DECIZIE   Nr. 308 din 12 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 78 din  6 februarie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, exceptie ridicata de Fundatia "Casa Copilului" - Filiala Brasov - Complexul educational Poiana Soarelui Brasov in Dosarul nr. 4.834/2001 al Tribunalului Brasov - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 5 noiembrie 2002 in prezenta autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 12 noiembrie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 4.834/2001, Tribunalul Brasov - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, exceptie ridicata de Fundatia "Casa Copilului" - Filiala Brasov - Complexul educational Poiana Soarelui Brasov.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine ca textul de lege criticat contravine art. 45 alin. (1) din Constitutie, deoarece "nu prevede situatia in care minorul a fost incredintat unei institutii private de ocrotire legal constituita, respectiv situatia in care printr-o sentinta judecatoreasca, pronuntata anterior modificarii legii, s-a delegat exercitiul drepturilor parintesti unei institutii private autorizate, consimtamantul acesteia la incuviintarea adoptiei fiind necesar a fi exprimat". De asemenea, se arata ca necesitatea exprimarii consimtamantului la adoptie de catre persoana sau organismul care a fost abilitat sa exercite drepturile parintesti se regaseste si in art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care Romania a aderat prin Legea nr. 15/1993.
    Tribunalul Brasov - Sectia civila considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece, in fapt, partea invoca o lacuna legislativa, "ceea ce nu se confunda cu neconstitutionalitatea textului de lege", iar principiul inscris in art. 45 alin. (1) din Constitutie "isi gaseste expresia, in materia adoptiei, prin eliberarea atestatului si a avizului favorabil la adoptie, eliberate de organele de stat competente, acte care constituie, totodata, modalitati de verificare a legalitatii procedurilor de adoptie si garantii in vederea realizarii scopului de protectie prevazut in Constitutie".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, nu contravin prevederilor art. 45 alin. (1) din Constitutie, deoarece consimtamantul institutiei private autorizate nu este trecut pe acelasi plan cu cel al parintilor, dat fiind faptul ca dreptul de a-si da consimtamantul la incuviintarea adoptiei copilului este un drept intuitu personae, fiind indisolubil legat de calitatea de parinte a persoanei care isi da consimtamantul la adoptia copilului de o alta persoana sau familie propusa de Comisia pentru protectia copilului. Ca atare, faptul ca instanta deleaga exercitiul drepturilor parintesti institutiei de ocrotire sociala ori medicala de stat sau institutiei private legal constituite ori, dupa caz, altei persoane, in conditiile legii, nu impune recunoasterea, si in ceea ce le priveste, a dreptului de a-si da consimtamantul la incuviintarea adoptiei copilului. Sub acest aspect legiuitorul a avut in vedere doar filiatia dintre copil si parintii sai naturali, data fiind finalitatea reglementarii in cauza, potrivit careia adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, este inadmisibila. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, in raport cu sustinerile formulate in motivarea exceptiei, critica de neconstitutionalitate priveste lipsa de reglementare intr-un anumit domeniu, ceea ce excede competentei Curtii Constitutionale, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998. Aceste dispozitii au urmatorul continut: "(1) Pentru incuviintarea adoptiei sunt necesare:
    a) consimtamantul, exprimat in forma autentica, al parintilor sau, dupa caz, al parintelui la adoptia copilului de catre o persoana sau familie propusa de Comisia pentru protectia copilului. [...]
    (2) Daca parintii copilului sunt decazuti din drepturile parintesti, decedati, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti, necunoscuti sau se afla in orice situatie care determina imposibilitatea de a-si manifesta vointa, precum si in cazul in care copilul este declarat judecatoreste abandonat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, consimtamantul prevazut la alin. (1) lit. a) nu este necesar."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 45 alin. (1), privind protectia copiilor si a tinerilor, potrivit carora "Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor". Totodata, autorul exceptiei sustine ca prin dispozitiile de lege criticate sunt incalcate si prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care Romania a aderat prin Legea nr. 15/1993.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala retine cele ce urmeaza:
    In legatura cu sustinerea potrivit careia textul de lege criticat infrange dispozitiile constitutionale referitoare la protectia copiilor si a tinerilor, prin Decizia nr. 277 din 9 octombrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 10 ianuarie 2002, Curtea Constitutionala a statuat ca "dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 nu contravin in nici un mod prevederilor art. 45 din Constitutie, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicarii acestora. Reglementarea regimului juridic al adoptiei se inscrie, in general, in masurile speciale de protectie a copiilor si tinerilor". Imprejurarea ca prin decizia mentionata a fost constatata neconstitutionalitatea aceluiasi text, in raport cu prevederile art. 26 alin. (2) si art. 49 alin. (1) din Constitutie, exclusiv "in ceea ce priveste cerinta exprimarii consimtamantului parintilor firesti pentru incuviintarea adoptiei persoanei care a dobandit capacitate deplina de exercitiu", nu lipseste de eficienta textul in ansamblu, ci doar ii limiteaza incidenta la adoptia minorilor lipsiti de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
    Din punctul de vedere care intereseaza aici, si anume al contrarietatii dintre textul dedus controlului si art. 45 din Legea fundamentala, atat motivarea, cat si solutia adoptata de Curte isi mentin actualitatea, critica de neconstitutionalitate fiind, sub acest aspect, neintemeiata.
    In conditiile in care insa autorul exceptiei a invocat si incalcarea, prin textele legale deduse controlului Curtii, a unor dispozitii ale Conventiei europene in materia adoptiei de copii, mai sus mentionata, se impune examinarea sustinerilor sale si sub acest aspect.
    Art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventia europeana in materia adoptiei de copii prevede ca "[...] adoptia nu este pronuntata decat daca cel putin consimtamintele urmatoare au fost acordate si nu au fost retrase:
    a) consimtamantul mamei si, in cazul in care copilul este legitim, cel al tatalui sau, daca nu exista nici tata, nici mama care sa poata consimti, consimtamantul oricarei persoane sau al oricarui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile parintesti in aceste conditii".
    Asadar, textul reprodus impune, ca o alternativa pentru situatia in care consimtamantul la adoptie al parintilor nu poate fi obtinut, luarea consimtamantului persoanei sau organismului care li se substituie, exercitand drepturile parintesti in locul lor. Obtinerea acestui consimtamant dobandeste astfel in economia textului din conventie o semnificatie juridica similara celei conferite consimtamantului parintilor, aceea de exigenta indispensabila pentru incuviintarea adoptiei.
    Or, art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, prevazand obligativitatea consimtamantului parintilor la adoptie, se limiteaza, pentru situatiile enumerate acolo, in care acesta nu poate fi obtinut, sa precizeze doar ca nu este necesar, omitand sa prevada obligativitatea substituirii sale prin consimtamantul persoanei sau organismului abilitat in lipsa parintilor sa exercite ocrotirea parinteasca.
    Omisiunea, din cuprinsul prevederilor legale deduse controlului, a acestei exigente expres prevazute de textele de referinta din conventie constituie o "neconcordanta", in acceptiunea art. 20 alin. (2) din Constitutie, intre legea interna si un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situatie in care textul constitutional consacra prioritatea reglementarii internationale.
    Curtea observa ca instituirea prioritatii reglementarii internationale fata de o reglementare interna care ii contravine, prin alin. (2) al art. 20 din Constitutie, este o consecinta logica a celor prevazute in alin. (1) al aceluiasi articol, potrivit caruia "dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte". Rezulta de aici ca reglementarile internationale privitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale omului, la care Romania a aderat si care, pe aceasta cale, au fost integrate dreptului intern, sunt asimilate normelor constitutionale, numai astfel fiind posibile interpretarea si aplicarea acestora din urma, in concordanta cu ele.
    Asa fiind, neconcordanta dintre prevederile deduse controlului din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 si cele din Conventia europeana in materia adoptiei constituie o problema de constitutionalitate.
    Critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din ordonanta este cu atat mai pertinenta cu cat aceasta a fost adoptata ulterior ratificarii conventiei.
    Fata de cele de mai sus, Curtea constata ca dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, sunt neconstitutionale in masura in care nu prevad luarea consimtamantului oricarei persoane sau al oricarui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile parintesti.

    Pentru considerentele aratate urmeaza ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie admisa.
    In temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 2 alin. (2), art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 7 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 87/1998, sunt neconstitutionale in masura in care nu prevad luarea consimtamantului oricarei persoane sau al oricarui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile parintesti, conform art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care Romania a aderat prin Legea nr. 15/1993, exceptie ridicata de Fundatia "Casa Copilului" - Filiala Brasov - Complexul educational Poiana Soarelui Brasov in Dosarul nr. 4.834/2001 al Tribunalului Brasov - Sectia civila.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 noiembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu

                               OPINIE SEPARATA

    Contrar solutiei adoptate cu votul majoritatii membrilor Curtii Constitutionale, apreciem ca dispozitiile art. 7 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 nu sunt neconstitutionale in sensul definitiei date in art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, intrucat nu incalca nici dispozitiile si nici principiile Constitutiei.
    Art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 conditioneaza incuviintarea adoptiei de existenta consimtamantului parintilor sau, dupa caz, al parintelui copilului, exprimat in forma autentica. In alin. (2) al aceluiasi articol sunt prevazute situatiile in care nu este necesar consimtamantul parintilor (sau al parintelui), situatii in care, din motive obiective, nici nu s-ar putea obtine un asemenea consimtamant: parinti decazuti din drepturile parintesti, decedati, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti, necunoscuti sau aflati in orice situatie care determina imposibilitatea de a-si manifesta vointa, precum si cazul in care copilul este declarat judecatoreste abandonat.
    S-a considerat ca acest text de lege incalca dispozitiile art. 45 alin. (1) din Constitutie, referitoare la regimul special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor de care trebuie sa se bucure copiii si tinerii. Observam ca textul de lege examinat nu contine nici o dispozitie care sa fie contrara prevederilor constitutionale. I se poate imputa, eventual, faptul ca nu reglementeaza asistenta copilului si nu impune necesitatea consimtamantului institutiei in a carei ocrotire se afla copilul, pentru cazul in care este imposibila obtinerea consimtamantului parintilor. Aceasta lipsa de reglementare ar putea fi considerata ca o omisiune a legiuitorului, omisiune care nu poate fi suplinita de Curtea Constitutionala.
    Consideram ca nici omisiunea de reglementare nu poate fi sustinuta fara rezerve, avand in vedere ca, potrivit alin. (1) lit. b) al art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, pentru incuviintarea adoptiei este necesar in toate cazurile "avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul copilului". Acest aviz este unul conform, iar nu doar consultativ, echivaland consimtamantul.
    Nu se poate retine existenta vidului legislativ nici daca se apreciaza ca prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) din Conventia europeana in materia adoptiei de copii, potrivit carora "daca nu exista nici tata, nici mama care sa poata consimti" este necesar "consimtamantul oricarei persoane sau al oricarui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile parintesti in aceasta privinta", impun mai mult decat ce este prevazut in art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997.
    Conventia europeana fiind ratificata de Parlament, potrivit art. 11 alin. (2) din Constitutie, face parte din dreptul intern si, ca atare, completeaza legislatia existenta. Nu s-ar putea retine neconstitutionalitatea dispozitiei din legislatia nationala nici in cazul in care aceasta ar fi in neconcordanta cu reglementarile internationale, intrucat, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Constitutie, in asemenea cazuri, referitor la drepturile fundamentale ale omului, "au prioritate reglementarile internationale". Asadar, in ambele ipoteze (lipsa reglementarii in legislatia nationala sau neconcordanta dispozitiilor legislatiei nationale cu reglementarile internationale) se ridica doar probleme de interpretare si de aplicare a legislatiei, activitati ce intra in atributiile exclusive ale instantelor judecatoresti.
    Neconstitutionalitatea unor dispozitii ale legislatiei interne se poate retine, prin corecta aplicare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Constitutie, numai in situatia in care acele dispozitii legale sunt contrare unor norme constitutionale, referitoare la drepturile si libertatile cetatenilor "interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte".

                                Judecator,
                              Kozsokar Gabor