DECIZIE Nr.
805 din 19 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei
electrice nr. 13/2007
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 501 din 21 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei
electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mehedinţi -
Secţia comercială si de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.322/101/2008.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul
Consiliului Local al Municipiului Drobeta-Turnu Severin, lipsind celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Local al Municipiului
Drobeta-Turnu Severin, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi solicită menţinerea
jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.322/101/2008, Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei
electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca
obiect pretenţii civile.
In motivarea excepţiei se
susţine că textul legal criticat operează o expropriere de fapt, limitând
posibilitatea exercitării tuturor prerogativelor dreptului de proprietate. Se
mai arată că lipsirea de dreptul de proprietate este contrară Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dacă nu implică şi o
despăgubire a proprietarului, chiar şi în situaţia în care prin măsura dispusă
se urmăreşte realizarea unui scop de utilitate publică.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr.
13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23
ianuarie 2007, care au următorul cuprins: „Terenurile pe care se situează
reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei
legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, norme care consacră şi garantează dreptul de
proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Prin numeroase decizii s-a mai pronunţat cu privire la
constituţionalitatea soluţiei legislative cuprinse în art. 41 alin. (4) din
Legea nr. 13/2007 în raport cu o critică similară. De fiecare dată, spre exemplu
prin Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, Decizia nr. 272 din 16 martie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17
aprilie 2006, şi Decizia nr. 163 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, a constatat
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007,
statuând, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua
şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, condiţiile şi limitele, precum şi
caracterul inviolabil ale dreptului de proprietate sunt consacrate prin lege.
Ca atare, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială
conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel, prin reglementarea dedusă
controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în
limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Mai mult, Curtea a mai arătat că exercitarea
drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile
energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca
efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se
traduce într-o expropriere formală şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce
la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private. Este
ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mellacher
şi alţii împotriva Austriei, 1989, o speţă referitoare la reglementarea
folosirii bunurilor. De asemenea, în Cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva
Suediei, 1982, aceeaşi Curte a arătat că, întrucât autorităţile nu au
trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau să-şi
folosească bunurile, să le vândă, să le lase moştenire, să le doneze sau să le
ipotecheze.
Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 41
alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în
proprietatea statului a terenului pe care se află reţele electrice de
distribuţie, ci prevede că acestea sunt şi rămân proprietatea statului,
instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Aşa fiind,
reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicţie cu art. 44 din
Constituţie, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanţă cu art. 136 din Legea
fundamentală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să conducă
la schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din deciziile
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate
invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei
electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mehedinţi -
Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.322/101/2008.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly