DECIZIE   Nr. 303 din  8 noiembrie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 809 din 17 decembrie 2001

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Marioara Prodan    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Braila in Dosarul nr. 8.810/2001.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, precizand ca stabilirea temeiului juridic al raspunderii penale determina si aplicarea sanctiunii. Astfel, nu se poate stabili ca temei juridic un text din Codul penal, iar sanctiunea sa fie aplicata in baza unui alt text. Se considera ca textul de lege criticat (art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001) incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, care consacra principiul neretroactivitatii, cu exceptia legii penale mai favorabile, deoarece dispune aplicarea prevederilor ordonantei si infractorilor definitiv condamnati pentru infractiuni care nu au fost dezincriminate. Se apreciaza, de asemenea, ca si dispozitiile alin. 1 al aceluiasi articol sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece au caracter retroactiv, si, in temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, se solicita extinderea exceptiei si constatarea neconstitutionalitatii intregului art. II din ordonanta, intrucat acestea, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 iulie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 8.810/2001, Judecatoria Braila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala. Exceptia a fost ridicata din oficiu, intr-o contestatie la executare formulata de Biroul de executari penale al aceleiasi judecatorii privind pe Sandel Milea, condamnat la 5 ani inchisoare si la 3 ani interzicerea unor drepturi pentru savarsirea infractiunii de relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, prevazuta de art. 200 alin. 2 si 3 din Codul penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitoare la neretroactivitatea legii, cu exceptia legii penale mai favorabile, considerandu-se ca "prevederile art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 obliga instanta sa aplice o lege ulterioara savarsirii faptei, nefavorabile sub aspectul cuantumului pedepsei". Instanta considera ca ordonanta "nu este o lege mai favorabila si din acest motiv nu poate fi retroactiva".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 nu incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, ci "contine o precizare" care s-a facut "in scopul de a nu se ajunge la situatia nedorita ca, prin efectele abrogarii art. 200 din Codul penal, cei carora li s-au aplicat pedepse definitive, in temeiul alineatelor 2 - 4 ale art. 200 din Codul penal, sa profite nejustificat de abrogarea acestui text". Se mai arata in aceeasi opinie ca "reincadrarea faptelor, care au intrat sub incidenta dispozitiilor art. 200 alin. 2 - 4, in art. 197 si 198, dupa caz, nu conduce la rejudecarea in fond a cauzelor si la aplicarea unor noi pedepse, fiind de principiu ca hotararile de condamnare definitive au intrat in puterea lucrului judecat".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din 26 iunie 2001, dispozitii care au urmatorul continut: "In cazul in care s-a pronuntat o hotarare de condamnare definitiva pentru faptele prevazute in art. 200 alin. 2 - 4 si pedeapsa este in curs de executare, daca aceste fapte sunt prevazute in alte texte din Codul penal sau din legi speciale, instanta de executare, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, va proceda de indata la incadrarea faptelor in aceste texte."
    Judecatoria Braila, care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii, arata ca ele contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Or, dispozitiile legale criticate prevad aplicarea legii noi in raport cu fapta savarsita anterior intrarii ei in vigoare, desi nu este mai favorabila.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca este intemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
    Alin. 2 al art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 priveste situatia inculpatilor definitiv condamnati pentru faptele prevazute in art. 200 alin. 2 - 4 din Codul penal, ale caror pedepse se afla in curs de executare, fapte care nu au fost dezincriminate, fiind prevazute in alte texte din Codul penal sau in legi speciale. In aceste cazuri ordonanta dispune ca instanta de executare, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, sa procedeze de indata la incadrarea faptelor in aceste texte.
    Prin art. I pct. 3 din aceasta ordonanta, art. 200 din Codul penal a fost abrogat, insa faptele prevazute in alin. 2 - 4 din acest articol au fost incriminate in art. 197 si 198 din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 si 2 din ordonanta criticata, si, prin urmare, ele continua sa constituie infractiuni, chiar daca au o alta calificare.
    In speta, prin Sentinta penala nr. 659 din 30 martie 2001 a Judecatoriei Braila (ramasa definitiva prin neapelare anterior adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 89/2001) Sandel Milea a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi pe o durata de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, savarsita prin constrangere asupra unui minor, fapta prevazuta de art. 200 alin. 2 si 3 din Codul penal in vigoare la data savarsirii acesteia si care aveau urmatorul cuprins:
    Art. 200 alin. 2 si 3: "Fapta majorului de a avea relatii sexuale cu un minor de acelasi sex se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
    Relatiile sexuale cu o persoana de acelasi sex in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau prin constrangere se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi."
    Aceste fapte (pentru care Sandel Milea a fost condamnat) au fost incriminate, prin ordonanta, in art. 197 alin. 1 si 3 din Codul penal, care au urmatorul continut:
    "Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. [...]
    Pedeapsa este inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi daca victima nu a implinit varsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi."
    Dispozitiile legii penale noi, fiind vadit mai severe, nu pot fi aplicate faptelor savarsite anterior intrarii lor in vigoare, iar prevederile art. II alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001, care se refera la aplicarea lor in raport cu fapta savarsita anterior, sunt evident neconstitutionale, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora numai "legea penala mai favorabila" constituie exceptia de la principiul neretroactivitatii legii. Or, dispozitiile legale criticate cer "incadrarea faptelor" in legea noua, desi incadrarea este o operatiune care se face in vederea aplicarii legii, in speta a legii noi mai severe.
    Curtea nu poate impartasi opinia referitoare la necesitatea acestei "precizari" cuprinse in textul de lege criticat "in scopul de a nu se ajunge la situatia [...] sa se profite nejustificat de abrogarea acestui text" (art. 200 din Codul penal), deoarece nu era nevoie de adoptarea unor dispozitii contrare Constitutiei, ci de aplicarea corecta a principiilor privitoare la succesiunea legilor penale, consacrate in art. 10 - 16 din Codul penal. Or, potrivit art. 12 alin. 1 din Codul penal "Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua", si, prin urmare, nu exista riscul de a se profita nejustificat de abrogarea art. 200 din Codul penal, abrogare care nu reprezinta si o dezincriminare a faptelor prevazute in alin. 2 - 4, care constituie infractiuni, avand o alta denumire, si sanctionate chiar mai sever. Astfel, Curtea observa ca, desi prin dispozitia pct. 3 al art. I din ordonanta art. 200 este abrogat, prin pct. 1 si 2 ale aceluiasi articol faptele prevazute la alin. 2 - 4 ale art. 200 din Codul penal au fost incriminate ca variante ale infractiunii de viol sau ale infractiunii de act sexual cu un minor, fiind mai aspru pedepsite. Ordonanta a dezincriminat doar faptele prevazute la art. 200 alin. 1 si 5, cu privire la care sunt incidente dispozitiile art. 12 alin. 1 din Codul penal. Referitor la faptele care au fost prevazute de art. 200 alin. 2 - 4 din Codul penal si care, potrivit art. I pct. 1 si 2 din ordonanta, au fost incriminate in art. 197 si 198 din Codul penal, in raport cu acestea sunt incidente dispozitiile art. 13 din Codul penal care consacra principiul extraactivitatii legii penale mai favorabile. In speta, fiind insa vorba de o pedeapsa definitiva, in curs de executare, nu se pune problema incidentei legii noi, nefiind indeplinite cerintele art. 14 si 15 din Codul penal privind aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive si, respectiv, aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive.
    Curtea retine, pentru considerentele expuse, ca dispozitiile alin. 2 al art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Totodata, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevede ca "In caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare", Curtea urmeaza sa extinda controlul de constitutionalitate asupra alin. 1 al art. II din ordonanta, de care nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare. Acest text este urmatorul: "Faptelor prevazute in art. 200 alin. 2 - 4, aflate in curs de urmarire sau de judecata, daca sunt prevazute in alte texte din Codul penal sau din legi speciale, li se aplica aceste texte."
    Curtea constata ca si aceste dispozitii sunt neconstitutionale deoarece sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat impun aplicarea retroactiva a legii penale noi care, pentru motivele aratate, nu are un caracter mai favorabil. Or, potrivit textului constitutional mentionat "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Si in acest caz Curtea constata ca dispozitia incalca aceleasi prevederi constitutionale, precum si pe cele consacrate in Codul penal in art. 13, potrivit carora "In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila". Dispozitiile alin. 1 al art. II din ordonanta incalca si principiul legalitatii incriminarii, consacrat in art. 2 din Codul penal, deoarece impun tragerea la raspundere penala in temeiul unor dispozitii penale sanctionatorii care nu existau in momentul savarsirii faptei si care nu sunt nici mai favorabile.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor alin. 2 al art. II si, prin extindere, si a dispozitiilor alin. 1 al aceluiasi articol din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea si completarea unor dispozitii din Codul penal referitoare la infractiuni privind viata sexuala, exceptie ridicata din oficiu de Judecatoria Braila in Dosarul nr. 8.810/2001 al aceleiasi instante, constatand ca aceste dispozitii contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 noiembrie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan