Decizia Nr.306 din 08.05.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, excepţie ridicată de Nina Horobeţ, în Dosarul nr. 20.475/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.835D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, având în vedere deciziile Curţii Constituţionale, aspectele tehnice ce vizează accesul în funcţia de poliţist pot fi reglementate prin ordine ale ministrului de resort. Or, fiind candidată la un concurs pentru ocuparea funcţiei de poliţist, autoarea excepţiei nu este parte a unui raport de serviciu, care ia naştere doar prin actul de numire. Cu privire la situaţia transferului din cadrul altor funcţii publice, situaţie în care, însă, nu se află autoarea excepţiei, susţine că aspectele esenţiale pentru ocuparea posturilor nu se pot reglementa prin ordin, ci prin lege organică, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 5.788 din 19 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 20.475/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului. Excepţia a fost invocată de reclamanta Nina Horobeţ, în cadrul acţiunii de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ - tabelul centralizator cu rezultatele obţinute de către candidaţii la concursul organizat la data de 12 mai 2016, în vederea ocupării posturilor vacante de agent principal, prevăzute la poz. 299 din Statutul de organizare al structurii judeţene pentru imigrări, din cadrul Serviciului pentru Imigrări al judeţului Tulcea, şi obligarea la refacerea tabelului conform criteriilor din anunţul de participare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că poliţistul este funcţionar public civil cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, iar, în această calitate, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale care vizează inclusiv ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3) din Legea nr. 360/2002, ca element al naşterii raportului de serviciu, se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care trebuie reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002. Organizarea concursurilor, inclusiv pentru ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3) din lege, se referă la naşterea raportului de serviciu. De aceea, organizarea unor astfel de concursuri, ţinând seama de statutul poliţistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, şi nu prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Or, dispoziţiile de lege nu numai că nu reglementează procedura organizării şi desfăşurării concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de poliţist, în condiţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3), ci deleagă reglementarea acestora ministrului de interne, care este abilitat să adopte ordine. În final, se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 şi nr. 172 din 24 martie 2016 şi se susţine că, având în vedere principiile enunţate prin acestea, dispoziţiile de lege criticate încalcă art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 172 din 24 martie 2016. În situaţia textului de lege criticat, argumentele reţinute în această decizie sunt valabile mutatis mutandis în prezenta cauză, în care este vorba despre condiţiile esenţiale ale ocupării postului de poliţist. Reiterând considerentele acestei decizii, Guvernul arată că, din perspectiva similitudinii reglementării conţinute de art. 10 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 cu cea a art. 18 din aceeaşi lege, declarat neconstituţional prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, atât criticile formulate, cât şi argumentele reţinute de Curte sunt valabile şi în analiza prezentei excepţii de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în primul rând, arată că poliţistul este funcţionar public civil cu statut special, fiind învestit cu exerciţiul autorităţii publice. Poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002. Modalităţile şi condiţiile de recrutare şi selecţionare a candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii şi la ocuparea funcţiilor de poliţist pot fi stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne. Această atribuţie a ministrului afacerilor interne, de a adopta norme secundare în vederea desfăşurării concursului de admitere în instituţiile de învăţământ proprii şi de ocupare a funcţiilor de poliţist, îi conferă o anumită marjă de apreciere în acest sens. Dreptul de apreciere pe care legea îl conferă acestuia este menit să asigure normelor administrative de organizare a concursului acea flexibilitate necesară bunei organizări, în funcţie de aspecte care pot diferi de la un an la altul, de la un concurs la altul, cum ar fi, spre exemplu, numărul de posturi care pot fi ocupate, modificările care intervin în conţinutul bibliografiei etc. În atare condiţii, dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală nu sunt nesocotite. Astfel, nu se realizează delegarea unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului. De asemenea, dispoziţiile criticate respectă şi componenţa constituţională referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, întrucât personalul vizat se poate raporta la un act normativ emis în temeiul legii, fiind în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi să aibă reprezentarea precisă a recrutării şi selecţionării candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii şi la ocuparea funcţiilor de poliţist. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Se invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 107 din 13 iunie 2000 şi nr. 781 din 17 noiembrie 2015. În final, se arată că dispoziţiile art. 30 şi ale art. 78 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2016, având următorul conţinut: „Recrutarea şi selecţionarea candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3) se realizează potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne." Anterior acestei modificări, dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 aveau următorul conţinut: „Criteriile privind selecţionarea poliţiştilor candidaţi pentru concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii, precum şi selecţionarea specialiştilor se stabilesc prin ordin al ministrului de interne". Curtea reţine că aceste dispoziţii conţin două teze diferite, şi anume: teza întâi, referitoare la recrutarea şi selecţionarea candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii, şi teza a doua, referitoare la recrutarea şi selecţionarea candidaţilor la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3). Întrucât, în speţă, se critică reglementarea privind ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3), Curtea reţine ca obiect al excepţiei doar dispoziţiile art. 10 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 360/2002.13. Dispoziţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3) din aceeaşi lege, la care fac referire prevederile de lege criticate, au următorul cuprins:(2¹) În raport cu nevoile operative ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne, pentru ocuparea funcţiilor de execuţie vacante pot fi reîncadrate ca poliţişti persoane cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. b), d)-f) şi j), care au studii corespunzătoare cerinţelor postului şi îndeplinesc condiţiile legale, potrivit categoriei din care au făcut parte. (2²) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), pentru reducerea deficitului de poliţişti în structurile Ministerului Afacerilor Interne, pot fi încadrate direct sau transferate din instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pe funcţii de execuţie vacante de poliţist, persoane cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale.
(3) Pentru unele funcţii pot fi încadraţi direct sau transferaţi din instituţiile publice de apărare şi siguranţă naţională specialişti cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării legilor, a Constituţiei şi a supremaţiei sale, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi în art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, aşa cum reiese din actele dosarului, autoarea excepţiei a candidat la concursul din 12 mai 2016 pentru ocuparea posturilor vacante de agent principal în cadrul Serviciului pentru Imigrări al judeţului Tulcea, prin recrutarea candidaţilor din sursă externă, în baza art. 9 din Legea nr. 360/2002.16. Referitor la statutul poliţistului, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, sau prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 17, Curtea a statuat că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002.17. În ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate - art. 10 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 360/2002 -, Curtea reţine că, potrivit acestora, recrutarea şi selecţionarea candidaţilor la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3) se realizează potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne. Dispoziţiile de lege criticate fac parte din secţiunea 1: „Selecţionarea şi pregătirea poliţiştilor" a capitolului II - „Cariera poliţistului" a Legii nr. 360/2002. Regula în materia ocupării funcţiilor vacante de poliţist este prevăzută la art. 9 alin. (1) şi (2) din lege, potrivit căruia poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului de Interne, iar ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie, absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă, ai instituţiilor de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei. Dispoziţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3) din aceeaşi lege reglementează trei ipoteze speciale de ocupare a funcţiilor vacante de poliţist, de către: persoane cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. b), d)-f) şi j), care au studii corespunzătoare cerinţelor postului şi îndeplinesc condiţiile legale, potrivit categoriei din care au făcut parte [art. 9 alin. (2¹)]; persoane cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale, care pot fi încadrate direct sau transferate din instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională [art. 9 alin. (2²)]; specialişti cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale, care pot fi încadraţi direct sau transferaţi din instituţiile publice de apărare şi siguranţă naţională. [art. 9 alin. (3)]. Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 360/2002, ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile alin. (2¹), (2²) şi (3) se realizează prin concurs sau examen, după caz.18. Curtea reţine că, referitor la poliţişti, în materia ocupării posturilor de execuţie, a fost emis Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 11 decembrie 2008.19. Prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora „Posturile de conducere se ocupă prin examen sau concurs, după caz, în situaţiile şi în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor." Cu acel prilej, Curtea a reţinut că ocuparea posturilor de conducere se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu, implicând o modificare a acestor raporturi. Aspectele privind ocuparea posturilor de conducere ţin în mod evident de cariera poliţistului şi presupun o modificare atât a atribuţiilor (a felului muncii), cât şi a salarizării. Exercitarea raportului de serviciu al poliţistului se realizează de la naşterea acestuia, prin actul de numire, şi până la încetarea lui, în condiţiile legii (paragraful 18). Curtea a mai reţinut că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie. (paragraful 19). Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu numai că nu reglementează procedura ocupării posturilor de conducere ale poliţiştilor, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine. Având în vedere că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere vizează o modificare a raporturilor de muncă, aceste aspecte esenţiale - cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare - trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de conducere să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort. În consecinţă, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative contravin dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie (paragraful 21). Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează executarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind ocuparea posturilor de conducere trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp (paragraful 22). Aşadar, pe fondul lacunei legislative evidenţiate mai sus, Curtea a mai reţinut că soluţia legislativă prevăzută de art. 18 din Legea nr. 360/2002 contravine normelor de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea (paragraful 23).20. Ca urmare a pronunţării acestei decizii, au fost adoptate Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, precum şi Legea nr. 118/2017, de aprobare a acesteia, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2017, acte normative care au pus de acord dispoziţiile Legii nr. 360/2002 cu decizia sus-menţionată a Curţii Constituţionale. Cu acest prilej, a fost completată Legea nr. 360/2002 cu prevederi referitoare atât la ocuparea posturilor de conducere, cât şi la ocuparea posturilor de execuţie, prevederi introduse la secţiunea 4: „Ocuparea posturilor vacante" a capitolului II - „Cariera poliţistului" a Legii nr. 360/2002. Astfel, potrivit art. 27³⁴, „Postul de execuţie vacant se ocupă prin: a) numirea absolventului instituţiei de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne sau care pregăteşte personal pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne; b) mutare, la cerere sau în interesul serviciului; c) concurs sau examen, după caz, în situaţiile prevăzute la art. 9 alin. (2), (2¹), (2²) şi (3)." De asemenea, art. 27³⁶ conţine reglementări cu privire la comisia constituită în vederea ocupării postului vacant prin concurs sau examen, art. 27³⁹ stabileşte probele concursului sau examenului şi conţine prevederi referitoare la subiectele şi baremele de corectare/apreciere şi notare, în concordanţă cu tematica şi bibliografia stabilite, art. 27⁴¹ şi art. 27⁴³ reglementează procedura de evaluare a probelor şi rezultatele finale, iar art. 27⁴⁴ stabileşte procedura de contestare a rezultatelor.21. Curtea constată, însă, că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul soluţionării cererii de anulare a tabelului centralizator al rezultatelor la concursul organizat în data de 12 mai 2016, deci anterior completărilor aduse Legii nr. 360/2002, cu privire la ocuparea posturilor vacante de execuţie. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate nu au fost modificate sau completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016.22. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, ocuparea funcţiilor de poliţist, în condiţiile art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3), se realizează potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, Curtea constată că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 172 din 24 martie 2016, referitoare la ocuparea posturilor de conducere.23. Astfel, procedura ocupării posturilor vacante de poliţist, chiar şi în situaţiile speciale reglementate de art. 9 alin. (2¹), (2²) şi (3) din Legea nr. 360/2002, prin concurs sau examen, conduce la naşterea unui raport de serviciu, care se realizează prin actul de numire a poliţistului în funcţie. Aşadar, aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de execuţie ţin în mod evident de cariera poliţistului şi presupun reglementarea cerinţelor care pot conduce la naşterea raportului de serviciu al poliţistului. Or, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu au reglementat procedura ocupării posturilor de execuţie ale poliţiştilor, ci au delegat reglementarea acestor aspecte ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine. De altfel, şi în prezent, după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016, dispoziţiile legale criticate au acelaşi conţinut juridic.24. Având în vedere că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de execuţie ţin de naşterea raportului de serviciu, Curtea constată că aceste aspecte esenţiale - cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare - trebuiau reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de execuţie să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort. Or, acestea nu erau reglementate prin lege la data susţinerii concursului a cărui anulare constituie obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. În consecinţă, Curtea constată că prevederile de lege criticate, care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative, contravin dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.25. Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate generează situaţia ca un aspect esenţial care vizează naşterea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind ocuparea posturilor de execuţie trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. Aşadar, pe fondul lacunei legislative evidenţiate mai sus, soluţia legislativă prevăzută de art. 10 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 360/2002 contravine normelor de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie.26. În final, Curtea reţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 31 şi art. 78 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nina Horobeţ în Dosarul nr. 20.475/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului sunt neconstituţionale.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 8 mai 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean