DECIZIE Nr.
605 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr.
448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 28 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (6) lit. bj din Legea nr.
448/2006, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului în temeiul art. 146
lit. d) din Constituţie.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
expert pentru probleme juridice.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, întrucat dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 din Constituţie.
Consideră că exceptarea de la beneficiul indemnizaţiei lunare a persoanelor cu
handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă
privativă de libertate nu se justifică obiectiv.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, arătand că dispoziţiile art. 57 alin. (6) lit.
b) din Legea nr. 448/2006 sunt conforme principiului constituţional al
egalităţii cetăţenilor.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Cu adresa nr. 2.905 din 30 martie 2007, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (6) lit. b) din
Legea nr. 448/2006. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată ca urmare a unei sesizări făcute de un
grup de deţinuţi de la Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă Botoşani.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, următoarele:
Dispoziţia legală criticată exceptează de la beneficiul
indemnizaţiei lunare şi al bugetului personal complementar lunar persoanele cu
handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă
privativă de libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei.
Temeiul exceptării de la beneficiul prestaţiilor prevăzute la alin. (4) al art.
57 din Legea nr. 448/2006 îl constituie faptul că toate cheltuielile de
întreţinere ale persoanelor la care se referă textul sunt suportate de stat.
Avocatul Poporului precizează, însă, că pe perioada reţinerii, arestării sau a
detenţiei, statul nu asigură persoanelor cu handicap acoperirea tuturor cheltuielilor
de întreţinere. Astfel, de exemplu, aceste persoane trebuie să suporte personal
cheltuielile pentru exercitarea dreptului la convorbiri telefonice.
Din cauza neacordării
beneficiului indemnizaţiei lunare nu se poate facilita persoanelor reţinute,
arestate ori aflate în executarea unei pedepse privative de libertate
egalitatea de şanse,
asigurarea unei vieţi autonome şi nici favorizarea incluziunii sociale sub
aspectul protecţiei sociale, mobilităţii, securităţii şi justiţiei, ceea ce
reprezintă unul din principalele scopuri declarate de Legea nr. 448/2006, ca o
îmbunătăţire faţă de reglementarea legală anterioară, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 102/1999. Reglementarea legală anterioară nu excludea de la
beneficiul indemnizaţiei lunare persoanele cu handicap aflate în executarea
unei pedepse privative de libertate.
In opinia Avocatului Poporului, dispoziţia legală
criticată, instituind un tratament juridic egal pentru persoanele aflate în
situaţii diferite, are caracter discriminatoriu în dublu sens. In primul rand, persoanele cu handicap deţinute sunt
discriminate în raport cu persoanele cu handicap aflate în centre rezidenţiale
sau în îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist, pentru care,
deşi nu beneficiază de indemnizaţie lunară şi de buget complementar lunar,
statul suportă integral cheltuielile acestora. Astfel, pentru aceste două
categorii de persoane nu se asigură în mod egal protecţie specială din partea
statului. In al doilea rand,
persoanele cu handicap private de libertate sunt discriminate în raport cu
deţinuţii apţi de muncă, aceştia din urmă putand
realiza venituri în urma muncii prestate, din care pot acoperi cheltuielile
nesuportate de stat.
Pentru aceste motive, Avocatul Poporului consideră că
dispoziţia legală criticată încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din
Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor,
fără privilegii şi fără discriminări, precum şi cele ale art. 50 din Legea
fundamentală, care instituie dreptul persoanelor cu handicap la protecţie
specială, indiferent dacă acestea sunt private de libertate.
In conformitate cu prevederilor art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In susţinerea acestui
punct de vedere, arată că nu este încălcat principiul egalităţii în drepturi,
deoarece exceptarea de la dreptul de a beneficia de indemnizaţie lunară se
aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art.
57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand sesizarea Avocatului Poporului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006
privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată
în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, modificată şi completată prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007, publicată în Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2007.
Textul de lege supus controlului de constituţionalitate
are următorul conţinut:
- Art. 57. -„[...]
(4) Adultul cu handicap beneficiază, în condiţiile
prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale: [...]
(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4):
[...]
b) persoanele cu handicap care sunt reţinute,
arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe
perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei; [...]".
Autorul excepţiei consideră că textul legal încalcă
art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în
drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, fiind contrar,
totodată, şi art. 50 din Legea fundamentală, care instituie dreptul persoanelor
cu handicap la protecţie specială.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:
Dispoziţia legală criticată exceptează de la beneficiul
indemnizaţiei lunare şi al bugetului personal complementar lunar persoanele cu
handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă
privativă de libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei.
Din analiza acestor prevederi, Curtea reţine că reglementarea unui regim juridic diferenţiat al
drepturilor persoanelor cu handicap în funcţie de conduita acestora nu
contravine art. 50 din Constituţie, care prevede că persoanele cu handicap se
bucură de protecţie specială, statul trebuind să asigure realizarea unei
politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament al
handicapului, în vederea participării efective a acestor persoane în viaţa
comunităţii. Norma constituţională nu distinge între diversele categorii de
persoane cu handicap care se pot afla în situaţii obiectiv diferite. Astfel,
diferenţierea şi stabilirea unor tratamente juridice rezonabil diferite pot fi
făcute prin lege. Or, reglementările criticate stabilesc tocmai conţinutul
protecţiei speciale şi condiţiile concrete în care statul îşi îndeplineşte
obligaţiile în acest domeniu, fără să încalce dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Exceptarea, prin prevederile legale criticate, de la
beneficiul anumitor drepturi, a persoanelor cu handicap aflate în executarea unei pedepse privative de libertate nu determină o inegalitate
în raport cu categoria persoanelor cu handicap instituţionalizate. Cele două
categorii de persoane se află în situaţii diferite, care au la bază inclusiv
natura şi cuantificarea cheltuielilor pe care nu le acoperă statul pentru
deţinuţii cu handicap, precum şi faptul că aceste persoane sunt private de libertate
în vederea executării unor sancţiuni aplicate pentru încălcarea legii penale.
De asemenea, Curtea nu poate reţine critica referitoare
la existenţa unei discriminări a persoanelor cu handicap aflate în executarea
unei pedepse privative de libertate, faţă de deţinuţii fără handicap, apţi de
muncă, întrucat comparaţia
dintre cele două categorii de persoane nu are niciun temei raţional.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 57 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată
direct de Avocatul Poporului în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta