DECIZIE Nr. 89
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 124 din 20 februarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, excepţie ridicată de Măria Olteanu şi Cristina Florentina Muntean Vişan
în dosarele nr. 27.656/1/2005, respectiv nr. 20.242/Î/2005 ale Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, precum şi de Alexandrina Vesa în Dosarul nr.
172/64/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă Cristina Florentina
Muntean Vişan, prin avocat G.G. Florescu, Alexandrina Vesa, prin mandatar
Cornel Vesa, şi partea Măria Puiu, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
In Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.314D/2006,
Măria Olteanu a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în
vederea angajării unui apărător.
Referitor la această cerere, reprezentantul
Ministerului Public arată că autoarea excepţiei a avut suficient timp la
dispoziţie, din momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate la
instanţa de fond, 31 octombrie 2006, şi până la data prezentă, pentru a-şi
angaja avocat în vederea pregătirii apărării.
In legătură cu această cerere, Curtea, deliberând,
respinge cererea, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156
alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor nr. 2.360D/2006 şi nr. 2.372D/2006 la Dosarul nr. 2.314D/2006, mai
înainte înregistrat, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate este identic.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect,
în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea
celor trei dosare.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul G.G.
Florescu solicită admiterea acesteia, arătând că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 încalcă
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil, întrucât, potrivit acestor dispoziţii, aceeaşi instanţă
judecă două grade de
jurisdicţie în aceeaşi cauză. Sub acest aspect, dreptul intern român este în
vădită necorelare cu legislaţia celorlalte state europene comunitare.
Mandatarul Alexandrinei Vesa solicită, de asemenea, admiterea excepţiei.
Pe de altă parte, Măria Puiu arată că excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată în scop dilatoriu şi învederează Curţii
netemeinicia criticii cu un atare obiect.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât
soluţionarea ierarhică a căilor de atac, deşi constituie un principiu procesual
civil, nu se regăseşte consacrat în Legea fundamentală sau în convenţiile
internaţionale la care România este parte.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 31 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 27.656/1/2005, şi prin Incheierea din 1
noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 20.242/1/2005, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II
din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie
ridicată de Măria Olteanu şi Cristina Florentina Muntean Vişan.
De asemenea, prin Incheierea
din 27 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 172/64/2006, Curtea de Apel
Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II
din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Alexandrina Vesa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate îngrădesc
dreptul părţilor la un recurs efectiv, întrucât calea de atac împotriva unei
hotărâri judecătoreşti se soluţionează de instanţa care a pronunţat hotărârea,
iar nu de către instanţa superioară, aşa cum prevede Codul de procedură civilă.
Astfel, un proces echitabil este un proces bazat pe drept şi legalitate,
caracterizat prin trei grade de jurisdicţie, care înseamnă instanţe distincte,
constituite din judecători cu grad şi competenţă superioare, care să asigure
controlul legalităţii hotărârilor pronunţate. Distincţia constituţională între
gradele de jurisdicţie este categorică: nu numărul de judecători din completul
de judecată constituie gradul jurisdicţional, ci calificarea acestora şi
competenţa diferită, potrivit legii privind organizarea judiciară.
Pe de altă parte, se mai susţine că textele de lege
criticate aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât, în
cauza dedusă judecăţii, aceste dispoziţii produc efecte şi pentru trecut. De asemenea, prin aplicarea normei
tranzitorii de procedură se creează o inegalitate între justitiabili,
discriminând acea categorie care cade sub incidenţa noii legi şi se află în
situaţia de a fi judecată în fond şi în calea de atac de aceeaşi instanţă.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Asigurarea accesului la justiţie pentru formularea căilor de atac prevăzute de
lege la toate gradele de jurisdicţie nu implică în mod necesar ideea unor
instanţe de grad diferit, ci soluţionarea de către alţi judecători, cerinţă care
este asigurată atât timp cât calea de atac este judecată de un alt complet.
Curtea de Apel Braşov
- Secţia civilă apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt în deplin acord cu prevederile
constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, care încredinţează
legiuitorului dreptul de a stabili căile de atac şi condiţiile exercitării
acestora. Pe de altă parte, art. II din Legea nr. 219/2005 nu este de natură a îngrădi dreptul părţilor
interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a beneficia de toate
garanţiile menite să le asigure dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au următorul conţinut:
„(1) Procesele în
curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor
legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente,
potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la
curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3),
trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite
competente să le judece."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate
încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1)
care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 alin. (2)
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21
alin. (1), (2) şi (3) privitoare la accesul liber la justiţie, art. 124 alin.
(2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru
toţi" şi ale art. 126 alin. (3) referitoare la instanţele
judecătoreşti.
De asemenea, se pretinde a fi încălcate
şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 137/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 229
din 14 martie 2006. Cu acel prilej a reţinut că reglementarea criticată a fost
adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată
prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit
cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Potrivit art. II din Legea nr.
219/2005, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în
vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului se
trimit la tribunal, iar, în mod similar, recursurile aflate pe rolul Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii şi care,
potrivit acesteia, sunt de competenţa curţilor de apel, se trimit la curţile de
apel. In toate aceste cazuri, trimiterea dosarelor la instanţele competente
potrivit legii noi se face pe cale administrativă, fără a se mai pronunţa o
hotărâre de declinare a competenţei. Soluţia trimiterii pe cale administrativă
a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea
soluţionării cauzelor.
Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii
reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să
soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia
legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel,
dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter
tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar
părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le
asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu
instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului
egalităţii de tratament între subiectele de drept.
Totodată, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei
nu aduc nicio atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti,
în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea
fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Judecarea recursului de către aceeaşi instanţă, care
a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie, în sine, o
prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor care se pronunţă asupra
recursului. Cele două căi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de
reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un
proces echitabil.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
excepţie ridicată de Maria Olteanu şi Cristina Florentina Muntean Vişan în
dosarele nr. 27.656/1/2005, respectiv nr. 20.242/1/2005 ale Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, precum şi de Alexandrina Vesa în Dosarul nr.
172/64/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu