Decizia Nr.297 din 27.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Florea Mitroi în Dosarul nr. 48.175/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 1200D/2011.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de avocat Lucian Bolcaş din cadrul Baroului Bucureşti, şi lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că dezbaterile iniţiale au avut loc la data de 24 ianuarie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 7 februarie 2012. La această dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 28 februarie 2012, când, pentru acelaşi motiv, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 6 martie 2012 şi, ulterior, pentru data de 7 martie 2012. La această ultimă dată, Curtea, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus redeschiderea dezbaterilor.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei. Învederează faptul că pensiile de serviciu sunt pensii profesionale, iar acordarea acestora ilustrează apartenenţa la o anume categorie profesională, care îşi desfăşoară activitatea în anumite condiţii predeterminate. Asimilarea prevăzută de textul constituţional între magistraţi şi consilierii de conturi nu constituie un artificiu legislativ doar pentru a lega o categorie socioprofesională de alta, ci determină încadrarea ambelor categorii într-un grup determinat. Consideră că discriminarea poate exista numai în cadrul unui grup, care, în speţă, este format atât din magistraţi, cât şi din consilieri de conturi, din moment ce condiţiile de numire, incompatibilităţile şi trăsăturile specifice exercitării profesiei sunt similare. Or, prin eliminarea pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi se creează automat un tratament juridic diferit în privinţa unei categorii socioprofesionale care face parte din acelaşi grup.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi Decizia de admisibilitate din 7 februarie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timár, Edita Tankó, Márta Molnár şi Lucia Gheţu împotriva României.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 48.175/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Florea Mitroi într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, menţinerea deciziei prin care i s-a stabilit dreptul la o pensie de serviciu, precum şi restituirea sumelor reţinute nelegal şi neconstituţional ca urmare a emiterii deciziei de recalculare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, datorită similitudinii de statut juridic dintre consilierii de conturi şi magistraţi, exprimat prin existenţa unor incompatibilităţi şi obligaţii reglementate la nivel atât constituţional, cât şi legal, primii beneficiau de pensie de serviciu potrivit reglementărilor legale aplicabile magistraţilor. În urma adoptării Legii nr. 119/2010 şi, ulterior, a Legii nr. 263/2010, a fost anulat dreptul consilierilor de conturi de a beneficia de pensie de serviciu, în timp ce judecătorilor li s-a menţinut în continuare acest drept. În consecinţă, se apreciază că prevederile legale criticate înfrâng principiul constituţional al egalităţii în drepturi.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate formulate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului menţionează că art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 a format obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate direct de această instituţie şi a ataşat adresa prin care a ridicat excepţia menţionată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Curtea observă că, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, transpare în mod clar intenţia autorului acesteia de a contesta „anularea dreptului [său – s.n.] la pensia de serviciu“. Mai mult, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, consilier de conturi, prin chiar petitul acesteia, solicită obligarea pârâtei, respectiv a Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, la anularea deciziei de recalculare a pensiei speciale emise în baza Legii nr. 119/2010, decizie pe care o consideră nelegală şi neconstituţională. Dincolo de aspectele de legalitate invocate, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că nu mai are dreptul la acordarea pensiei de serviciu; or, acest drept, în privinţa consilierilor de conturi, a fost eliminat tocmai prin Legea nr. 119/2010, respectiv art. 1 lit. h) al acestei legi. Prin urmare, deşi ridică excepţia de neconstituţionalitate, în mod formal, numai în raport cu dispoziţiile art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, intenţia sa reală este aceea de a beneficia din nou de pensia de serviciu reglementată anterior datei de 3 iulie 2010 de Legea nr. 94/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009. În acest caz, devin aplicabile constatările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, potrivit cărora Curtea Constituţională trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate; în caz contrar, Curtea ar fi ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepţiei a textului legal criticat; de altfel, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, s-a pronunţat în sensul eliminării unei condiţii procedurale pur formale, respectiv cerinţa ca textul criticat să fie în vigoare, care împiedică realizarea finalităţii controlului de constituţionalitate, respectiv asigurarea supremaţiei Constituţiei. Or, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie.Instanţa constituţională, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, a reţinut că pensiile de serviciu au fost eliminate şi integrate sistemului public de pensii prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Curtea a mai reţinut că abrogările prevăzute de art. 196 din Legea nr. 263/2010 nu constituie decât o operaţiune tehnico-legislativă de corelare a prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente în alte legi ce reglementează pensiile speciale, respectiv alte măsuri în domeniul pensiilor. În aceste condiţii, Curtea a constatat că Legea nr. 263/2010 nu are caracter novator şi nu aduce nicio modificare sau un element nou în raport cu cadrul legal consacrat odată cu apariţia Legii nr. 119/2010.Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că intenţia autorului excepţiei vizează constatarea coroborată a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 şi art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 în privinţa consilierilor de conturi. A constata doar neconstituţionalitatea art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 ar însemna acordarea unui efect novator art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010, ceea ce, pe de o parte, ar contrazice Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, iar, pe de altă parte, nu ar fi de natură să repună în plată pensia de serviciu. De asemenea, constatarea neconstituţionalităţii numai a dispoziţiilor art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 nu ar avea niciun efect asupra situaţiei concrete a autorului excepţiei, pensia sa de serviciu neputând fi repusă în plată din moment ce Legea nr. 119/2010 ar fi în continuare în vigoare.În consecinţă, Curtea, prin prisma consideraţiilor expuse, reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Acestea au următorul cuprins:– Art. 1 lit. h): „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: [...]h)pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.“;– Art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] j)art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.“Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 140 alin. (4) privind membrii Curţii de Conturi. Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate dispoziţiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. În fine, se arată că dispoziţiile legale criticate nesocotesc deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.094 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 23 octombrie 2008, şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat că, potrivit art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009, „Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi“. Această trimitere la cuantumul pensiei de serviciu a magistraţilor, prevăzută de Legea nr. 94/1992, este de natură a indica faptul că atât timp cât pensiile magistraţilor, atât ca natură, cât şi din punctul de vedere al cuantumului, vor intra în sfera de incidenţă a prevederilor legale privind sistemul general de pensii publice, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi. Curtea a mai constatat că ar fi inadmisibil ca, practic, cel asimilat să beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu a celui la care a fost asimilat, în condiţiile în care acesta din urmă nu mai beneficiază de acelaşi cuantum sau aceeaşi natură a pensiei, ci a intrat în sfera sistemului general de pensionare. În situaţia specială a personalului Curţii de Conturi, Curtea a observat că eliminarea pensiilor de serviciu ale acestuia cuprinde pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor publici externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, s-a arătat că o atare operaţiune vizează întreg personalul Curţii de Conturi cuprins la cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi (art. 46-57 din lege). Or, din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementărilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional. Astfel, Curtea, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, a arătat că trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu cel acordat personalului la care au fost asimilaţi, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie. În consecinţă, Curtea, prin decizia menţionată, a constatat constituţionalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate. Faţă de situaţia reţinută prin decizia menţionată, Curtea, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, a observat faptul că instanţa constituţională, printr-o decizie ulterioară, şi anume Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat că eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţională, întrucât încalcă principiul independenţei justiţiei, prevăzut de art. 124 din Constituţie. Curtea a stabilit că „statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală“. În aceste condiţii, Curtea, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu. În primul rând, Curtea a reţinut că noţiunea de „personal al Curţii de Conturi“ a fost analizată explicit de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010; astfel, în redactarea Legii nr. 94/1992, reprezintă personal al Curţii de Conturi atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional, deşi consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi. În al doilea rând, prin decizia menţionată, în privinţa pensiei de serviciu, Curtea Constituţională a reţinut că nu avea competenţa de a face nicio deosebire în cadrul personalului Curţii de Conturi atât timp cât personalul la care se asimila în final regimul lor juridic - magistraţii - înceta să mai beneficieze de pensie de serviciu. În al treilea rând, Curtea a constatat că, după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, din punct de vedere constituţional, s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor. În al patrulea rând, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, Curtea a reţinut că autorul excepţiei a exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, ceea ce, în final, a şi atras concluzia potrivit căreia, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea. În dosarul de faţă, Curtea reţine că autorul excepţiei este o persoană care a exercitat funcţia de consilier de conturi în cadrul Curţii de Conturi, şi nu funcţia de auditor public extern. În consecinţă, având în vedere cele de mai sus, Curtea urmează a analiza dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al consilierilor de conturi şi cel al magistraţilor; în cazul constatării existenţei unei asemenea similitudini, consilierii de conturi urmează a beneficia de un tratament juridic similar cu magistraţii în privinţa acordării beneficiului pensiei de serviciu. II. Prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, Curtea a statuat: „Consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi.“ Pornind de la acest ultim aspect, Curtea constată că, de principiu, considerentele care au fundamentat Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 se aplică, în mod corespunzător, şi consilierilor de conturi. Prin această decizie Curtea a stabilit că statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală. Curtea a constatat, printre altele că, dispoziţiile cap. II din Legea nr. 303/2004 stabilesc o serie de incompatibilităţi şi interdicţii pentru judecători, cum ar fi: interzicerea desfăşurării de activităţi comerciale, de activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură, interzicerea dobândirii calităţii de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome, a calităţii de membru al unui grup de interes economic; nu pot face parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic; sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice; nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul; nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat etc. Prin Decizia nr. 1.094 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 23 octombrie 2008, Curtea a reţinut că membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia; sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători; nu pot face parte din partidele politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic; le este interzisă exercitarea, direct sau indirect, a activităţilor de comerţ, participarea la administrarea ori conducerea unor societăţi comerciale sau civile şi nu pot fi experţi ori arbitri desemnaţi întrun arbitraj. Curtea a constatat că şi consilierii de conturi au incompatibilităţile prevăzute pentru judecători la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior“. Totodată, Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor şi inamovibili pe durata exercitării acestora a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor. Aşadar, Curtea constată că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii. În consecinţă, Curtea reţine că statutul consilierilor de conturi reclamă acelaşi tratament cu cel al judecătorilor sub aspectul modului de stabilire a cuantumului pensiei, dar nu şi sub cel al condiţiilor necesare a fi întrunite pentru a se putea emite decizia de pensionare, legiuitorul fiind liber să stabilească atât criteriile, cât şi condiţiile de pensionare. Însă legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere în privinţa modului de stabilire a cuantumului pensiei consilierilor de conturi, mod care trebuie să fie identic cu cel aplicabil judecătorilor. Faptul că textele legale criticate stabilesc un alt mod de calcul al cuantumului pensiei consilierilor de conturi faţă de cel al judecătorilor este de natură a încălca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, este încălcat şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât există o diferenţă de tratament juridic între persoane aflate în situaţii analoage sau similare (consilieri de conturi - judecători) - a se vedea, în sensul aplicabilităţii art. 14 din Convenţie în privinţa sistemelor de asigurare socială, şi Hotărârea din 25 octombrie 2011, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Valkov şi alţii împotriva Bulgariei, paragraful 116. III. Prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Muñoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Totodată, prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timár, Edita Tankó, Márta Molnár şi Lucia Gheţu împotriva României (paragrafele 40-48), s-a arătat că integrarea pensiilor de serviciu în sistemul general de pensii, chiar dacă acest lucru presupune o diminuare a cuantumului pensiei acordate cu 70%, nu aduce atingere art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. Mai mult, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, a statuat: „Cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.“ În aceste condiţii, nu se poate constata o încălcare a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. IV. Referitor la cererea reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate formulată oral în faţa Curţii Constituţionale în şedinţa publică din 24 ianuarie 2012 şi reţinută în încheierea pronunţată la acea dată, prin care se solicită extinderea obiectului excepţiei şi cu privire la dispoziţiile art. 196 lit. b)-i), k) şi l) din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în caz de admitere a excepţiei se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare. Având în vedere această prevedere legală, Curtea constată că situaţia personală a autorului excepţiei, consilier de conturi, nu justifică extinderea controlului Curţii cu privire la aceleaşi măsuri de recalculare a pensiilor de serviciu, dar care vizează alte categorii socioprofesionale. Prin urmare, textul legal constatat ca fiind neconstituţional, nefiind nici cauza şi nici efectul dispoziţiilor art. 196 lit. b)-i), k) şi l) din Legea nr. 263/2010 nu se află într-o relaţie intrinsec legată de acestea; aşadar, Curtea nu va putea face aplicarea art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. V. Având în vedere cele expuse, Curtea reţine că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 14 din Convenţie, ceea ce duce la concluzia potrivit căreia dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 şi ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi. Devin astfel aplicabile considerentele din Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, potrivit cărora „o eventuală neconstituţionalitate a Legii nr. 119/2010, coroborată cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor abrogatoare - care, de principiu, au caracter constatator - cuprinse în Legea nr. 263/2010 referitoare la textele legale care vizau pensii de serviciu, are drept rezultat repunerea în plată a pensiei speciale existente anterior Legii nr. 119/2010“. Curtea constată că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin prezenta decizie urmează a se aplica de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele judeţene de pensii, şi casele sectoriale de pensii, de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanţele judecătoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus menţionată, în această ultimă ipoteză, decizia pronunţată de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă. În fine, Curtea reţine că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii