DECIZIE Nr. 83 din 14 martie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334
si 374 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 242 din 10 aprilie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Virgiliu Cralea in Dosarul nr. 2.616/2001 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens Decizia
Curtii Constitutionale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001. In ceea ce priveste
dispozitiile art. 334 si 374 din Codul de procedura penala, se invedereaza ca
posibilitatile procesuale ale procurorului sunt identice cu cele ale celorlalte
parti, astfel incat acestuia nu i se creeaza nici un privilegiu de natura sa
incalce dreptul la aparare al inculpatului.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
2.616/2001, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334 si 374 din Codul de
procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Virgiliu Cralea, intimat in apelul
declarat impotriva unei sentinte a Judecatoriei Tulcea prin care autorul
exceptiei fusese achitat pentru savarsirea infractiunii prevazute la art. 266
pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale, deoarece contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din
Constitutie referitoare la dreptul la aparare, precum si celor ale art. 49
referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati,
considerand ca este supus unei restrangeri nejustificate a drepturilor sale. De
asemenea, autorul exceptiei sustine ca textele legale criticate aduc atingere
si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Autorul exceptiei arata, de asemenea, ca este inechitabil ca in fata instantei
de apel reprezentantul Parchetului sa poata cere schimbarea incadrarii juridice
a faptei, conform art. 334 din Codul de procedura penala, articol care nu
stabileste nimic cu privire la limitele si ratiunea unei astfel de cereri, cu
toate ca, atat in faza de urmarire penala, cat si in faza judecatii in prima
instanta, Ministerul Public a sustinut in mod constant aceeasi incadrare
juridica, cu privire la care a fost prezentat materialul de urmarire penala si
s-a desfasurat cercetarea judecatoreasca si in functie de care inculpatul si-a
facut apararile. Procedand la judecarea cererii de schimbare a incadrarii
juridice a faptei in calea de atac a apelului, instanta isi margineste
independenta si isi pierde impartialitatea, deoarece devine titularul actiunii
penale relative la noua incadrare, avand totodata si competenta de a judeca. In
momentul in care procurorul cere schimbarea incadrarii juridice, lasa fara
continut acuzarea concreta care a facut obiectul activitatii sale pana in acel
moment, refuza propriul act de incadrare juridica si de sustinere a actiunii
publice si transfera judecatorului aceste prerogative. Toate acestea
echivaleaza cu o autosesizare a judecatorului, care, insusindu-si cererea de
schimbare a calificarii juridice si judecand in raport cu aceasta noua
calificare, inceteaza sa fie impartial. De aici autorul exceptiei de
neconstitutionalitate trage concluzia ca art. 317 din Codul de procedura
penala, care prevede ca instanta este legata sa judece fapta in calificarea
data mai mult ori mai putin explicit prin rechizitoriu, incalca dreptul la
aparare prevazut de art. 24 din Constitutie si restrange exercitiul acestui
drept, contravenind art. 49 din Constitutie. In acest context procesul nu este
echitabil, iar instanta nu este independenta si impartiala, deoarece ea se
autosesizeaza si tot ea judeca. Se sustine ca prin reglementarea cuprinsa in
art. 317, 334 si 374 din Codul de procedura penala inculpatul este supus unui
proces judiciar arbitrar, la discretia Ministerului Public si cu participarea
instantei pe pozitie de acuzator, in cazul in care schimbarea calificarii este
insusita de catre aceasta.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta de
judecata arata ca aceasta este nefondata datorita caracterului devolutiv al
apelului, astfel incat motivele de apel pot viza orice aspecte ale cauzei,
nefiind expres prevazute de lege, ca in cazul recursului, si pot fi formulate
si oral, in ziua judecatii, fara a se face exceptie in raport cu calitatea
apelantului.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza argumentele invocate de autorul
exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiate. Se arata ca, intrucat
procurorul constituie un aparator al intereselor generale ale societatii, al
ordinii de drept, neavand atributiile judecatorului, competenta lui se
limiteaza la acte procedurale care intervin inainte de activitatea de
deliberare a instantei. Procurorul nu judeca, nu emite hotarari judecatoresti.
Potrivit dispozitiilor art. 320 alin. 4 din Codul de procedura penala, atat
procurorul, cat si partile au posibilitatea de a cere administrarea de probe
noi in cursul cercetarii judecatoresti, fapt ce poate duce la schimbarea
incadrarii juridice, in deplina concordanta cu principiile dreptului penal si
procesual penal. Efectul devolutiv al apelului si faptul ca motivele de apel
pot viza orice aspect al cauzei reprezinta argumente in sustinerea
constitutionalitatii textelor de lege criticate. Legea da dreptul procurorului
ca pana la incheierea dezbaterilor sa formuleze si alte motive de apel, in
afara celor aratate in actul de sesizare a instantei, chiar in conditiile in
care motivele sustinute oral nu coincid cu cele formulate in scris. In
concluzie, se apreciaza ca dispozitiile art. 334 si 374 din Codul de procedura penala
sunt constitutionale.
Guvernul apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
Se arata ca "incadrarea juridica a unei fapte are o importanta vitala
pentru solutionarea echitabila a unui conflict de drept penal", in timp ce
"conditiile prevazute in art. 334 din Codul de procedura penala impun
instantei dubla obligatie pe care o are in legatura cu schimbarea incadrarii
juridice, incalcarea acesteia atragand nulitatea actului astfel efectuat",
ceea ce reprezinta o reflectare a dreptului la aparare.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele
Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Curtea retine ca instantele judecatoresti au competenta ca, in conditiile
legii, sa se pronunte printr-o incheiere motivata asupra admisibilitatii
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata lor si sa constate daca
cererea unei parti sau a procurorului de ridicare a unei asemenea exceptii este
"admisibila" sau "inadmisibila". Sub acest aspect Curtea
constata ca in prezenta cauza instanta a respins in mod neintemeiat, ca fiind
inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din
Codul de procedura penala, cu motivarea ca prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie
2001 Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii
acestui text de lege si a respins exceptia ridicata la acea data. Hotararea
instantei de a sesiza Curtea Constitutionala doar cu exceptia de
neconstitutionalitate a art. 334 si 374 din Codul de procedura penala este
contrara dispozitiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
care prevad ca nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate
prevederile legale constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie
anterioara a Curtii Constitutionale. Este evident ca, in cazul dispozitiilor
art. 317 din Codul de procedura penala, cu privire la care Curtea a decis ca
sunt constitutionale, nu este indeplinita ipoteza prevazuta de lege, pentru ca,
sub acest aspect, exceptia sa fie considerata de instanta ca fiind
inadmisibila. In consecinta, Curtea urmeaza sa retina ca a fost sesizata cu
exceptia de neconstitutionalitate asa cum aceasta a fost ridicata de catre
autorul ei, prin cererea aflata la dosarul cauzei, respectiv cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334 si 374 din Codul de
procedura penala, texte de lege care au urmatoarea redactare:
- Art. 317: "Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in
actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si
la fapta si persoana la care se refera extinderea.";
- Art. 334: "Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea
juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta
este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia
inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual
amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.";
- Art. 374: "Motivele de apel se formuleaza in scris, prin cererea de
apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie sa fie depus la instanta de
apel cel mai tarziu pana in ziua judecatii. Motivele de apel se pot formula si
oral in ziua judecatii."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor constitutionale ale:
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
Dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, invocate in motivarea exceptiei, au urmatorul
cuprins: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in
mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia sa va fi legal stabilita. [...]"
Potrivit art. 264 alin. 1 din Codul de procedura penala,
"rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata".
Astfel, in materie penala sesizarea instantei se realizeaza, de regula, prin
rechizitoriul procurorului si numai in mod exceptional instantele de judecata
pot pune in miscare actiunea penala in cazul in care persoana vatamata se
adreseaza cu plangere instantei de judecata in conditiile prevazute la art. 279
alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, precum si in cazul extinderii
procesului penal cu privire la alte fapte savarsite de inculpat. Sub acest
aspect obiectul judecatii, asa cum acesta este reglementat de art. 317 din
Codul de procedura penala, nu contravine dreptului la aparare consacrat de art.
24 din Constitutie si nici nu reprezinta o restrangere nejustificata a
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Astfel, sustinerea autorului
exceptiei, conform careia reglementarea art. 317 este atat de larga incat
permite judecatorului aplicarea oricarui text la care face referire, mai mult
sau mai putin explicit, rechizitoriul, este neintemeiata si urmeaza sa fie
respinsa. Curtea constata ca textul de lege criticat ofera suficiente garantii
dreptului la aparare, intrucat limiteaza judecata la fapta si la persoana
aratate in actul de sesizare a instantei sau in actul de extindere a procesului
penal, in functie de aceste acte, cunoscute de partile in proces, pregatindu-se
apararile. De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 317 din
Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia
nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 149 din 26 martie 2001, retinand constitutionalitatea textului de lege
criticat.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala,
Curtea constata ca schimbarea incadrarii juridice a faptei este un act
procesual necesar in cazurile in care rechizitoriul a retinut din eroare o
anumita incadrare sau atunci cand in cursul judecatii apar elemente noi de
natura sa determine o alta incadrare juridica decat cea data prin actul de
sesizare a instantei.
Initiativa schimbarii incadrarii juridice a faptei, indiferent daca are loc
in fata primei instante sau in judecarea cailor de atac, apartine instantei de
judecata, partilor, precum si procurorului. Acest drept al partilor si al
procurorului de a solicita instantei modificarea cadrului procesual rezulta din
prevederile art. 301 alin. 1 din Codul de procedura penala, norma de aplicatie
generala, conform carora, "In cursul judecatii, procurorul si oricare
dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii".
Dispozitia legala criticata impune instantei obligatia de a pune in
discutie noua incadrare si de a atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa
ceara acordarea ragazului necesar pentru a-si pregati apararea. Sub acest
aspect Curtea retine ca aceste obligatii care incumba instantei judecatoresti
reprezinta veritabile garantii ale dreptului la aparare si ale dreptului la un
proces echitabil.
Pe de alta parte, sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile
art. 334 din Codul de procedura penala aduc atingere independentei si
impartialitatii instantei de judecata, este, de asemenea, neintemeiata. Curtea
constata ca prevederile legale criticate nu numai ca nu ingradesc independenta
si impartialitatea instantei, ci, dimpotriva, acestea sunt expresia
principiului consacrat de art. 123 alin. (2) din Constitutie, conform caruia
"Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Astfel,
instanta judecatoreasca, in virtutea rolului sau activ, consacrat de art. 4 din
Codul de procedura penala, are obligatia de a pune in discutia partilor o noua
incadrare juridica, ori de cate ori in cursul judecatii se considera ca
incadrarea data faptei prin actul de sesizare urmeaza sa fie schimbata. Sub
acest aspect impartialitatea judecatorului nu este afectata atunci cand, la
propunerea unei parti sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege,
dispune schimbarea incadrarii juridice a faptei inculpatului, intrucat orice
hotarare adoptata se fundamenteaza pe aprecierea probelor existente in cauza.
Cu acest prilej instanta nu devine titularul actiunii penale relative la noua
incadrare, asa cum pretinde autorul exceptiei, ci face aplicarea principiilor
procesual penale, in special a principiului aflarii adevarului. Schimbarea
incadrarii juridice apare ca necesara tocmai pentru a se asigura o solutionare corecta
a cauzei, in cadrul unui proces echitabil.
Cu privire la dispozitiile art. 374 din Codul de procedura penala, care au
ca obiect de reglementare motivarea apelului, Curtea constata ca argumentele de
neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei sunt neintemeiate. Curtea
retine ca dispozitiile art. 374 din Codul de procedura penala nu ingradesc
dreptul la aparare al inculpatului, nici dreptul la exercitarea cailor de atac,
oricare dintre partile in proces sau procurorul avand posibilitatea de a
formula motivele de apel, in scris sau oral, pana in ziua judecatii inclusiv.
Prin urmare, partile si procurorul au dreptul, potrivit legii, ca pana la
incheierea dezbaterilor sa formuleze si alte motive de apel decat cele
comunicate in scris, anterior. In virtutea efectului devolutiv al apelului
motivele de apel pot viza orice aspect al cauzei, inclusiv modificarea cadrului
procesual prin schimbarea incadrarii juridice a faptei. Oricare ar fi momentul
solicitarii schimbarii incadrarii juridice, instanta de judecata este obligata
sa respecte cerintele impuse de lege cu privire la aceasta institutie juridica,
respectiv punerea in discutia partilor a noii incadrari si atentionarea
inculpatului ca are dreptul sa ceara acordarea timpului necesar pentru pregatirea
apararii.
In alta ordine de idei, Curtea constata ca, pentru motivele aratate mai
sus, nu se poate retine nici incalcarea prevederilor art. 6 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, textele
legale criticate fiind in deplina concordanta cu principiul fundamental privind
dreptul persoanei la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 334 si
374 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Virgiliu Cralea in
Dosarul nr. 2.616/2001 al Tribunalului Tulcea.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 martie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu