DECIZIE Nr.
280 din 22 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 din Legea cadastrului si a
publicitatii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 299 din 4 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Decebal" - S.A. din Deva în Dosarul nr. 551/221/2006 (1.402/2006) al
Judecătoriei Deva.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
întrucât apreciază că art. 52 din Legea nr. 7/1996 nu încalcă prevederile din
Constituţie şi din documentele internaţionale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 551/221/2006 (1.402/2006), Judecătoria Deva a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din
Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Decebal" - S.A. din Deva într-o cauză
civilă având ca obiect anularea unei încheieri a Oficiului de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară Hunedoara şi obligarea la înscrierea procesului în
cartea funciară.
In motivarea excepţiei se
susţine că art. 52 din legea criticată „este profund greşit şi înfrânge
deopotrivă finalitatea dreptului la un proces echitabil în cadrul democraţiei
constituţionale, principiul fundamental al unui stat care declară preeminenţa
dreptului, postulat la nivel european în art. 1 şi 6 al Convenţiei europene
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale". Pentru
aceste considerente, apreciază că textul de lege criticat încalcă art. 1 alin.
(3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20,
21, 24 şi 129 din Constituţie,
precum şi art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice.
Judecătoria Deva apreciază
că „excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Legea nr.
7/1996 (fostul art. 50 din Legea nr. 7/1996) este neîntemeiată, încheierea
comunicându-se celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt
juridic, încheiere ce poate fi atacată în faţa instanţei de judecată,
garantându-se astfel toate prevederile constituţionale invocate".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 7/1996 sunt constituţionale, întrucât ele
„nu impietează cu nimic asupra drepturilor şi garanţiilor procesuale ale
părţilor, se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe criterii arbitrare şi nu împiedică în nici un fel
soluţionarea cauzei în mod imparţial şi independent".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 52 din Legea nr. 7/1996, republicată,
care prevede: „(1) In cazul în care o carte
funciară urmează a fi întocmită ori completată prin înscrierea unui imobil care
nu a fost cuprins în nicio altă carte funciară, precum şi în cazul în care o
carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în parte, din diferite cauze, întocmirea, completarea şi reconstituirea, după caz, se face de către
registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu acordul
celor interesaţi, pe baza unei încheieri. In acest scop se folosesc toate
înscrisurile şi documentaţiile tehnice existente, privitoare la imobilele în
cauză, precum şi situaţia dreptului de proprietate.
(2) Incheierea poate fi atacată, după caz, în
condiţiile art. 50 alin. (2)."
In opinia autorului excepţiei, acest text de lege
contravine următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) referitor
la România ca stat de drept, democratic şi social, art. 11 alin. (2) care
dispune că „Tratatele ratificate de Parlament,
potrivit legii, fac parte din dreptul intern", art. 15 alin. (1) potrivit căruia „Cetăţeniibeneficiază de
drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi
au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără
discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege, art. 20 referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la
justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 129 privind folosirea
căilor de atac.
Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 1 privind
obligaţia de a respecta drepturile omului şi art. 6 privind dreptul la un
proces echitabil, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, privind dreptul persoanelor de a fi judecate în mod echitabil şi public
de un tribunal independent, precum şi art. 10 şi art. 14 pct. 1 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, privind egalitatea
oamenilor în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. In opinia autorului
excepţiei, textul de lege criticat „este profund greşit şi înfrânge deopotrivă
finalitatea dreptului la un proces echitabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Articolul 52 din Legea nr.
7/1996 dispune la alin. (1) cu privire la modalităţile în care o carte funciară
urmează a fi întocmită sau completată în cazul înscrierii unui imobil care nu a
fost cuprins în nicio altă carte funciară, precum şi în cazul în care o carte
funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în
parte, din diferite cauze. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea
atacării încheierii de înscriere sau de respingere, la judecătorie. Condiţiile
pentru formularea plângerii sunt stabilite de art. 50 alin. (2) din aceeaşi
lege, conform cărora „(2) Incheierea de înscriere sau de respingere poate fi
atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial.
Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie
din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze
plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află
imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare". Celelalte alineate ale art. 50
dispun cu privire la căile de atac împotriva hotărârii pronunţate de
judecătorie, cu privire la comunicarea hotărârii judecătoreşti definitive şi
irevocabile, precum şi cu privire la înscrierile ce se fac în cartea funciară,
în funcţie de soluţia dată prin hotărârea judecătorească. Aşadar, faţă de
prevederile de lege arătate, Curtea nu poate reţine încălcarea niciuneia dintre
dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
De altfel, în realitate, acesta
nici nu formulează critici de neconstituţionalitate, ci, enunţând prevederile
din Constituţie şi din convenţie menţionate, afirmă că textul de lege „este
profund greşit" şi „înfrânge deopotrivă finalitatea dreptului la un proces
echitabil". Or, acestea reprezintă simple aprecieri personale ale
autorului excepţiei, cu privire la care Curtea Constituţională nu este
competentă să se pronunţe.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 52 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.
7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Decebal" - S.A. din
Deva în Dosarul nr. 551/221/2006 (1.402/2006) al Judecătoriei Deva.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu