Legea Nr.121 din 18.07.2014

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul XDispoziţii finale Articolul 19(1) Planul naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice se actualizează în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi la fiecare 3 ani, fiind aprobat prin hotărâre a Guvernului.(2) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, Departamentul pentru Energie şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pot emite instrucţiuni, pentru domeniile specifice, care se aprobă prin ordine ale miniştrilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.(3) Prevederile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, republicată, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 219/2007 privind promovarea cogenerării bazate pe cererea de energie termică utilă.
(4) În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi, ANRE dispune măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 3.(5) În primul Plan naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice se notifică Comisiei Europene evaluarea măsurilor luate sau care se vor lua, dacă este cazul, pentru eliminarea barierelor de reglementare ori de altă natură apărute în calea eficienţei energetice. Măsurile de eliminare pot include: furnizarea de stimulente, abrogarea sau modificarea dispoziţiilor juridice ori de reglementare, simplificarea procedurilor administrative, asigurarea educării şi/sau formării profesionale sau asistenţa tehnică în materie de eficienţă energetică. Articolul 20 (1) Anexele nr. 1-11 fac parte integrantă din prezenta lege.(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 august 2008, cu modificările ulterioare.Prezenta lege transpune Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 315 din 14 noiembrie 2012. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA PREŞEDINTELE SENATULUI CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
ANEXA Nr. 1CERINŢELE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ pentru achiziţionarea de produse, servicii şi clădiri de către administraţia centrală În măsura în care acest lucru respectă raportul costuri-eficacitate, fezabilitatea economică, o mai mare durabilitate, adecvarea tehnică, precum şi concurenţa suficientă, administraţiile centrale care achiziţionează produse, servicii sau clădiri: a)în cazul în care un produs este reglementat de un act delegat adoptat în temeiul Directivei 2010/30/UE sau de o directivă corespunzătoare de punere în aplicare a Comisiei Europene, achiziţionează numai produsele care respectă criteriul de apartenenţă la cea mai înaltă clasă de eficienţă energetică posibilă din perspectiva necesităţii de a asigura o concurenţă suficientă; b)în cazul în care un produs nereglementat în conformitate cu lit. a) este reglementat de o măsură de punere în aplicare în temeiul Directivei 2009/125/CE adoptate după intrarea în vigoare a Directivei 2012/27/CE, achiziţionează numai produse care respectă valorile de referinţă privind eficienţa energetică specificate în respectiva măsură de punere în aplicare; c)achiziţionează numai produsele reprezentând echipamente de birou reglementate de Decizia 2006/1005/CE a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind încheierea Acordului între Guvernul Statelor Unite ale Americii şi Comunitatea Europeană privind coordonarea programelor de etichetare referitoare la eficienţa energetică a echipamentelor de birou care respectă cerinţele privind eficienţa energetică şi care să fie la fel de stricte precum cele enumerate în anexa C la acordul ataşat la decizia în cauză; d)achiziţionează numai pneurile care îndeplinesc criteriul de apartenenţă la clasa cea mai ridicată de eficienţă a consumului de combustibil, în conformitate cu definiţia din Regulamentul (CE) nr. 1.222/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce priveşte eficienţa consumului de combustibil şi alţi parametrii esenţiali. Această cerinţă nu împiedică organismele publice să achiziţioneze pneuri cu cea mai ridicată clasă de aderenţă sau clasă de zgomot exterior de rulare justificată prin motive de siguranţă şi de sănătate publică; e)solicită, în cadrul licitaţiilor pentru contracte de servicii, ca furnizorii de servicii să utilizeze, în cadrul furnizării serviciilor în cauză, doar produse care îndeplinesc cerinţele menţionate la lit. a)-d) în momentul furnizării serviciilor respective. Această cerinţă se aplică doar produselor noi, achiziţionate de furnizorii de servicii parţial sau integral în scopul furnizării serviciului în cauză; f)achiziţionează sau încheie noi acorduri de închiriere doar a clădirilor care îndeplinesc cel puţin cerinţele minime privind performanţa energetică, menţionate la art. 6 alin. (1) din lege, cu excepţia cazului în care scopul achiziţionării este:

Gradul de respectare a acestor cerinţe se verifică pe baza certificatelor de performanţă energetică menţionate la art. 11 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor. ANEXA Nr. 2CONŢINUTUL ENERGETIC al combustibililor selectaţi pentru utilizare finală Tabel de conversie

Sursă: Eurostat ⁽¹⁾ 93% metan ⁽²⁾ Se pot aplica alte valori, în funcţie de tipul de lemn utilizat cel mai mult. ⁽³⁾ Aplicabil în cazul în care economiile de energie sunt calculate ca energie primară prin intermediul unei abordări ascendente bazate pe consumul energetic final. Pentru economiile de energie electrică în kWh, se poate aplica un coeficient implicit de 2,5 sau se poate aplica un alt coeficient, cu condiţia de a putea justifica valoarea acestuia. ANEXA Nr. 3METODE ŞI PRINCIPII COMUNE de calcul al impactului schemelor de obligaţii în materie de eficienţă energetică şi al altor măsuri de politică în temeiul art. 9 şi 14 din lege 1. Metodele de calcul ale economiilor de energie în sensul art. 9 şi 14 din lege Părţile obligate, participante sau mandatate ori autorităţile publice de punere în aplicare pot utiliza una sau mai multe dintre următoarele metode de calcul ale economiilor de energie: a)economii preconizate, prin referire la rezultatele îmbunătăţirilor energetice anterioare monitorizate independent în instalaţii similare. Abordarea generică este denumită ex ante; b)economii contorizate, în care economiile din instalarea măsurii sau a pachetului de măsuri sunt stabilite prin înregistrarea reducerii propriu-zise a energiei utilizate, ţinând seama de factori precum adiţionalitatea, ocuparea, nivelurile de producţie şi condiţiile meteorologice care pot afecta consumul. Abordarea generică este denumită ex post; c)economii de energie gradate, prin care sunt utilizate estimările tehnice. Această abordare poate fi utilizată doar în cazul în care determinarea unor date strict măsurate pentru o instalaţie specifică este dificilă sau mult prea costisitoare; de exemplu, înlocuirea unui compresor ori a unui motor electric cu o valoare nominală în kWh diferită de cea pentru care au fost măsurate informaţii independente privind economiile de energie, sau în cazul în care acestea se desfăşoară pe baza metodologiilor şi standardelor de referinţă stabilite la nivel naţional de experţi calificaţi ori acreditaţi care sunt independenţi faţă de părţile obligate, participante sau mandatate implicate; d)economii de energie monitorizate, în care este stabilit răspunsul consumatorilor la recomandări, campanii de informare, etichetare sau sisteme de certificare ori contoare inteligente. Această abordare poate fi utilizată doar pentru economiile de energie rezultate din schimbările privind comportamentul consumatorilor. Aceasta nu poate fi utilizată pentru economii rezultate din introducerea unor măsuri concrete.2. În stabilirea economiilor de energie pentru o măsură de eficienţă energetică se aplică următoarele principii: a)poate fi acordat credit doar pentru economiile care depăşesc următoarele niveluri:

b)pentru a ţine seama de variaţiile climatice dintre regiuni, se pot ajusta economiile la o valoare standard sau se stabilesc diferite economii de energie în funcţie de variaţiile de temperatură dintre regiuni; c)trebuie să se poată demonstra că activităţile părţii obligate, participante sau mandatate sunt pertinente pentru realizarea economiilor de energie preconizate; d)economiile de energie dintr-o acţiune individuală pot fi revendicate doar de o parte; e)calcularea economiilor de energie ţine seama de durata de viaţă a economiilor. Acest lucru poate fi obţinut prin calcularea economiilor pe care fiecare acţiune individuală o va realiza între data punerii sale în aplicare şi 31 decembrie 2020. Alternativ, se poate adopta o altă metodă decât cea preconizată pentru a obţine cel puţin aceeaşi cantitate totală de economii. Atunci când se utilizează alte metode, trebuie ca valoarea totală a economiilor de energie calculate pe baza acestor alte metode să nu depăşească valoarea economiilor de energie care ar fi rezultat din calcul în momentul calculării economiilor pe care fiecare acţiune individuală le va realiza între data punerii sale în aplicare şi 31 decembrie 2020. În primul plan naţional de acţiune pentru eficienţă energetică în conformitate cu anexa nr. 11 la lege, se descriu în detaliu celelalte metode pe care le-au folosit şi ce dispoziţii au fost aplicate pentru a asigura îndeplinirea prezentei cerinţe obligatorii de calculare; f)sunt permise acţiunile părţilor obligate, participante sau mandatate, fie individual, fie împreună, care vizează o transformare de durată a produselor, echipamentelor sau a pieţelor către un nivel superior de eficienţă energetică; şi g)în vederea promovării adoptării măsurilor în materie de eficienţă energetică, trebuie respectate standardele de calitate pentru produse, servicii şi aplicarea măsurilor. În cazul în care nu există astfel de standarde, autorităţile publice de punere în aplicare acţionează împreună cu părţile obligate, participante sau mandatate pentru a le introduce.3. În stabilirea economiilor de energie din măsuri de politică, se aplică următoarele principii: a)se acordă credit doar pentru economiile de energie din măsuri de impozitare care depăşesc nivelurile minime de impozitare aplicabile combustibililor după cum prevede Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii sau Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată; b)datele oficiale recente şi reprezentative privind elasticitatea preţurilor sunt utilizate pentru calcularea impactului; şi c)economiile de energie din instrumentele însoţitoare de politică în materie de impozitare, inclusiv stimulentele fiscale sau plata către un fond, sunt contabilizate separat.4. Notificarea metodologiei Cu excepţia cazului impozitelor, notificarea include detalii privind: a)părţile obligate, participante sau mandatate ori autorităţile publice de punere în aplicare; b)sectoarele-ţintă; c)nivelul obiectivului de economisire a energiei sau al economiilor preconizate a fi realizate în întreaga perioadă şi în perioadele intermediare; d)durata perioadei de obligaţie şi a perioadelor intermediare; e)categoriile de măsuri eligibile; f)metodologia de calcul, inclusiv modalităţile de stabilire a adiţionalităţii şi a pertinenţei şi metodologiile şi standardele de referinţă care sunt folosite pentru estimările tehnice; g)durata de viaţă a măsurilor; h)abordarea aleasă pentru abordarea variaţiilor climatice; i)standardele de calitate; j)protocoalele de monitorizare şi de verificare şi modul în care este asigurată independenţa acestora faţă de părţile obligate, participante sau mandatate; k)protocoalele de audit; şi l)modul în care este luată în considerare necesitatea îndeplinirii cerinţei prevăzute la art. 8 alin. (1) din lege.În cazul impozitelor, notificarea include detalii privind: a)sectoarele-ţintă şi segmentul de contribuabili; b)autoritatea publică de punere în aplicare; c)economiile preconizate a fi realizate; d)durata măsurii de impozitare şi perioadele intermediare; şi e)metodologia de calcul, inclusiv elasticitatea preţului utilizat. ANEXA Nr. 4CRITERII MINIME pentru auditurile energetice, inclusiv cele desfăşurate ca parte a sistemelor de gestionare a energiei Auditurile energetice menţionate la art. 9 din lege se bazează pe următoarele orientări: a)se bazează pe date operaţionale actualizate, măsurate şi trasabile privind consumul de energie şi (pentru energia electrică) profilurile de sarcină; b)conţin o revizuire detaliată a profilului de consum de energie al clădirilor sau grupurilor de clădiri, al operaţiunilor sau instalaţiilor industriale, inclusiv al transporturilor; c)se bazează, ori de câte ori este posibil, pe analiza costurilor ciclului de viaţă (LCCA) şi nu pe perioadele simple de rambursare (SPP) pentru a lua în considerare economiile pe termen lung, valorile reziduale ale investiţiilor pe termen lung şi ratele de actualizare; d)sunt proporţionale şi suficient de reprezentative pentru a permite crearea unei imagini fiabile a performanţei energetice globale şi identificarea fiabilă a celor mai semnificative oportunităţi de îmbunătăţire.Auditurile energetice permit calcule detaliate şi validate pentru măsurile propuse, astfel încât să furnizeze informaţii clare cu privire la economiile potenţiale. Datele utilizate în auditurile energetice sunt stocabile în scopul analizei istorice şi al urmăririi performanţei. ANEXA Nr. 5CERINŢE MINIME pentru facturare şi informaţiile privind facturarea pe baza consumului real 1. Cerinţe minime pentru facturare 1.1. Facturarea pe baza consumului real Pentru a permite consumatorilor finali să îşi regleze propriul consum de energie, facturarea ar trebui să fie efectuată pe baza consumului real, cel puţin o dată pe an, iar informaţiile privind facturarea ar trebui puse la dispoziţie cel puţin trimestrial, la cerere ori în cazul în care consumatorii au optat pentru factura electronică, sau de două ori pe an în celelalte cazuri. Gazul folosit doar pentru gătit poate fi scutit de la aplicarea prezentei cerinţe. 1.2. Informaţii minime incluse în factură Următoarele informaţii, după caz, sunt puse la dispoziţia consumatorilor finali, într-o formă clară şi uşor de înţeles, prin intermediul facturilor, contractelor, tranzacţiilor şi chitanţelor emise în staţiile de distribuţie: a)preţurile reale actuale şi consumul real de energie; b)comparaţii între consumul actual de energie al consumatorului final şi consumul corespunzător aceleiaşi perioade a anului anterior, preferabil sub formă grafică; c)informaţii de contact pentru organizaţiile consumatorilor finali, agenţiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri internet de unde se pot obţine informaţii privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a eficienţei energetice, profiluri comparative ale utilizatorilor finali şi specificaţii tehnice obiective privind echipamentele energetice.În plus, ori de câte ori este posibil şi util, trebuie puse la dispoziţia consumatorilor finali comparaţii cu un utilizator final mediu de energie normalizat sau etalonat, din aceeaşi categorie de consum, într-o formă clară şi uşor de înţeles, prin intermediul sau semnalate în cadrul facturilor, contractelor, tranzacţiilor şi chitanţelor emise în staţiile de distribuţie. 1.3. Consiliere cu privire la eficienţa energetică în cadrul facturilor şi alte forme de retransmitere a informaţiilor către consumatorii finali În momentul trimiterii contractelor şi a modificărilor aduse acestora, precum şi în facturile trimise consumatorilor sau prin intermediul site-urilor internet care se adresează consumatorilor individuali, distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de distribuţie şi furnizorii de energie informează clienţii, într-o manieră cât mai clară şi uşor de înţeles, cu privire la datele de contact privind centrele independente de consiliere a consumatorilor, agenţiile energetice sau alte instituţii similare, inclusiv adresele de internet ale acestora, unde consumatorii pot obţine consiliere cu privire la măsurile disponibile în materie de eficienţă energetică, profilurile de referinţă privind consumul individual de energie şi alte specificaţii tehnice ale aparatelor energetice care pot contribui la reducerea consumului energetic al aparatelor. ANEXA Nr. 6Potenţialul eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi răcire 1. Evaluarea cuprinzătoare a potenţialelor naţionale de încălzire şi răcire menţionate la art. 14 alin. (1) din lege include: a)o descriere a cererii de încălzire şi răcire; b)o prognoză privind modul în care această cerere se va modifica în următorii 10 ani, luându-se în considerare în special evoluţia cererii de încălzire şi răcire a clădirilor şi diferitele sectoare industriale; c)o hartă a teritoriului naţional, în care sunt identificate, protejând totodată informaţiile comerciale sensibile:

d)identificarea cererii de încălzire şi răcire care poate fi satisfăcută prin cogenerare de înaltă eficienţă, inclusiv prin microcogenerare rezidenţială, şi prin intermediul reţelei de termoficare şi răcire centralizate; e)identificarea potenţialului de cogenerare suplimentară de înaltă eficienţă, inclusiv în urma reabilitării instalaţiilor industriale şi de producere existente şi a construirii de noi astfel de instalaţii sau a altor facilităţi care produc căldură reziduală; f)identificarea potenţialului de eficienţă energetică al infrastructurii de termoficare şi răcire centralizată; g)strategii, politici şi măsuri care ar putea să fie adoptate până în anii 2020 şi 2030 cu scopul de a se realiza potenţialul menţionat la lit. e) şi de a se îndeplini cererea de la lit. d), inclusiv, după caz, propuneri pentru:

h)ponderea cogenerării de înaltă eficienţă şi a potenţialului stabilit, precum şi a progresului înregistrat în temeiul Directivei 2004/8/CE; i)o estimare a energiei primare care urmează să fie economisită; j)o estimare a măsurilor de susţinere publică pentru serviciile de încălzire şi răcire, dacă acestea există, cu menţionarea bugetului anual şi identificarea potenţialului element de sprijin. Aceasta nu aduce atingere unei notificări separate a sistemelor de sprijin public pentru evaluarea ajutoarelor de stat.2. În mod corespunzător, evaluarea cuprinzătoare poate fi alcătuită dintr-un ansamblu de planuri şi strategii regionale sau locale. ANEXA Nr. 7ANALIZA COSTURI-BENEFICII PARTEA 1Principiile generale ale analizei costuri-beneficii Obiectivul pregătirii analizelor costuri-beneficii - în raport cu măsurile de promovare a eficienţei energetice în ceea ce priveşte serviciile de încălzire şi răcire prevăzute la art. 14 alin. (3) din lege - este de a oferi un temei decizional pentru prioritizarea calificată a resurselor limitate la nivelul societăţii. Analiza costuri-beneficii poate acoperi o evaluare a unui proiect sau evaluarea unui grup de proiecte pentru o evaluare locală, regională ori naţională mai largă în scopul stabilirii opţiunii de încălzire sau răcire celei mai eficiente din punct de vedere al costurilor şi benefice pentru o zonă geografică dată, în scopul planificării energiei termice. Analizele costuri-beneficii în temeiul art. 14 alin. (3) din lege includ o analiză economică acoperind factori socioeconomici şi de mediu. Analizele costuri-beneficii includ următoarele etape şi considerente: a)Instituirea unei limite de sistem şi a unei limite geograficeSfera analizelor costuri-beneficii respective determină sistemul energetic relevant. Limita geografică acoperă o zonă geografică corespunzătoare bine definită, de exemplu, o regiune dată sau o zonă metropolitană, pentru a evita selectarea unor soluţii care să nu fie optime, pe baza examinării fiecărui proiect în parte. b)Abordarea integrată pentru opţiunile de cerere şi ofertăAnaliza costuri-beneficii ţine seama de toate resursele de aprovizionare relevante din sistem şi de limita geografică, folosind datele disponibile, inclusiv căldura reziduală din producerea energiei electrice şi instalaţii industriale şi energia din surse regenerabile, şi de caracteristicile şi tendinţele cererii de încălzire şi răcire. c)Constituirea unui scenariu de referinţăScopul scenariului de referinţă este de a servi drept punct de referinţă faţă de care sunt evaluate scenariile alternative. d)Identificarea scenariilor alternativeToate alternativele relevante pentru scenariul de referinţă sunt luate în considerare. Scenariile care nu sunt fezabile din motive tehnice, financiare, de reglementare naţională sau din cauza constrângerilor de timp pot fi excluse într-o etapă timpurie a analizei costuri-beneficii în cazul în care acest lucru se justifică pe baza unor considerente documentate cu grijă, explicit şi temeinic. Numai opţiunile de cogenerare de înaltă eficienţă, de termoficare şi răcire centralizată eficientă sau de furnizare de încălzire şi de răcire individuală eficientă ar trebui luate în considerare în analiza costuri-beneficii ca scenarii alternative faţă de scenariul de referinţă. e)Metoda de calcul al surplusului de costuri-beneficii

f)Calculul şi prognoza preţurilor şi alte ipoteze pentru analiza economică

⁽¹⁾ Rata naţională de actualizare aleasă în scopul analizei economice ar trebui să ţină seama de datele furnizate de Banca Centrală Europeană. g)Analiza economică: inventarul efectelorAnalizele economice iau în considerare toate efectele economice relevante. În scenariile analizate, se pot evalua şi lua în considerare, în procesul decizional, economiile de energie şi de costuri generate de flexibilitatea sporită a furnizării energiei şi de o funcţionare mai aproape de optim a reţelelor electrice, inclusiv costurile evitate şi economiile evitate prin reducerea investiţiei în infrastructură. Costurile şi beneficiile luate în considerare includ cel puţin următoarele:

h)Analiza sensibilităţiiAnaliza sensibilităţii este inclusă pentru a evalua costurile şi beneficiile unui proiect sau grup de proiecte pe baza unor preţuri diferite la energie, rate de actualizare şi a altor factori variabili cu impact semnificativ asupra rezultatului calculelor. Autorităţile publice locale, sub coordonarea administraţiei publice centrale, trebuie să realizeze analiza economică şi financiară. Acestea furnizează metodologiile detaliate şi ipotezele în conformitate cu prezenta anexă şi stabilesc şi fac publice procedurile pentru analiza economică. PARTEA a 2-aPrincipii în sensul art. 14 alin. (6) şi (10) din lege Analizele costuri-beneficii oferă informaţii în scopul realizării măsurilor menţionate la art. 14 alin. (6) şi (10) din lege: În cazul în care se planifică o instalaţie care produce exclusiv energie electrică sau o instalaţie fără recuperator de căldură, se realizează o comparaţie între instalaţiile planificate ori reabilitarea planificată şi o instalaţie echivalentă care produce aceeaşi cantitate de energie electrică sau de căldură de proces, dar care recuperează căldura reziduală şi furnizează căldură prin cogenerare de înaltă eficienţă şi/sau reţele de termoficare şi răcire centralizată. În cadrul unei limite geografice date, evaluarea ia în considerare instalaţia planificată, precum şi eventualele puncte cu cerere de energie termică existente sau potenţiale corespunzătoare care ar putea fi alimentate prin aceasta, ţinând seama de posibilităţile raţionale (de exemplu, fezabilitatea tehnică şi distanţa). Limita de sistem se stabileşte astfel încât să includă instalaţia planificată şi sarcinile termice, cum ar fi clădirea/clădirile şi procesul industrial. În cadrul acestei limite de sistem, costul total de furnizare a căldurii şi energiei se determină pentru ambele cazuri şi apoi se compară. Sarcinile termice includ sarcinile termice existente, precum o instalaţie industrială sau un sistem de termoficare şi, de asemenea, în zonele urbane, sarcina termică şi costurile care ar exista dacă unui grup de clădiri sau unei părţi a unui oraş i s-ar furniza şi/sau ar fi conectată la o nouă reţea de termoficare. Analiza costuri-beneficii se bazează pe o descriere a instalaţiei planificate şi a instalaţiei/instalaţiilor de comparaţie, cu referire la capacitatea electrică şi termică, după caz, tipul de combustibil, utilizarea planificată şi numărul de ore de operare anuale planificate, amplasarea şi cererea de energie electrică şi termică. În scopul comparaţiei, sunt luate în considerare cererea de energie termică şi tipurile de încălzire şi răcire utilizate de punctele cu cerere de energie termică din vecinătate. Comparaţia acoperă costurile aferente infrastructurii pentru instalaţia planificată şi pentru cea cu care se face comparaţia. Analizele costuri-beneficii în scopul art. 14 alin. (6) din lege includ o analiză economică, ce vizează o analiză financiară, care reflectă tranzacţiile reale de fluxuri de lichidităţi din investiţia în instalaţii individuale şi din funcţionarea acestora. Proiectele cu rezultate pozitive în ceea ce priveşte costurile şi beneficiile sunt acelea în care suma beneficiilor actualizate în cadrul analizei economice şi financiare depăşeşte suma costurilor actualizate (surplus costuri-beneficii). Se stabilesc principii directoare privind metodologia, ipotezele şi orizontul de timp pentru analiza economică. Pot fi solicitate întreprinderilor responsabile de funcţionarea instalaţiilor de producere a energiei electrice şi termice, întreprinderilor industriale, operatorilor reţelelor de termoficare şi răcire centralizată sau altor părţi influenţate de limita de sistem definită şi de limita geografică, să contribuie cu date pentru utilizarea în evaluarea costurilor şi beneficiilor unei instalaţii individuale. ANEXA Nr. 8CRITERII DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ pentru reglementarea reţelelor energetice şi pentru tarifele de reţea electrică 1. Tarifele de reţea trebuie să reflecte costurile economiilor de costuri în reţele rezultate în urma măsurilor de gestionare a cererii şi a răspunsului la cerere, precum şi a producerii distribuite, inclusiv economiile rezultate în urma scăderii preţurilor de livrare sau a investiţiilor în reţea şi a unei exploatări mai eficiente a reţelei. 2. Reglementările privind reţelele şi tarifele nu împiedică operatorii de reţea sau furnizorii de energie să pună la dispoziţie servicii de sistem pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere, gestionarea cererii şi producerea distribuită privind pieţele organizate de energie electrică, în special: a)trecerea sarcinii din perioadele de vârf în cele mai puţin aglomerate de către consumatorii finali, luându-se în considerare disponibilitatea energiei din surse regenerabile de energie, energia din cogenerare şi producerea distribuită; b)economiile de energie din răspunsul la cerere al consumatorilor distribuiţi de către agregatorii energetici; c)reducerea cererii din măsurile de eficienţă energetică adoptate de către furnizorii de servicii energetice, inclusiv companiile de furnizare a serviciilor energetice; d)conectarea şi repartizarea surselor de producere la tensiuni mai scăzute; e)conectarea surselor de producere dintr-o locaţie mai apropiată la consum; şi f)stocarea energiei.În sensul prezentei dispoziţii, termenul „pieţe organizate de energie electrică“ include pieţele nereglementate şi schimburile de energie electrică pentru comercializarea energiei, capacităţii, compensaţiilor şi serviciilor de sprijin în toate intervalele de timp, inclusiv pieţele la termen, pieţele pentru ziua următoare şi pieţele din aceeaşi zi. 3. Tarifele de reţea sau de vânzare cu amănuntul pot susţine preţuri dinamice pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere adoptate de către consumatorii finali, precum: a)tarifele corespunzătoare duratei de utilizare; b)preţurile din momentele esenţiale; c)preţurile în timp real; şi d)reducerile de preţ pentru perioadele de vârf. ANEXA Nr. 9CERINŢE DE EFICIENŢĂ ENERGETICĂ pentru operatorii sistemelor de transport şi operatorii sistemelor de distribuţie Operatorii sistemelor de transport şi operatorii sistemelor de distribuţie trebuie: a)să stabilească şi să facă publice normele standard referitoare la suportarea şi partajarea costurilor adaptărilor tehnice, cum ar fi conectările la reţea şi consolidările reţelei, exploatarea mai eficientă a reţelei şi normele privind punerea în aplicare nediscriminatorie a codurilor de reţea, care sunt necesare pentru integrarea noilor producători de energie rezultată din cogenerarea de înaltă eficienţă în cadrul reţelei interconectate; b)să pună la dispoziţia noilor producători de energie electrică rezultată din cogenerarea de înaltă eficienţă care doresc să se conecteze la sistem informaţiile cuprinzătoare şi necesare solicitate de către aceştia, inclusiv:

c)să furnizeze proceduri standard şi simplificate în ceea ce priveşte conectarea producătorilor distribuiţi de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă cu scopul de a facilita conectarea acestora la reţea.Normele standard prevăzute la lit. a) se bazează pe criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii, ţinându-se seama în special de costurile şi beneficiile asociate cu conectarea producătorilor respectivi la reţea. Aceste norme pot prevedea diferite tipuri de conectare la reţea. ANEXA Nr. 10LISTA MINIMĂ de elemente care trebuie incluse în contractele sau în caietele de sarcini asociate privind performanţa energetică încheiate cu sectorul public

– Lista clară şi transparentă a măsurilor privind eficienţa energetică care urmează să fie puse în aplicare sau a rezultatelor în materie de eficienţă care urmează să fie obţinute

– Economiile garantate care urmează să fie realizate prin punerea în aplicare a măsurilor contractului

– Durata şi etapele de referinţă ale contractului, termenii şi perioada de preaviz

– Lista clară şi transparentă a obligaţiilor fiecărei părţi contractante

– Data/datele de referinţă care stabileşte/stabilesc economiile realizate

– Lista clară şi transparentă a etapelor care urmează să fie efectuate pentru a se pune în aplicare măsura sau pachetul de măsuri şi, acolo unde este relevant, costurile asociate

– Obligaţia de îndeplinire în totalitate a măsurilor prevăzute în contract şi de documentare a tuturor schimbărilor efectuate pe parcursul proiectului

– Reglementările care specifică includerea cerinţelor echivalente în orice subcontractare către terţe părţi

– Afişarea clară şi transparentă a implicaţiilor financiare ale proiectului şi distribuirea contribuţiei fiecărei părţi la economiile monetare realizate, şi anume, remunerarea furnizorilor de servicii

– Dispoziţii clare şi transparente privind măsurarea şi verificarea economiilor garantate obţinute, verificările şi garanţiile privind calitatea

– Dispoziţii care clarifică procedura de abordare a condiţiilor de modificare a cadrului care afectează conţinutul şi rezultatele contractului, şi anume, modificarea preţurilor la energie, intensitatea utilizării unei instalaţii

– Informaţii detaliate privind obligaţiile fiecărei părţi contractante şi despre sancţiunile în caz de încălcare ANEXA Nr. 11CADRUL GENERAL PENTRU RAPORTARE PARTEA 1Cadrul general pentru rapoartele anuale Rapoartele anuale constituie baza pentru monitorizarea progresului spre obiectivele naţionale pentru anul 2020 şi includ următoarele informaţii minime: a)o estimare a următorilor indicatori pentru anul care precede ultimul an încheiat [anul X⁽¹⁾ – 2]:

În sectoarele în care consumul energetic rămâne stabil sau indică o anumită creştere, se analizează cauzele şi se ataşează evaluarea la estimări. Cel de-al doilea raport şi următoarele includ şi lit. b)-e): b)actualizări ale principalelor măsuri legislative şi fără caracter legislativ puse în aplicare în anul precedent care contribuie la îndeplinirea obiectivelor naţionale generale în materie de eficienţă energetică pentru 2020; c)suprafaţa totală a clădirilor cu o suprafaţă totală utilă de peste 500 m² şi de la 9 iulie 2015 de peste 250 m², deţinute şi ocupate de către administraţia centrală, care, la data de 1 ianuarie a anului în care trebuie prezentat raportul, nu au respectat cerinţele privind performanţa energetică menţionate la art. 6 alin. (3) din lege; d)suprafaţa totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite deţinute şi ocupate de administraţia centrală a unui stat membru, care a fost renovată în anul anterior menţionat la art. 6 alin. (1) din lege, sau cantitatea de economii de energie în clădirile eligibile deţinute şi ocupate de către administraţia centrală, astfel cum este menţionat la art. 6 alin. (11) din lege; e)economiile de energie obţinute prin intermediul schemelor naţionale de obligaţii în materie de eficienţă energetică sau măsurile alternative adoptate.Primul raport trebuie să includă, de asemenea, obiectivul naţional menţionat la art. 1 alin. (3) din lege. În rapoartele anuale se pot include, de asemenea, obiective naţionale suplimentare. Acestea pot viza în special indicatorii statistici enumeraţi la lit. a) din prezenta parte sau o combinaţie a acestora, cum ar fi intensitatea energetică primară ori finală sau intensităţile energetice sectoriale. PARTEA a 2-aCadrul general al planurilor naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să furnizeze un cadru pentru dezvoltarea strategiilor naţionale de eficienţă energetică. Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică acoperă măsurile semnificative de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi economiile de energie preconizate/înregistrate, inclusiv cele privind aprovizionarea, transportul şi distribuţia de energie, precum şi eficienţa energetică la utilizatorii finali. Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică includ următoarele informaţii minime: 1. Obiective şi strategii

– Obiectivul indicativ naţional de eficienţă energetică pentru 2020, solicitat în temeiul art. 1 alin. (3) din lege;

– Obiectivul indicativ naţional privind economiile de energie, prevăzut la art. 4 alin. (1) din Directiva 2006/32/CE;

– Alte obiective existente în materie de eficienţă energetică care vizează întreaga economie sau sectoare specifice.2. Măsuri şi economii de energie Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică furnizează informaţii referitoare la măsurile adoptate sau care urmează să fie adoptate în vederea punerii în aplicare a principalelor elemente ale prezentei legi şi la economiile care au legătură cu acestea. a)Economii de energie primarăPlanurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică enumeră măsurile şi acţiunile semnificative adoptate în vederea economisirii energiei primare în toate sectoarele economiei. Se furnizează estimările privind măsurile sau pachetele de măsuri/acţiuni privind economiile preconizate pentru 2020 şi economiile realizate până la momentul redactării raportului. După caz, ar trebui furnizate informaţii privind alte impacturi/beneficii ale măsurilor (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătăţirea calităţii aerului, crearea de locuri de muncă etc.) şi bugetul pentru punerea în aplicare. b)Economii de energie finalăPrimul şi cel de-al doilea plan naţional de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să includă rezultatele referitoare la îndeplinirea obiectivului privind economiile de energie finală prevăzut la art. 4 alin. (1) şi (2) din Directiva 2006/32/CE. În cazul în care nu este posibilă calcularea/estimarea economiilor pentru fiecare măsură în parte, trebuie precizată reducerea consumului de energie la nivel de sector pe baza (combinării) măsurilor. ⁽¹⁾ X – anul curent. De asemenea, primul şi cel de-al doilea plan naţional de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să includă metodologia de măsurare şi/sau de calcul necesară pentru calcularea economiilor de energie. Dacă se aplică „metodologia recomandată“⁽¹⁾, planul naţional de acţiune pentru eficienţă energetică ar trebui să facă trimiteri la aceasta.⁽¹⁾ Recomandări privind metodele de măsurare şi verificare din cadrul Directivei 2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice. 3. Informaţii specifice referitoare la prezenta lege 3.1. Organisme publice (art. 6 din lege) Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să includă lista organismelor publice care au elaborat un plan de eficienţă energetică în conformitate cu art. 6 alin. (14) din lege. 3.2. Obligaţii în materie de eficienţă energetică (art. 8 din lege) Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să includă coeficienţii naţionali selectaţi în conformitate cu anexa nr. 2 la lege. Primul plan naţional de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să includă o scurtă descriere a schemei naţionale sau măsurile alternative adoptate. 3.3. Audituri energetice şi sisteme de gestionare (art. 9 din lege) Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică cuprind: a)numărul de audituri energetice desfăşurate în perioada anterioară; b)numărul de audituri energetice desfăşurate în întreprinderile mari în perioada anterioară; c)numărul de întreprinderi mari din teritoriul lor, cu indicarea numărului de întreprinderi pentru care se aplică art. 9 din lege.3.4. Promovarea serviciilor eficiente de încălzire şi răcire (art. 14 din lege) Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică includ o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a evaluării cuprinzătoare prevăzute la art. 14 alin. (1) din lege. 3.5. Transportul şi distribuţia energiei (art. 15 din lege) Primul plan naţional de acţiune pentru eficienţă energetică şi rapoartele ulterioare care trebuie întocmite la fiecare 10 ani trebuie să includă evaluările făcute, măsurile şi investiţiile identificate pentru a utiliza potenţialul de eficienţă energetică al infrastructurii de gaze naturale şi energie electrică menţionată la art. 15 alin. (4) din lege. 3.6. Ca parte a planurilor naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică, se raportează măsurile întreprinse pentru a permite şi a dezvolta răspunsul la cerere, astfel cum figurează la art. 15 din lege. 3.7. Disponibilitatea sistemelor de calificare, acreditare şi certificare Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să includă informaţii referitoare la sistemele de calificare, de acreditare şi de certificare disponibile sau la sistemele echivalente de calificare pentru furnizorii de servicii energetice, auditurile energetice şi măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice. 3.8. Servicii energetice (art. 17 din lege) Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să includă un link către site-ul unde poate fi accesată lista sau interfaţa furnizorilor de servicii energetice menţionate la art. 17 alin. (1) lit. c) din lege. 3.9. Alte măsuri de promovare a eficienţei energetice [art. 19 alin. (5) din lege] Primul plan naţional de acţiune pentru eficienţă energetică trebuie să includă o listă a măsurilor prevăzute la art. 19 alin. (5) din lege.