administrativ poate suspenda
executarea actului atacat. Asa fiind, faptul ca masura decaderii se ia de catre
Banca Nationala a Romaniei si ca aceasta masura este executorie, ceea ce se
intampla in cazul tuturor actelor administrative, nu constituie o incalcare a
principiului liberului acces la justitie. De altfel, chiar faptul ca sesizarea
Curtii Constitutionale s-a facut de catre Curtea de Apel Bucuresti, investita
la cererea autorului exceptiei, demonstreaza ca accesul la justitie nu este
afectat prin art. 54 din Legea nr. 33/1991.
In legatura cu invocarea incalcarii prin art. 54 din Legea nr. 33/1991 a
prezumtiei de nevinovatie, inscrisa in art. 23 alin. (8) din Constitutie, este
de retinut ca acest principiu nu poate fi desprins din contextul constitutional
in care este plasat. Or, prezumtia de nevinovatie este reglementata in legatura
cu libertatea individuala a persoanei, privind retinerea, arestarea si
solutionarea procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii de
condamnare.
Textul art. 54 din Legea nr. 33/1991 nu vizeaza astfel de situatii care sa
aduca atingere libertatii individuale, ci instituie o sanctiune specifica
printr-un act administrativ, impotriva careia este deschis, astfel cum s-a
retinut, accesul la justitie. Activitatea bancara este incontestabil o
activitate de interes public, chiar daca este desfasurata de banci ce
reprezinta persoane juridice de drept privat, care trebuie sa se caracterizeze
prin moralitate si buna-credinta, indeosebi din partea fondatorilor si
administratorilor, pentru a nu expune actionarii si depunatorii la riscul de
a-si vedea irosite investitiile sau economiile.
Deci legiuitorul poate stabili, fara a incalca Constitutia, anumite
sanctiuni care sa garanteze un asemenea comportament. Justificarea art. 54
rezulta din analiza cadrului general al Legii nr. 33/1991, care, in numeroase
texte, precum art. 2, art. 5, art. 15, art. 30, art. 31, art. 32, art. 45 si
art. 52, stabileste pentru Banca Nationala a Romaniei rolul de a supraveghea
activitatea tuturor societatilor bancare si de a stabili reguli si norme etice
si profesionale pentru calitatea si activitatea unui conducator de societate
bancara, precum si pentru activitatea personalului bancar. Aceste reguli si
norme nu ar avea nici o eficienta, daca ar fi lipsite de sanctiune, or, Legea
nr. 33/1991 a dorit sa evite acest lucru tocmai prin art. 54. Asa fiind,
ratiunea art. 54 si natura sanctiunii prevazute de acesta trebuie cautate in
Legea nr. 33/1991 si nu in materie penala, disciplinara sau contraventionala.
Cat priveste referirile la documentele internationale invocate de autorul
exceptiei, trebuie aratat ca acestea specifica in mod direct faptul ca
prezumtia de nevinovatie se refera exclusiv la procese cu caracter penal si,
nicidecum, la situatii de felul celei ce face obiectul cauzei de fata. Astfel,
art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede:
"Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are
dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita in
mod legal (...)", iar art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale statorniceste la randul sau:
"Orice persoana acuzata de infractiune este prezumata nevinovata cat timp
vinovatia sa nu a fost in mod legal stabilita". In acelasi mod este
redactat si art. 14 pct. 2 din Pactul international al drepturilor civile si
politice.
In sfarsit, nu sunt incidente in cauza nici prevederile art. 150 alin. (1)
din Constitutie, dispozitiile art. 54 din Legea nr. 33/1991 neintrand in
conflict nici cu art. 21, nici cu art. 23 alin. (8) din Constitutie, invocate
in sprijinul opiniei ca Legea nr. 33/1991 ar fi contrara prevederilor legii
fundamentale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25
din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 54 din Legea nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea
bancara, ridicata de Sima Ioan in Dosarul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia
contencios administrativ nr. 731/1996.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta din 17 iunie 1997.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu