DECIZIE Nr. IV din 16 octombrie 2000
ACT EMIS DE: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE - SECTIILE UNITE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 84 din 19 februarie 2001
Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a
luat in examinare recursul in interesul legii, declarat de procurorul general
al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, referitor la aplicarea
dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea
contraventiilor, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie
1994.
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al
procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
Prim-adjunctul procurorului general a sustinut recursul in interesul legii,
cerand sa se decida in sensul ca, dupa primirea plangerii formulate impotriva
actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii, instanta careia
ii revine competenta sa o solutioneze are obligatia de a cita persoana care a
facut plangerea si organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice alta
persoana a carei ascultare o considera utila.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea
si sanctionarea contraventiilor, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta
Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994, instantele nu au un punct de vedere
unitar referitor la persoanele care trebuie citate in vederea solutionarii
plangerii formulate impotriva actului de constatare a contraventiei si de
aplicare a amenzii.
Astfel, unele instante au considerat ca agentul constatator si organul care
a aplicat sanctiunea nu se citeaza, ci doar se asculta daca sunt prezenti sau
daca instanta considera necesar, iar ca urmare nici nu pot uza de caile de atac
prevazute de lege in cauzele avand ca obiect contestarea proceselor-verbale de
constatare si de sanctionare a contraventiilor.
Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca in procesele avand ca obiect
plangeri impotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a
amenzii trebuie sa se citeze nu numai persoana care a facut plangerea, ci si
organul care a aplicat sanctiunea, cum este si cel de constatare al
Ministerului Finantelor, ca parte in proces, precum si orice alta persoana a
carei ascultare este utila cauzei.
Aceste din urma instante au procedat corect.
Prin art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, astfel cum a fost modificata
prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994, se prevede ca
"impotriva actului de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii
se poate face plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii
acestuia", iar potrivit art. 37 din aceeasi lege, "plangerea impreuna
cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei competente, care citeaza pe
cel care a facut plangerea, organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice
alta persoana in masura sa contribuie la rezolvarea justa a cauzei".
Or, daca se are in vedere ca, in redactarea anterioara modificarii aduse
prin ordonanta mentionata, in art. 37 din Legea nr. 32/1968 se prevedea ca
"agentul constatator si organul care a aplicat sanctiunea nu se
citeaza", este evident ca prin noul continut ce s-a dat textului de lege
in discutie s-a urmarit inlaturarea acestei interdictii de citare si s-a
instituit obligativitatea citarii nu numai a persoanei care a facut plangerea,
ci si a organului care a aplicat sanctiunea, cu mentinerea concomitenta a
posibilitatii chemarii oricarei alte persoane a carei ascultare instanta o
considera utila cauzei.
Inlaturarea interdictiei citarii agentului constatator al contraventiei si
a organului care a aplicat sanctiunea, impusa de necesitatea promovarii
accesului liber la justitie si a exercitarii neingradite a dreptului de
aparare, asigura in acelasi timp realizarea principiului contradictorialitatii,
esential pentru desfasurarea procesului in conditii de egalitate pentru toate
partile din proces.
Tot astfel asigurarea participarii si a agentului constatator, respectiv a
organului care a aplicat sanctiunea contraventionala, asigura si acestei parti
posibilitatea de a exercita caile de atac prevazute de lege, in conditii de
egalitate cu partea care a uzat de calea de atac a plangerii.
In acelasi timp principiul aflarii adevarului si necesitatea prevenirii
oricaror erori in cunoasterea si in justa apreciere a faptelor impun ca
instanta careia ii revine competenta de a solutiona plangerea sa uzeze de
posibilitatea de a cita, in vederea ascultarii, orice alte persoane in masura
sa contribuie la justa rezolvare a cauzei.
In consecinta, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de
Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura
civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca,
dupa primirea plangerii formulate impotriva actului de constatare a
contraventiei si de aplicare a amenzii, instanta careia ii revine competenta de
a o solutiona are obligatia sa citeze persoana care a facut plangerea si
organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice alta persoana a carei
ascultare o considera utila cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
In aplicarea dispozitiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968, astfel cum a fost
modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994, stabileste
ca, dupa primirea plangerii formulate impotriva actului de constatare a
contraventiei si de aplicare a amenzii, instanta careia ii revine competenta de
a o solutiona are obligatia de a cita persoana care a facut plangerea si
organul care a aplicat sanctiunea, precum si orice alta persoana a carei
ascultare o considera utila cauzei.
Pronuntata in sedinta publica la data de 16 octombrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE,
PAUL FLOREA
Prim magistrat asistent,
Ioan Raileanu