DECIZIE Nr.
356 din 5 aprilie 2007
asupra cererii de
solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre
Presedintele Romaniei si Guvernul Romaniei, formulata de primul-ministru Calin
Popescu-Tariceanu
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 322 din 14 mai 2007
I. Prin Cererea cu nr.
5/1371/CPT din 12 martie 2007, primul-ministru al Guvernului a solicitat, în
temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Constituţie şi ale art. 34 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, să se constate existenţa unui conflict juridic de natură
constituţională între Preşedintele Romaniei şi Guvernul Romaniei şi să se dispună restabilirea legalităţii constituţionale
privind raporturile instituţionale ale şefului statului cu Guvernul Romaniei.
Cererea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. 2201 din 13 martie 2007 şi formează obiectul Dosarului nr. 343E/2007.
In motivarea cererii se susţin, în esenţă, următoarele:
1. In fapt:
- La 5 februarie 2007, Mihai Răzvan Ungureanu şi-a
prezentat demisia din funcţia de ministru al afacerilor externe, în
conformitate cu prevederile art. 106 din Constituţie şi ale art. 5 din Legea
nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului Romaniei şi a ministerelor. Demisia a fost
înregistrată la nr. 5/611/CPT din 5 februarie 2007 şi a devenit irevocabilă
după 15 zile de la depunere. A fost înaintată Preşedintelui Romaniei cu Adresa nr. 5/954/CPT din 19 februarie
2007, pentru a emite decretul prin care să se ia act de demisie şi să se
constate vacantă funcţia.
- Luand act de vacanţa
funcţiei de ministru al afacerilor externe, Preşedintele Romaniei ar fi trebuit ca, în conformitate cu
art. 10 din Legea nr. 90/2001, să numească, la propunerea primului-ministru,
conform Scrisorii nr. 5/954/CPT din 19 februarie 2007, un nou ministru al
afacerilor externe, în persoana senatorului Adrian Mihai Cioroianu.
Preşedintele Romaniei nu a dat
curs acestei cereri, deşi „avea obligaţia legală de a declara, de îndată,
vacantă funcţia", şi a refuzat să îl numească pe Adrian Mihai Cioroianu în
funcţia de ministru al afacerilor externe.
- Refuzul Preşedintelui Romaniei „prejudiciază grav activitatea Guvernului şi chiar mai mult,
s-a creat o situaţie gravă în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale ale Romaniei", în primul rand cu cele ale statelor membre ale Uniunii
Europene şi ale NATO
- „Prin acest refuz s-a creat deja o imagine
nefavorabilă pentru politica externă a Romaniei: se pot pune sub semnul provizoratului o serie de negocieri şi
contacte diplomatice", precum şi lipsă de încredere în Guvern. Se mai
menţionează că „niciun stat nu poate fi lipsit o perioadă atat de îndelungată de un ministru de
externe".
2. In drept:
- Raporturile dintre Guvern şi Preşedintele Romaniei sunt foarte clare cu privire la
situaţia creată prin demisia unui membru al Guvernului. Art. 106 din
Constituţie prevede cazurile de încetare a funcţiei şi, între acestea, demisia,
iar art. 6 din Legea nr. 90/2001 detaliază efectele demisiei.
- Refuzand să declare vacanţa
funcţiei, şeful statului a încălcat dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 90/2001.
- Art. 10 din Legea nr. 90/2001 stabileşte procedura
de numire a noului ministru şi, chiar dacă textul nu prevede un termen nici
pentru propunerea primului-ministru, nici pentru numirea de către Preşedinte,
„este evident că aceste acte se îndeplinesc în cel mai
scurt timp posibil".
- Primul-ministru este cel care răspunde pentru
eventualele disfuncţii ale cabinetului şi „şeful statului este singurul vinovat
de situaţia creată", deoarece neîndeplinind obligaţia constituţională a
prejudiciat activitatea Guvernului, „dand naştere unui conflict juridic de natură constituţională între
două autorităţi publice ale statului, Preşedintele şi Guvernul".
- Preşedintele Romaniei „refuză să-şi îndeplinească o atribuţie de natură executivă,
ce i-a fost stabilită prin art.
85 alin. (2) din Constituţie, art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Legea nr.
90/2001". Niciun text al Constituţiei nu-i conferă dreptul Preşedintelui
Romaniei de a tergiversa
numirea unui membru al Guvernului, dacă propunerea făcută în acest sens a urmat
prevederea constituţională. Refuzul şefului statului dăunează grav climatului
politic şi încrederii în instituţiile statului şi imaginii externe a Romaniei.
- „In Romania, ca în orice
democraţie parlamentară modernă, organul esenţial al democraţiei este
Parlamentul, rezultat din sufragiu universal", „în vreme ce organul cu
caracter politic cel mai puternic este Guvernul". „Constituţia
consfinţeşte o astfel de ordine".
- „Ca urmare a revizuirii Constituţiei, Preşedintele
Romaniei a căpătat mai
pregnant atribuţii de reprezentare a statului şi a simbolurilor acestuia şi nu
atribuţii executive".
- „Considerăm că, în cadrul mecanismului statal şi al
echilibrului instituţional descris de Constituţia Romaniei, poziţia şefului statului are atribute ale unui preşedinte de
republică parlamentară". „Preşedintele nu are putere de guvernare şi nici
autorităţi administrative în subordine". „Rolul Preşedintelui este de a fi
un simbol şi, în acelaşi timp, un arbitru", fiind unul dintre garanţii
ordinii democratice constituţionale şi mediatorul între puterile statului,
precum şi între stat şi societate, inclusiv de a veghea la buna funcţionare a
autorităţilor publice.
- Guvernul are răspunderea, în conformitate cu
prevederile art. 109 şi 110 din Constituţie.
- In conformitate cu art. 85 din Constituţie, în caz
de remaniere guvernamentală, Preşedintele este cel care numeşte sau revocă, la
propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului, „dar aceasta nu
înseamnă că Preşedintele are o putere reală de decizie sau că are dreptul
constituţional să refuze propunerea primului-ministru".
„Preşedintele Romaniei nu are dreptul să refuze numirea unei persoane, ca membru al
Guvernului, pe motive de oportunitate", deoarece răspunderea pentru
îndeplinirea programului de guvernare o are Guvernul.
- „Nici Constituţia Romaniei, nici Legea nr. 90/2001 nu-i conferă Preşedintelui
posibilitatea de a refuza, motivat sau nemotivat, numirea unui membru al
Guvernului, propus de primul-ministru". Asemenea posibilitate este
prevăzută pentru judecători, procurori, la propunerile Consiliului Superior al
Magistraturii sau ale ministrului justiţiei. „In cazul numirii membrilor
Guvernului, un astfel de refuz este inadmisibil".
In concluzie, se solicită a se constata existenţa unui
conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele Romaniei şi Guvern şi că, în conformitate cu
dispoziţiile art. 146 lit. e) şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 53 din
28 ianuarie 2005, Curtea este competentă de a interveni pentru a repune în
legalitate raporturile instituţionale ale şefului statului cu Guvernul.
In conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
cererea a fost comunicată Preşedintelui Romaniei,
solicitand atat Preşedintelui, cat şi primului-ministru să prezinte
punctele lor de vedere asupra conţinutului conflictului de natură
constituţională şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia.
A) Preşedintele Romaniei
a comunicat punctul său de vedere, prin Adresa
nr. 1.069 din 23 martie 2007, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.
2.700 din 23 martie 2007.
1. Preşedintele Romaniei menţionează textele
constituţionale şi ale Legii nr. 47/1992 privind competenţa Curţii de a
soluţiona cererea primului-ministru, obiectul cererii şi textele din
Constituţie şi din Legea nr. 90/2001 incidente în rezolvarea cererii, pe cele
două capete de cerere, şi anume refuzul Preşedintelui de a-l elibera din
funcţie pe Mihai Răzvan Ungureanu şi refuzul Preşedintelui de a-l numi în
funcţia de ministru al afacerilor externe pe Adrian Mihai Cioroianu. Sunt
menţionate datele stării de fapt şi cuprinsul textelor constituţionale şi ale
Legii nr. 90/2001, ce sunt considerate a fi incidente în soluţionarea
sesizării.
2. Cu privire la starea de fapt, Preşedintele Romaniei
precizează:
- La 19 februarie 2007, cu Adresa nr. 5/954,
primul-ministru a transmis Preşedintelui solicitarea de a-l numi pe Adrian
Mihai Cioroianu în funcţia de ministru al afacerilor externe, ca urmare a
demisiei lui Răzvan Mihai Ungureanu.
- In discuţia pe care Preşedintele a avut-o cu
primul-ministru, înainte de desemnarea lui Adrian Mihai Cioroianu pentru
funcţia de ministru al afacerilor externe, i-a comunicat că nu este de acord cu propunerea, motivand dezacordul, şi i-a
cerut primului-ministru să formuleze o altă propunere. Primul-ministru s-a
menţinut pe poziţia sa şi a înaintat propunerea de numire a lui Adrian Mihai
Cioroianu.
- La 17 martie 2007, cu Adresa nr. 991, Preşedintele Romaniei a solicitat
primului-ministru desemnarea, pentru funcţia de ministru al afacerilor externe,
a unei alte persoane, dinainte convenită cu Preşedintele, avand în vedere atribuţiile de politică
externă pe care le are Preşedintele şi atribuţia de
reprezentare a statului roman la nivel internaţional.
- La 21 martie 2007, cu Adresa nr. 5/1563,
primul-ministru a transmis Preşedintelui Romaniei solicitarea de a fi numită persoana sa în funcţia de ministru
interimar al afacerilor externe şi, la 22 martie 2007, prin Decretul nr. 237, a
fost numit, ca ministru interimar al afacerilor externe, primul-ministru, Călin
Constantin Anton Popescu-Tăriceanu.
3. Cu privire la situaţia în drept, Preşedintele Romaniei
menţionează:
- Din conţinutul prevederilor art. 85 alin. (2) şi
(3), ale art. 106 şi 107 din Constituţie, precum şi ale art. 10 din Legea nr.
90/2001 rezultă că primul-ministru are obligaţia de a propune şi Preşedintele
Romaniei are obligaţia de a
numi, prin decret, într-un termen de 45 de zile, un nou
ministru titular pe postul devenit vacant.
Termenul de 45 de zile curge din momentul în care este
vacantat postul de ministru sau de la revocarea din funcţie a unui ministru.
- Avand în vedere că funcţia
de ministru este politică şi că între Preşedinte şi primul-ministru pot exista
divergenţe în privinţa persoanei ce ar urma să fie învestită în funcţie,
legiuitorul constituant a stabilit termenul de 45 de zile în care un minister
să fie gestionat de un ministru interimar.
In perioada termenului de 45 de
zile, cei 2 şefi de autorităţi trebuie să găsească o soluţie. Pană la împlinirea termenului de 45 de zile
nu se poate vorbi de o criză instituţională şi nici de un conflict juridic de
natură constituţională.
- De altfel, precizează Preşedintele, Guvernul şi
primul-ministru nu respectă Constituţia, încă de la data de 13 iunie 2006, de cand este vacant postul de ministru de stat
pentru coordonarea domeniului economic (vezi Decretul nr. 836 din 13 iunie
2006) şi tot vacant este postul de ministru de stat în
domeniul mediului, de la data de 12 decembrie 2006 (vezi Decretul nr. 1.399 din
12 decembrie 2006).
In temeiul atribuţiei Curţii Constituţionale, de
garant al supremaţiei Constituţiei şi a obligaţiei de respectare a ei, se
solicită Curţii, de către Preşedinte, să se pronunţe asupra acestor fapte, de
încălcare a Constituţiei, de către Guvern şi primul-ministru.
- Aprecierea că Preşedintele este obligat să numească
un ministru „propus în mod unilateral de către primul-ministru", ca
obligaţie constituţională a Preşedintelui, nu este „o simplă şi implacabilă formalitate",
deoarece este contrară rolului constituţional al Preşedintelui, prevăzut de
art. 103 alin. (1), art. 85 alin. (2) şi art. 107 alin. (3) şi (4) din
Constituţie.
- Dreptul Preşedintelui de a numi un ministru „nu
poate fi unul strict formal". Preşedintele are legitimitate electivă,
care-i dă „un drept propriu de apreciere politică asupra competenţelor unei
persoane de a fi membru în Guvern", iar cu privire la ministrul afacerilor
externe, Preşedintele avand şi
atribuţii directe, de reprezentare a statului în raporturile internaţionale,
este cu atat mai motivat, mai
constituţional, legal şi moral să aibă „un cuvant de
spus în desemnarea ministrului de externe".
- Se precizează că primul-ministru are atribuţia de a
propune, iar Preşedintele are atribuţia de a numi, adică de a decide şi deci şi
de a alege între alternative posibile.
- Se mai menţionează şi nevoia de loialitate ce
trebuie să existe în raporturile de colaborare între instituţiile statului,
potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, principiu
care există şi funcţionează în viaţa tuturor statelor Uniunii Europene. Se
invocă şi statuările din Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005 a Curţii
Constituţionale cu privire la numirile în funcţii de către Preşedintele Romaniei.
- Şi în relaţiile cu alte puteri în stat,
Preşedintele are „dreptul de veto". Aşa, spre exemplu, art. 31 alin. (1)
din Legea nr. 303/2004, precum şi art. 77 din Constituţie privind cererea de reexaminare a unei legi, înainte de promulgare.
- Se mai menţionează că există precedente de
respingere a propunerii, urmate de alte propuneri de numire în funcţia de
ministru, la propunerea primului-ministru.
- In final, Preşedintele arată că aşteaptă altă
propunere, din partea primului-ministru, de numire în funcţia de ministru al
afacerilor externe.
B) Primul-ministru a comunicat punctul său de vedere
cu Adresa nr. 5/1.628/CPT din 23 martie 2007, înregistrată la Curtea
Constituţională sub nr. 2.696 din 23 martie
2007, în care face următoarele susţineri:
1. Cu privire la eliberarea din funcţie a lui Mihai
Răzvan Ungureanu, Preşedintele Romaniei a semnat Decretul nr. 193 din 12 martie 2007, publicat în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din
14 martie 2007, prin care a luat act de demisie şi a declarat vacanţa postului.
Decretul a fost dat la peste 20 de zile de la solicitarea adresată, sub nr.
5/954/CPT din 19 februarie 2007, şi, conform art. 8 din Legea nr. 90/2001,
Preşedintele „are o obligaţie, iar nu un drept în această materie".
- Se solicită a se constata că a existat un conflict
juridic de natură constituţională între Preşedintele Romaniei şi primul-ministru, constand în refuzul Preşedintelui de a-l elibera
din funcţie pe ministrul demisionar, o perioadă de peste 20 de zile. Această
constatare este necesară, pentru ca asemenea situaţii să nu mai existe.
- La data de 14 martie 2007
a fost publicat decretul de eliberare din funcţie a lui Răzvan Mihai Ungureanu
şi conflictul juridic a încetat, aşa cum se recunoaşte în punctul de vedere al
primului-ministru.
2. Cu privire la refuzul Preşedintelui de a-l numi
pe Adrian Mihai Cioroianu în funcţia de ministru al afacerilor externe, se
menţionează:
- Din scrisoarea Preşedintelui Romaniei către primul-ministru din 17 martie
2007 rezultă împotrivirea sa de a-l numi pe Adrian Mihai Cioroianu ca ministru
al afacerilor externe, dar şi pe o altă persoană asupra căreia nu s-a convenit
mai dinainte, motivandu-se
această poziţie pe atribuţiile de politică externă pe care le are Preşedintele
şi pe calitatea sa, de reprezentant al statului pe plan internaţional.
- Se apreciază că există, în continuare, conflict
juridic de natură constituţională şi singura modalitate de a-i pune capăt
acestui conflict este ca Preşedintele Romaniei „să îndeplinească de îndată obligaţiile constituţionale care
îi revin". Se invocă, în acest sens, Decizia nr. 384 din 4 mai 2006 a
Curţii Constituţionale.
- Atribuţiile Preşedintelui în domeniul politicii
externe nu au relevanţă, deoarece „politica internă şi externă sunt determinate
de programul de guvernare, aprobat de Parlament, şi realizarea acestuia cade în
responsabilitatea Guvernului şi, în consecinţă, primul-ministru are dreptul de
a-şi alege persoanele care să formeze echipa guvernamentală".
- Preşedintele Romaniei are atribuţii de numire în funcţii publice, la propunerea
altor autorităţi, „tocmai pentru a asigura, în acest fel, solemnitatea
numirilor, dată fiind importanţa acelor funcţii", şi aceasta „nu-l
transformă pe Preşedinte într-un organ de cenzură, nu-i conferă dreptul de
veto, nu-l face parte la luarea deciziei".
In concluzie, se susţine că există conflict juridic de
natură constituţională între Preşedintele Romaniei şi Guvernul Romaniei şi singura modalitate de rezolvare a acestui conflict este obligarea
Preşedintelui de a-l numi pe Adrian Mihai Cioroianu în funcţia de ministru al
afaceriior externe.
La punctul de vedere prezentat de primul-ministru au
fost anexate o declaraţie a Preşedintelui, făcută la 16 martie 2007, un
Comunicat de presă al Preşedinţiei, din 13 martie 2007, precum şi Adresa nr.
5/1.502 din 19 martie 2007 a Preşedintelui Romaniei către primul-ministru, în care îi comunică, motivat, refuzul
de a-l numi pe Adrian Mihai Cioroianu în funcţie şi obligaţia primului-ministru
de a numi un ministru interimar, pană la rezolvarea problemei în termenul de 45 de zile prevăzut de
Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cererea de
soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională creat între
Preşedintele Romaniei şi
Guvernul Romaniei a fost
dezbătută la data de 4 aprilie 2007, cu citarea părţilor implicate în conflict,
în prezenţa reprezentanţilor acestora, pe baza cererilor şi a celorlalte documente
aflate la dosar. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea dată,
cand Curtea, avand nevoie de timp pentru deliberare, a
amanat pronunţarea pentru data de 5 aprilie 2007.
C U R T E A,
examinand cererea de
soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre
Preşedintele Romaniei şi
Guvernul Romaniei, punctele de
vedere ale Preşedintelui Romaniei
şi primului-ministru, înscrisurile depuse de părţi, decretele emise de Preşedintele Romaniei şi susţinerile reprezentanţilor părţilor în litigiu, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Constituţiei, ale Legii nr.
90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului Romaniei şi a ministerelor, precum şi
dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi celor ale
art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra conflictului
juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice.
Examinand obiectul cererii,
Curtea Constituţională urmează să stabilească dacă există sau nu conflict
juridic de natură constituţională între Preşedintele Romaniei şi Guvern, aşa cum s-a solicitat în
mod repetat de către primul-ministru, cu privire la:
a) a se lua act de către Preşedinte de demisia
ministrului afacerilor externe, Mihai Răzvan Ungureanu, şi a declara vacantă
funcţia, la sesizarea primului-ministru;
b) termenul în care se exercită, de către Preşedinte,
această atribuţie constituţională;
c) dacă a lua act de demisie şi a declara vacantă
funcţia de ministru este o atribuţie ce se exercită cu sau fără condiţionări de
către Preşedintele Romaniei;
d) dacă propunerea primului-ministru, de numire a unui
nou ministru, în persoana celui propus, este de executat obligatoriu şi
întocmai sau de adus la îndeplinire cu condiţionări din partea Preşedintelui
Romaniei;
e) termenul în care Preşedintele trebuie să rezolve
propunerea primului-ministru, de numire a noului ministru în funcţia vacantă;
f) efectele juridice de natură constituţională, cat şi cele de domeniul legii, în cazul
constatării existenţei conflictului juridic de natură constituţională
privitoare la părţile implicate în soluţionarea conflictului.
Curtea Constituţională reţine că în rezolvarea cauzei
sunt incidente următoarele dispoziţii cuprinse în:
a) Constituţia Romaniei:
- Art. 85: „(1)
Preşedintele Romaniei desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi
numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) In caz de remaniere guvernamentală sau de
vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea
primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă
structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele Romaniei va putea exercita atribuţia
prevăzută la alineatul (2) numaipe baza aprobării Parlamentului, acordată la
propunerea primului-ministru.";
- Art. 106: „Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a
revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a
decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.";
- Art. 107 alin. (3)
şi (4): „(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute
la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi
exercita atribuţiile, Preşedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru
interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, pană la formarea noului Guvern.
Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează
dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.
(4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod
corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea
primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.";
- Art. 91: „(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele Romaniei, negociate de Guvern, şi le
supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte
tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.
(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului,
acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Romaniei şi aprobă înfiinţarea,
desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt
acreditaţi pe langă
Preşedintele Romaniei.";
- Art. 87: „(1) Preşedintele Romaniei poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme
de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea
ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
(2) Preşedintele Romaniei prezidează şedinţele Guvernului la care participă.";
- Art. 86: „Preşedintele Romaniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de
importanţă deosebită.";
- Art. 80: „(1) Preşedintele Romaniei reprezintă statul roman şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al
integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele Romaniei veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a
autorităţilor publice. In acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere
între puterile statului, precum şi între stat şi societate.";
- Art. 103: „(1 ) Preşedintele Romaniei desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în
urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori,
dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va
cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului
asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de
Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere
Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor."
b) Legea nr. 90/2001
privind organizarea şi funcţionarea Guvernului Romaniei şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, astfel cum a
fost ulterior modificată:
- Art. 5: „Funcţia de
membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii
drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului şi a
demiterii în condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (2).";
- Art. 6: „Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunţă public, se
prezintă în scris primului-ministru şi devine irevocabilă din momentul în care
s-a lua act de depunerea ei, dar nu mai tarziu
de 15 zile de la data depunerii.";
- Art. 7: „(1) Revocarea din funcţia de membru al Guvernului se face de
Preşedintele Romaniei, prin decret, la
propunerea primului-ministru.
(2) Revocarea are loc în caz de remaniere
guvernamentală.";
- Art. 8: „(1) In cazul în care încetarea calităţii de membru al Guvernului
intervine ca urmare a demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a
incompatibilităţii, a decesului şi în alte situaţii prevăzute de lege,
Preşedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru, ia act de aceasta şi declară
vacantă funcţia de membru al Guvernului.
(2) In cazul în care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărare judecătorească definitivă sau averea sa a fost declarată, în tot
sau în parte, ca fiind dobandită în mod ilicit, printr-o hotărare judecătorească irevocabilă, el este demis de Preşedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru.";
- Art. 9: „(1) Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 sau este în
imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru
interimar, pentru a îndeplini atribuţiile
primului-ministru, pană la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada
imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi
reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la
propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
(3) In situaţiile prevăzute la alin. (2), înăuntrul
termenului de 45 de zile, primul-ministru va iniţia procedurile prevăzute de
lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului."
c) Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului, publicat în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, astfel cum a fost
modificat ulterior:
- Art. 72 alin. 2 şi 3: „Fiecare candidat pentru funcţia de
ministru, înscris în lista Guvernului, va fi audiat, în şedinţă comună, de
către comisiile permanente ale celor două Camere al căror obiect de activitate
corespunde sferei de competenţă a viitorului ministru.
In urma audierii, comisiile vor întocmi un aviz
comun, consultativ, motivat, pe care îl vor prezenta candidatului pentru
funcţia de prim-ministru.";
- Art. 76: „Hotărarea Parlamentului privind acordarea votului de încredere se
semnează de preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului şi se
înaintează de îndată Preşedintelui Romaniei spre
a proceda la numirea Guvernului."
1. Cu privire la existenţa
unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele Romaniei şi Guvern, generat de refuzul
Preşedintelui de a lua act de demisia ministrului afacerilor externe, Mihai Răzvan
Ungureanu, şi de a declara vacantă funcţia, la propunerea primului-ministru:
Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 106 din
Constituţie, funcţia de membru al Guvernului încetează, printre alte cazuri, şi
în urma demisiei.
Demisia este un act juridic unilateral de voinţă al
titularului funcţiei şi care nu este susceptibilă de control sau aprobare;
despre demisie se ia doar act de către autoritatea funcţiei.
In conformitate cu art. 6 din Legea nr. 90/2001,
demisia se anunţă public, se prezintă în scris primului-ministru şi devine
irevocabilă în momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data depunerii. Caracterul ei irevocabil îl priveşte numai pe autorul demisiei, şi aceasta
înseamnă că autorul nu mai poate reveni retrăgandu-şi demisia.
Prin urmare, în caz de demisie, Preşedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru,
care înaintează demisia şi îi solicită rezolvarea acesteia, urmează să ia act
de demisie şi să declare vacantă funcţia de membru al Guvernului.
Curtea constată că domnul Mihai Răzvan Ungureanu a
demisionat în scris din funcţia de ministru al afacerilor externe la data de 5
februarie 2007, a depus demisia la primul-ministru, înregistrată sub nr.
5/611/CPT, şi aceasta a devenit irevocabilă la 15 zile de la data depunerii,
astfel cum se recunoaşte, în scris, în cererea primului-ministru.
Ulterior, la data de 19 februarie 2007, cu Adresa nr.
5/954/CPT - la data împlinirii celor 15 zile de la
depunere -, primul-ministru a sesizat Preşedintele Romaniei pentru a lua act de demisie şi a declara vacantă funcţia.
Preşedintele Romaniei a luat act de demisie şi a declarat vacantă funcţia de
ministru al afacerilor externe la data de 12 martie 2007 şi a emis Decretul nr.
193 din 12 martie 2007, publicat în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 14 martie 2007.
Curtea Constituţională constată că emiterea acestui
decret a avut loc la 20 de zile de la data luării la cunoştinţă, în baza
comunicării făcute de primul-ministru la data de 19 februarie 2007, data
expedierii.
Preşedintele Romaniei a arătat că acest interval de timp a fost motivat de unele
atribuţii ce trebuiau să fie duse la îndeplinire de către ministrul demisionar,
activităţi care nu comportau întarziere. Curtea reţine că ministrul demisionar, chiar dacă demisia a
devenit irevocabilă, poate continua îndeplinirea unor acte ale funcţiei pană la data la care Preşedintele ia act de
demisie şi declară funcţia vacantă, fiind de principiu admis că demisionarul
poate continua activitatea o perioadă de timp după devenirea irevocabilă a
demisiei.
Aşadar, nu există niciun temei de nelegalitate în
procedura desfăşurată de Preşedintele Romaniei şi această situaţie motivată nu poate fi reţinută ca o
nerespectare a atribuţiei constituţionale privind luarea de act de demisie şi
de declarare vacantă a funcţiei. Avand în vedere dispoziţiile constituţionale şi prevederile Legii nr.
90/2001, Curtea Constituţională constată că soluţionarea demisiei, sub cele
două aspecte ale atribuţiei, de către Preşedintele Romaniei s-a făcut legal.
2. Referitor la termenul în
care se exercită de către Preşedinte această atribuţie constituţională.
Constituţia nu prevede un termen în limitele căruia
Preşedintele Romaniei trebuie
să-şi exercite atribuţia de a lua act de demisie şi de a declara vacantă
funcţia şi nici Legea nr. 90/2001 nu prevede un termen în această privinţă.
In situaţia în care se consideră că este necesară
instituirea unui termen în limitele căruia Preşedintele Romaniei să-şi exercite această atribuţie,
precum şi un termen în limitele căruia primul-ministru să-l sesizeze pe
Preşedinte, se constată că asemenea rezolvare revine exclusiv Parlamentului Romaniei, ca organ reprezentativ suprem al poporului roman şi unică autoritate legiuitoare a ţării, conform art. 61 din
Constituţie. Curtea Constituţională nu are competenţa de a aprecia, prin
interpretare, asupra unui eventual termen în aceste privinţe şi nici de a
cenzura actele de motivare privind data soluţionării.
3. Cu privire la chestiunea
dacă a lua act de demisie şi a declara vacantă funcţia de ministru este o
atribuţie ce se exercită, cu sau fără condiţionări, de către Preşedintele Romaniei.
Este evident că a lua act de o demisie nu comportă
nicio condiţionare din partea vreunei autorităţi, faţă de natura juridică a
actului de demisie. După cum s-a menţionat în considerentele de mai sus,
nevoile funcţiei din care se demisionează pot atrage menţinerea în activitate a
demisionarului pentru o perioadă rezonabilă de timp care, ca stare de fapt, rămane la acordul părţilor; în unele cazuri
există şi prevederi legale în acest sens.
Aşadar, Curtea reţine că a se lua act de demisie şi a
se declara funcţia vacantă constituie o activitate nesusceptibilă de
condiţionări privind valabilitatea demisiei şi a efectelor acesteia.
4. Cu privire la propunerea primului-ministru de
numire a unui nou ministru, propus în
condiţiile art. 85 alin. (2) din Constituţie, Curtea
constată şi reţine următoarele:
- In situaţia învestirii Guvernului şi aprobării
Programului de guvernare, Parlamentul îi verifică, prin comisiile permanente,
pe candidaţii pentru funcţia de ministru şi apoi dezbate şi aprobă prin hotărare, în şedinţa comună a Camerelor
Parlamentului, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, Programul de
guvernare şi lista completă a Guvernului.
Hotărarea
Parlamentului, semnată de preşedinţii Camerelor, se înaintează de către aceştia
de îndată Preşedintelui Romaniei, spre a proceda la numirea Guvernului; acestea sunt prevederile art. 76 din
Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
- Numirea Guvernului de către Preşedintele Romaniei nu se face la sesizarea
primului-ministru, ci la sesizarea preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi în baza hotărarii Parlamentului de aprobare a Programului de guvernare şi a
listei complete a membrilor Guvernului.
Obligaţia constituţională a Preşedintelui Romaniei se fundamentează pe hotărarea Parlamentului şi, în executarea
acesteia, Preşedintele emite decretele de numire în funcţie a membrilor
Guvernului, urmată de depunerea jurămantului de credinţă cerut de lege.
- Candidaţii la funcţia de ministru înscrişi pe lista
Guvernului, propusă de candidatul pentru funcţia de prim-ministru, sunt audiaţi
de comisiile permanente ale Camerelor Parlamentului, competente potrivit
obiectului de activitate al funcţiei candidatului de ministru şi, pe baza
constatărilor făcute, acestea emit avize favorabile sau avize de respingere; în
cazul avizelor de respingere, candidatul pentru funcţia de prim-ministru
propune un alt candidat la funcţia de ministru. In practica parlamentară s-au
înregistrat mai multe cazuri de avize negative care au fost urmate de noi
propuneri.
Aceasta este procedura
prevăzută de art. 72 alin. 2 şi 3 şi art. 76 din Regulamentul şedinţelor comune
ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
- Şi în situaţia remanierii guvernamentale, prevăzută
de art. 85 alin. (3) din Constituţie, se aplică întocmai procedura prevăzută de
art. 72 alin. 2 şi 3 şi art. 76 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului. Şi în aceste situaţii au fost cazuri de respingere a
candidaţilor la funcţia de ministru, urmate de noi propuneri.
Din datele menţionate rezultă că există reglementări
obligatorii pentru audierea candidaţilor la funcţia de ministru de către
comisiile parlamentare, ca organe de specialitate şi de pregătire a lucrărilor
Parlamentului. Aceste audieri privesc corespunderea pentru funcţie a
candidaţilor propuşi de primul-ministru privitor la pregătirea generală,
pregătirea în specialitatea domeniului, experienţa în materie, instruirea şi
aptitudinile pentru funcţia în domeniu, reputaţia neştirbită şi moralitatea,
condiţii necesare şi indispensabile funcţiei de ministru.
Hotărarile
Parlamentului au la bază constatările făcute de comisiile permanente
parlamentare privind corespunderea pe funcţie a candidaţilor propuşi şi, în
temeiul acestor garanţii, urmează învestirea în funcţie de către Preşedintele Romaniei, depunerea jurămantului şi intrarea în exerciţiul
funcţiunii.
Acesta este cadrul juridic obligatoriu pentru
situaţiile prevăzute de art. 85 alin. (1) şi (3) şi de art. 103 din
Constituţie, dispoziţii dezvoltate în prevederile Regulamentului şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului.
- Alin. (2) al art. 85 din Constituţie, care se referă
la una din formele remanierii guvernamentale, nu poate să se abată de la
regimul constituţional al învestirii şi al modificărilor în componenţa
Guvernului, deoarece art. 85 are
în întregime aceeaşi concepţie de bază, una şi aceeaşi fundamentare
constituţională. In structura sa, art. 85 are trei ipoteze, în cele trei
alineate, dar toate au la bază aceeaşi concepţie şi aceeaşi fundamentare,
precum şi aceleaşi garanţii privind învestirea Guvernului şi modificările
ulterioare ale componenţei acestuia.
Altfel, se ajunge la concluzia ca, în condiţiile art.
85 alin. (2), să se creeze un alt regim discriminatoriu şi privilegiat pentru
candidatul la funcţia de ministru, în caz de vacanţă a unei funcţii. Nu este de
admis ca în conţinutul art. 85, structurat în cele trei alineate pe cele trei
ipoteze, să existe fundamentări diferite şi chiar discriminatorii cu privire la
statutul candidatului la funcţia de ministru.
- Procedurile realizate de
comisiile permanente parlamentare privind corespunderea candidatului pentru
funcţia propusă, în cazurile alin. (1) şi (3) trebuie avute în vedere de
Preşedintele Romaniei, în
cazul remanierii guvernamentale prevăzute de alin. (2) al aceluiaşi art. 85 şi
pe aceste temeiuri Preşedintele Romaniei are îndreptăţirea de a verifica corespunderea candidatului
pentru funcţia propusă, în raport de aceleaşi condiţionări-criterii menţionate
anterior, şi poate solicita motivat o altă propunere din partea primului-ministru.
- In toate cele trei ipoteze ale art. 85, primul-ministru
face propunerea de candidat pentru funcţia de ministru şi rezolvarea acesteia
se face în condiţiile menţionate anterior.
- Curtea mai constată că, după cum Parlamentul nu
exercită un drept de veto, ci o activitate de verificare a îndeplinirii
condiţiilor de corespundere în funcţie, tot astfel nici Preşedintele Romaniei nu are drept de veto faţă de
propunerea primului-ministru, ci are dreptul de a verifica corespunderea pentru
funcţie a candidatului şi poate cere primuiui-ministru o altă propunere de
candidat la funcţie. In toate cazurile respingerea candidaturii trebuie să fie
motivată.
5. Cu privire la eventualele
efecte de ordin constituţional, precum şi de domeniul legii, produse ca urmare
a operaţiunilor juridice de rezolvat în cadrul procedurilor ce fac obiectul
prezentului litigiu de ordin constituţional, se
reţine că refuzul iniţial al Preşedintelui Romaniei de
a numi un membru al Guvernului la propunerea primului-ministru a declanşat un conflict juridic de această natură. Curtea
constată însă că acest conflict juridic a încetat prin emiterea de către
Preşedintele Romaniei a celor
trei decrete, şi anume: Decretul nr. 193 din 12 martie 2007, publicat în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 14
martie 2007; Decretul nr. 237 din 22 martie 2007, publicat în Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007; Decretul nr. 379 din 4
aprilie 2007, publicat în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 235 din
4 aprilie 2007.
Sub celelalte aspecte, raporturile instituţionale
dintre primul-ministru şi Guvern, pe de o parte, şi Preşedintele Romaniei, pe de altă parte, trebuie să
funcţioneze în cadrul constituţional al loialităţii şi al colaborării, pentru
realizarea atribuţiilor constituţionale distinct reglementate pentru fiecare
dintre autorităţi; colaborarea dintre autorităţi este condiţie necesară şi
esenţială pentru buna funcţionare a autorităţilor publice ale statului.
Avand în vedere considerentele
expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie,
precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), art. 34 şi 35 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că refuzul Preşedintelui Romaniei de a numi un membru al Guvernului la
propunerea primului-ministru a declanşat un conflict juridic de natură
constituţională, care a încetat să mai subziste ca urmare a emiterii decretelor
prezidenţiale nr. 193/12 martie 2007, 237/22 martie 2007 şi 379/4 aprilie 2007.
In exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 85 alin.
(2) din Constituţie, Preşedintele Romaniei nu are un
drept de veto, dar poate cere primului-ministru să
renunţe la propunerea făcută, atunci cand constată că persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile legale
pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului.
Definitivă.
Decizia se comunică Preşedintelui Romaniei şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 5 aprilie 2007 şi la
aceasta au participat: Ioan
Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu,
Şerban Viorel Stănoiu, Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu