DECIZIE Nr. 49
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 153 din 28 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Miradioana" - S.R.L. din
Constanţa în Dosarul nr. 189/212/2005 al Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 189/212/2005, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Miradioana" -
S.R.L. din Constanţa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile Codului de procedură penală, care
prevăd modul de soluţionare a cererii de recuzare, încalcă principiile
constituţionale invocate, întrucât instanţa învestită cu judecarea cererii
ascultă numai judecătorul recuzat, iar nu şi părţile care au formulat cererea
de recuzare.
Judecătoria Constanţa arată
că, în mod eronat, în notele scrise depuse la dosarul de fond, autorul
excepţiei a formulat critica cu privire la dispoziţiile art. 48 din Codul de
procedură penală, în realitate procedura de soluţionare a cererii de recuzare
fiind prevăzută de art. 52 din Codul de procedură penală. Exprimându-şi opinia
cu privire la constituţionalitatea acestor din urmă dispoziţii, instanţa
apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că textul
de lege criticat nu conţine prevederi de natură a contraveni principiului
egalităţii în drepturi, întrucât nu sunt incidente în cauză nici unul dintre
criteriile de discriminare stabilite în art. 4 din Constituţie. Pe de altă
parte, dispoziţiile Codului de procedură penală dau posibilitatea persoanei
interesate să ceară recuzarea judecătorului asupra căruia planează suspiciunea
de imparţialitate, astfel încât ele constituie o garanţie a desfăşurării unui
proces echitabil. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la
încălcarea dreptului la apărare, părţile putând fi asistate de apărător pe tot
parcursul derulării procedurii de soluţionare a cererii de recuzare.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Cu privire la obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi autorul excepţiei indică
prevederile art. 48 din Codul de procedură penală, din analiza motivelor
invocate în susţinerea criticii şi din încheierea de sesizare, obiectul
acesteia îl reprezintă dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură penală, care
au următorul conţinut: „Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului,
magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără
participarea celui ce declară că se abţine sau care este recuzat.
Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de
recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în
instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se
abţine sau a cărei recuzare se cere.
Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut
în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre
persoanele arătate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
In caz de admitere a
abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori
măsurile dispuse se menţin.
Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga
instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate
în care se află fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic
superioară. Aceasta, în cazul când găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea,
desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa
căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea.
In cauzele în care
sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa
ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a
se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în
condiţiile prevăzute de lege.
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins
abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei
căi de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi
atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi
dosarul se înaintează, de îndată, instanţei de recurs. Recursul se judecă în termen
de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu
participarea părţilor."
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 care
consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 privind
accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 24
referitor la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine
că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de
exemplu, prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie
2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că reglementarea
procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea
legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri. Astfel, potrivit
art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare
se face „de îndată", iar părţile sunt ascultate numai „dacă se găseşte
necesar", în vederea împiedicării tergiversării soluţionării cererii de
recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. Incheierea prin
care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, în conformitate cu
dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, a cărui judecare se
face „cu participarea părţilor". Atât termenul de declarare a recursului,
cât şi cel de judecare a acestuia sunt astfel reglementate încât să respecte
cerinţa celerităţii procedurii în ansamblu.
Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile de
neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, întrucât dispoziţiile
legale privitoare la procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu aduc
atingere dreptului la apărare al părţilor, ci, dimpotrivă, dau expresie
preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerinţelor
unui proces echitabil.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Miradioana" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr.
189/212/2005 al Judecătoriei Constanţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu