DECIZIE Nr. 67 din 24 februarie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin.
1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 205 din 9 martie 2004

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Societatea Comerciala "DROSA IMEX" - S.R.L. in dosarele nr.
8.859/2002 si nr. 9.252/2002 ale Judecatoriei Pitesti.
La apelul nominal se prezinta autoarea exceptiei, prin avocat, precum si
partea Societatea Comerciala "SERACOM" - S.R.L., de asemenea, prin
avocat, lipsind CITIBANK Bucuresti, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea Dosarului nr. 340C/2003 la
Dosarul nr. 339C/2003, avand in vedere ca obiectul si autoarea exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate in cele doua dosare sunt identice.
Partile prezente si reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca fiind
intrunite conditiile conexarii. In consecinta, in temeiul art. 164 din Codul de
procedura civila si al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea
dispune conexarea dosarelor anterior mentionate, pentru o mai buna administrare
a justitiei.
Cauza fiind in stare de judecata, autoarea sustine admiterea exceptiei,
aratand ca textul de lege criticat creeaza o discriminare intre parti in raport
de posibilitatile lor materiale, ceea ce este de natura sa restranga liberul
acces la justitie pentru o categorie de justitiabili. Prin fixarea cautiunii,
instanta poate aprecia in mod arbitrar asupra cuantumului, impunand o bariera
financiara artificiala, care contravine art. 24 si 53 din Constitutie.
Avocatul Societatii Comerciale "SERACOM" - S.R.L. considera ca
autoarea exceptiei pleaca de la o premisa gresita, suspectand instanta
judecatoreasca de lipsa de obiectivitate in aprecierea corecta a cautiunii,
cand, dimpotriva, ratiunea dispozitiei legale este aceea de a se da posibilitatea
stabilirii unui cuantum rezonabil, in functie de situatia existenta in fiecare
cauza, si de a se evita tergiversarea solutionarii litigiului, cu consecinte
pagubitoare pentru creditor. Critica este considerata cu atat mai neintemeiata
cu cat partea nemultumita de cuantumul cautiunii poate ataca separat cu recurs
incheierea prin care s-a dispus suspendarea executarii silite.
In final, avocatul Societatii Comerciale "SERACOM" - S.R.L.
solicita instantei constitutionale obligarea autoarei exceptiei la plata
cheltuielilor de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca textul de lege criticat nu contravine
prevederilor constitutionale invocate, in acest sens existand o constanta
jurisprudenta a Curtii. Intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa
justifice schimbarea acestei jurisprudente, se apreciaza ca exceptia este
neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 8.859/2002,
si prin Incheierea din 15 ianuarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 9.252/2002,
Judecatoria Pitesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura
civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "DROSA IMEX" -
S.R.L.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile
art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, prin modul in care reglementeaza
institutia cautiunii, respectiv prin conditionarea judecarii capatului de
cerere privind suspendarea executarii de plata unei cautiuni, creeaza un
privilegiu intimatei si o discriminare pentru contestatoare, ceea ce
echivaleaza cu anularea dreptului de a beneficia de prevederile legale care
reglementeaza institutia suspendarii executarii. Astfel, textul de lege
criticat aduce atingere in mod nejustificat dreptului de a solicita instantelor
judecatoresti suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei
la executare, incalcand prevederile art. 49 din Constitutie, referitoare la
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
De asemenea, se apreciaza ca textul de lege criticat impiedica accesul
liber la justitie, deoarece instituie, pe langa obligatia de plata a taxei
judiciare de timbru, si pe aceea de plata a unei sume de bani suplimentare,
contravenind principiului constitutional invocat. Mai mult, intrucat
solicitarea suspendarii executarii reprezinta un mijloc de aparare, prin
obligarea la plata cautiunii se ingradeste si dreptul la aparare al persoanei
interesate.
Autoarea exceptiei invoca in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate
si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale privitoare la dreptul la un proces
echitabil.
Judecatoria Pitesti apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, intrucat obligatia de a plati cautiunea este o garantie
instituita in favoarea creditorului, necesara pentru a-si putea acoperi
prejudiciul suferit ca urmare a suspendarii executarii silite. Asa fiind,
dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila sunt considerate a
fi in deplina concordanta cu prevederile constitutionale invocate.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul considera exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
403 alin. 1 din Codul de procedura civila ca fiind neintemeiata. Astfel, se
arata ca principiul egalitatii in fata legii se aplica persoanelor aflate in
situatii similare, or, obligatia depunerii cautiunii subzista in toate cazurile
in care se cere suspendarea executarii silite, pentru orice parte care
formuleaza contestatie la executare.
Impotriva sustinerii autoarei exceptiei in sensul ca textul de lege
criticat contravine art. 20, art. 21 si art. 24 alin. (1) din Constitutie, se
retine ca, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civila, partea
interesata poate formula recurs impotriva incheierii prin care instanta s-a
pronuntat asupra cererii de suspendare, inclusiv in ceea ce priveste stabilirea
cuantumului cautiunii, in cazul in care apreciaza ca acesta este exagerat.
Nu poate fi retinuta nici incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie,
intrucat nu exista vreo restrangere a unui drept, ci sunt aplicabile
prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, instanta judecatoreasca fiind
singura competenta sa stabileasca cuantumul cautiunii, in functie de specificul
fiecarei cauze.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele
intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3,
12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 403 alin. 1
din Codul de procedura civila, care are urmatorul continut:
- Art. 403 alin. 1: "Pana la solutionarea contestatiei la executare
sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate
suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta,
in afara de cazul in care legea dispune altfel."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21, art. 24 alin. (1) si art. 49
din Constitutie, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin
Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de
Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea
denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Dupa republicare, textele
constitutionale invocate au numerotarea si continutul urmatoare:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
De asemenea, sunt invocate dispozitiile internationale cuprinse in art. 6
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitor la dreptul persoanei la judecarea in mod echitabil.
Referitor la cererea partii Societatea Comerciala "SERACOM" -
S.R.L. prin care se solicita obligarea autoarei exceptiei la plata
cheltuielilor de judecata, Curtea Constitutionala constata ca, potrivit art. 1
alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala este
independenta fata de orice alta autoritate publica si se supune numai
Constitutiei si prezentei legi". Prin urmare, instanta constitutionala
este independenta fata de autoritatea judecatoreasca, nefiind inclusa in
sistemul instantelor judecatoresti de drept comun. Curtea are o competenta
speciala, stabilita prin art. 146 din Constitutie, republicata, pronuntand, in
solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor
judecatoresti, decizii definitive si obligatorii, care nu reprezinta titluri
executorii precum hotararile instantelor de drept comun. Asa fiind, Curtea nu
este competenta sa se pronunte cu privire la cererile care au ca obiect
obligarea vreunei parti la plata cheltuielilor de judecata, stabilirea acestei
obligatii, precum si cuantumul ei, constituind atributul exclusiv al instantei
judecatoresti.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca dispozitiile criticate au mai fost supuse
controlului de constitutionalitate sub aspectul incalcarii principiilor
constitutionale al liberului acces la justitie si al dreptului la aparare.
Astfel, prin Decizia nr. 346 din 18 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Curtea a constatat
constitutionalitatea dispozitiilor legale criticate.
Cu acel prilej, s-a retinut ca "art. 403 alin. 1 din Codul de
procedura civila reglementeaza posibilitatea instantei de a suspenda executarea
silita pana la solutionarea contestatiei la executare daca se depune o cautiune
al carei cuantum este fixat de instanta. Instituirea obligatiei de plata a
cautiunii, ca o conditie a suspendarii executarii, are o dubla finalitate, si anume,
pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor, cat priveste
acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a intarzierii executarii
silite, prin efectul suspendarii acesteia, si, pe de alta parte, de a preveni
si limita eventualele abuzuri in valorificarea unui atare drept de catre
debitorii rau-platnici.
Intrucat plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a
contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea
executarii silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificata ca o
modalitate de a impiedica accesul liber la justitie.
Asa fiind, Curtea constata ca, in conditiile in care, potrivit art. 125
alin. (3) din Constitutie, republicata, legiuitorul ordinar este abilitat sa
reglementeze competenta si procedura de judecata, stabilind cadrul
organizatoric si functional in care se realizeaza accesul liber la justitie,
instituirea cautiunii nu aduce nici o atingere principiului constitutional
pretins a fi incalcat. Sub acest aspect, procedura contestatiei la executare
asigura garantii suficiente de ocrotire a accesului liber la justitie tuturor
partilor implicate in proces, prin insusi faptul ca le ofera posibilitatea de a
contesta executarea si de a solicita suspendarea acesteia."
Potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civila, asupra cererilor
de suspendare a executarii silite, instanta se pronunta prin incheiere, care
poate fi atacata cu recurs, in mod separat, astfel incat, cu prilejul
exercitarii acestei cai de atac, partea interesata poate formula toate
apararile pe care le considera necesare. Asa fiind, Curtea apreciaza ca art.
403 alin. 1 din Codul de procedura civila este in concordanta cu prevederile
constitutionale privind dreptul la aparare, precum si cu reglementarile
internationale cuprinse in art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul persoanei la
un proces echitabil.
In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constitutie, Curtea constata ca, in masura in care reglementarea dedusa
controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza
normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu
un atare obiect nu este intemeiata.
De asemenea, Curtea retine ca dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de
procedura civila nu incalca nici dispozitiile constitutionale ale art. 53,
deoarece acestea sunt aplicabile numai in ipoteza in care exista o restrangere
a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor,
restrangere care, astfel cum s-a aratat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art.
147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 13
alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1
din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"DROSA IMEX" - S.R.L. in dosarele nr. 8.859/2002 si nr. 9.252/2002
ale Judecatoriei Pitesti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 februarie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu