DECIZIE Nr.
534 din 27 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 666 din 2 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Coral Tex" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 7.898/2005 al
Tribunalului Cluj - Secţia litigii de muncă, asigurări sociale şi contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconsti-tuţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.898/2005, Tribunalul Cluj - Secţia litigii de muncă, asigurări
sociale şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Coral Tex" - S.A. din Galaţi într-un litigiu având ca obiect soluţionarea
cererii de anulare a unei autorizaţii de construire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004 instituie o discriminare în privinţa posibilităţii de a cere
anularea unui act administrativ individual între persoanele care au solicitat
emiterea actului respectiv şi persoanele care au calitatea de terţi în raport
cu actul administrativ, dar pot fi vătămate în drepturile lor prin acel act.
Consideră că aceste dispoziţii legale îngrădesc exerciţiul dreptului de acces
la instanţa de contencios administrativ, lezând şi dreptul de proprietate al
terţilor.
Tribunalul Cluj - Secţia litigii de muncă, asigurări
sociale şi contencios administrativ apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, având în vedere
că termenul pentru introducerea cererii a fost stabilit în scopul asigurării
siguranţei circuitului civil, fără a aduce atingere egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, protecţiei proprietăţii private sau dreptului persoanei vătămate
de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins şi anularea
actului ilicit.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au
următorul cuprins:
„(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului
administrativ unilateral, cererea poate fi
introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an
de la data emiterii actului".
Alin. (1) al art. 11 din lege, la care face referire
art. 11 alin. (2), prevede că cererile prin care se solicită anularea unui act
administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea
pagubei cauzate se pot introduce la instanţa competentă într-un termen de 6
luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării
refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii, data expirării
termenului legal de soluţionare a cererii sau data încheierii procesului-verbal
de finalizare a procedurii concilierii, după caz.
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi,
art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate şi a proprietăţii private, precum şi art. 52 alin. (1) şi (2)
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Textul de lege criticat a mai format obiect al
controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile art. 21 din
Constituţie, iar Curtea, de exemplu, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, a respins
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. In considerentele
acelei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea unor condiţionări
pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a
dreptului de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil, iar legiuitorul
poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul
liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor
interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile
instituite de lege. Totodată, s-a reţinut că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004 nu instituie un termen de natură a afecta însăşi esenţa
dreptului de acces liber la justiţie. Legiuitorul, instituind un astfel de
termen, a avut în vedere securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, şi
nicidecum îngrădirea accesului liber la justiţie. Totodată, Curtea a stabilit
că textul de lege criticat asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi
de a se adresa justiţiei, însă în formele şi modalităţile instituite prin lege.
Curtea constată că art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie
reglementează tot dreptul de acces liber la justiţie, dar cu referire la o
situaţie specială, respectiv la cazul în care o persoană este vătămată în
drepturile sau în interesele sale legitime de o autoritate publică. Astfel,
considerentele şi soluţia deciziei citate îşi păstrează valabilitatea şi la
examinarea constituţionalităţii art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin
raportare la aceste dispoziţii constituţionale.
Totodată, Curtea reţine că
textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu conţine nicio
dispoziţie prin care s-ar crea privilegii sau discriminări. Alin. (1) al art.
11 prevede regula generală potrivit căreia termenul pentru introducerea cererii
la instanţa de contencios administrativ este de 6 luni, iar alin. (2) stabileşte
excepţia, în sensul că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ
unilateral cererea poate fi introdusă şi peste acest termen, dar nu mai târziu
de un an de la data emiterii actului. Aceste reglementări se aplică deopotrivă
tuturor persoanelor care se consideră vătămate prin actul administrativ şi vor
să-l atace.
In ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a
prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea reţine că acestea
nu au incidenţă în cauză, întrucât dispoziţiile legale criticate nu vizează
dreptul de proprietate sau proprietatea privată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Coral Tex" - S.A.
din Galaţi în Dosarul nr. 7.898/2005 al Tribunalului Cluj - Secţia litigii de
muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly