DECIZIE Nr.
563 din 15 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 449 din 16 iunie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de Costin Ursu în Dosarul nr. 6.700/30/2005 al Tribunalului
Timiş - Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire şi la jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.700/30/2005, Tribunalul
Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Costin Ursu într-o cauză penală privind
săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la interzicerea privării de
libertate pentru datorii. In acest sens, arată că neconstituţionalitatea
prevederilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal constă „în lipsa unei
distincţii clare între persoanele care nu pot onora un debit în condiţiile
angajării acestora în activităţi economice curente, respectiv încasări şi plăţi
curente, care presupune o creştere şi o scădere a soldului în funcţie de
rezultatul periodic al activităţii economice desfăşurate". Se reproşează
textelor de lege criticate că nu fac distincţie între raporturile obligaţionale
ce au dus la crearea situaţiei incriminatoare. Totodată, se învederează că
„incriminarea globală a tuturor persoanelor aflate în situaţia neonorării
obligaţiilor de plată prin file cec, fără distincţie clară şi fără echivoc,
acelor situaţii ce duc la neonorarea unor obligaţii contractuale reale între
partenerii de afaceri şi acele persoane care utilizează file cec în scopul
obţinerii unor beneficii, este în contradicţie cu dispoziţiile cuprinse în art.
21 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale". Se arată că
„actuala reglementare cuprinsă în dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul
penal este în dezacord evident cu art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la
Convenţie, deoarece se incriminează penal cu o sancţiune privativă de libertate
şi acele persoane care, încrezătoare în activităţile economice curente
desfăşurate, ajung în situaţia ca, pe parcursul perioadei până la scadenţa
sumei înscrise în fila cec emisă, soldul necesar în contul debitorului să nu
mai fie îndestulător acoperirii sumelor înscrise. Emitentul, bazându-se pe
relaţiile comerciale în derulare, are convingerea că în urma încasărilor şi
plăţilor la scadenţă va putea onora plata sumei înscrise în fila cec emisă. Se
mai precizează că prin reglementarea actuală a art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul
penal „se oferă posibilitatea organelor judiciare de a sancţiona cu privarea de
libertate fără nicio distincţie între persoanele care îşi pot onora obligaţiile
contractuale". Totodată, se apreciază că „dispoziţiile art. 215 alin. 4
din Codul penal nu creează premisele unui proces echitabil", încălcând
prevederile art. 21 din Constituţie, prin aceea că „formularea ambiguă nu
permite să se facă o distincţie între neonorarea unui cec scadent din motive de
lichidităţi cauzate de blocajele financiare inerente unei activităţi comerciale
şi neonorarea unui cec cu scopul de a obţine un folos material în detrimentul
beneficiarului cecului".
Tribunalul Timiş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate
nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, care au
următorul cuprins: „Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu
prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât,
fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în
condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele
precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o
pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin.
2".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la
aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta
cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 253 din 20 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie
2007, Curtea Constituţională, invocând jurisprudenţa sa anterioară, a respins
ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo
arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi ai art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de
Costin Ursu în Dosarul nr. 6.700/30/2005 al Tribunalului Timiş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu