Decizia Nr.386 din 24.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Gurses Abdurrahman în Dosarul nr. 7.094/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că textele de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate asupra investiţiilor pe care le-a realizat în România.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 607 din 28 aprilie 2009 şi precizând că autorul acesteia reclamă, în principal, probleme referitoare la aplicarea legii în cazul său particular.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.094/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Gurses Abdurrahman într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Din acest motiv, Oficiul Român pentru Imigrări a avut posibilitatea ca, pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare, să emită împotriva sa o decizie de returnare. Arată că, în aceste condiţii, este pus în situaţia de a suporta prejudicii materiale majore şi de a pierde investiţiile realizate în România, ceea ce ar conduce la falimentarea societăţii comerciale la care este asociat unic. Precizează că toate acestea se constituie într-o vătămare gravă a dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, susţine că acestea contravin art. 16 şi art. 21 din Constituţie, întrucât nu permit exercitarea niciunei căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţă.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele criticate au următorul conţinut:– Art. 11 alin. (1): „(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.“– Art. 81 alin. (1): „(1) Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror şedere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de şedere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere temporară, a acelora cărora Ie-a încetat dreptul de şedere permanentă, precum şi a foştilor solicitanţi de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României.“– Art. 84 alin. (1): „(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă.“Din motivarea scrisă a excepţiei, precum şi din susţinerile orale ale autorului acesteia, Curtea constată că sunt criticate doar dispoziţiile art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) teza finală, asupra cărora, potrivit jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe prin prezenta decizie. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi la protecţia egală prin lege a proprietăţii private. De asemenea, invocă şi prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia şi garantarea proprietăţii private. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile de lege ce formează obiectul acesteia, din perspectiva unor critici similare. Prin Decizia nr. 607 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, Curtea a observat că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 stabilesc regula generală potrivit căreia străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere, regulă ce exprimă condiţia legalităţii şederii străinilor în ţara noastră, iar dispoziţiile art. 81 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă reglementează posibilitatea Oficiului Român pentru Imigrări de a dispune măsura îndepărtării de pe teritoriul României a străinilor care nu se află sau nu se mai află în stare de legalitate în ţara noastră, reprezentând, aşadar, consecinţa concretă a încălcării regulii generale stabilite la art. 11 alin. (1). Totodată, prin Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea a precizat că cerinţa legalităţii prevăzută de art. 11 alin. (1) din ordonanţa criticată este o condiţie pe deplin justificată de raţiuni de control al fenomenului migraţionist şi care trebuie privită prin prisma prevederilor art. 4 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă şi ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitoare la obligaţia respectării legilor, inclusiv de către străini, normele constituţionale şi convenţionale invocate, referitoare la protecţia proprietăţii private, nefiind incidente în cauză. De asemenea, prin mai multe decizii, Curtea a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. În acest sens, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.222 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa anterioară, că textul criticat oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări, cererea sa urmând să fie examinată de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială, caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor pronunţate cu privire la contestaţiile formulate împotriva acestor decizii fiind justificat de necesitatea soluţionării lor cu celeritate. De altfel, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, dreptul la două grade de jurisdicţie fiind garantat, prin art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, exclusiv în materie penală, nicidecum administrativă. Totodată, Curtea a observat că prevederile art. 84 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 au vocaţia de a se aplica în mod egal tuturor celor care intră sub incidenţa acestora, fără privilegii şi fără discriminări. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 81 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Gurses Abdurrahman în Dosarul nr. 7.094/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu