DECIZIE   Nr. 6 din 24 ianuarie 1996

cu privire la constitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/1991 privind indemnizatiile si celelalte drepturi ale senatorilor si deputatilor, precum si salarizarea personalului din aparatul Parlamentului Romaniei, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 23 din 31 ianuarie 1996

    Guvernul Romaniei, cu adresa nr. 5/6.017 din 29 decembrie 1995, a sesizat Curtea Constitutionala cu obiectia de neconstitutionalitate a art. I din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/1991 privind indemnizatiile si celelalte drepturi ale senatorilor si deputatilor, precum si salarizarea personalului din aparatul Parlamentului Romaniei, republicata.
    Prin aceasta lege s-au adoptat, in esenta, urmatoarele masuri:
    - un spor de 10 -25%, calculat la salariul de baza, pentru salariatii din aparatul Parlamentului, care, prin natura atributiilor de serviciu, presteaza, in mod sistematic, activitate peste durata normala a timpului de lucru, precum si pentru activitatile desfasurate in zilele nelucratoare si carora nu li se poate acorda timp liber corespunzator; sporul face parte din salariul de baza, iar categoriile de salariati ce vor putea beneficia de el, cat si conditiile in care va fi acordat se stabilesc de catre Biroul permanent al fiecarei Camere, printr-un regulament;
    - o modificare a majorarii de la 30%, cat este in prezent, la 45%, a salariilor de baza pentru functiile de executie din aparatul Parlamentului, altele decat functiile de executie de specialitate specifice, fata de functiile de executie din ministere si celelalte organe centrale;
    - o majorare cu 15% a salariilor persoanelor incadrate pe functiile prevazute la pozitiile 4, 5, 6, 7, 8 si 9 din anexa nr. 3 la Legea nr. 53/1991, privind functiile de executie de specialitate specifice din aparatul Parlamentului.
    In sesizare se considera ca legea atacata este neconstitutionala, fiind contrara prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 137 alin. (5) si ale art. 110 alin. (1) din Constitutie.
    Astfel se apreciaza ca sporurile si majorarile de salarii instituite incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    In acest sens, se arata ca art. 13 alin. (1) din Legea nr. 53/1991 are acelasi continut cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 40/1991 si cu art. 9 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 281/1993, de unde rezulta ca legiuitorul a consacrat, in legatura cu plata orelor suplimentare, un principiu unic de salarizare, corespunzator exigentelor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Prin instituirea sporului de 10-25% pentru prestarea sistematica de ore suplimentare s-a modificat insa aceasta optiune legislativa, creandu-se pentru salariatii din aparatul functional al Parlamentului un regim diferit, ceea ce este contrar principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.
    In acelasi sens, in sesizare se considera ca principiul constitutional din art. 16 alin. (1) este incalcat si prin sporul de salariu de 15%, prevazut la art. I pct. 2 al legii, ca urmare a majorarii de la 30% la 45% a sporului de salariu pentru functiile din aparatul Parlamentului fata de functiile de executie din ministere si celelalte organe centrale.
    De asemenea, in sesizare se sustine ca legea este neconstitutionala, deoarece contravine prevederilor art. 137 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare, in lege neprecizandu-se aceasta sursa.
    Un alt motiv de neconstitutionalitate invocat se intemeiaza pe prevederile art. 110 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora este obligatorie solicitarea informarii Guvernului in cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat. Desi nu se arata expres, aceasta critica presupune ca nu s-a solicitat Guvernului informarea necesara.
    In concluzie, Guvernul apreciaza ca "Diferentele de salarizare operate prin Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/1991 nu sunt justificate, intrucat atat salariatii din aparatul Parlamentului, carora li s-ar aplica dispozitiile acestora, cat si personalul cu functii identice din alte sectoare de activitate lucreaza in aceleasi conditii de munca si presteaza, in mod sistematic, activitati profesionale peste durata normala a timpului de lucru". In acest sens, la sesizare este anexata o situatie comparativa pentru unele functii de executie din aparatul Parlamentului, al Presedintiei si al Guvernului.
    In vederea solutionarii obiectiei de neconstitutionalitate, in temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, care insa nu le-au comunicat.

    CURTEA,
avand in vedere obiectia de neconstitutionalitate, raportul judecatorului-raportor, prevederile Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/1991 privind indemnizatiile si celelalte drepturi ale senatorilor si deputatilor, precum si salarizarea personalului din aparatul Parlamentului Romaniei, republicata, raportate la principiile si dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca este competenta sa solutioneze cauza, in temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie, sesizarea facandu-se cu respectarea cerintelor legale.
    Primul motiv de neconstitutionalitate invocat se refera la incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    In practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale s-a statuat in mod constant ca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice nu presupune uniformitate ci, dimpotriva, solutii diferite pentru situatii diferite. Principiul egalitatii impune, de aceea, un tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite, in caz contrar el presupunand un drept la diferentiere. In acest sens sunt deciziile nr. 70/1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, nr. 1/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, si nr. 74/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994.
    Raportand aceasta practica la prevederile art. I pct. 1 din legea atacata ca fiind neconstitutionala, se constata urmatoarele:
    a) Art. 13 din Legea nr. 53/1991 prevede:
    "(1) Orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de personalul incadrat in functii de executie se compenseaza cu timp liber corespunzator. Daca munca astfel prestata nu a putut fi compensata cu timp liber corespunzator, orele suplimentare se vor salariza cu un spor din salariul de baza astfel:
    a) 50% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;
    b) 100% din salariul de baza pentru orele urmatoare. Cu spor de 100% se platesc si orele lucrate in zilele de repaus saptamanal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare, nu se lucreaza.
    (2) Munca peste durata normala poate fi prestata si sporurile prevazute la alin. (1) se pot plati numai daca efectuarea orelor suplimentare a fost dispusa de conducatorul compartimentului sau sectorului de activitate, fara a depasi 360 de ore anual."
    Alin. (1) al art. 13 sus-mentionat este identic cu alin. (1) al art. 15 din Legea nr. 40/1991 si cu alin. (1) al art. 9 din Hotararea Guvernului nr. 281/1993, iar alin. (2) al art. 13 este similar cu alin. (2) al celorlalte doua articole cu singura deosebire ca, potrivit acestor articole, limitele plafonului activitatii suplimentare sunt de 120 de ore anual, de regula, si de 360 de ore anual, in mod exceptional.
    Prin noua reglementare se exclud de la acordarea sporurilor pentru orele prestate peste durata normala a timpului de lucru salariatii care, in mod sistematic, presteaza activitati peste durata normala, datorita naturii atributiilor de serviciu, acordandu-li-se un spor la salariu.
    Daca alin. (1) si (2) ale art. 13 din Legea nr. 53/1991 reglementeaza ipoteza orelor suplimentare efectuate din dispozitia conducatorului compartimentului sau al sectorului de activitate, dispozitie ce nu poate fi data decat in limita plafonului de 360 de ore anual, alin. (3), introdus prin noua reglementare, se refera la ipoteza in care activitatea prestata peste durata normala a timpului de lucru are un caracter sistematic, fiind inerenta functiei indeplinite, intrucat este consecinta naturii atributiilor de serviciu.
    In consecinta, prestarea activitatii suplimentare in limita a 360 de ore anual, din dispozitia conducatorului ierarhic, pe de o parte, si prestarea activitatii suplimentare in mod sistematic, ca urmare a naturii atributiilor de serviciu, pe de alta parte, sunt doua situatii juridice diferite, astfel incat solutia legala nu poate fi aceeasi.
    In sesizare se arata ca "salariatii din alte sectoare decat aparatul Parlamentului presteaza, in mod sistematic, activitati peste durata normala a timpului de lucru". Daca prin aceasta constatare se intelege ca la acei salariati orele suplimentare efectuate sunt peste plafonul de 360 de ore, o asemenea situatie nu poate fi retinuta, deoarece textul de lege nu permite plata si efectuarea de ore suplimentare peste plafonul anual de 360 de ore, dincolo de care activitatea prestata ar avea un caracter voluntar, nefiind platita. Efectuarea de ore suplimentare, in conditiile legii, reprezinta o alta situatie juridica decat aceea ce face obiectul alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 53/1991, care se refera la prestarea in mod sistematic de ore suplimentare, datorita naturii atributiilor de serviciu.
    De aceea critica adusa prin sesizare, in sensul ca prevederile art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/1991 ar incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, nu este justificata.
    b) In prezent, salariile de baza pentru functiile de executie, altele decat cele de specialitate specifice, din aparatul Parlamentului, al Presedintiei si al Guvernului, sunt mai mari cu 30% fata de functiile de executie din ministere si celelalte organe centrale. Prin noua reglementare se majoreaza acest coeficient, pentru aparatul Parlamentului, de la 30% la 45% , deci cu 15% . Aceasta majorare este criticata in sesizare ca fiind neconstitutionala, intrucat "personalul cu functii identice din alte sectoare de activitate lucreaza in aceleasi conditii de munca".
    Potrivit principiului separatiei dintre puterea legiuitoare si puterea executiva, Legea nr. 53/1991 reglementeaza indemnizatiile si celelalte drepturi ale senatorilor si deputatilor, precum si salarizarea personalului din aparatul Parlamentului, iar Legea nr. 40/1991 reglementeaza salarizarea Presedintelui Romaniei, a Guvernului, precum si a personalului Presedintiei, al Guvernului si al celorlalte organe ale puterii executive . Aceasta conceptie legislativa corespunde prerogativelor diferite ale autoritatii legislative si ale autoritatilor executive, fata de statutul lor constitutional.
    De aceea functia publica este diferita, dupa cum ea se realizeaza in cadrul unei structuri a administratiei publice, a Guvernului, a Presedintiei sau a aparatului Parlamentului, asa incat nici conditiile de munca nu pot fi aceleasi. In consecinta, de principiu, teza egalizarii nivelurilor de salarizare a personalului din structurile functionale ale acestor autoritati, sustinuta in sesizare, nu se justifica.
    De asemenea, salariul are si semnificatia unei oferte publice pentru atragerea cetatenilor intr-o activitate sau alta. Acesta este un alt element ce justifica diversitatea situatiilor juridice in functie de conditiile concrete ale fiecarei autoritati.
    In concluzie, situatiile fiind diferite, impunerea unui tratament egal ar avea semnificatia unei uniformizari care, prin natura ei, intrucat nu tine seama de imperativul diferentierii, este contrara principiului egalitatii in fata legii, prevazut la art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    De altfel, se constata ca pentru situatii specifice au fost legiferate unele stimulente pentru anumite categorii de salariati ai administratiei publice, cum sunt:
    - trimestrial, pana la nivelul unui salariu de baza lunar, pentru incasarea contributiilor datorate pentru plata ajutorului de somaj, la bugetul asigurarilor sociale de stat, la fondurile pentru pensia suplimentara si pentru asigurarile sociale si pensii pentru agricultori, potrivit Hotararii Guvernului nr. 635/1993;
    - lunar, cel mult trei salarii de baza, pentru salariatii care contribuie la confiscarea de bunuri, la aplicarea si incasarea de penalitati, la valorificarea bunurilor confiscate si a penalitatilor aplicate, la restructurarea economica, supravegherea financiara, repatrierea valutei si la realizarea altor actiuni dispuse de conducere, pentru actiuni deosebite in cadrul garzilor mobile din cadrul Directiei de supraveghere si control vamal etc.;
    - lunar, cel mult un salariu de baza pentru salariatii care contribuie indirect la aceste actiuni, precum si alte stimulente reglementate de Hotararea Guvernului nr. 498/1993.
    Comparand stimulentele sus-mentionate cu cele instituite prin noua reglementare, se constata nu numai ca sunt mai mari, dar, in plus, nu sunt supuse prelevarilor pentru somaj si asigurari sociale.
    Rezulta deci ca, in functie de specificul activitatii, exista o diversitate de mijloace de stimulare materiala, a caror necesitate este de competenta exclusiva a legiuitorului, fiind o problema de oportunitate si nu de constitutionalitate, cat timp nu sunt incalcate criteriile de nediscriminare prevazute la art. 4 din Constitutie.
    In sesizare, prevederile art. I pct. 2 din lege sunt considerate ca fiind contrare celor ale art. 16 alin. (1) din Constitutie numai in ce priveste majorarea cu 15% a sporului de salariu pentru salariatii care indeplinesc functii similare cu cele din ministere si alte organe centrale. De aceea cealalta prevedere, referitoare la majorarea cu 15% a salariilor pentru functiile specifice - pozitiile nr. 4-9 din anexa nr. 3 la Legea nr. 53/1991 -, nu face obiectul sesizarii in ce priveste respectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Este de observat insa ca, daca numai aceasta categorie, a functiilor specifice, ar fi legiferata, s-ar crea un dezechilibru in conceptia generala a legii, care ar putea avea semnificatia incalcarii principiului egalitatii in fata legii.
    Al doilea motiv de neconstitutionalitate invocat se refera la incalcarea prevederilor art. 137 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare. In sesizare se arata ca aceasta prevedere constitutionala nu ar fi fost respectata, intrucat noua reglementare nu prevede expres sursa de finantare.
    Potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, resursele financiare ale Camerelor sunt prevazute in bugetele aprobate de acestea.
    Noua reglementare ce face obiectul sesizarii fiind o lege de completare si de modificare a Legii nr. 53/1991, rezulta ca sporurile si majorarile pe care le-a instituit urmeaza a fi suportate, ca toate celelalte drepturi reglementate de Legea nr. 53/1991, in limita fondurilor prevazute pentru salarii in bugetele Camerelor, potrivit principiului autonomiei bugetare a acestora. De aceea, nici sub acest aspect, critica formulata nu este justificata.
    Ultimul motiv de neconstitutionalitate se intemeiaza pe prevederile art. 110 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora, daca o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii Guvernului este obligatorie. In sesizare se arata ca nu s-a solicitat aceasta informare.
    In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate nu se precizeaza ca aplicarea noii legi ar impune modificarea prevederilor bugetare, respectiv ca nivelul cheltuielilor necesare pentru aplicarea acestei legi nu s-ar incadra in sumele aprobate prin buget. Potrivit art. 110 alin. (1 ) din Constitutie, obligativitatea solicitarii informarii de la Guvern este conditionata insa de necesitatea modificarii prevederilor bugetare, intrucat o asemenea modificare nu se poate face decat cu respectarea dispozitiilor art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie, potrivit carora bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat se aproba in sedinta comuna a Camerelor Parlamentului. De aceea, cat timp fondurile pentru salarizare prevazute in buget nu au fost modificate, acordarea unor sporuri de salarii nu se poate face decat in limitele aprobate, prin buget, pentru salarii. Aceasta este consecinta faptului ca nu orice modificare a salarizarii implica necesarmente modificarea alocatiei bugetare pentru salarii, astfel incat, daca o asemenea consecinta nu se impune, prevederile referitoare la solicitarea informarii de la Guvern, potrivit art. 110 alin. (1) din Constitutie, nu-si gasesc aplicarea.
    Rezulta deci ca noua reglementare nu a fost adoptata prin incalcarea art. 110 alin. (1) din Constitutie, cat timp cheltuielile necesare pentru aplicarea noii legi se incadreaza in bugetul aprobat conform art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie.
    Avand in vedere considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 110 alin. (1), art. 137 alin. (5) si ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si prevederile art. 2 alin. (2) si ale art. 20 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/1991 privind indemnizatiile si celelalte drepturi ale senatorilor si deputatilor, precum si salarizarea personalului din aparatul Parlamentului Romaniei, este constitutionala, in masura in care cheltuielile necesare pentru aplicarea acestei legi se incadreaza in bugetul aprobat, conform art. 62 alin. (2) lit. b) din Constitutie.
    Deliberarea a avut loc la data de 24 ianuarie 1996 si la ea au participat: Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Victor Dan Zlatescu, judecatori.

                     PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat-asistent,
                              Doina Suliman