Decizia Nr.4 din 14.01.2019

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizările ce formează obiectul Dosarului nr. 2.764/1/2018 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27⁵ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 13.325/55/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, prin raportare la prevederile art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086, art. 1.087, art. 1.088, art. 1.089 şi art. 1.090 din noul Cod civil."După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:I. Titularul şi obiectul sesizării1. Tribunalul Arad - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea de la 2 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.325/55/2016, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată.II. Temeiul juridic al sesizării2. Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile3. Codul civil Articolul 972
(1) Cota soţului supravieţuitor este de:a)un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului; b)o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului; c)o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului; d)trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
(2) Cota soţului supravieţuitor în concurs cu moştenitori legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele.
(3) Dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situaţia unui soţ supravieţuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) si (2) se împarte în mod egal între acestea.[...] Articolul 1.055Legatul universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga moştenire.[...] Articolul 1.074
(1) Dezmoştenirea este dispoziţia testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali.
(2) Dezmoştenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moştenire a unuia sau mai multor moştenitori legali şi indirectă atunci când testatorul instituie unul sau mai mulţi legatari.[...] Articolul 1.086Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Articolul 1.087Sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului. Articolul 1.088Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal. Articolul 1.089Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi. Articolul 1.090
(1) Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin.
(2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de diferenţa dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 şi cotitatea disponibilă specială, atunci aceasta diferenţă revine descendenţilor.
(3) Dispoziţiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menţionat la alin. (1) a fost dezmoştenit direct, iar de această dezmoştenire ar beneficia soţul supravieţuitor.IV. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată 4. Prin Sentinţa civilă nr. 477 din 1 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 13.325/55/2016, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de B şi a constatat următoarele: – A, în calitate de fiu, este moştenitorul legal rezervatar al defunctului C, decedat în data de 28 iunie 2015 în Arad, iar B, în calitate de soţie supravieţuitoare, este moştenitoarea legală a defunctului şi, în baza testamentului autentificat cu nr. 201 din 17 mai 2011 de B.N.P. D, moştenitoarea testamentară, respectiv legatară universală a acestuia;

– defunctul şi B au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuţie de 75% defunctul şi 25% B, bunurile mobile enumerate în inventarul moştenirii, având valoarea totală de 16.483 lei;

– din creditele contractate de defunct în timpul căsătoriei prin contractele de credit încheiate cu Societatea Comercială Alpha Bank - S.A., o cotă de 75,38% reprezintă datoria proprie a defunctului, iar diferenţa de 24,62% datorie comună;

– sumele aferente cardului de credit emis în baza Contractului nr. 19 din 7 aprilie 2014 încheiat de defunct cu Societatea Comercială Alpha Bank - S.A. sunt datorii comune ale soţilor;

– datoriile bugetare reprezentate de impozit pe venituri din activităţi independente, diferenţă de impozit de regularizat şi contribuţii de asigurări sociale, în sumă de 2.923 lei la data decesului defunctului, sunt datorii proprii ale defunctului;

– un drept de creanţă asupra moştenirii reprezentând 25% din valoarea unor îmbunătăţiri aduse imobilului din Arad, str. O. Goga nr. 61 judeţul Arad, respectiv 9.825 euro (echivalent a 44.700 lei) în favoarea lui B, ca urmare a lichidării regimului matrimonial dintre defunct şi pârâta reclamantă reconvenţională în cote de 75% pentru defunct şi 25% pentru B;

– a stabilit componenţa masei succesorale rămase după defunct, respectiv activul şi pasivul moştenirii;

– B are obligaţia de raport a donaţiei făcute în favoarea sa prin actul de constituire a dreptului de uzufruct viager autentificat cu nr. 291 din 25 martie 2015 de B.N.P. D, raport ce va fi efectuat în natură;

– a dispus reducţiunea liberalităţii excesive cuprinsă în testamentul autentificat cu nr. 201 din 17 mai 2011 de B.N.P. D, părţile moştenind în cote de 5/8 - A şi 3/8 - B din masa succesorală;

– a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra celor două imobile, acestea urmând a forma un dosar separat care va fi suspendat până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar;

– a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile mobile din masa succesorală;

– a dispus atribuirea acestora în natură către B şi a obligat-o pe aceasta să achite lui A cu titlu de sultă suma de 16.457,65 lei;

– a obligat pe A la plata către B a sumei totale de 48.258,10 lei, reprezentând cota ce-i revine lui A formată din contravaloarea creditelor, contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi contravaloarea îmbunătăţirilor aduse la imobilul din Arad, str. O. Goga nr. 61, judeţul Arad, a obligat pe B să permită lui A accesul în imobilul din Arad, str. O. Goga nr. 61, judeţul Arad, pentru valorificarea atributelor legale ce decurg din calitatea de moştenitor legal, rezervatar, sezinar a lui A, pe durata suspendării cererii privind sistarea indiviziunii, până la valorificarea efectivă;

– a dispus ca O.C.P.I. Arad să efectueze cuvenitele menţiuni pentru intabularea dreptului de proprietate al părţilor în cotele de 5/8 A şi 3/8 B asupra întregului imobil situat în Arad, str. O. Goga nr. 61, judeţul Arad, înscris în C.F. nr. 328596 Arad, după rămânerea definitivă a hotărârii;

– a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.5. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce priveşte cotele în care s-a dispus lichidarea regimului matrimonial dintre defunct şi pârâta intimată, reţinute de instanţă ca fiind de 75% pentru defunct şi 25% pentru pârâtă şi, pe cale de consecinţă, printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente şi a probatoriului administrat, să se constate că aceste cote sunt de 80% pentru defunct şi 20% pentru pârâta intimată, menţinând toate celelalte măsuri dispuse de instanţă prin dispozitivul hotărârii, prin care s-a dat o dezlegare acţiunii şi, parţial, reconvenţionalei. 6. Contra aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi pârâta apelantă B, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, atât în ceea ce priveşte stabilirea cotelor succesorale, a cotei de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune, a dreptului de uzufruct şi raportul donaţiilor, cât şi în ceea ce priveşte problematica pasivului. V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii 7. După cum rezultă din cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 8. Astfel, tribunalul este învestit cu soluţionarea apelului împotriva Sentinţei civile nr. 477 din 8 martie 2018, prin care sa dezbătut succesiunea defunctului C şi s-a dispus partajarea masei succesorale, tribunalul urmând a se pronunţa în ultimă instanţă conform art. 95 pct. 2 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) şi art. 995 din Codul de procedură civilă. 9. De modul de interpretare a dispoziţiilor art. 1.090 din Codul civil depinde, în mod evident, soluţionarea fondului cauzei, întrucât se contestă cotele succesorale stabilite de prima instanţă în urma interpretării respectivelor prevederi legale. 10. Condiţia noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării este îndeplinită - în lumina jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - atunci când aceasta îşi are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare şi instanţele nu i-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori atunci când se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat faţă de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. S-a apreciat că este întrunită şi condiţia noutăţii chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. Sub acest aspect, instanţa de trimitere a precizat că este de observat că prevederile legale a căror interpretare se solicită se referă la art. 1.090 din actualul Cod civil, aflat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2011. Este adevărat că dispoziţii similare alin. (1) al acestui articol se regăseau în cuprinsul art. 939 din Codul civil de la 1864, însă reglementarea actuală aduce precizări suplimentare. Pe de altă parte, nici sub vechea reglementare nu există unitate de opinii cu privire la stabilirea modului de calcul al cotei succesorale a soţului supravieţuitor ce vine în concurs cu descendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară, în condiţiile în care soţul supravieţuitor a fost instituit şi legatar universal. În acest sens, în literatura de specialitate aferentă vechii reglementări, cu trimitere la practica judiciară, inclusiv a instanţei supreme, au fost exprimate cel puţin cinci opinii cu privire la modul de calcul al cotităţii disponibile speciale şi al cotei succesorale ce revine soţului supravieţuitor (în acest sens a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2002, p. 320-329; D. Chirică, Drept civil. Succesiuni, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 164-175). Chiar dacă actualul Cod civil aduce, în cuprinsul art. 1.086-1.090, precizări suplimentare, textele legale nu sunt la adăpost de interpretări, practica judiciară depusă de apelanta-pârâtă (Sentinţa civilă nr. 5.303 din 25.05.2019, pronunţată de Judecătoria Braşov, Sentinţa civilă nr. 527 din 5.07.2016, pronunţată de Judecătoria Huşi, Sentinţa civilă nr. 544 din 11.03.2008, pronunţată de Judecătoria Mangalia, Decizia civilă nr. 134/R din 2.12.2015, pronunţată de Tribunalul Harghita), precum şi cea notarială (Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 53 din 19 decembrie 2017 emis în Dosarul succesoral nr. 64/2017 al B.N.I. E), dovedind existenţa unor viziuni diferite asupra modului de calcul al cotităţii disponibile speciale şi al cotei succesorale a soţului supravieţuitor, supravieţuind astfel controversele apărute sub vechea reglementare. În acest context se impune a fi clarificat dacă rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra întregii mase succesorale sau doar asupra a ceea ce rămâne după deducerea din masa succesorală a rezervei descendenţilor ori dacă ambele rezerve se raportează la întreaga masa succesorală. De asemenea ar fi de lămurit dacă, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1.090 alin. (1) şi (2) din Codul civil, soţul supravieţuitor poate beneficia total sau parţial de diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială, având în vedere că textul alin. (2) se referă la situaţia în care defunctul nu a dispus prin liberalităţi ori ipoteza analizată presupune existenţa unei liberalităţi în favoarea soţului supravieţuitor (testament prin care acesta este instituit legatar universal). 11. Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: Cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni. VI. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 12. Pârâta, prin reprezentant, a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv chestiunea cotei succesorale a soţului supravieţuitor în concurs cu un descendent din altă căsătorie ori relaţie a defunctului, chestiune la care se adaugă nuanţa că acelaşi soţ supravieţuitor a fost instituit legatar universal de către defunct, soţul supravieţuitor urmând a culege moştenirea atât în temeiul legii, cât şi în temeiul testamentului). În motivare s-a arătat că menţionata chestiune de drept este una principială, generală, obiectivă, deoarece, indiferent de numele părţilor, de poziţia lor socială, de individualitatea lor, de subiectivismul lor etc., aceste cote se vor aplica invariabil, imutabil, oricărei familii aflate în situaţia anterior descrisă, în esenţă, răspunsul la această chestiune implicând o amplă operaţiune de interpretare şi coroborare cel puţin a dispoziţiilor art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086, art. 1.087, art. 1.088, art. 1.089 şi art. 1.090 din Codul civil. S-a subliniat că, pentru a dezlega chestiunea de drept în discuţie, implicit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să răspundă (prealabil) unor întrebări mai mici, din a căror răspunsuri coroborate se va extrage apoi concluzia finală, astfel: – dacă, în cadrul unei moşteniri legale, stabilirea cotei succesorale a soţului supravieţuitor, în concurs cu descendentul defunctului, este influenţată cu ceva de situaţia în care descendentul este rezultat din respectiva căsătorie ori dintr-o altă căsătorie sau relaţie cu defunctul;

– în cazul în care s-ar identifica o atare diferenţiere între copilul din căsătorie şi cel dintr-o altă căsătorie sau relaţie a defunctului, dacă nu ar reprezenta aceasta o discriminare, discriminare interzisă în mod general prin art. 1 din Protocolul nr. 12 (Roma, 4 noiembrie 2000) la Convenţie;

– în cadrul unei moşteniri legale, care este în concret cota succesorală a soţului supravieţuitor în concurs cu descendentul defunctului rezultat din respectiva căsătorie şi care este această cotă în concurs cu descendentul dintr-o altă căsătorie sau relaţie a defunctului;

– dacă soţul supravieţuitor, instituit şi legatar universal, în concurs cu descendentul defunctului (din respectiva relaţie de căsătorie sau rezultat dintr-o căsătorie sau relaţie anterioară) poate avea mai puţine drepturi succesorale urmare a coexistenţei moştenirii legale cu cea testamentară, decât în situaţia în care ar veni la moştenire doar pe cale legală, practic, dacă instituirea soţului supravieţuitor ca legatar universal îl prejudiciază pe acesta, în sensul de a-i diminua cota succesorală;

– în cadrul coexistenţei moştenirii legale cu cea testamentară, care este în concret cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit şi legatar universal în concurs cu descendentul defunctului rezultat din respectiva căsătorie şi care este această cotă în concurs cu descendentul dintr-o altă căsătorie sau relaţie a defunctului.În considerarea stabilirii îndeplinirii condiţiilor pretinse de art. 519 din Codul de procedură civilă s-a arătat că Tribunalul Arad este învestit cu soluţionarea prezentei cauze în ultimă instanţă, hotărârea ce urmează a fi pronunţată fiind definitivă, iar chestiunile de drept evocate reprezintă unele de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte, constituind cheia de boltă a prezentului litigiu, chintesenţa problematicilor juridice dezbătute, de soluţia care se va acorda atârnând respingerea sau admiterea primului şi celui mai important punct al apelului său. Totodată, a învederat că cele invocate sunt chestiuni de drept noi, în sensul că sunt unele veritabile, concretizându-se în următoarele probleme: modalităţi diferite de interpretare a unui text de lege, textul este incomplet, vag, evanescent, nu acoperă toate situaţiile de facto, conţine anumite sintagme de maximă generalitate şi lapidaritate, există sincope în corelarea cu celelalte dispoziţii legale în vigoare, iar dacă instanţa de faţă înţelege prin chestiuni de drept noi un aspect pur temporal, adică al noutăţii legislaţiei, a apreciat că se încadrează şi în această ipoteză odată ce chestiunile de drept invocate fac parte integrantă din noul Cod civil, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011. Prin urmare, cele aduse în discuţie reprezintă chestiuni de drept totalmente neunitar şi contradictoriu soluţionate (în timp) de către instanţele judecătoreşti, existând mari divergenţe inclusiv la nivelul doctrinei de specialitate, cât şi la nivelul practicii notariale şi conturându-se, în esenţă, trei mari teze. O primă teorie, care pare să aibă cea mai mare greutate, susţinută de Tribunalul Suprem şi de către unul dintre cei mai reputaţi doctrinari în materia succesiunilor, vizează o cotă de 1/2 soţului supravieţuitor, respectiv 1/2 pentru descendent, susţinându-se, în esenţă, că descendentului defunctului îi revine 1/2 din moştenire în calitate de moştenitor rezervatar, iar soţul supravieţuitor va primi tot 1/2 din moştenire, din care 1/4 va reprezenta cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor, iar restul de 1/4 va reprezenta cota legală la care soţul supravieţuitor are dreptul în calitate de moştenitor legal. O altă teorie vizează o cotă de 5/8 pentru soţul supravieţuitor, respectiv 3/8 pentru descendent, soluţie pe care înţelege să o îmbrăţişeze pârâta-apelantă, fiind susţinută şi de practica notarială. O ultimă teorie vizează cota de 3/8 pentru soţul supravieţuitor, respectiv 5/8 pentru descendent, soluţie susţinută de către partea adversă, respectiv apelantul-reclamant, dar şi prin sentinţa Judecătoriei Arad, aici apelată. 13. Reclamantul A, prin reprezentant, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că ipoteza expusă de pârâtă este exclusă în aplicarea dispoziţiilor legale pe care se întemeiază, şi mai mult, constituie o încălcare flagrantă a dispoziţiilor art. 12 din Codul de procedură civilă privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale, cererea fiind promovată tocmai pentru a temporiza soluţionarea pe fond a litigiului şi pentru a-l împiedica să îşi exercite propriile drepturi succesorale, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Codul civil privind buna-credinţă şi art. 15 din Codul civil privind abuzul de drept. S-a arătat că propria opinie a părţii, care nu recunoaşte, în pofida unor dispoziţii legale exprese, clare şi neechivoce, existenţa unei instituţii specifice aplicabile raporturilor juridice stabilite între părţile litigiului - cotitatea disponibilă specială, nu este susţinută de una sau mai multe soluţii de practică judiciară care să releve soluţia propusă de parte, în contradicţie cu textul legal, pe noua legislaţie. Totodată, a învederat că pârâta nu enunţă doar o chestiune de drept cu privire la care cere lămurirea modului de interpretare, care, în realitate, nu este controversat, ci supune atenţiei interpretarea nu numai a dispoziţiilor art. 1.090 din Codul civil privind cotitatea disponibilă specială, dar şi a câtorva texte din materia succesiunilor care nu sunt controversate, solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lămurească noţiunea de soţie supravieţuitoare ca moştenitor legal, ce cumulează şi calitatea de legatar, la care se referă explicit textul de lege discutat şi cota ce i se cuvine, din nou explicită, în situaţia unui concurs între soţul supravieţuitor desemnat legatar şi descendentul din altă relaţie, exclusiv. Pârâta relevă ca exemplu de soluţie aflată în contradicţie cu textul de lege şi cu cota ce i-a fost recunoscută de instanţa de fond o practică notarială, singulară de altfel, un certificat de moştenitor şi de legatar ce nu poate fi valorificat, deoarece dispoziţia legală în temeiul căreia s-a formulat cererea se referă la necesitatea creării prin intermediul acestei instituţii a unei practici judiciare unitare în interpretarea legii de către instanţele judecătoreşti. Aşadar, se opune textului de lege o practică judiciară pe vechea legislaţie, invocându-se o decizie a fostului Tribunal Suprem din anul 1988, practică paralelă cu situaţia din litigiu, în care este incident noul Cod civil. În plus, aceasta, în propriul apel, aduce ca argument de practică o soluţie a unei instanţe din Arad privitoare la cota concubinului legatar, încercare nereuşită, lipsită de consistenţă prin raportarea la o practică inaplicabilă. În acest context s-a subliniat că cererea formulată este inadmisibilă, fiind susţinută de argumente contradictorii privitoare la cote, deoarece se solicită lămurirea şi interpretarea dispoziţiilor art. 1.090 din Codul civil, care defineşte cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor instituit legatar, ce în concurs, exclusiv cu descendentul din altă relaţie, poate primi cota de 3/8 din masă, cotitatea disponibilă fiind întotdeauna o cotă fixă, dar în temeiul acestui text cere să i se recunoască cota de 5/8, pe de o parte, iar, pe de altă parte, susţine şi alte cote ce revin părţilor, de câte 1/2 parte, ca urmare a reducerii legatului cuprins în testament. Or, câtă vreme art. 1.090 din Codul civil nu a fost modificat şi nu a necesitat lămuriri, în practica instanţelor fiind aplicat conform literei legii, nu poate fi reţinut pentru o interpretare diferită, dar dorită de apelantă, argumentul din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului privitor la discriminarea descendenţilor. În altă ordine de idei s-a precizat că, potrivit exigenţelor art. 519 din Codul de procedură civilă privind admisibilitatea unei astfel de cereri, trebuie îndeplinite cinci condiţii: pricina în care se ridică chestiunea de drept să fie pendinte pe rolul instanţei care o judecă în ultima instanţă; sesizarea să privească o chestiune de drept; de lămurirea acesteia să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; chestiunea de drept să fie una nouă şi asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluţionare. Chestiunea de drept trebuie să reprezinte o problemă de interpretare a unei norme juridice, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, fiind vorba de chestiuni de drept susceptibile de interpretări diferite, care, o dată aplicate în cauze concrete, ar genera o practică neunitară, iar aceste posibile interpretări diferite, doar prefigurate sau deja afirmate în plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare, condiţie care nu este îndeplinită, deoarece apelanta nu a invocat nicio hotărâre judecătorească într-o cauză concretă care, urmare a altei interpretări a textului de lege, a condus la o altă determinare a cotei ce îi revine apelantei. Mai mult, nu s-a adus în prim plan niciun autor din doctrină care să fi interpretat dispoziţia legală într-o altă modalitate decât cea arătată explicit de textul de lege. Dimpotrivă, toţi autorii cunoscuţi în materia succesiunilor, precum şi formatorii în materie au o interpretare unitară şi consecventă a textului discutat, punând în lumină, constant în timp, aceeaşi interpretare, textul de lege fiind departe de a fi ambiguu, echivoc, astfel încât să se impună, pentru o interpretare unitară, intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Referitor la condiţia noutăţii chestiunii de drept a arătat că atât timp cât textul de lege în sine nu oferă niciun indiciu, s-ar putea presupune că respectiva problemă de drept nu a fost soluţionată deja, aceasta în condiţiile în care textul de lege impune interpretarea sau că este vorba de o reglementare nouă sau o modificare a unei reglementări vechi. Fără a absolutiza criteriul vechimii chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită pe calea sesizării, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dar şi fără a-l raporta exclusiv la data adoptării actului normativ supus dezbaterii, ceea ce este important sub acest aspect sunt existenţa şi dezvoltarea unei jurisprudenţe continue şi necontradictorii, aspect confirmat în materia discutată în cererea de sesizare. Prin urmare, s-a apreciat că acest caracter de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, iar eventualele opinii jurisprudenţiale izolate sau pur subiective nu ar putea constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile, în această ordine de idei nemaiprezentând relevanţă faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat printr-un recurs în interesul legii chestiunea de drept în discuţie. Totodată, s-a menţionat că ceea ce se solicită, de fapt, este interpretarea unei dispoziţii legale care nu comportă o reală dificultate, tocmai din cauza împrejurării că problema supusă analizei nu implică noutate. În plus, nu este vorba despre deducerea spre interpretare a unor texte de lege lacunare ori controversate care să necesite interpretarea prin hotărâre prealabilă. Nu în ultimul rând, a considerat că se pune problema eficientei sesizări raportată la rezolvarea litigiului în care a intervenit, adică a aptitudinii procedurii de a-şi atinge scopul, câtă vreme nu este identificată o problemă de drept care să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept. VII. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 14. În ceea ce priveşte opinia completului de judecată, aceasta nu este unitară, unul dintre membrii completului apreciind că soţului supravieţuitor îi revine o cotă de 3/8 din masa succesorală, pe când celălalt opinează în favoarea unei cote de 5/8 în favoarea soţului supravieţuitor, având în vedere distincţia dintre liberalităţile neraportabile (astfel cum sunt definite de art. 1.150 din Codul civil) la care se referă expres alin. (1) al art. 1.090 din Codul civil şi liberalităţi, ca acte de dispoziţie prevăzute în mod generic de alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 15. Curţile de Apel Alba Iulia, Bacău, Craiova au comunicat că nu au identificat practică judiciară şi nu au exprimat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuţie. 16. Curtea de Apel Braşov, în raport cu dispoziţiile art. 1.090 din Codul civil, a considerat că textul invocat este lămuritor şi face trimitere la cota soţului supravieţuitor, implicit la dreptul defunctului de a dispune prin liberalităţi în limitele unei cotităţi disponibile speciale, diferită de cotitatea disponibilă ordinară. Judecătorii Secţiei I civile a Tribunalului Braşov au stabilit, în interpretarea dispoziţiilor art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086 - 1.090 din Codul civil, că, în situaţia în care defunctul căsătorit având un descendent din prima sa căsătorie, a dispus printr-un legat universal în favoarea soţului supravieţuitor, se stabileşte cu prioritate rezerva succesorală a moştenitorilor rezervatari, după care se determină cotitatea disponibilă. Astfel, rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra întregii mase succesorale, care, în concurs cu descendenţii este de 1/2 din 1/4 (jumătate din cota legală), adică 2/16 (1/8), iar rezerva descendentului este de 1/2 din 3/4 (jumătate din cota sa legală), adică 3/8. Totalul rezervei succesorale a rezervatarilor (soţ supravieţuitor şi descendent) este de 4/8 (1/8 plus 3/8). Rezultă că 4/8 reprezenta cotitatea disponibilă de care putea dispune defunctul prin testament fără a încălca rezerva descendentului. Această cotitate este cotitatea ordinară. Întrucât, în ipoteza care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soţul vine în concurs cu un descendent dintr-o altă căsătorie, potrivit art. 1.090 din Codul civil, cota soţului nu poate depăşi 1/4 din moştenire şi nici partea descendentului care a luat mai puţin. Rezultă că pătrimea de 2/8 reprezintă cotitatea disponibilă specială, dar aceasta nu poate depăşi cota descendentului care a luat mai puţin, respectiv 3/8, ceea ce înseamnă că defunctul, prin legat, nu putea să dispună decât de această cotă de 2/8 (1/4). Spre deosebire de vechiul Cod civil în care diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială nu era reglementată ca fiind anume atribuită (soluţia fiind redistribuirea ei în cotele legale), în noul Cod aceasta diferenţă se atribuie, potrivit art. 1.090 alin. (2), descendenţilor. Prin urmare, diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară (4/8) şi cea specială (2/8), respectiv cota de 2/8, se va atribui doar descendentului. Opinia unanimă a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Braşov, înaintându-se o hotărâre judecătorească, este în sensul că atât rezerva descendenţilor, cât şi a soţului supravieţuitor se raportează la întreaga masă succesorală, conform art. 1.086-1.088 din Codul civil. Cu privire la interpretarea art. 1.090 alin. (1) şi (2) din Codul civil, respectiv dacă soţul supravieţuitor poate beneficia total sau parţial de diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială în ipoteza în care există o liberalitate în favoarea soţului supravieţuitor, nu s-a conturat o opinie majoritară. Din analiza Sentinţei civile nr. 946/2015 pronunţate de Judecătoria Făgăraş în Dosarul nr. 248/226/2014, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 409/Ap din 4 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în acelaşi dosar, s-a apreciat că sunt incidente în speţă prevederile art. 1.090 alin. (2) din Codul civil, întrucât dacă descendentul dezmoştenit direct beneficiază de diferenţa dintre cotitatea disponibilă şi cotitatea disponibilă specială, atunci, cu atât mai mult cel dezmoştenit indirect beneficiază de această diferenţă, care, în speţă, este de 1/2 din care se scade 2/8, respectiv 2/8 din moştenire, aceste prevederi legale cu caracter special fiind instituite pentru ocrotirea copiilor defunctului de influenţele pe care soţul dintr-o căsătorie ulterioară le-ar putea exercita asupra părintelui copiilor care nu sunt şi ai săi. Judecătorii din cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe au opinat în sensul că rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, se determină conform reglementărilor prevăzute în Codul civil din 1864. 17. Magistraţii din cadrul Secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Bucureşti au arătat că reglementarea din noul Cod civil, sub acest aspect, nu este diferită ca raţiune de cea din Codul civil vechi, astfel încât soluţia nu poate fi - pentru identitate de raţiune - decât aceeaşi. Prima operaţiune va fi aceea a stabilirii cotităţii disponibile ordinare şi, indirect, a rezervei descendentului rezervatar. În acest sens, rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra întregii moşteniri, iar cea a descendentului asupra restului moştenirii. În cazul în care cotitatea disponibilă specială (calculată conform art. 1.090 din Codul civil) este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, calculată conform primei operaţiuni, atunci s-a apreciat - în mod convergent doctrinei şi practicii dezvoltate de-a lungul timpului, sub acest aspect - că defunctul putea dispune de această diferenţă, cu excepţia soţului din ultima căsătorie, prevederile art. 1.090 din Codul civil fiind, din acest punct de vedere, speciale şi imperative. Pe cale de consecinţă, această eventuală diferenţă va reveni, potrivit dispoziţiilor art. 1.090 alin. (2) şi (3) din Codul civil, descendentului, întrucât, chiar dacă alin. (2) impune condiţia inexistenţei liberalităţilor, cu toate acestea interpretând sistematic alin. (2) cu celelalte alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi text legal, sintagma „inexistenţa liberalităţilor" din alin. (2) nu poate fi înţeleasă decât ca vizând inexistenţa liberalităţilor către alte persoane decât soţul supravieţuitor. La nivelul Secţiei a IV-a civile a Curţii de Apel Bucureşti s-a arătat că este unanim admis în doctrină că partea care reprezintă cotitatea disponibilă specială se deduce din cotitatea disponibilă ordinară. În privinţa modului de calcul al cotei succesorale a soţului supravieţuitor instituit legatar universal care vine în concurs cu descendenţii defunctului dintr-o căsătorie anterioară au fost exprimate două opinii. Într-o opinie, mai întâi se deduce rezerva soţului supravieţuitor (1/8 din întreaga moştenire), iar rezerva descendentului va fi de 3/8 din moştenirea rămasă după deducerea rezervei soţului supravieţuitor, adică 3/8 din 7/8. Se adună rezerva soţului cu rezerva descendentului, iar această sumă se scade din întreg, rezultând cotitatea disponibilă ordinară (35/64). Din această cotitate disponibilă ordinară se scade cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor (maxim 1/4 părţi), rezultând cota pe care o ia copilul din căsătoria anterioară a defunctului. Astfel, copilul din căsătoria anterioară ia rezerva sa plus părţile rămase după deducerea cotităţii disponibile speciale a soţului supravieţuitor din cotitatea disponibilă ordinară, adică 5/8 părţi din moştenire. Soţul supravieţuitor primeşte 1/8 părţi rezerva sa succesorală plus cotitatea disponibilă specială, adică 3/8. În cea de-a doua opinie este îmbrăţişat modul de calcul potrivit căruia ambele rezerve se raportează la întreaga moştenire, însă rezultatul este acelaşi. În ceea ce priveşte problema referitoare la modalitatea în care se impută rezerva soţului supravieţuitor, în ipoteza în care acesta vine în concurs cu alţi moştenitori rezervatari (de exemplu, descendenţi), de asemenea au fost exprimate două opinii. Într-o opinie, rezerva soţului supravieţuitor se deduce din cotitatea disponibilă, lăsând neatinsă rezerva celorlalţi moştenitori legali cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. În cea de-a doua opinie, rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra moştenirii în întregul ei, micşorând astfel nu numai cotitatea disponibilă, ci şi rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu care soţul supravieţuitor vine în concurs. În urma consultării magistraţilor din cadrul secţiilor III-V civile ale Tribunalului Bucureşti şi judecătoriilor din circumscripţia acestuia s-a apreciat că, în situaţia în care de cuius are un copil dintr-o căsătorie anterioară şi îi lasă prin legat întreaga moştenire soţiei supravieţuitoare, se vor calcula întâi rezervele succesorale ale moştenitorilor rezervatari: soţia supravieţuitoare - 1/8 (jumătate din cota legală în cazul în care intră în concurs cu descendenţii), descendentul - 3/8 (jumătate din cota legală în cazul în care intră în concurs cu soţul supravieţuitor). Rezerva totală a succesiunii este, deci, de 1/2, iar cealaltă jumătate reprezintă cotitatea disponibilă, cu privire la care de cuius poate să dispună şi pe care a înţeles să o lase soţiei supravieţuitoare. Însă, dat fiind că soţia supravieţuitoare vine la moştenire în concurs cu un descendent doar al defunctului, aceasta nu poate culege întreaga cotitate disponibilă, ci numai cotitatea disponibilă specială, determinată potrivit art. 1.090 din Codul civil. Astfel, cotitatea disponibilă specială nu poate depăşi 1/4 din moştenire, dar nici partea descendentului care a primit cel mai puţin. În cazul de faţă, această parte este de 3/8, adică rezerva succesorală a copilului defunctului. Comparându-se cotitatea disponibilă ordinară cu aceste valori, se vor constata următoarele: – 1/4<3/8(sau 2/8<3/8) - cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor este de 1/4 din moştenire, întrucât această valoare nu depăşeşte partea descendentului care a primit cel mai puţin;

– 1/2 (cotitatea disponibilă) - 1/4 (cotitatea disponibilă specială) = 1/4 (partea care poate fi culeasă de soţul supravieţuitor în virtutea legatului)

– 1/4 (cotitatea disponibilă specială) + 1/8 (rezerva succesorală) = 3/8 - cota soţului supravieţuitor.În ceea ce priveşte situaţia descendentului, diferenţa dintre cotitatea disponibilă şi cotitatea disponibilă specială (1/2 – 1/4 = 1/4) urmează să fie culeasă de către descendent, conform alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. Astfel, cota descendentului este de 3/8 + 1/4 = 5/8. Prin urmare, în această situaţie, soţul supravieţuitor culege 3/8 din moştenire, iar descendentul 5/8. La nivelul Judecătoriei Olteniţa, punctul de vedere al magistraţilor a fost în sensul că, pentru corecta împărţire a bunurilor defunctului, atunci când copiii săi sau descendenţii lor vin în concurs cu soţul supravieţuitor din a doua căsătorie şi s-au făcut liberalităţi de către defunct, este necesar să se stabilească, în primul rând, care sunt rezervele succesorale ale copiilor şi ale soţului supravieţuitor, întrucât numai pentru restul bunurilor defunctul poate dispune fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soţului supravieţuitor sau în favoarea oricărei altei persoane. Limitarea care se aduce acestui drept al defunctului este prevăzută numai în cazul liberalităţilor făcute soţului dintr-o căsătorie subsecventă, care nu va putea primi sub formă de donaţie sau legat de la soţul care a decedat decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin şi fără ca donaţia să treacă peste sfertul bunurilor. Aceasta constituie o cotitate disponibilă specială, care se include însă în cotitatea disponibilă ordinară, fără a se putea cumula una cu alta şi fără a se putea atinge rezervele legale, caz în care liberalităţile trebuie reduse până la limita rezervelor legale. În cazul în care cotitatea disponibilă specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, iar defunctul nu a făcut nicio liberalitate pentru această diferenţă, ea urmează a fi împărţită potrivit prevederilor legale. La nivelul Judecătoriei Lehliu-Gară, punctul de vedere unitar al judecătorilor a fost după cum urmează: – rezerva soţului supravieţuitor este de 1/8 din moştenire (1/2 din cota legală de 1/4), iar rezerva descendentului defunctului dintr-o altă căsătorie este de 3/8 din moştenire (1/2 din cota legală de 3/4);

– cotitatea disponibilă ordinară este 1/2;

– cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor este de 1/4 [având în vedere dispoziţiile art. 1.090 alin. (1) din Codul civil, luând în calcul maximumul fix de 1/4 din moştenire, căci rezerva fiului depăşeşte această limită];

– diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială [potrivit art. 1090 alin. (2) din noul Cod civil] este de 1/4 (adică 1/2 – 1/4), cotă ce va reveni copilului defunctului.Prin urmare, în situaţia dată, s-a apreciat că soţul supravieţuitor are o cotă de 3/8 din moştenire, compusă din: 1/8 - rezerva succesorală + 1/4 - cotitatea disponibilă specială, iar cota descendentului este de 5/8 din moştenire, compusă din: 3/8 - rezerva succesorală + 1/4 - diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cea specială. La nivelul Tribunalului Ialomiţa s-a conturat opinia potrivit căreia, în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu un copil dintr-o altă căsătorie şi soţul a fost instituit legatar universal, mai întâi se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8 din moştenire şi apoi rezerva copilului care este de 3/8 din moştenire, rezultând rezerva globală de 1/2 moştenire, iar cotitatea disponibilă obişnuită de 1/2 din moştenire. Apoi se calculează cotitatea disponibilă a soţului supravieţuitor care nu poate depăşi 1/4 din moştenire şi nici partea copilului care a primit cel mai puţin. Pe lângă rezerva de 1/8 din moştenire, soţul supravieţuitor mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială care va fi de 1/4 din moştenire. Astfel, în final, soţul supravieţuitor va primi 3/8 din moştenire (1/8 rezervă + 1/4 cotitatea disponibilă specială), iar copilul va primi 5/8 din moştenire (3/8 rezervă + 1/4 diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială). S-a menţionat că la stabilirea cotităţii disponibile speciale nu se va lua în calcul rezerva soţului supravieţuitor, care va reveni acestuia în mod imperativ, separat de ceea ce a primit sau, după caz, primeşte prin liberalităţi. Magistraţii Secţiei civile din cadrul Tribunalului Ilfov au apreciat că, în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a rezervei succesorale, a cotităţii disponibile speciale şi a cotei succesorale a soţului supravieţuitor instituit legatar universal în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, în primul rând se determină rezerva succesorală a soţului supravieţuitor, conform art. 1.088 raportat la art. 972 din Codul civil (1/2 din 1/4 din întreaga masă succesorală, deci 1/8), ulterior se stabileşte rezerva succesorală a descendenţilor conform art. 1.088 raportat la art. 975 alin. (3) din Codul civil (1/2 din 3/4 din întreaga masă succesorală, deci 3/8), după care se determină cotitatea disponibilă specială în cazul în care defunctul a făcut liberalităţi neraportabile în favoarea soţului supravieţuitor şi care este de cel mult un sfert din întreaga masă succesorală, fără a putea depăşi partea descendentului care a primit cel mai puţin (în procent variabil, în funcţie de numărul descendenţilor) şi care îi revine soţului supravieţuitor conform art. 1.090 din Codul civil. Partea masei succesorale care excedează cotele de rezervă determinate şi cotitatea disponibilă specială reprezintă cotitatea disponibilă de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi, conform art. 1.089 din Codul civil. S-a considerat că determinarea concretă a cotelor soţului supravieţuitor şi a descendenţilor în speţa în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi stabilită pe calea procedurii hotărârii prealabile. Magistraţii Judecătoriei Buftea au precizat că, în toate cazurile în care defunctul a făcut liberalităţi, prima operaţiune este stabilirea cotităţii disponibile ordinare şi indirect a rezervei moştenitorilor rezervatari. Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 972 din Codul civil coroborat cu art. 1.088 din Codul civil, rezerva soţului supravieţuitor este de 1/8, iar rezerva copiilor este de 3/8. Astfel, cotitatea disponibilă este de 1/2. Potrivit dreptului comun, defunctul putea să dispună de cotitatea disponibilă ordinară fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soţului supravieţuitor sau oricărei alte persoane, cu singura excepţie a soţului supravieţuitor dacă acesta concurează cu un copil care nu este comun celor doi soţi (de exemplu, un copil dintr-o căsătorie anterioară a defunctului), când, potrivit art. 1.090 din Codul civil, cotitatea disponibilă specială de care poate beneficia soţul supravieţuitor şi care nu poate depăşi partea copilului care a luat mai puţin este de maximum 1/4 din moştenire. Deci, pe lângă rezerva sa de 1/8 din moştenire, el mai poate beneficia de cotitatea disponibilă de maximum 1/4, deci, în total 3/8 din moştenire. Magistraţii Judecătoriei Cornetu au apreciat că soţului supravieţuitor îi revine o cotă de 5/8, având în vedere distincţia dintre libertăţile neraportabile (astfel cum sunt definite de art. 1.150 din Codul civil) la care se referă expres alin. (1) al art. 1.090 din Codul civil şi libertăţi, ca acte de dispoziţie prevăzute în mod generic de alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. La nivelul Secţiei civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor este unitar, în sensul că atât rezerva succesorală a soţului supravieţuitor, cât şi cea a descendenţilor se raportează la întreaga masă succesorală. În ipoteza în care soţul supravieţuitor este instituit legatar universal şi vine la moştenire în concurs cu un descendent al defunctului dintr-o altă căsătorie s-a opinat că se va proceda după cum urmează: se stabileşte rezerva soţului supravieţuitor, care este de 1/8 din masa succesorală, apoi rezerva descendenţilor, care este de 1/2 din 3/4, adică de 3/8, se cumulează cele două rezerve rezultând 4/8 (1/2) şi se află cotitatea disponibilă ordinară prin scăderea din întreaga masă a rezervelor cumulate, rezultând 1/2. În final, se determină cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor, care poate fi egală cu partea copilului care a luat cel mai puţin şi de maximum 1/4 din moştenire, aceasta urmând a fi atribuită soţului supravieţuitor, împreună cu rezerva care i se cuvine. Deci, pe lângă rezerva sa de 1/8 din moştenire, soţul din ultima căsătorie mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială de maximum 1/4 (total 3/8), bineînţeles, fără a aduce atingere rezervei descendentului. În acest caz, cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor va fi de 1/4 (se va raporta la limita fixă, adică aceea ca liberalitatea să nu depăşească 1/4 din moştenire). În cazul în care cotitatea disponibilă specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, se apreciază că defunctul putea dispune de această diferenţă în favoarea oricui, cu excepţia soţului din ultima căsătorie. Astfel fiind, dacă defunctul nu a dispus de diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială (mai mică) şi cotitatea disponibilă ordinară (mai mare), dispoziţia este ineficace în lumina art. 1.090 din Codul civil, acea parte din moştenire urmând să fie atribuită descendentului defunctului [art. 1.090 alin. (2) din noul Cod civil]. Aşadar, diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cea specială de 1/4 va reveni descendentului. Astfel, în final, soţul supravieţuitor va primi 3/8 din moştenire (1/8 rezerva plus 1/4 cotitatea disponibilă specială), iar descendentul va primi 5/8 din moştenire (3/8 rezerva plus 1/4 diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială). Cu privire la problema de drept vizată, judecătorii din cadrul Judecătoriei Giurgiu au exprimat opinia conform căreia atât rezerva succesorală a soţului supravieţuitor, cât şi cea a descendenţilor se raportează la întreaga masă succesorală. Referitor la modalitatea de stabilire a cotităţii disponibile speciale s-a opinat că, în ipoteza în care soţul supravieţuitor este instituit legatar universal şi vine în concurs cu un descendent al defunctului dintr-o altă căsătorie, se va proceda după cum urmează: se stabileşte rezerva soţului, care este de 1/8, apoi rezerva copilului, care este de 3/8, iar cotitatea disponibilă ordinară este de 1/2. Apoi, se calculează cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor, care nu poate depăşi partea descendentului care a luat mai puţin, maximum 1/4 din moştenire. Deci, pe lângă rezerva sa de 1/8 din moştenire, soţul din ultima căsătorie mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială de maximum 1/4 (total 3/8), bineînţeles, fără a aduce atingere rezervei descendentului. În acest caz, cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor va fi de 1/4 (se va raporta la limita fixă, adică aceea ca liberalitatea să nu depăşească 1/4 din moştenire). În cazul în care cotitatea disponibilă specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, s-a apreciat că defunctul putea dispune de această diferenţă în favoarea oricui, cu excepţia soţului din ultima căsătorie. Aşa fiind, dacă defunctul nu a dispus de diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială (mai mică) şi cotitatea disponibilă ordinară (mai mare), respectiv dispoziţia este ineficace în lumina art. 1.090 din noul Cod civil, acea parte din moştenire urmează să fie atribuită descendentului defunctului [art. 1.090 alin. (2) din noul Cod civil]. Aşadar, diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cea specială de 1/4 va reveni descendentului. Astfel, în final soţul supravieţuitor va primi 3/8 din moştenire (1/8 rezerva plus 1/4 cotitatea disponibilă specială), iar descendentul va primi 5/8 din moştenire (3/8 rezerva plus 1/4 diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială). La nivelul Judecătoriei Bolintin-Vale opinia conturată a fost în sensul că prima operaţiune este stabilirea cotităţii disponibile ordinare şi, indirect, a rezervei moştenitorilor rezervatari. Urmează să se stabilească rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8 şi se impută asupra întregii moşteniri, iar rezerva copiilor se calculează asupra restului moştenirii. Cotitatea disponibilă ordinară va fi 7/16. Se determină apoi cotitatea disponibilă specială de maximum 1/4 din moştenire, total 3/8. Dacă defunctul nu a dispus de diferenţa dintre cele două cotităţi, ea va reveni soţului supravieţuitor şi fiului defunctului, conform cotelor de moştenire legală. În concluzie, soţul supravieţuitor va primi 1/8 rezerva + 1/4 cotitatea disponibilă specială şi 3/64 parte din diferenţa de cotităţi = 27/64 din moştenire, iar copilul restul de 37/64 din moştenire. Punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Secţiei civile a Tribunalului Teleorman a fost în sensul că rezerva succesorală a soţului supravieţuitor este de 1/8 [1/2 potrivit art. 1.088 din Codul civil, din cota de 1/4 stabilită de art. 972 alin. (1) lit. a) din Codul civil], rezerva descendentului este de 3/8 (1/2 din cota de 3/4, ce îi revine în concurs cu soţul supravieţuitor), cotitatea disponibilă ordinară este de 1/2 (după scăderea din totalul masei succesorale a totalului rezervei de 1/2, şi anume 1/8 + 3/8,) iar cotitatea disponibilă specială, în speţă, este de 1/4. Prin urmare, soţul supravieţuitor va avea o cotă egală de 3/8, şi anume 1/4 [potrivit art. 1.090 alin. (1) din Codul civil] + 1/8 (rezerva sa de 1/8). Diferenţa de 1/4 dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cea specială va reveni descendentului, neputând să fie atribuită soţului supravieţuitor, faţă de dispoziţiile art. 1.090 alin. (2) din Codul civil. Magistraţii din cadrul Judecătoriei Alexandria au apreciat că soţul supravieţuitor ar beneficia ca moştenitor legal de o rezervă de 1/8 (jumătate din cota succesorală de 1/4), ce se va imputa asupra întregii mase succesorale, iar nu asupra a ceea ce rămâne după deducerea din masa succesorală a rezervei descendenţilor. Prin urmare, descendentul, în calitate de fiu al defunctului, ar beneficia de o rezervă succesorală de 3/8 (jumătate din cota succesorală de 3/4). Astfel, totalul rezervei este de 1/2 (1/8 + 3/8), cotitatea disponibilă ordinară fiind deci de 1/2. De această cotitate, defunctul putea dispune în favoarea oricărei persoane, cu excepţia soţului supravieţuitor din ultima căsătorie, dacă acesta vine în concurs cu un copil dintr-o căsătorie anterioară. În ceea ce priveşte cotitatea disponibilă specială, de care poate beneficia soţul supravieţuitor, aceasta nu poate depăşi partea copilului care a luat mai puţin, maximum 1/4 din moştenire, conform art. 1.090 din Codul civil. În consecinţă, în raport cu prevederile art. 1.090 alin. (1) din Codul civil, soţului supravieţuitor legatar universal i se cuvine o cotă de 3/8 din moştenire, cotă ce se compune din rezerva de 1/8 şi cotitatea disponibilă specială de 1/4. La nivelul Judecătoriei Roşiori de Vede s-a opinat în sensul că soţului supravieţuitor îi revine cota de 5/8, având în vedere distincţia dintre liberalităţile neraportabile, astfel cum sunt definite de art. 1.150 din Codul civil, la care se referă expres alin. (1) al art. 1.090 din Codul civil şi liberalităţi, ca acte de dispoziţie prevăzute în mod generic de alin. (2) al art. 1090 din Codul civil. Opinia judecătorilor din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele a fost în sensul că, prin raportare la prevederile art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086, art. 1.087, art. 1.088, art. 1.089 şi art. 1.090 din Codul civil, rezerva succesorală a soţului supravieţuitor este de 1/8, cotitatea disponibilă ordinară este de 1/2, iar cotitatea disponibilă specială, în speţă, este de 1/4. Prin urmare, soţul supravieţuitor va avea o cotă egală cu 1/4 + 1/8 = 3/8. Judecătorii din cadrul Judecătoriei Videle au apreciat că soţului supravieţuitor îi revine cota de 5/8, având în vedere distincţia dintre liberalităţile neraportabile, astfel cum sunt definite de art. 1.150 din Codul civil, la care se referă expres alin. (1) al art. 1.090 din Codul civil şi liberalităţi, ca acte de dispoziţie prevăzute în mod generic de alin. (2) al art. 1.090 din Codul civil. 18. La nivelul Curţii de Apel Cluj, în opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Cluj - Secţia civilă, reglementarea cuprinsă în art. 1.090 din Codul civil are menirea de a-i proteja pe copiii (sau pe alţi descendenţi ai) defunctului, alţii decât cei comuni, în concurs cu soţul supravieţuitor, şi s-a considerat a fi necesară, deoarece, în urma modificării sistemului de calcul al rezervei, cotitatea disponibilă ordinară de care ar putea beneficia soţul din ultima căsătorie ar fi prea mare, în lipsa unei limite speciale. Art. 1.090 alin. (1) din Codul civil prevede: „(1) Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin". Potrivit alin. (2) şi (3): „(2) Dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de diferenţa dintre cotitatea disponibilă stabilită potrivit art. 1.089 şi cotitatea disponibilă specială, atunci această diferenţă revine descendenţilor. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător atunci când descendentul menţionat la alin. (1) a fost dezmoştenit direct, iar de această dezmoştenire ar beneficia soţul supravieţuitor".Se poate observa că se renunţă la calificarea descendenţilor dintr-o căsătorie anterioară în favoarea descendenţilor, alţii decât cei comuni, ceea ce înseamnă că aceştia pot fi şi descendenţi din afara căsătoriei defunctului. În sistemul vechiului Cod civil, dacă defunctul nu dispunea de diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială (mai mică) şi cotitatea disponibilă ordinară (mai mare), acea parte se distribuia conform regulilor moştenirii legale. Potrivit alin. (2) anterior citat, diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială şi cea ordinară revine descendenţilor. Judecătoria Zalău a îmbrăţişat opinia potrivit căreia soţului supravieţuitor îi revine cota de 5/8 parte, având în vedere distincţia între liberalităţile neraportabile [art. 1.090 alin. (1) din Codul civil] şi liberalităţi, ca acte de dispoziţie prevăzute de art. 1.090 alin. (2) din Codul civil. 19. La nivelul Judecătoriei Tulcea, instanţă arondată Curţii de Apel Constanţa, opinia cu privire la problema de drept vizată este în sensul că se determină calitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, prin raportare la întreaga masă succesorală. Judecătoria Babadag a considerat că, în această situaţie, prima operaţiune constă în stabilirea rezervei succesorale ce revine soţului (şi care va fi întotdeauna de 1/8, având în vedere prevederile art. 1.088 din Codul civil - jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal) şi descendenţilor de gradul I cu care vine în concurs (3/8, însă, aceasta este variabilă, împărţindu-se la numărul descendenţilor). Apoi, din întregul masei succesorale se scade rezerva globală, rezultând partea de care defunctul putea dispune (fixă, de 1/2). Din aceasta, soţul supravieţuitor nu poate primi decât diferenţa dintre ceea ce va primi fiecare descendent (3/8, 3/16, 3/32 etc., la care se adaugă o parte din cotitatea disponibilă specială, ce rămâne de împărţit) şi rezerva sa de 1/8, astfel încât ceea ce va primi să nu depăşească ceea ce revine descendenţilor, respectiv diferenţa până la o cotă de 1/4 (limita fixă, în cazul în care rezerva descendentului este mai mare de 1/4). S-a apreciat că modul de calcul al cotităţii disponibile nu constituie o problemă nouă ivită în practică, în lumina Codului civil din 1864 algoritmul fiind acelaşi, cu singura diferenţă a modului de determinare al rezervelor succesorale. Totodată, modul de calcul a fost amplu dezvoltat în doctrină - Tratat de drept succesoral vol. II, ediţia a III-a actualizată şi completată. Francisc Deak şi Romeo Popescu, Editura Universul Juridic, 2014, pag. 281-287. 20. La nivelul Curţii de Apel Galaţi, judecătorii Secţiei I civile a Tribunalului Galaţi, în unanimitate, au îmbrăţişat opinia potrivit căreia atunci când soţul supravieţuitor a fost instituit legatar universal şi vine la moştenire cu un copil dintr-o căsătorie anterioară, moştenirea se va împărţi astfel: – rezerva succesorală a soţului va fi de 1/8, iar a copilului de 3/8, deci rezervele cumulate vor fi de 1/2 din moştenire;

– aşadar, cotitatea disponibilă ordinară va fi de 1/2 din moştenire;

– din cotitatea disponibilă ordinară, soţul supravieţuitor va putea primi doar 1/4 din moştenire;

– diferenţa de 1/4 din moştenire va reveni descendentului.În concluzie, soţul supravieţuitor va cumula 1/8 - rezerva succesorală + 1/4 cotitatea disponibilă specială, total 3/8 din moştenire. Copilul din căsătoria anterioară va cumula 3/8 - rezerva succesorală + 1/4 diferenţa cuvenită, total 5/8 din moştenire. 21. Judecătoria Iaşi, instanţă arondată Curţii de Apel Iaşi, a comunicat, în urma consultării judecătorilor din cadrul secţiei civile, opinia acestora potrivit cu care, atunci când soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni cu defunctul, nu poate primi liberalităţi neraportabile de la acesta, decât în limita unui sfert din moştenire sau a părţii descendentului care a luat cel mai puţin. Înseamnă că libertatea de a dispune a defunctului în favoarea soţului supravieţuitor, atunci când la moştenire vin şi alţi descendenţi decât cei rezultaţi din căsătoria sau din convieţuirea lor, respectiv descendenţi din altă căsătorie sau din afara căsătoriei defunctului, este limitată nu la cotitatea disponibilă ordinară, ci la o cotitate disponibilă specială, al cărei minim este variabil (partea descendentului care a primit cel mai puţin) şi al cărei maxim este fix (un sfert de moştenire). Aceeaşi soluţie se aplică şi atunci când liberalitatea nu este făcută direct, în forma unei donaţii sau a unui testament, ci se ajunge la o mărire a cotei de care poate beneficia soţul supravieţuitor prin dezmoştenirea directă a descendenţilor care fac parte din categoria protejată de lege. S-a precizat că prevederea legală se aplică atât în cazul în care la moştenire vin numai descendenţi care nu sunt comuni defunctului şi soţului supravieţuitor, cât şi în cazul în care vocaţie succesorală au atât descendenţi comuni, cât şi descendenţi necomuni celor doi soţi. De asemenea, dispoziţia legală se aplică atât în cazul în care există descendenţi de gradul 1, cât şi descendenţi de grade subsecvente. În cazul în care descendenţii vin la moştenire prin reprezentare, calculul cotităţii disponibile speciale se va face luându-se în considerare numărul tulpinilor rezultate, iar nu cel total al descendenţilor de grade subsecvente. Aceeaşi formulă se aplică şi în cazul în care descendenţii de gradul întâi renunţă la moştenire, aceasta fiind culeasă de nepoţi sau strănepoţi, pentru că, altfel, s-ar da posibilitatea micşorării artificiale a părţii la care are dreptul soţul supravieţuitor, prin mărirea numărului de descendenţi la care efectuează împărţirea. Pentru aplicarea prevederilor art. 1.090 din Codul civil se au în vedere numai acei descendenţi care vin efectiv la moştenire, adică aceia care nu sunt nedemni şi care nu au renunţat la moştenirea lăsată de cuius. Judecătoria Hârlău a comunicat că în cadrul acestei instanţe nu a fost identificată practică judiciară în acest sens, iar, din punct de vedere teoretic, opinia magistraţilor acestei instanţe este în sensul celei exprimate în doctrina juridică în materie (Tratat de drept succesoral, prof. univ. dr. Francisc Deak), respectiv: „în toate cazurile când defunctul a făcut liberalităţi (inclusiv ipoteza în care a prevăzut exheredări directe) prima operaţiune este stabilirea cotităţii disponibile ordinare şi, indirect, a rezervei moştenitorilor rezervatari". Prin urmare, în problema analizată, urmează să se stabilească rezerva soţului supravieţuitor care este de 1/8 şi - după cum s-a văzut - se va imputa asupra întregii moşteniri („averea" defunctului soţ, art. 1-2 din Legea nr. 319/1944), iar rezerva copiilor (de 1/2, 2/3 sau 3/4) se calculează asupra restului moştenirii (7/8). Presupunând, de exemplu, că soţul din ultima căsătorie a defunctului este instituit legatar universal şi concurează cu un copil din prima căsătorie, rezerva copilului va fi de 7/16 (1/2 din 7/8). Totalul rezervei va fi de 1/8 + 7/16 = 9/16, iar cotitatea disponibilă ordinară, restul moştenirii, adică 7/16. Se arată că, potrivit dreptului comun, defunctul putea să dispună de cotitatea disponibilă ordinară fie în favoarea copiilor, fie în favoarea oricărei alte persoane, cu singura excepţie a soţului din ultima căsătorie, dacă acesta concurează cu un copil dintr-o căsătorie anterioară. În acest caz urmează a se stabili cotitatea disponibilă de care poate beneficia soţul supravieţuitor şi care nu poate depăşi partea copilului care a luat mai puţin, maximul de 1/4 din moştenire (art. 939 din Codul civil). Deci, pe lângă rezerva sa de 1/8 din moştenire, el mai poate beneficia de cotitatea disponibilă specială de maximul 1/4 (total 3/8), bineînţeles, fără a aduce atingere rezervei copiilor. 22. Curtea de Apel Oradea a arătat că, la nivelul Secţiei I civile a Tribunalului Bihor, s-a formulat un punct de vedere în sensul că rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra masei succesorale şi prin intermediul ei micşorează rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu care vine în concurs. Dacă în cadrul moştenirii legale se admite că partea soţului supravieţuitor, imputându-se asupra masei succesorale, micşorează părţile ce se cuvin celorlalţi moştenitori, atunci în cadrul devoluţiunii testamentare trebuie admis că rezerva lui se impută tot asupra masei succesorale şi prin intermediul ei micşorează rezerva celorlalţi moştenitori rezervatari cu care vine în concurs, aşa cum micşorează şi cotitatea disponibilă. Orice donaţie nereportabilă sau legat dispuse în timpul ultimei căsătorii care depăşeşte rezerva atribuită soţului supravieţuitor va necesita efectuarea controlului limitelor de valoare acceptate impus de art. 1.090 din Codul civil. Interpretarea ad literam a textului ar reduce câmpul de aplicare doar la donaţiile scutite de raport, ceea ce nu mai realizează scopul avut în vedere de legiuitor. 23. În privinţa acestei chestiuni de drept, punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Secţiei civile a Tribunalului Argeş, instanţă arondată Curţii de Apel Piteşti, este în sensul că soţului supravieţuitor îi revine 1/2 din moştenire, descendentului revenindu-i tot 1/2 din moştenirea defunctului, cota acestuia din urmă revenindu-i în această proporţie în calitate de moştenitor rezervatar, iar soţul supravieţuitor va primi tot 1/2 din moştenire, din care 1/4 reprezintă cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor, iar restul de 1/4 reprezintă cota legală la care soţul supravieţuitor are dreptul în calitate de moştenitor legal. 24. Din analiza hotărârii înaintate de Judecătoria Sinaia, instanţa arondată Curţii de Apel Ploieşti, reiese că întinderea rezervei succesorale a fiecărui moştenitor rezervatar este stabilită de art. 1.088 din Codul civil la jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal. Astfel, cota succesorală a soţului supravieţuitor este de un sfert (1/4) din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului, astfel cum dispune art. 972 alin. (1) lit. a) din Codul civil, de unde rezultă şi cota descendenţilor ca fiind 3/4 din moştenire, cotă prevăzută şi de art. 975 alin. (3) din Codul civil. Prin raportare la aceste dispoziţii legale rezultă că rezerva succesorală a reclamantului, în calitatea sa de descendent al defunctului, este de 3/8 (respectiv, 1/2 din 3/4), iar rezerva succesorală a pârâtei, în calitate de soţie supravieţuitoare din ultima căsnicie a defunctului, este de 1/8 (respectiv 1/2 din 1/4). Atunci când descendenţii defunctului vin în concurs cu soţul supravieţuitor din a doua căsătorie şi s-au făcut liberalităţi de către defunct, este necesar să se stabilească, în primul rând, care sunt rezervele succesorale ale descendenţilor şi ale soţului supravieţuitor, întrucât numai pentru restul bunurilor, defunctul putea dispune fie în favoarea copiilor, fie în favoarea soţului supravieţuitor sau în favoarea unei alte persoane. Limitarea care se aduce acestui drept al lui de cuius este prevăzută numai în cazul liberalităţilor făcute soţului dintr-o căsătorie subsecventă, care nu va putea primi sub formă de donaţie sau legat de la soţul a cărui moştenire se dezbate, decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat cel mai puţin şi fără ca, în niciun caz, donaţia să treacă peste sfertul bunurilor. Aceasta constituie o cotitate disponibilă specială, care se include însă în cotitatea disponibilă ordinară, fără a se putea cumula una cu alta şi fără a se putea atinge rezervele legale, caz în care liberalităţile trebuie reduse până la limita rezervelor legale. Astfel, soţul din ultima căsătorie a defunctului nu poate fi gratificat de acesta în limitele cotităţii disponibile ordinare, ci numai în limitele unei cotităţi disponibile speciale, care are un maxim variabil (partea copilului care a luat cel mai puţin) şi, în acelaşi timp, un maxim fix (un sfert din moştenire). Prin raportare la modalitatea de calcul anterior expusă rezultă că rezerva succesorală este de 1/2 (compusă din rezerva reclamantului de 3/8 şi rezerva pârâtei de 1/8, respectiv 4/8 = 1/2), de unde rezultă că moştenirea avea o cotitate disponibilă de 1/2, de care defunctul putea dispune prin testament fără a aduce atingere rezervei descendentului. Aceasta reprezintă cotitatea disponibilă ordinară. Cum, în cauza de faţă, soţia supravieţuitoare vine în concurs cu descendentul din căsătoria anterioară a defunctului, cota soţului nu poate depăşi 1/4 din moştenire, nici partea descendentului care a luat cel mai puţin, respectiv cota de 3/8, rezultând că defunctul putea dispune prin testament doar de cota de 2/8 (1/4). În actuala reglementare a Codului civil, prin art. 1.090 alin. (2) din Codul civil se stabileşte că diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială şi cea ordinară revine descendenţilor, spre deosebire de vechea reglementare a Codului civil din 1864, în care respectiva diferenţă se distribuia potrivit regulilor moştenirii legale, în situaţia în care defunctul nu dispune de diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială şi cotitatea disponibilă ordinară. Ca urmare, reclamantului, în calitatea sa de fiu din prima căsătorie a defunctului, îi revine cota de 5/8, compusă din 3/8 rezerva + 2/8 redistribuirea cotei ce rămâne după scăderea rezervelor şi cotităţii disponibile speciale, iar pârâtei, în calitate de soţie supravieţuitoare, îi revine cota de 3/8, compusă din 1/8 rezerva + 2/8 cotitatea disponibilă specială. Pe cale de consecinţă, s-a constatat calitatea părţilor de moştenitori ai defunctului cu cotele de 5/8 pentru reclamant, respectiv 3/8 pentru pârâtă. Opinia majoritară a judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Dâmboviţa a fost în sensul că, în situaţia în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, cota succesorală a soţului supravieţuitor este de un sfert din moştenire; rezerva succesorală a acestuia este de jumătate din cota succesorală care în absenţa liberalităţilor i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal, iar cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor nu poate depăşi un sfert de moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin. 25. Curtea de Apel Suceava a arătat că, la nivelul Judecătoriei Suceava, s-a considerat că rezerva succesorală a soţului supravieţuitor se impută asupra întregii mase succesorale, care, în concurs cu descendenţii, este de 1/2 din 1/4 (jumătate din cota legală), adică 1/8 potrivit art. 1.088 din Codul civil. Rezerva succesorală a descendentului (doar după defunct) este de 1/2 şi se impută din 3/4 (jumătate din cota sa legală), adică 3/8. Întrucât soţul vine în concurs cu un descendent dintr-o altă căsătorie/relaţie, potrivit art. 1.090 din Codul civil, cota soţului nu poate depăşi 1/4 din moştenire şi nici partea descendentului care a luat mai puţin. Rezultă că pătrimea din 2/8 reprezintă cotitatea disponibilă specială şi aceasta nu poate depăşi cota descendentului care a luat mai puţin, respectiv 3/8, ceea ce înseamnă că, prin legat, de cuius nu putea să dispună decât de această cotă de 2/8. Prin urmare, soţul supravieţuitor, în temeiul acestui cumul de calităţi - moştenitor legal rezervatar şi legatar universal - va primi 1/8 (1/2 din rezervă) + 2/8 (cotitatea disponibilă specială), rezultând 3/8 din masa succesorală. Descendentul (doar după defunct) în calitate de moştenitor legal rezervatar va primi 3/8 (rezerva) + 2/8 (redistribuirea cotei ce rămâne după scăderea rezervelor şi cotităţii disponibile speciale), rezultând un total de 5/8 din masa succesorală. Judecătoriile Săveni şi Dărăbani au arătat următoarele: a)soţia supravieţuitoare beneficiază atât de legatul universal, cât şi de calitatea de moştenitor rezervatar; b)descendenţii defunctului au şi ei calitatea de moştenitori rezervatari, motiv pentru care liberalitatea trebuie redusă la nivelul cotităţii disponibile; c)potrivit dispoziţiilor art. 1.090 alin. (1) din Codul civil, liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor care vine la moştenire prin concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin; prin urmare, în cauza de faţă:– masa succesorală totală: 16/16;

– cotitatea disponibilă: 4/16; rezerva succesorală: 12/16;

– dreptul soţului supravieţuitor: 3/16;

– drepturile celorlalţi descendenţi: 9/16;

– dreptul cumulat al soţului supravieţuitor: 7/16 (respectiv 4/16 cotitatea disponibilă în raport cu legatul succesoral şi 3/16 cota succesorală, ca moştenitor rezervatar).Judecătoria Dorohoi a opinat că valoarea rezervei totale rezultă din cumulul rezervei soţului supravieţuitor cu rezerva descendenţilor necomuni. Se deduce astfel cotitatea disponibilă ordinară care trebuie comparată cu limitele impuse de art. 1.090 alin. (1) din Codul civil. Rezultă, astfel, cotitatea disponibilă specială. Cum diferenţa dintre cele două cotităţi revine descendenţilor în cauză, rezultă că soţului supravieţuitor nu îi poate reveni întreaga cotitate disponibilă ordinară. 26. Curtea de Apel Târgu Mureş a arătat că opinia de principiu a judecătorilor de la instanţele de fond este în sensul că, la stabilirea cotei succesorale a soţului supravieţuitor, nu există nicio diferenţă între situaţia în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu un descendent dintr-o altă căsătorie sau relaţie a defunctului şi situaţia în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu un descendent comun. Raportat la starea de fapt prezentată în încheierea de sesizare s-a formulat următorul punct de vedere cu privire la modul de determinare a rezervei succesorale, a cotităţii disponibile speciale şi a cotei succesorale a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în concurs cu un descendent al defunctului: a)Rezerva succesorală a soţului supravieţuitor se raportează la valoarea întregii mase succesorale şi se stabileşte conform art. 1.088 coroborat cu art. 972, art. 1.086 şi art. 1087 din Codul civil (1/2 din 1/4 - cota succesorală care i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal = 1/8). b)Cotitatea disponibilă ordinară se stabileşte conform art. 1.089 din Codul civil prin scăderea din masa succesorală a rezervei (1/2, adică rezerva soţului supravieţuitor de 1/8 şi rezerva descendentului de 3/8), adică 1/2. c)Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor nu poate depăşi limita prevăzută de art. 1.090 alin. (1) din Codul civil (un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin).Din coroborarea dispoziţiilor art. 1.090 alin. (1) cu dispoziţiile art. 1.090 alin. (2) din Codul civil rezultă că diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară (1/2) şi cotitatea disponibilă specială (care, în situaţia dată, este de 1/4 din moştenire) revine descendentului. d)În concluzie, liberalităţile făcute de defunct soţului supravieţuitor care vine în concurs cu un descendent al defunctului pot fi în limitele cotităţii disponibile speciale prevăzute de art. 1.090 alin. (1) din Codul civil (adică 1/4, în situaţia dată), şi nu în limitele cotităţii disponibile ordinare.Prin urmare, raportat la toate prevederile legale anterior menţionate, soţului supravieţuitor, care vine în concurs cu un descendent al defunctului, îi revine în total 3/8 din moştenire (1/8 rezerva succesorală şi 1/4 cotitatea disponibilă specială). 27. În opinia Curţii de Apel Timişoara, dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu descendenţii (de gradul întâi sau de grade subsecvente) care nu sunt nedemni sau renunţători, cotitatea disponibilă la care se referă art. 1.090 din Codul civil se calculează prin scăderea din masa succesorală a rezervei soţului supravieţuitor (1/8, adică 1/2 din 1/4), cumulată cu rezerva descendenţilor (3/8, adică 1/2 din 3/4), rezultând un disponibil de 1/2 din masa succesorală (1/1-4/8), cotitatea disponibilă specială fiind astfel redusă la cel puţin jumătate din valoarea cotităţii disponibile ordinare. Dreptul soţului supravieţuitor de a beneficia de libertăţi din partea defunctului se reduce numai la limita cotităţii disponibile speciale, diferenţa fiind atribuită descendenţilor, dacă defunctul nu a dispus altfel. 28. Ministerul Public, prin Adresa nr. 2.617/C/3.585/III-5/2018 din 20 noiembrie 2018, a arătat că nu a fost identificată practica judiciară pentru eventuala declarare a unui recurs în interesul legii. 29. Dispoziţiile art. 1.090 din Cod civil - care, în principal, interesează sesizarea de faţă - nu făcut obiectul controlului de constituţionalitate. IX. Raportul asupra chestiunii de drept 30. Prin raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 520 din Codul de procedură civilă s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unei chestiuni de drept. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 31. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii ce se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: a)existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă; b)cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; c)ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; d)chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; şi e)asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.32. Evaluând elementele sesizării, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condiţiilor care permit declanşarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, se constată că doar patru dintre cele cinci cerinţe anterior enunţate sunt întrunite. 33. Concret, sunt îndeplinite aspectele de admisibilitate legate de titularul sesizării, stadiul soluţionării pricinii în care sesizarea a fost promovată, cea referitoare la relaţia de dependenţă dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită şi rezolvarea pe fond a litigiului, precum şi cea referitoare la nestatuarea anterioară de către instanţa supremă în cadrul unui mecanism de unificare a practicii asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. 34. Astfel, Tribunalul Arad a fost legal învestit cu soluţionarea apelurilor declarate împotriva unei hotărâri prin care s-a admis o cerere privitoare la moştenire - dezbatere succesorală judiciară - la care s-a alăturat, între alte capete de cerere (raport al donaţiilor, reducţiune de liberalităţi excesive etc.), şi o cerere de partaj judiciar, soluţionată în primă instanţă de judecătorie, în temeiul normei de competenţă reglementată de art. 94 pct. 1 lit. j) din Codul de procedură civilă, dată fiind împrejurarea că cererea de partaj judiciar este cererea în realizare dedusă judecăţii în cauza respectivă. Ca atare, având în vedere dispoziţiile art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea de partaj este supusă numai apelului, rezultă că Tribunalul Arad, învestit fiind cu soluţionarea apelurilor declarate de ambele părţi împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Arad, va soluţiona cauza în ultimă instanţă. 35. Se constată, de asemenea, că este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept, în sensul că instanţa de trimitere a justificat aptitudinea acesteia de a conduce la rezolvarea pe fond a cauzei, iar legătura dintre chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi rezolvarea litigiului rezultă din observarea motivelor de apel invocate de către apelanta-pârâtă care, între altele, contestă cotele succesorale stabilite de prima instanţă în favoarea părţilor. Problemele de drept în discuţie vizează modalitatea de imputare a rezervelor succesorale ale moştenitorilor defunctului (soţie supravieţuitoare - legatar universal şi moştenitor rezervatar - şi, respectiv, descendentul defunctului, necomun cu soţia supravieţuitoare - moştenitor rezervatar), în speţă nefiind vorba despre mai mult de un descendent necomun, în sensul conţinutului întrebării prealabile formulate de instanţa de trimitere, determinarea cotităţii disponibile ordinare şi a cotităţii disponibile speciale pe care o culege soţul supravieţuitor instituit legatar universal, regimul juridic al diferenţei dintre cele două cotităţi şi, în final, stabilirea cotelor succesorale ale acestor succesibili din moştenirea supusă dezbaterii judiciare. 36. Noutatea chestiunii de drept, cerinţă de admisibilitate distinctă, nu este însă îndeplinită şi, de altfel, nici cea subsecventă (stabilită pe cale jurisprudenţială de Înalta Curte în cadrul competenţei sale privind acest mecanism de unificare a practicii judiciare), a gradului de dificultate a acesteia, de natură a conduce la antrenarea mecanismului de unificare reprezentat de sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. 37. Analiza conţinutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul trimiterii preliminare reprezintă o condiţie distinctă de aceea a nepronunţării anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenţei unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare cu privire la acea problemă de drept. 38. În absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „noutate", verificarea acestei condiţii ţine de exercitarea atributului de apreciere a completului învestit cu soluţionarea unei astfel de sesizări, aşa cum instanţa supremă a decis în mod constant în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015). 39. S-a statuat deja că cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când problema de drept îşi are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanţele încă nu au dat acesteia o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial, de o anumită întindere sau consistenţă. Totodată, cerinţa noutăţii ar putea fi reţinută ca îndeplinită în cazul în care s-ar impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou, a unei norme mai vechi (ipoteza aşa-zisei reevaluări a interpretării normei). În egală măsură, noutatea se poate raporta şi la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (a se vedea Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din 20 octombrie 2014). 40. În aceşti parametri de evaluare a cerinţei noutăţii chestiunii de drept se impune a observa că instituirea unei cotităţi disponibile speciale a soţului supravieţuitor în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni, prin art. 1.090 din noul Cod civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011, nu este în sine o reglementare nouă, întrucât soluţia reprezintă o reluare a dispoziţiilor art. 939 din Codul civil de la 1864, însă nu o reeditare fidelă a acestei norme, ci cu adăugarea unor necesare clarificări şi prin valorificarea doctrinei şi a jurisprudenţei dezvoltate în aplicarea acesteia. 41. Astfel, art. 939 din Codul civil anterior prevedea că: „Bărbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu nu va putea dărui soţului din urmă decât o parte egală cu partea legitimă a copilului ce a luat mai puţin şi fără ca, nici într-un caz, donaţiunea să treacă peste cuartul bunurilor." 42. Preocuparea pentru protecţia descendenţilor dintr-o căsătorie anterioară a defunctului împotriva liberalităţilor exagerate pe care părintele lor le-ar face în favoarea soţului dintr-o căsătorie ulterioară îşi are originea în dreptul roman, fiind regăsită ulterior şi în vechiul drept francez (edictul cancelarului Michel de l’Hopital din anul 1558 sau Edictul celei de-a doua căsătorii). Dispoziţia legală cuprinsă în acest edict a fost preluată, cu unele modificări, de art. 1.098 din Codul civil francez şi, mai apoi, împrumutată de legiuitorul român, prin art. 939 din Codul civil din 1864, text mai sus citat (a se vedea Dan Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile şi liberalităţile, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, pag. 404, Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, ediţia a III-a, 2014, Editura Universul Juridic, vol. II, pag. 276 şi 277). 43. Împrejurarea că reglementarea cuprinsă în alin. (1) al art. 1.090 din noul Cod civil ar fi una nouă, diferită de cea din art. 939 a Codului civil din 1864, este doar aparentă, decurgând din terminologia uzitată de legiuitor, specifică epocilor istorice diferite în care cele două texte au fost redactate. Chiar dacă art. 939 din vechea reglementare făcea referire la descendenţii dintr-o altă căsătorie a defunctului, textul era deopotrivă aplicabil atât copiilor din afara căsătoriei, cât şi celor adoptaţi, încă din anul 1954, ca urmare a intrării în vigoare a Codului familiei. 44. Este adevărat că, în aplicarea acestui text de lege, în lipsa normelor de aplicare a Legii nr. 319/1944, au existat, în jurisprudenţă şi doctrină, destule controverse cu privire la imputarea rezervei succesorale a soţului supravieţuitor, considerându-se că aceasta se impută fie asupra întregii moşteniri, fie asupra cotităţii disponibile ordinare. 45. Aceste dispute doctrinare şi jurisprudenţiale şi-au pierdut însă relevanţa juridică, în condiţiile în care noul Cod civil stabileşte explicit întinderea rezervei succesorale a fiecărui moştenitor rezervatar, prin dispoziţiile art. 1.088 din Codul civil, ca fiind jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal. 46. Pe de altă parte, legea nouă, spre deosebire de Codul civil anterior, reglementează în mod expres noţiunea de rezervă succesorală, în art. 1.086, ca fiind partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri, ceea ce dezleagă fără echivoc chestiunea imputării tuturor rezervelor succesorale asupra întregii mase succesorale. 47. În consecinţă, solicitarea instanţei de trimitere în sensul de a se stabili cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni (în speţă fiind vorba despre un singur descendent, iar nu mai mulţi), vizează, în realitate, o cerere de reevaluare a controverselor existente sub imperiul vechii reglementări, cu ignorarea normelor clare, explicite şi lămuritoare din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, în special cele de la art. 1.086, 1.088, 1.089 şi 1.090. 48. Or, aceste noi reglementări au pus capăt disputelor juridice anterioare fie prin adoptarea unor norme cu un conţinut clar, lămuritor şi nesusceptibil de mai multe interpretări (neargumentate, de altfel, de către instanţa de trimitere), fie prin aceea că legiuitorul a optat pentru o altă soluţie legislativă decât cea propusă - în tăcerea legii - pe cale doctrinară şi valorificată jurisprudenţial sub imperiul Codului civil de la 1864, anume cu privire la distribuirea diferenţei din succesiune ce rămâne după deducerea sumei dintre rezervele succesorale ale moştenitorilor rezervatari (rezerva succesorală totală) şi cotitatea disponibilă specială culeasă de soţul supravieţuitor în temeiul legatului universal, atunci când vine în concurs cu un alt/alţi descendent/descendenţi decât cei comuni - art. 1.090 alin. (2) din Codul civil. Astfel, soluţia Codului civil actual este în sensul că această diferenţă va fi culeasă de către descendenţi, în condiţiile în care, anterior, o parte importantă a doctrinei şi jurisprudenţei dezvoltate în aplicarea Codului civil de la 1864 a promovat soluţia distribuirii acestei diferenţe între moştenitorii legali, după regulile devoluţiunii legale (în sfârşit, şi în prezent există opinii izolate în sensul „supravieţuirii" soluţiei doctrinare şi jurisprudenţiale corespunzătoare vechiului Cod civil, întemeiate pe ideea de încălcare flagrantă a voinţei exheredării indirecte a descendenţilor de către de cuius prin instituirea ca legatar universal a soţului din căsătoria subsecventă - în acest sens, a se vedea Noul Cod civil, Comentariu pe articole, ediţia 2, 2015, Editura C. H. Beck - Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinescu şi I. Macovei - coordonatori, fila 1191). 49. Conform unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile. 50. În acest context, din examenul jurisprudenţial efectuat se poate constata că nu numai că problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări a mai fost anterior dedusă judecăţii instanţelor naţionale, ci şi împrejurarea că s-a conturat o practică judiciară unitară în legătură cu chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită, în lumina normelor din noul Cod civil. 51. Astfel, ca urmare a consultării curţilor de apel din ţară, acestea au înaintat instanţei supreme copii ale următoarelor hotărâri judecătoreşti: Sentinţa nr. 86 din 31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Sinaia, rămasă definitivă prin Decizia nr. 324 din 21 mai 2014 a Tribunalului Prahova, Sentinţa nr. 11.721 din 11 octombrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, Sentinţa nr. 4.496 din 4 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, Sentinţa nr. 946 din 18 iunie 2015 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin Decizia nr. 409 din 4 martie 2016 a Tribunalului Braşov, Sentinţa nr. 429 din 11 iunie 2014 a Judecătoriei Huşi. În plus, instanţa care a formulat sesizarea a anexat, la rândul său, copia Sentinţei nr. 1.405 din 29 septembrie 2014 a Judecătoriei Arad, precum şi copia Sentinţei nr. 916 din 12 februarie 2016 a Judecătoriei Arad. 52. Din conţinutul hotărârilor judecătoreşti sus-menţionate rezultă că, învestite cu o cerere de reducţiune a liberalităţilor excesive în limitele cotităţii disponibile speciale prevăzute de art. 1.090 din Codul civil, în ipoteza exheredării indirecte totale a unicului descendent dintr-o căsătorie anterioară a defunctului, atunci când soţul supravieţuitor, instituit legatar universal, vine în concurs la moştenire cu un singur copil, instanţele au aplicat şi interpretat în mod unitar normele legale incidente. 53. În esenţă, aplicând acelaşi raţionament juridic, au procedat, mai întâi, la determinarea cuantumului cotităţii disponibile ordinare, de 1/2 din moştenire, reţinând că rezerva globală rezultă din adiţionarea rezervei soţului supravieţuitor cu cea a descendentului necomun, dintr-o căsătorie anterioară a defunctului (1/8+3/8). Ulterior, au calculat cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor, constatând că, atâta vreme cât descendentul necomun nu poate primi mai puţin decât rezerva sa de 3/8 din moştenire, înseamnă că partea din moştenire reprezentând cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor se va raporta la limita maximă, fixă, de 1/4 din moştenire. Cu privire la regimul juridic al diferenţei dintre cele două cotităţi disponibile, faţă de conţinutul explicit al prevederilor alineatului 2 al art. 1.090 din Codul civil, instanţele au apreciat, în mod unanim, că defunctul putea dispune de această diferenţă în favoarea oricui, cu excepţia soţului supravieţuitor, şi că, în măsura în care nu a dispus de această diferenţă de 1/4 din moştenire, ea va reveni descendentului. În final, au constatat că soţului supravieţuitor i se cuvine o cotă de 3/8 din moştenire (1/8 rezerva, la care se adaugă cotitatea disponibilă specială de 1/4), iar copilului o cotă de 5/8 din moştenire (3/8 rezerva plus 1/4 diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială). 54. Faţă de cele mai sus arătate rezultă nu numai faptul că problema de drept, pe măsură ce a primit o dezlegare din partea instanţelor, şi-a pierdut caracterul de noutate, ci, mai ales, împrejurarea că aceasta nu este una reală, dificilă, atâta vreme cât nu a generat interpretări diferite, contradictorii şi, pe cale de consecinţă, nici practică judiciară neunitară. 55. Aşadar, procedând la analiza condiţiei dificultăţii chestiunii de drept cu a cărei rezolvare de principiu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, subsecventă cerinţei noutăţii, se apreciază că aceasta nu este îndeplinită. 56. Totodată, se reţine că jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, deşi textul de lege (art. 519 din Codul de procedură civilă) nu conţine o definiţie a acestei noţiuni, totuşi, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). 57. Astfel cum s-a arătat, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie una specifică şi să pună în dezbatere, în principiu, o normă de drept punctuală, o anumită dispoziţie legală sau concluzia ce poate rezulta din coroborarea mai multor texte de lege, iar nu un întreg act normativ şi, cu atât mai puţin, norme care nu mai sunt în vigoare. 58. De asemenea, problema de drept, pentru a fi considerată una reală, trebuie să privească posibilitatea interpretării diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte sau incidenţa unor principii generale al căror conţinut sau sferă de aplicare sunt discutabile. 59. Or, aşa cum s-a reţinut, instituţia juridică a cotităţii disponibile speciale a soţului supravieţuitor, astfel cum a fost integrată în prevederile noului Cod civil, întinderea rezervei şi, corelativ, a cotităţii disponibile speciale atunci când soţul supravieţuitor, instituit legatar universal, vine în concurs cu un singur descendent (doar al defunctului), nu a suscitat serioase dificultăţi de interpretare, din moment ce s-a cristalizat o practică judiciară unitară în această materie. 60. De altfel, opiniile exprimate în doctrină sunt împărţite numai în ceea ce priveşte utilitatea acestei reglementări, nu şi relativ la criteriile de stabilire a cotităţii disponibile speciale, atunci când defunctul lasă un descendent necomun cu soţul supravieţuitor şi îl gratifică pe soţul supravieţuitor cu un legat universal. Astfel, unii autori apreciază că acest text de lege este „vetust şi nedrept", în contradicţie cu logica, cu art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cu alte texte ale noului Cod civil - cu referire la art. 964 alin. (2) din Codul civil - a se vedea D. Chirică, cit. supra, pag. 405-407. Alţi autori, dimpotrivă, constată că această regulă este utilă, scopul acesteia fiind ocrotirea descendenţilor lui de cuius împotriva influenţelor şi presiunilor pe care soţul din ultima căsătorie ar putea să le exercite asupra părintelui unui/unor copii care nu sunt şi ai săi (a se vedea, în acest sens, Francisc Deak, Romeo Popescu, cit. supra, pag, 278, C. Macovei/Dobrilă, Noul Cod civil - Comentariu pe articole, pag. 1.119). În schimb, atunci când analizează modul de aplicare a acestei instituţii juridice la ipoteza în discuţie, toţi autorii mai sus citaţi adoptă acelaşi raţionament şi ajung la aceeaşi concluzie, identică cu cea relevată de jurisprudenţă şi prezentată în precedentele considerente. 61. Prin dispoziţiile art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă se stabilesc, în mod explicit, limitele de competenţă ale completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, circumscrise „numai" la problema „supusă dezlegării". Aşadar, acesta nu poate proceda la lămurirea altei probleme de drept, independent de noutatea sau dificultatea acesteia, dacă respectiva chestiune nu face obiectul sesizării şi, implicit, al cauzei în care se formulează sesizarea. 62. Mecanismul de unificare a practicii judiciare, prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă, nu poate fi valorificat atâta vreme cât legiuitorul a instituit anumite condiţii restrictive şi cumulative de admisibilitate, iar una dintre acestea nu este îndeplinită. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii D E C I D E: Respinge ca inadmisibilă sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile formulată de Tribunalul Arad - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 13.325/55/2016, cu privire la următoarea chestiune de drept: „Cum se determină rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială şi cota succesorală a soţului supravieţuitor instituit legatar universal, în condiţiile în care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi ai defunctului decât cei comuni, prin raportare la prevederile art. 972, art. 1.055, art. 1.074, art. 1.086, art. 1.087, art. 1.088, art. 1.089 şi art. 1.090 din noul Cod civil?". Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Iulia Cristina Tarcea Magistrat-asistent, Ileana Peligrad