DECIZIE Nr.
395 din 24 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 330 din 16 mai 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Tudorel Toader -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie
invocată de Genică Bătrâneanu în Dosarul nr. 22.953/2/2004, număr vechi
3.672/2004, al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze
cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o
justă soluţionare legală a conflictului juridic dintre constructorul pe terenul
aparţinând altei persoane şi proprietar, şi nu aduce atingere dispoziţiilor
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 22.953/2/2004, număr vechi 3.672/2004, Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
494 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Genică Bătrâneanu într-o
cauză având ca obiect judecarea unei acţiuni în revendicare, aflată în faza
procesuală a recursului.
In motivarea excepţiei se susţine că
prevederile legale criticate contravin protecţiei constituţionale a dreptului
de proprietate privată, deoarece proprietarul construcţiilor edificate pe
terenul altuia nu beneficiază de o egală protecţie a dreptului de proprietate
faţă de proprietarul terenului.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 494
din Codul civil, potrivit cărora: „Dacă plantaţiile, construcţiile şi
lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei,
proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a
îndatora pe acea persoană să le ridice.
Dacă proprietarul pământului cere ridicarea
plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce Ie-a
făcutei poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru
prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul
acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi
preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului,
ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate
acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a
treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere
ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri, şi lucrări, dar va avea dreptul său
de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de
bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de
titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate, prin raportare şi la dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza
întâi din Legea fundamentală şi cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 152 din 22 februarie 2007,
Curtea a reţinut că prevederile art. 494 din Codul civil reglementează
accesiunea imobiliară artificială, ca mod de dobândire a proprietăţii în
favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie
sau orice lucrare este edificată de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul
altei persoane.
Prin urmare, proprietarul terenului beneficiază de o
prezumţie legală relativă de a fi şi proprietarul construcţiilor sau
plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit
căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul
proprietarului terenului, ca bun principal (superficies
solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor
sau plantaţiilor edificate.
Prin decizia menţionată, Curtea a respins excepţia şi a
constatat că autoarea excepţiei porneşte de la o premisă greşită atunci când susţine
că, în calitate de proprietar al construcţiei edificate cu rea-credinţă pe
terenul altuia, nu beneficiază de despăgubiri pentru valoarea acesteia, ceea
ce, în opinia sa, contravine protecţiei constituţionale şi internaţionale a
dreptului de proprietate privată.
Dimpotrivă, în ipoteza reglementată de textul de lege
criticat, o terţă persoană care a construit cu rea-credinţă pe terenul
proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţă asupra
materialelor şi lucrărilor edificate, iar nu un drept real, în speţă un drept
de proprietate, astfel încât invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale
referitoare la dreptul de proprietate privată nu poate fi reţinută.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 494 din Codul civil, excepţie invocată de Genică Bătrâneanu
în Dosarul nr. 22.953/2/2004, număr vechi 3.672/2004, al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie