DECIZIE   Nr. 98 din  5 aprilie 2001

referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a "Legii privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat"

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 256 din 18 mai 2001

    In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, Presedintele Romaniei a solicitat Curtii Constitutionale, la data de 16 martie 2001, sa se pronunte asupra constitutionalitatii "Legii privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat".
    Sesizarea constituie obiectul Dosarului nr. 116A/2001.
    In obiectia formulata sunt retinute urmatoarele critici de neconstitutionalitate:
    Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 15/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, a constatat ca "dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat sunt neconstitutionale". In aceasta situatie, de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 si-a incetat aplicabilitatea in temeiul dispozitiilor art. 145 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor, precum si in baza prevederilor art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei ordonante in vigoare este definitiva si obligatorie. O data cu incetarea aplicabilitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999, pe cale de consecinta, a reintrat in vigoare Legea monopolului de stat.
    Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in sensul ca deciziile sale, prin care s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor legale controlate, produc efecte erga omnes.
    Se mai arata ca la data de 7 martie 2001 Parlamentul a trimis, in vederea promulgarii, "Legea privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat", adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 14 octombrie 2000 si de Senat in sedinta din 26 februarie 2001.
    Aceasta lege de respingere a ordonantei de urgenta, care a fost adoptata dupa un interval mai mare de un an de la constatarea de catre Curte a neconstitutionalitatii ordonantei, este criticata, prin obiectia prin care Presedintele Romaniei a investit Curtea, pentru urmatoarele motive:
    1. De indata ce si-a incetat aplicabilitatea Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 "a devenit similara situatiilor prevazute la art. 114 alineatul ultim, referitoare la ordonantele ale caror efecte au incetat ca urmare a nedepunerii lor spre aprobare in termenul prevazut in legea de abilitare".
    2. Intrucat legea de respingere nu cuprinde nici o prevedere referitoare la incetarea anterioara a efectelor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 ca o consecinta a constatarii neconstitutionalitatii sale, rezulta ca aplicarea sa va inceta la data publicarii legii. In acest fel legea criticata incalca obligativitatea efectelor erga omnes ale deciziei de constatare a neconstitutionalitatii, pronuntata de Curtea Constitutionala.
    Pentru a preintampina aceste consecinte contrare dispozitiilor art. 145 alin. (2) din Constitutie se considera ca legea criticata este constitutionala numai in masura in care precizeaza in cuprinsul sau ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 si-a incetat aplicarea in temeiul dispozitiilor art. 145 alin. (2) din Constitutie.
    In baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, obiectia Presedintelui Romaniei a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, iar in conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-a solicitat acestora sa trimita Curtii Constitutionale punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstitutionalitate.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se apreciaza ca "Legea de respingere a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat" este neconstitutionala, cu urmatoarea motivare:
    In temeiul dispozitiilor art. 114 alin. (5) teza finala din Constitutie, Parlamentul aproba sau respinge numai acele ordonante care sunt in vigoare, "fiind exclusa posibilitatea ca aprobarea sau respingerea sa priveasca ordonante ale caror efecte juridice au incetat", intrucat legiuitorul vizeaza legea sau ordonanta in vigoare. In cazul in care legiuitorul are in vedere un act normativ abrogat, mentioneaza expres acest lucru. Avand in vedere ca Decizia nr. 15/2000 a Curtii Constitutionale are caracter abrogator, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 a incetat sa produca efecte juridice de la data de 14 iunie 2000, data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Urmarea imediata a acestui fapt ar fi trebuit sa fie oprirea procedurii legislative si clasarea proiectului de lege privitor la aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999. Intrucat Parlamentul a continuat procedura legislativa, a adoptat o lege care contravine art. 114 alin. (5) din Constitutia Romaniei, care se refera numai la ordonantele in vigoare.
    Presedintele Senatului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate formulata de Presedintele Romaniei, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, raportul judecatorului-raportor, "Legea privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat", raportata la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie, sa se pronunte asupra obiectiei formulate de Presedintele Romaniei.
    Obiectul sesizarii il constituie "Legea privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat", lege care are urmatorul cuprins:
    "ARTICOL UNIC
    Se respinge Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23 din 25 martie 1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 26 aprilie 1999."
    Aceasta lege este considerata de Presedintele Romaniei ca fiind contrara dispozitiilor art. 145 alin. (2) din Constitutie, conform carora: "Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei."
    Curtea, examinand obiectia de neconstitutionalitate, retine ca, intr-adevar, in exercitarea dreptului sau de control de constitutionalitate, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, a fost sesizata de Curtea de Apel Timisoara cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat si, ca urmare, prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile acestei ordonante de urgenta sunt neconstitutionale. Pe cale de consecinta, la data de 14 iunie 2000, data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 si-a incetat aplicabilitatea si a reintrat in vigoare Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, prin aplicarea art. 145 alin. (2) teza intai din Constitutie.
    Intrucat acest text constitutional nu distinge, rezulta ca dispozitiile art. 145 alin. (2) teza intai se aplica si deciziilor Curtii Constitutionale pronuntate in temeiul art. 144 lit. c) din Legea fundamentala. Aceste decizii, pronuntate in cadrul solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate, nu produc doar efecte inter partes, asadar numai fata de partile din litigiul aflat pe rolul instantelor de judecata, ci ele produc efecte erga omnes, fata de toate subiectele de drept.
    Caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale de constatare a neconstitutionalitatii rezulta nu numai din dispozitiile art. 145 alin. (2) din Constitutie, ci si din interpretarea sistematica a dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1), potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari", precum si in art. 51, conform caruia "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
    In lumina acestor texte constitutionale este de observat ca, in masura in care deciziile Curtii Constitutionale nu ar produce efecte erga omnes, s-ar putea ajunge la situatia inacceptabila ca una si aceeasi dispozitie legala - a carei neconstitutionalitate a fost constatata printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale - sa nu se aplice in procesul in cadrul caruia exceptia a fost ridicata, dar, pe de alta parte, sa se aplice nestingherit in orice alt proces sau in orice alta imprejurare, in care nu se pune problema unui proces in fata unei instante judecatoresti. Este insa evident ca asemenea consecinte ar fi contrare principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice [art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala], fiindca ar insemna, sub cel dintai aspect, ca o lege declarata neconstitutionala prin decizia Curtii Constitutionale sa nu se aplice fata de unele subiecte de drept (cele implicate in procesul care a prilejuit pronuntarea acelei decizii a Curtii Constitutionale), dar sa se aplice fata de alte subiecte de drept, iar sub cel de-al doilea aspect, ca autoritatile publice sa aplice legea diferit fata de unele sau altele dintre subiectele de drept, dupa cum acestea au fost ori nu au fost parti intr-un proces in cadrul caruia exceptia a fost ridicata. Tot astfel, asemenea consecinte ar fi contrare si principiului respectarii Constitutiei (art. 51 din Legea fundamentala).
    Ca urmare a caracterului general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, pronuntate in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau a unei ordonante, prevederea normativa a carei neconstitutionalitate a fost constatata nu mai poate fi aplicata, incetandu-si de drept efectele pentru viitor. Desigur ca in urma pronuntarii unei decizii prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau a unei ordonante Parlamentul urmeaza sa intervina in sensul modificarii sau abrogarii actului normativ declarat ca fiind neconstitutional. Dar aceasta nu inseamna ca, in situatia in care o asemenea masura nu se ia sau intarzie, decizia Curtii Constitutionale nu isi produce efectele.
    In acest sens s-a pronuntat, de altfel, Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000.
    Tot astfel, prin prezenta decizie se mai constata ca obligativitatea erga omnes a deciziilor pronuntate in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie deriva din pozitia Curtii Constitutionale ca unica autoritate de jurisdictie constitutionala, independenta fata de orice alta autoritate publica si al carei scop este garantarea suprematiei Constitutiei, in concordanta cu principiul statului de drept, prevazut la art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala.
    Sub un alt aspect Curtea observa ca obligativitatea erga omnes a deciziilor pronuntate in cadrul contenciosului constitutional rezulta chiar din esenta controlului de constitutionalitate, fiind consacrata, de altfel, si in constitutii ale altor state europene; asa sunt, spre exemplu, Constitutia Regatului Spaniei (art. 164) si Constitutia Portugaliei (art. 282).
    Avand in vedere cele de mai sus, Curtea retine ca, dupa ce a constatat, printr-o decizie pronuntata in baza art. 144 lit. c) din Constitutie, neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege ori ordonanta, nici o autoritate publica si nici un alt subiect de drept nu mai pot aplica textul de lege, acesta fiind lipsit de eficienta normativa. Desi Curtea nu are competenta de a abroga un text legal, aceasta competenta revenind exclusiv Parlamentului, efectul deciziilor sale de constatare a neconstitutionalitatii unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege ori ordonanta este similar efectului abrogarii.
    De altfel, in cadrul sistemelor constitutionale europene este consacrat efectul abrogator al deciziilor curtilor sau tribunalelor constitutionale. Astfel in art. 136 din Constitutia Republicii Italiene se prevede: "Cand Curtea declara neconstitutionala o dispozitie a unei legi sau a unui act cu putere de lege, aceasta dispozitie inceteaza a mai fi in vigoare a doua zi de la publicarea deciziei." De asemenea, conform art. 125 din Constitutia Federatiei Ruse, "Actele recunoscute [de Curte] ca neconstitutionale isi inceteaza efectele". Mai mult, potrivit art. 151 din Constitutia Republicii Bulgaria, "Actul declarat neconstitutional este abrogat din ziua intrarii in vigoare a deciziei", iar in conformitate cu art. 32 din Constitutia Republicii Ungare, "Curtea Constitutionala anuleaza legile si orice reglementare juridica pe care o constata ca este neconstitutionala".
    Fata de cele de mai sus Curtea constata ca Decizia nr. 15/2000, definitiva si obligatorie, prin care s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, a determinat lipsirea de eficienta juridica a mentionatei ordonante, intrucat de la data publicarii acestei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei ordonanta si-a incetat aplicabilitatea.
    Cu toate acestea, Parlamentul a procedat la adoptarea unei legi de respingere a acestei ordonante de urgenta, fara sa se indice ca ordonanta si-a incetat aplicabilitatea la data publicarii deciziei Curtii de constatare a neconstitutionalitatii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. O asemenea indicare nu este facuta nici macar pe cale indirecta, si anume in formula finala a legii, formula in cadrul careia s-a facut referire la adoptarea acesteia cu respectarea art. 74 din Constitutie, fara sa se mentioneze insa si art. 145 din Legea fundamentala.
    In aceasta situatie, fata de dispozitiile art. 78 din Constitutie ("Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei"), rezulta ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 ar urma sa isi inceteze aplicabilitatea de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a legii de respingere a acesteia, iar nu de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale, ceea ce ar contraveni principiului obligativitatii deciziilor Curtii Constitutionale, statornicit de art. 145 alin. (2) teza intai din Constitutie.
    Ca urmare a obiectiei formulate de Presedintele Romaniei, Curtea urmeaza sa constate ca "Legea privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat" este neconstitutionala.

    Avand in vedere considerentele expuse in prezenta decizie, dispozitiile art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 51, ale art. 58 alin. (1), ale art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17 si 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:
    "Legea privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 pentru abrogarea Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat" este neconstitutionala, intrucat, in temeiul dispozitiilor art. 145 alin. (2) teza intai din Constitutie, efectele Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 au incetat la data de 14 iunie 2000, data la care a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Decizia Curtii Constitutionale nr. 15/2000, prin care s-a constatat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 23/1999 este neconstitutionala. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului, in scopul deschiderii procedurii prevazute la art. 145 alin. (1) teza intai din Constitutie.
    Definitiva si obligatorie.
    Dezbaterea a avut loc la data de 5 aprilie 2001 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu si Romul Petru Vonica, judecatori.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu