DECIZIE Nr.
784 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 1 si 7 si ale art. II din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 608 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de
Ana Mateaş în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009, Curtea Apel Oradea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată
de Ana Mateaş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că ordonanţa de urgenţă criticată încalcă
prevederile art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece modifică o lege
organică, respectiv legea privind reforma în domeniul sănătăţii. Acest lucru nu
este permis de textul constituţional amintit, legile organice putând fi
modificate numai de un act normativ de acelaşi nivel, respectiv tot o lege
organică, In continuare, arată că prin restrângerea ariei calificărilor
necesare persoanelor care îndeplinesc funcţia de manager de spital se încalcă
dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, se susţine de către
autoarea excepţiei că prin aplicarea imediată a textului criticat se încalcă
principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de art. 15 din Constituţie.
Curtea de Apel Oradea consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte
numai ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, respectiv
cele adoptate în temeiul art. 115 alin. (1) din Constituţie, iar nu şi la
ordonanţele de urgenţă adoptate în baza art. 115 alin. (4) din Legea
fundamentală. In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la
dispoziţiile art. 15 din Constituţie, se arată că textele de lege criticate nu
conţin prevederi prin care să se indice aplicarea retroactivă a legii, astfel
că acestea încep să producă efecte juridice după intrarea în vigoare a actului
normativ criticat.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie se referă la ordonanţele
Guvernului care pot fi emise în baza unei legi speciale de abilitare adoptate
de Parlament. Or, în speţă este vorba de o ordonanţă de urgenţă a Guvernului
adoptată în temeiul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. In continuare,
apreciază că textele criticate nu conţin dispoziţii retroactive, ci, din
contră, art. II alin. (1) din ordonanţă prevede că efectele ei se produc
începând cu data intrării în vigoare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecată a
sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009. Ulterior sesizării,
textul art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 a fost
modificat prin Legea nr. 91/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010. De asemenea, potrivit Legii nr.
91/2010, art. I pct. 1 a devenit art. I pct. 11. Astfel, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 11
şi 7 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii.
Inainte de modificare, textul art. I pct. 1 (devenit
pct. 11) avea următorul conţinut: „1. La articolul 178, alineatul
(2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul
desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei
instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic, juridic sau
administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management
sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului
sănătăţii.»"
După modificarea survenită, textul are următorul
conţinut: „La articolul I punctul 11, alineatul (2) al
articolului 178 se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(2) Managerul persoană fizică sau reprezentantul
desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei
instituţii de învăţământ superior şi să îndeplinească una dintre următoarele
condiţii:
a)să fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare
în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi
stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii;
b)să fie absolvent al unui masterat sau doctorat în
management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie de
învăţământ superior acreditată, potrivit legii.»
Celelalte texte criticate au următorul conţinut:
- Art. I pct. 7: „La articolul 1833, după
litera m) se introduc două noi litere, literele n) şi o), cu următorul cuprins:
«n) dacă se constată că managerul nu mai
îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru
exercitarea funcţiei de manager;
o) în cazul existenţei plăţilor restante, a căror
vechime este mai mare de 2 ani, în condiţiile în care se constată nerespectarea
achitării obligaţiilor către furnizori prin încălcarea legislaţiei în vigoare
privind înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitatea instituţiei
a acestor datorii corelată cu respectarea termenelor contractuale.»";
- Art. II: „(1) Incepând cu data intrării în vigoare
a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţia de manager sau manager interimar al
spitalului, ocupată în prezent conform legii, poate fi exercitată numai de
persoana fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică,
care îndeplineşte dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) In termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă, ministrul sănătăţii numeşte prin ordin comisii
în vederea analizării şi verificării îndeplinirii de către manageri şi manageri
interimari a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Comisiile prevăzute la alin. (2) vor întocmi în
termen de 30 de zile de la numire un raport privind îndeplinirea sau
neîndeplinirea de către manageri şi manageri interimari de spital a
dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 53 referitoare
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art.
115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă.
I. La data sesizării Curţii Constituţionale cu
excepţia de neconstituţionalitate, textul art. I pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 prevedea că managerul persoană fizică sau
reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent
al unei instituţii de învăţământ superior în domeniul medical, economic,
juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau
management sanitar, agreate de Ministerul Sănătăţii şi stabilite prin ordin al
ministrului sănătăţii.
In critica autoarei excepţiei cu privire la acest text
se arăta că prin restrângerea ariei calificărilor necesare persoanelor care
îndeplinesc funcţia de manager de spital se încalcă dispoziţiile art. 53 din
Legea fundamentală.
Ulterior sesizării, textul art. I pct. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 a fost modificat prin Legea nr. 91/2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.
Noul text prevede că managerul persoană fizică sau
reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent
al unei instituţii de învăţământ superior şi fie al unor cursuri de
perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul
Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, fie al unui
masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ
organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, potrivit legii.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 1
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009, se observă că, în urma
modificărilor introduse prin Legea nr. 91/2010, soluţia legislativă iniţial
criticată a suferit modificări substanţiale. In actuala redactare textul de
lege stabileşte că managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de
managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de
învăţământ superior, fără a specifica domeniul în care acesta trebuie să fi
absolvit.
Intrucât textul de lege iniţial criticat a căpătat,
prin modificările aduse, o altă configuraţie juridică, critica de
neconstituţionalitate a rămas ca atare fără obiect, astfel încât, în temeiul
art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 11 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 urmează a fi respinsă ca devenită
inadmisibilă.
II. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 şi ale art. II din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 din perspectiva criticilor aduse,
Curtea constată că alin. (1) şi (4) ale art. 115 din Constituţie reglementează
două instituţii distincte, interdicţia reglementării în domenii care fac
obiectul legilor organice fiind prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituţie
pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare
adoptate de Parlament. Astfel, interdicţia prevăzută de art. 115 alin. (1) din
Legea fundamentală nu operează şi în cazul ordonanţelor de urgenţă, care se
adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din
Constituţie, categorie în care se înscrie şi ordonanţa criticată. Emiterea unor
asemenea ordonanţe este condiţionată de existenţa unor situaţii extraordinare a
căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul fiind obligat să motiveze
urgenţa în cuprinsul ordonanţei.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
formulată prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată
că textele de lege criticate nu cuprind în sine nicio dispoziţie cu caracter
retroactiv. Instanţa de contencios constituţional a statuat de nenumărate ori,
de exemplu prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 458
din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
24 din 13 ianuarie 2004, că un act normativ nu este retroactiv atunci când
modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când
suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub
imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva
decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică
în domeniul ei propriu de aplicare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 11 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Ana Mateaş
în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. I pct. 7 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de aceeaşi parte în acelaşi dosar al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu