DECIZIE   Nr. 482 din 18 noiembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 143 din  8 aprilie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala "Jupiter" - S.R.L. impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 267, pronuntata la data de 18 iunie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 noiembrie 1997 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 18 noiembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 267 din 18 iunie 1997 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968, ridicata de Societatea Comerciala "Jupiter" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.000/1996 al Tribunalului Alba, retinand, in esenta, urmatoarele:
    - dispozitiile art. 15 din Legea nr. 32/1968 nu incalca prevederile constitutionale, intrucat, in speta, sumele confiscate sunt urmare a savarsirii unei contraventii; textele constitutionale invocate de recurenta se refera la garantarea si ocrotirea proprietatii dobandite in mod licit;
    - abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constitutiei, or, dispozitiile art. 15 din Legea nr. 32/1968 nu contravin legii fundamentale;
    - desi Legea nr. 32/1968 nu cuprinde un termen de prescriptie, acest termen este prevazut in Decretul nr. 221/1960, in vigoare pana la data de 23 aprilie 1996 si apoi preluat in Ordonanta Guvernului nr. 11/1996.
    Impotriva acestei decizii a declarat recurs Societatea Comerciala "Jupiter" - S.R.L., cu urmatoarea motivare:
    - sanctiunea confiscarii, prevazuta la art. 15 din Legea nr. 32/1968, contravine dispozitiilor art. 41 alin. (7) din Constitutie, care instituie prezumtia dobandirii licite a averii; or, de vreme ce, pe de o parte, a operat prescriptia aplicarii ori executarii sanctiunii contraventionale si, pe de alta parte, potrivit art. 22 si 23 din aceeasi lege, o data cu aplicarea sanctiunii contraventionale se dispune si confiscarea, inevitabil, prin art. 15, se lasa deschisa poarta confiscarii contraventionale, nelimitat in timp, fara a se putea rasturna prezumtia dobandirii licite a proprietatii private, astfel ca, in acest fel, este stirbita o importanta garantie a dreptului de proprietate, prevazuta la art. 41 alin. (1) si art. 135 alin. (6) din Constitutie;
    - in mod gresit s-a constatat, prin decizia recurata, ca textul art. 15 din Legea nr. 32/1968 nu a fost abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 prevede ca: "Sunt neconstitutionale prevederile actelor normative prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei", or, textul criticat contravine "mai multor dispozitii si principii constitutionale";
    - eronat s-a retinut ca Legea nr. 32/1968 nu cuprinde termene de prescriptie, acestea fiind prevazute atat la art. 13 (prescriptia aplicarii sanctiunii), cat si la art. 14 (prescriptia executarii sanctiunii); Decretul nr. 221/1960 si Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, invocate in decizie, se refera doar la prescriptia pentru executarea unei creante bugetare care exista legal, dar, de vreme ce prescriptia operase, sanctiunea nu mai exista legal;
    - art. 15 contravine si art. 20 alin. (2) din Constitutie, coroborat cu Conventia europeana privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, fara a fi precizate care sunt aceste articole.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si ale recurentei, dispozitiile atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Prevederile legale criticate sub raportul constitutionalitatii lor sunt cele cuprinse in art. 15 din Legea nr. 32/1968, care prevad: "Dispozitiile art. 13 si 14 nu impiedica urmarirea despagubirilor si confiscarea lucrurilor supuse acestei masuri". Art. 13 stabileste ca aplicarea sanctiunii contraventionale se prescrie in anumite termene calculate de la data savarsirii faptei, iar art. 14 stabileste ca executarea sanctiunii se prescrie intr-un an de la data aplicarii ei.
    Nu se prevede un termen de prescriptie si pentru sanctiunea confiscarii lucrurilor.
    Se pretinde ca au fost incalcate prevederile art. 41 alin. (7) si (8) din Constitutie, care prevad: "Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii".
    Esenta recursului o constituie critica, potrivit careia patrimoniul unei persoane, dobandit licit, poate fi diminuat in mod nejustificat, impotriva prevederilor Constitutiei, prin aplicarea sanctiunii confiscarii intr-o perioada nelimitata in timp, desi pentru celelalte masuri punitive Legea nr. 32/1968 prevede termene de prescriptie. In aceste conditii, textul art. 15 din aceasta lege ar trebui considerat abrogat, implicit in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie si al art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
    Este evident ca masura confiscarii unor bunuri constituie o exceptie de la principiul constitutional, consfintit de art. 41 alin. (7), potrivit caruia caracterul licit al dobandirii bunurilor se prezuma. De aceea, o asemenea masura este reglementata constitutional doar in cazul savarsirii unor infractiuni sau contraventii, adica in situatii constatate, in conditiile legii, ca reprezentand fapte cu un anumit grad de pericol social. Astfel confiscarea nu face decat sa aduca atingere prezumtiei de dobandire licita a unor bunuri, asa cum prevede art. 41 alin. (7) din Constitutie, ceea ce nu poate conduce decat la concluzia neconstitutionalitatii prevederii legale care ingaduie o astfel de atingere adusa patrimoniului unei persoane.
    Sub acest aspect, este limpede ca art. 15 din Legea nr. 32/1968 exclude aplicarea termenelor de prescriptie, inscrise la art. 13 si 14 pentru aplicarea sanctiunii contraventionale sau executarea acesteia, si la confiscarea lucrurilor. Acest fapt poate conduce la aplicarea sanctiunii confiscarii in conditiile prescrierii fie a aplicarii sanctiunii prevazute la art. 13, fie a executarii ei, prevazute la art. 14. Este posibila astfel confiscarea unor bunuri, cu titlu de sanctiune, ca urmare a comiterii unei fapte constatate dupa implinirea termenului de prescriptie si, mai mult decat atat, insasi executarea pedepsei confiscarii devine posibila, cu toate ca s-a depasit termenul stabilit de art. 14 - un an de la data comiterii faptei - pentru realizarea masurii respective. Consecinta ar fi faptul ca o alta sanctiune contraventionala, amenda, spre exemplu, sa nu mai poata fi aplicata datorita implinirii termenului de prescriptie, dar confiscarea sa poata fi totusi dispusa de organul constatator, in pofida efectului complementar, egal, al amandurora.
    In acest fel s-ar ajunge ca masura confiscarii sa aiba un regim derogator, distinct de cel al altor sanctiuni, desi atat acestea, cat si confiscarea isi au izvorul in aceeasi fapta contraventionala de incalcare a legii. Este relevant, sub acest aspect, textul art. 17 alin. 3 din lege, care stabileste ca neindicarea datei de comitere a faptei in procesul-verbal atrage nulitatea acestuia, care se poate constata si din oficiu; or, o asemenea precizare nu face decat sa confirme ca sanctiunea pentru savarsirea unei contraventii nu poate fi aplicata oricand, ci cu respectarea termenului prevazut la art. 13; in cazul confiscarii s-ar ajunge la faptul ca neindicarea datei respective nu ar avea nici o consecinta, ajungandu-se, teoretic, la posibilitatea, cu nimic exclusa, ca un proces-verbal privind constatarea unei contraventii, insotit de dispozitia confiscarii lucrurilor, sa poata fi intocmit independent de faptul ca, datorita implinirii termenului de prescriptie, nu numai ca sanctiunea aplicarii amenzii ar deveni imposibila, dar ea nici n-ar mai putea fi executata, daca isi gasesc aplicarea dispozitiile art. 14 din Legea nr. 32/1968.
    In aceste conditii, patrimoniul unei persoane ar fi diminuat in mod nejustificat, ignorandu-se prezumtia de dobandire licita a bunurilor, instituita de art. 41 alin. (7) din Constitutie, cata vreme fapta insasi nu apare ca fiind generatoare a tuturor masurilor sanctionatoare prevazute de lege, ci numai pentru unele dintre ele, in speta, confiscarea. Confiscarea ar aparea astfel ca o unica posibilitate punitiva in urma incalcarii termenelor de prescriptie instituite de art. 13 si 14, acestea avand justificarea lor, determinata de limitarea in timp a constatarii unor ilegalitati, ca ratiune de a fi a prescriptiei extinctive.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite recursul declarat de Societatea Comerciala "Jupiter" - S.R.L., desfiinteaza Decizia nr. 267 din 18 iunie 1997 si, pe fond, constata ca art. 15 din Legea nr. 32/1968 este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 18 noiembrie 1997.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. IOAN MURARU

                             Magistrat asistent,
                             Maria Bratu