Decizia Nr.665 din 24.10.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cristian Munteanu în Dosarul nr. 18.014/302/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 2.340D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele din motivarea scrisă, aflată la dosarul cauzei.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât critica vizează omisiunea legiuitorului de a acorda anumite scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.014/302/2016/a1, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cristian Munteanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a unei taxe judiciare de timbru.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că „pretenţiile care provin dintr-o cauză sau mai multe cauze scutite de taxa judiciară de timbru sau demersurile făcute pentru a putea obţine o rejudecare a cauzei iniţiale, toate aceste cauze scutite de plata taxei de timbru judiciar, nu trebuie să conducă la faptul ca ultima acţiune sau cerere să nu poată fi scutită de această taxă în condiţii ce nu ţin de demersurile petentului în scopul obţinerii solicitărilor cererii iniţiale". Precizează că, în situaţia sa, „o cauză care provine dintr-o altă cerere şi o sesizare în care ambele sunt scutite de plata taxei de timbru judiciar (litigiu de muncă, în baza art. 285 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi sesizarea Inspecţiei Judiciare, conform legilor în vigoare în acel moment cu decizie definitivă) trebuie scutită de plata acestei taxe în condiţii similare cu situaţia prevăzută de art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 deoarece situaţiile sunt similare şi trebuie rezolvate în mod similar". De asemenea, arată că „se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece în mod evident petenţii puteau obţine drepturile solicitate iniţial fie în mod direct, fie prin sancţionarea magistraţilor pe căi de atac prevăzute de lege, urmând să poată cere revizuirea cauzei iniţiale scutite de această taxă". Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 27 mai 2015 şi solicită ca prevederile de lege criticate să fie declarate neconstituţionale dacă pretenţiile provin din alte acţiuni şi cereri care sunt scutite de taxa de timbru judiciar. Menţionează că art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabileşte că, dacă o acţiune sau cerere este scutită de plata taxei de timbru judiciar, şi căile de atac sunt scutite de această taxă, dacă legea nu prevede altfel. În cauze în care, din diverse motive ce nu ţin de demersurile petentului, nu s-a putut obţine o cale de atac ordinară sau extraordinară pentru una sau mai multe cauze sau cereri scutite de această taxă, art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului sunt încălcate, deoarece este posibil ca alţi petenţi să poată face acele demersuri fără a plăti această taxă, astfel că se creează diferenţe între acelaşi tip de petenţi, ale căror demersuri sunt îndreptate spre acelaşi scop, dar care nu au aceleaşi drepturi în timpul efectuării acestor demersuri. Cei ale căror demersuri sunt îngreunate de deciziile diverselor instituţii publice sunt practic sancţionaţi o dată în plus de stat prin obligarea la plata acestei taxe pentru a remedia o situaţie în care se află fără voia lor şi astfel trebuie să facă demersuri împotriva instituţiilor statului, iar modalitatea de recuperare a prejudiciului se face prin pretenţii faţă de instituţii publice. Taxa de timbru judiciar pentru aceste pretenţii se calculează în baza art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, iar acesta este motivul pentru care solicită ca textul criticat să fie declarat neconstituţional dacă pretenţiile pe care le are petentul sunt de fapt prejudicii pe care le-a suferit independent de voinţa sa, iar prejudiciul se datorează instituţiilor publice, petentul fiind sancţionat în mod particular şi fără vina sa. În acest mod, adică prin obligaţia de a plăti taxa de timbru judiciar pentru aceste cauze, se încalcă de către instituţiile publice şi principiul speranţei legitime, atât în ceea ce priveşte bunul în sine, cât şi modalitatea de obţinere a acestuia.7. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, remarcând că reclamantul invocă, în esenţă, omisiunea legiuitorului de a adăuga cazurilor de scutire de la plata taxei judiciare de timbru orice acţiune ulterioară - nu doar cele privitoare la căile de atac, ordinare sau extraordinare, conform art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 - legată de un demers judiciar anterior, demers ce a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor legale. Or, în opinia instanţei, stabilirea cazurilor de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, excepţii de la regula plăţii acesteia, intră în competenţele legiuitorului, fără a constitui o problemă de neconstituţionalitate în condiţiile în care obligaţia achitării taxei judiciare de timbru i-ar reveni oricărei persoane care ar învesti instanţa cu un litigiu identic cu cel declanşat de reclamant.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece omisiunile de reglementare sau caracterul incomplet al acesteia nu pot fi suplinite de Curtea Constituţională.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următoarea redactare:– Art. 3 alin. (1): „(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:a)până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;b)între 501 lei şi 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;c)între 5.001 lei şi 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;d)între 25.001 lei şi 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;e)între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;f)peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în faţa legii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, din actele dosarului rezultă că, în cauză, autorul acesteia a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata unor sume de bani cu titlul de daune materiale şi de daune morale, motivat, în esenţă, de faptul că, în perioada 2007-2009, a avut un litigiu de muncă, având ca obiect obţinerea unor drepturi salariale pentru personalul din justiţie, finalizat prin Decizia nr. 3.193R/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care acţiunea a fost admisă în parte. În continuare, autorul excepţiei s-a adresat inspecţiei judiciare, solicitând cercetarea disciplinară a judecătorilor care au soluţionat cauza, însă sesizarea a fost clasată prin rezoluţie definitivă, ce nu a putut fi contestată, întrucât, la acel moment, legea nu prevedea vreo cale de atac împotriva acesteia. Ulterior, a fost publicată în Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege. Mai exact, caracterul definitiv al rezoluţiei de clasare dispuse de inspectorul judiciar prin care, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare contravine prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, precum şi celor convenţionale privind dreptul la un proces echitabil. Ideea urmărită de autorul excepţiei este că dacă ar fi avut dreptul de a contesta soluţia inspecţiei judiciare, ar fi existat şi o speranţă legitimă de a obţine o sancţiune disciplinară pentru judecători, care i-ar fi permis să ceară revizuirea hotărârii, în baza art. 509 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. 15. Întrucât în procedura regularizării cererii de chemare în judecată a Ministerului Finanţelor Publice instanţa i-a pus în vedere să achite o anumită taxă judiciară de timbru, calculată la valoarea pretenţiilor, reclamantul a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, cu motivarea că pretenţiile sale provin, de fapt, dintr-o cauză scutită de taxa judiciară de timbru, respectiv un litigiu de muncă şi o sesizare a Inspecţiei Judiciare. Arată că demersurile făcute pentru a se putea obţine rejudecarea cauzei iniţiale, scutite de la plata taxei de timbru judiciar, nu trebuie să conducă la faptul ca ultima acţiune sau cerere să nu poată fi scutită de la plata acestei taxe. Pentru comparaţie, face, în acest sens, referire şi la prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru. 16. Faţă de criticile formulate şi de contextul cauzei, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, şi Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013, a statuat că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 17. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupun declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 24). 18. Cele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, legiuitorul având deplina competenţă de a stabili, în cadrul marjei sale de apreciere, excepţiile de la regula obligativităţii achitării taxelor judiciare de timbru, persoanele care se încadrează în ipoteza normativă care le impune obligaţia plăţii acestora aflându-se în mod obiectiv în situaţii diferite de cele care întrunesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 pentru a beneficia de scutirea de la plata acestor taxe. Or, principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii care nu sunt identice şi care, de aceea, reclamă reglementări diferite. 19. Curtea observă că autorul excepţiei îşi motivează critica de neconstituţionalitate prin învederarea situaţiei generate de existenţa a două litigii distincte, având, însă, naturi juridice diferite, un litigiu de muncă, pe de o parte, şi o acţiune în pretenţii, pe de altă parte. Faptul că judecarea primului proces este, potrivit legii, scutită de taxă judiciară de timbru nu implică automat ca orice litigiu ulterior, subsecvent acestuia, dar având o fizionomie juridică diferită, aşa cum este, în speţă, acţiunea în vederea plăţii unor despăgubiri introdusă împotriva Ministerului Finanţelor Publice, să fie, de asemenea, scutit de la achitarea acestei taxe. Aceasta, deoarece stabilirea taxei judiciare de timbru se face pentru fiecare proces în parte, în funcţiile de obiectul acţiunii acestuia, fără să fie influenţată în vreun fel de împrejurarea că acesta reprezintă modalitatea prin care, prin intermediul justiţiei, reclamantul înţelege să continue o anumită strategie destinată obţinerii, recunoaşterii sau apărării unui anumit drept sau interes legitim, care a debutat cu o acţiune pentru care nu există obligaţia plăţii taxei judiciare de timbru. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Munteanu în Dosarul nr. 18.014/302/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu