DECIZIE Nr. 90*) din 4 octombrie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 23 noiembrie 1995
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
175 din Codul muncii, invocata de contestatorul Munteanu Zeno-Virgil in Dosarul
nr. 5.513/1994 al Judecatoriei Oradea.
La apelul nominal au lipsit partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Dosarul fiind in stare de judecata, presedintele completului acorda
cuvantul reprezentantului Ministerului Public.
Procurorul pune concluzii de admitere a exceptiei, intrucat prevederile
art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii contravin prevederilor art. 21 si
ale art. 16 alin. (1) din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierea din 7 aprilie 1995, Curtea Constitutionala a fost sesizata
cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 175 din
Codul muncii, invocata de catre Munteanu Zeno-Virgil in Dosarul nr. 5.513/1994
al Judecatoriei Oradea.
In motivarea exceptiei se arata ca dispozitiile articolului respectiv
contravin prevederilor art. 21 si 125 din Constitutie si incalca, totodata,
principiul separatiei puterilor in stat, situatie in care sunt incidente
prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie.
In opinia exprimata, judecatoria apreciaza ca nu este competenta sa
solutioneze o contestatie impotriva unei sanctiuni disciplinare, cu exceptia
desfacerii contractului de munca, iar art. 175 din Codul muncii nu este in
contradictie cu prevederile constitutionale, "instanta neputandu-se
substitui conducerii operative a unei organizatii de orice tip".
In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul art.
24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale Camerei
Deputatilor, Senatului si Guvernului.
In punctul sau de vedere, Guvernul considera ca, pentru identitate de
ratiune, temeiurile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 59/1994, prin care s-a
constatat ca art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii contravine
prevederilor Constitutiei, sunt aplicabile si pentru "constatarea
neconstitutionalitatii art. 175 in integralitatea acestuia". In acest
sens, se arata ca art. 175 alin. (1) din Codul muncii releva intentia evidenta
a legiuitorului de a sustrage contestatiile impotriva sanctiunilor disciplinare
din competenta instantelor judecatoresti, ceea ce contravine dispozitiilor art.
21 din Constitutie". De asemenea, Guvernul considera ca aceleasi concluzii
se impun si in ce priveste prevederile de la lit. c) si d) ale alin. (1) din
art. 175, referitoare la contestatiile impotriva redistribuirii de personal, in
legatura cu acordarea de trepte si gradatii de salarizare, diminuarii
salariului tarifar pentru neindeplinirea sarcinilor de serviciu, precum si cu
privire la acordarea de premii si gratificatii in toate aceste situatii
cetateanul fiind "obstaculat in dreptul sau de a se adresa
justitiei", ca urmare a competentei unei autoritati supraordonate, ceea ce
nu poate oferi "garantia unui proces echitabil, impartial si independent
de orice ingerinte". Neconstitutionalitatea art. 175 din Codul muncii se
considera ca rezulta si din evocarea in acest articol a unor "entitati
organizatorice specifice vechiului sistem centralizat - organul de conducere
colectiva - si care sunt incompatibile cu caracterul de economie de piata al
economiei romanesti". In legatura cu posibilitatea de a se considera
competenta organului administrativ ierarhic superior in cadrul unei proceduri
administrativ - jurisdictionale, specifice sistemului administratiei publice,
se arata ca o asemenea interpretare este contrara principiului egalitatii
cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice, prevazut in art. 16 din
Constitutie, constituind o discriminare intre salariatii din administratia
publica si ceilalti salariati, in defavoarea salariatilor din sectorul public,
care ar fi obligati sa parcurga o faza prealabila, administrativ - jurisdictionala,
si, chiar in cadrul acestora, intre salariatii Guvernului si cei ai
autoritatilor administrative autonome, ce nu au un "organ administrativ
ierarhic superior", si salariatii celorlalte autoritati publice.
Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor si avand in vedere dispozitiile art. 175 din
Codul muncii, raportate la Constitutie, precum si prevederile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Constata ca, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale
art. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate, tinand seama si de imprejurarea ca, in
opinia sa, judecatoria considera prevederile art. 175 din Codul muncii
constitutionale si deci aplicabile in cauza dedusa judecatii.
Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul muncii, sunt de competenta organului
ierarhic superior sau a organului de conducere colectiva contestatiile
impotriva sanctiunilor disciplinare care, potrivit legii, nu au fost date in
competenta judecatoriei sau a altor organe [lit. a)] si contestatiile in
legatura cu acordarea de trepte si gradatii de salarizare, impotriva diminuarii
salariului tarifar pentru neindeplinirea integrala a sarcinilor de serviciu,
precum si cu privire la acordarea premiilor si a gratificatiilor [lit. d)].
In legatura cu prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) si c) din Codul
muncii, este de mentionat ca prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 59/1994
si, respectiv, nr. 66/1995 s-a constatat ca aceste dispozitii sunt
neconstitutionale, astfel incat, in prezent, pot fi supuse controlului
constitutionalitatii legii numai prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) si d).
Incheierea de sesizare referindu-se la intreg art. 175 din Codul muncii,
rezulta ca are in vedere toate aceste prevederi. Din continutul exceptiei
reiese insa ca este contestata numai constitutionalitatea dispozitiilor art.
175 alin. (1) lit. a). Contestatorul Munteanu Zeno-Virgil a fost sanctionat
disciplinar, cu avertisment, prin Decizia nr. 24/1994 a Inspectoratului de
Politie Sanitara si Medicina Preventiva Bihor - Oradea, pentru motivul ca ar fi
dat unele informatii nereale Ministerului Sanatatii si ca ar fi avut o
atitudine necorespunzatoare fata de colegii de serviciu. De aceea, asa cum se
precizeaza in exceptia invocata: "in cauza de fata intereseaza dispozitia
de la lit. a)". Avand in vedere ca instanta nu poate largi continutul
exceptiei, cat timp aceasta nu a fost ridicata din oficiu, ci de catre
contestator, cu atat mai mult cu cat judecatorul a quo considera ca prevederea
legala in discutie este constitutionala, si tinand seama de dispozitiile art.
23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora obiectul exceptiei il poate
forma numai o prevedere "dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde
judecarea cauzei", rezulta ca in cadrul exceptiei de fata jurisdictia
Curtii se poate exercita exclusiv cu privire la art. 175 alin. (1) lit. a) din
Codul muncii.
Pe fond, asa cum s-a statuat prin deciziile Curtii Constitutionale nr.
59/1994 si nr. 66/1995, excluderea de la competenta instantelor judecatoresti a
contestatiilor referitoare la desfacerea contractului de munca a unor categorii
de salariati sau impotriva redistribuirii de personal facuta cu prilejul
reducerii personalului din administratie sau din productie este contrara
prevederilor art. 21 din Constitutie, potrivit carora orice persoana se poate
adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor
sale legitime, nici o lege neputand ingradi exercitiul acestui drept. Aceeasi
contradictie exista, evident, si daca contestatia priveste aplicarea unei
sanctiuni disciplinare, iar competenta de solutionare apartine exclusiv - asa
cum prevede art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii - unui organ de
conducere administrativa. De asemenea, aceasta competenta exclusiva este
contrara si dispozitiilor art. 125 din Constitutie, conform carora justitia se
realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si celelalte instante judecatoresti
stabilite de lege.
Totodata, prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) creeaza o discriminare
intre salariatii angajati la organizatii sau autoritati publice ce se afla in
subordinea unui organ ierarhic superior si cei care sunt angajati la
organizatii sau autoritati publice ce nu se afla in subordinea unui asemenea
organ, cum ar fi salariatii Guvernului sau ai autoritatilor administrative
autonome. O asemenea discriminare este insa contrara prevederilor art. 16 alin.
(1) din Constitutie privind egalitatea cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor publice. Competenta organului administrativ nu poate avea
semnificatia unei proceduri administrativ -jurisdictionale, intrucat nu ofera
garantia unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, potrivit
carora orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public
si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si
impartiala, instituita de lege. Prioritatea acestor reglementari internationale
privitoare la drepturile omului fata de reglementarile interne, adica, in
speta, ale art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, este impusa de
dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie.
Intrucat Codul muncii, desi anterior Constitutiei, a fost modificat expres,
dupa adoptarea acesteia, prin Legea nr. 104/1992, in caz de contradictie cu o
dispozitie constitutionala nu se pune problema aplicarii art. 150 alin. (1) al
legii fundamentale, asa cum se sustine prin exceptia invocata, ci a
neconstitutionalitatii prevederii respective. In acest sens s-a statuat si prin
deciziile Curtii Constitutionale nr. 59/1994 si nr. 66/1995.
Asa fiind, urmeaza a se constata ca dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. a)
din Codul muncii sunt neconstitutionale. In consecinta, solutionarea
contestatiilor privind aplicarea unei sanctiuni disciplinare este de competenta
instantelor judecatoresti.
Fata de cele aratate, in temeiul art. 16, art. 21, art. 125 si art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 si
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de catre Munteanu
Zeno-Virgil in Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecatoriei Oradea si constata ca
prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt neconstitutionale.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 4 octombrie 1995.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada