DECIZIE Nr. 92 din 11 mai 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2
alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 344 din 25 iulie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penala, ridicata de
Said Solyman El Arwaky in Dosarul nr. 2.230/1999 al Judecatoriei Constanta.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, apreciind ca textul de lege criticat este, in realitate, numai
alin. 1 al art. 160^2 din Codul de procedura penala, iar nu intregul art. 160^2
din acelasi cod. Considera ca dispozitiile mentionate nu contravin prevederilor
art. 23 alin. (7) din Constitutie, deoarece inculpatul arestat preventiv are dreptul,
potrivit art. 160^1 din Codul de procedura penala, sa ceara in tot cursul
procesului punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe
cautiune, asa cum prevede textul constitutional invocat, dar competenta si
procedura de judecata sunt stabilite de lege, conform art. 125 alin. (3) din
Constitutie, legea fiind, in speta, Codul de procedura penala.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
2.230/1999, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2 din Codul de procedura
penala, ridicata de Said Solyman El Arwaky, prin aparator.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 160^2 din Codul de procedura penala, care prevad conditiile in care poate
fi acordata liberarea provizorie sub control judiciar, sunt contrare art. 23
alin. (7) din Constitutie, in conformitate cu care "Persoana arestata
preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cautiune", fara sa se impuna conditia ca, in cazul
infractiunilor intentionate, legea sa prevada pentru infractiunea savarsita
pedeapsa inchisorii care nu depaseste 7 ani. Se mai arata ca dispozitiile
criticate au fost introduse in Codul de procedura penala anterior Constitutiei,
astfel incat, potrivit art. 51 si 150 din Constitutie, trebuie considerate ca
nemaifiind in vigoare. Restrangerea dreptului la liberare provizorie nu este
justificata nici pe temeiul art. 49 din Legea fundamentala, deoarece procesul
penal a depasit faza instructiei, la care se refera textul constitutional. Se
invoca totodata si prezumtia de nevinovatie, inscrisa in art. 23 alin. (8) din
Constitutie. In final autorul exceptiei sustine ca organele judiciare au dat o
gresita incadrare juridica faptei sale.
Judecatoria Constanta, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata, intrucat liberarea provizorie sub control
judiciar se realizeaza potrivit unor reguli detaliate prevazute de Codul de
procedura penala, fiind dreptul legiuitorului de a stabili conditiile de
acordare a liberarii, inclusiv pe cele privitoare la gravitatea infractiunii savarsite.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia este
neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura
penala, care impun conditia ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea
savarsita sa nu depaseasca 7 ani, nu incalca prevederile art. 23 alin. (7) din
Constitutie. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, procedura de judecata
este stabilita de lege, in speta de Codul de procedura penala, care detaliaza
principiul constitutional enuntat in art. 23. Guvernul considera, de asemenea,
ca nu este incalcat nici art. 51 din Constitutie intrucat textul de lege
criticat este redactat cu respectarea Constitutiei. Se invoca in acest sens
Decizia Curtii Constitutionale nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, prin care
a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect aceleasi
dispozitii legale, Curtea stabilind conformitatea acestora cu prevederile
constitutionale cuprinse in art. 23 alin. (7).
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12
si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Prin Incheierea din 18 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
2.230/1999, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor intregului art. 160^2 din Codul de
procedura penala, insa din examinarea cererii scrise, prin care autorul
acesteia, Said Solyman El Arwaky, a ridicat exceptia, Curtea constata ca
obiectul exceptiei il constituie, in realitate, numai dispozitiile alin. 1 al
art. 160^2 din Codul de procedura penala, iar nu si cele ale alin. 2 si 3 ale aceluiasi
articol, cum, din eroare, se mentioneaza in incheierea de sesizare. Textul de
lege criticat are urmatorul cuprins: "Liberarea provizorie sub control
judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si
al infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii
care nu depaseste 7 ani." Aceste dispozitii sunt considerate de autorul
exceptiei ca fiind contrare prevederilor constitutionale cuprinse la art. 23
alin. (7) si la art. 51, iar, intrucat sunt anterioare Constitutiei, nu mai pot
fi in vigoare, in temeiul art. 150 alin. (1) din Legea fundamentala.
Textele constitutionale invocate au urmatoarea redactare:
- art. 23 alin. (7): "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara
punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune."
- art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor
este obligatorie."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate in raport cu prevederile
constitutionale enuntate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
Textul de lege criticat (art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penala)
nu contravine art. 23 alin. (7) din Constitutie, deoarece nu impiedica persoana
arestata preventiv sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cautiune. Acest drept ii este, de altfel, recunoscut
inculpatului arestat preventiv, prin art. 160^1 din acelasi cod, care prevede
ca "In tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere
punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune".
Conditiile de acordare a acestei liberari provizorii sub control judiciar sunt
stabilite insa la art. 160^2 din Codul de procedura penala, in temeiul
dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora
"Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", si,
prin urmare, sunt conforme Constitutiei. Dreptul de a cere luarea unei asemenea
masuri procesuale se poate exercita numai in conditiile prevazute de lege, in
speta Codul de procedura penala, fiind atributul legiuitorului sa le
stabileasca.
In acelasi sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de altfel, si prin
Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, respingand exceptia de
neconstitutionalitate avand ca obiect aceleasi dispozitii legale (art. 160^2
din Codul de procedura penala).
Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a
jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziei amintite isi
pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2 alin.
1 din Codul de procedura penala, ridicata de Said Solyman El Arwaky in Dosarul
nr. 2.230/1999 al Judecatoriei Constanta.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 mai 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Marioara Prodan