LEGE   Nr. 23 din 10 aprilie 1996

pentru ratificarea Acordului dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor si a protocolului aditional, incheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 82 din 22 aprilie 1996

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    ARTICOL UNIC
    Se ratifica Acordul dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor si protocolul aditional, incheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995.

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 7 martie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                p. PRESEDINTELE SENATUI
                       RADU VASILE

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 1 aprilie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

               PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
                       ADRIAN NASTASE

                       ACORD
intre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor*)
---------------
    *) Traducere.

    Statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, si statele care accepta invitatia la Parteneriatul pentru Pace, lansata si semnata de catre sefii de stat si de guverne ale statelor membre ale NATO la Bruxelles la 10 ianuarie 1994, si care accepta documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace,
    constituind impreuna statele participante la Parteneriatul pentru Pace,
    considerand ca fortele unui stat parte la prezentul acord pot fi trimise si primite, pe baza de intelegere, pe teritoriul altui stat parte,
    tinand seama ca deciziile de a trimite si de a primi forte vor face obiectul unor acorduri separate intre statele parti interesate,
    dorind totusi sa defineasca statutul unor astfel de forte, in timp ce se afla pe teritoriul unui alt stat parte,
    reamintind Acordul dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul fortelor lor, incheiat la Londra la 19 iunie 1951,
    au convenit dupa cum urmeaza:

    Art. 1
    Cu exceptia cazurilor cand se prevede altfel in prezentul acord si in orice alt protocol aditional in privinta partilor la acesta, statele parti la prezentul acord vor aplica prevederile Acordului dintre partile la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul fortelor lor, incheiat la Londra la 19 iunie 1951, denumit in continuare NATO-SOFA, ca si cum toate statele parti la prezentul acord ar fi parti la NATO-SOFA.
    Art. 2
    1. In plus fata de zona la care se aplica NATO-SOFA, prezentul acord se va aplica teritoriului tuturor statelor parti la prezentul acord, care nu sunt parti la NATO-SOFA.
    2. Pentru scopurile prezentului acord, referirile care se fac in NATO-SOFA, la zona Tratatului Atlanticului de Nord, se considera ca includ teritoriile la care se refera paragraful 1 al prezentului articol, iar referirile la Tratatul Atlanticului de Nord se considera ca includ Parteneriatul pentru Pace.
    Art. 3
    Pentru scopurile indeplinirii prezentului acord in privinta unor situatii care implica parti care nu sunt parti la NATO-SOFA, prevederile NATO-SOFA, care stabilesc ca solicitarile sau diferendele trebuie supuse Consiliului Nord-Atlantic, presedintelui Consiliului Supleantilor Nord-Atlantic sau unui arbitru, trebuie sa fie interpretate ca o solicitare adresata partilor implicate de a negocia intre ele fara a recurge la vreo jurisdictie exterioara.
    Art. 4
    Prezentul acord poate fi completat sau modificat in orice fel, in conformitate cu dreptul international.
    Art. 5
    1. Prezentul acord va fi deschis pentru semnare de catre orice stat care fie ca este parte contractanta la NATO-SOFA, fie ca accepta invitatia la Parteneriatul pentru Pace si accepta documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace.
    2. Prezentul acord va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica tuturor statelor semnatare despre aceasta.
    3. La 30 de zile dupa ce trei state semnatare, dintre care cel putin unul este parte la NATO-SOFA, iar unul a acceptat invitatia la Parteneriatul pentru Pace si a semnat documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace, au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, prezentul acord va intra in vigoare in privinta acestor state. El va intra in vigoare in privinta fiecarui alt stat semnatar la 30 de zile de la data depunerii instrumentului sau.
    Art. 6
    Prezentul acord poate fi denuntat de catre oricare parte la el printr-o notificare scrisa de denuntare, transmisa Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa toate statele semnatare despre aceasta notificare. Denuntarea va deveni efectiva la un an dupa primirea notificarii de catre Guvernul Statelor Unite ale Americii. Dupa expirarea acestei perioade de un an, prezentul acord va inceta sa fie in vigoare in privinta partii care l-a denuntat, cu exceptia rezolvarii diferendelor aparute inaintea datei la care denuntarea devine efectiva, dar va continua sa fie in vigoare pentru partile care au ramas.
    Drept pentru care, subsemnatii, fiind autorizati in cuvenita forma de catre guvernele lor, au semnat acest acord.
    Incheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, in limbile engleza si franceza, ambele texte fiind in mod egal autentice, intr-un singur exemplar original care va fi depozitat in arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acesta tuturor statelor semnatare.

                          ACORD
intre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul fortelor lor*)
-----------------
    *) Traducere.

    Londra, 19 iunie 1951

    Statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949,
    considerand ca fortele unei parti pot fi trimise, pe baza de acord, in misiune pe teritoriul unei alte parti,
    tinand seama ca decizia de a le trimite si conditiile in care ele vor fi trimise, in masura in care astfel de conditii nu sunt stipulate prin prezentul acord, vor continua sa faca obiectul unor intelegeri speciale intre statele parti interesate,
    dorind, totusi, sa stabileasca statutul unor astfel de forte atunci cand se afla pe teritoriul unei alte parti,
    au convenit urmatoarele:

    Art. 1
    1. In acest acord expresia:
    a) forta inseamna personalul care apartine trupelor de uscat, de marina si de aviatie ale uneia dintre partile contractante aflate pe teritoriul unei alte parti contractante din zona Tratatului Atlanticului de Nord in legatura cu indatoririle lor oficiale, cu conditia ca cele doua parti contractante interesate ar putea conveni ca anumite persoane, unitati si formatiuni sa nu fie considerate ca intrand in categoria de forta sau ca facand parte din aceasta, potrivit prevederilor prezentului acord;
    b) componenta civila inseamna personalul civil care insoteste personalul militar al unei parti contractante, fiind angajat al fortelor armate ale acestei parti contractante si care nu sunt nici persoane fara cetatenie, nici cetateni ai oricarui alt stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord si nici cetateni sau rezidenti permanenti ai statului in care forta este dislocata;
    c) membru de familie inseamna sotia sau sotul unui membru al fortei sau al componentei civile sau un copil aflat in intretinerea unuia dintre parinti;
    d) stat trimitator inseamna partea contractanta careia ii apartine forta;
    e) stat primitor inseamna partea contractanta pe teritoriul careia este dislocata forta sau componenta civila, indiferent ca stationeaza acolo sau ca se afla in tranzit;
    f) autoritati militare ale statului trimitator inseamna acele autoritati ale statului trimitator care sunt imputernicite prin lege sa aplice legea militara a acestui stat cu privire la membrii fortelor sale sau ai componentei civile;
    g) consiliul Atlanticului de Nord inseamna consiliul stabilit prin art. 9 al Tratatului Atlanticului de Nord sau orice alte organe subordonate ale acestuia autorizate sa actioneze in numele sau.
    2. Prezentul acord se va aplica autoritatilor din subdiviziunile politice ale partilor contractante, in cadrul teritoriilor lor, cu privire la care acordul se aplica si se extinde in conformitate cu art. XX, in acelasi fel si autoritatilor centrale ale acestor parti contractante, cu rezerva ca, totusi, proprietatile detinute de subdiviziunile politice nu vor fi considerate ca proprietati detinute de o parte contractanta, in intelesul art. VIII.
    Art. 2
    Este de datoria unei forte si a componentei sale civile, a membrilor acestora, cat si a membrilor de familie ai acestora sa respecte legile statului primitor si sa se abtina de la orice activitate neconforma cu spiritul prezentului acord si, in special, de la orice activitate politica in statul primitor. Este, de asemenea, de datoria statului trimitator sa ia masurile necesare in acest scop.
    Art. 3
    1. Respectand prevederile paragrafului 2 al acestui articol si conformandu-se formalitatilor stabilite de statul primitor in ceea ce priveste intrarea si plecarea fortei militare sau a membrilor acesteia, acesti membri vor fi scutiti de indeplinirea cerintelor referitoare la inspectia efectuata de catre autoritatile de frontiera, vize, la intrarea sau iesirea in si de pe teritoriul statului primitor. Ei vor fi, de asemenea, scutiti de la aplicarea reglementarilor statului primitor referitoare la inregistrarea si controlul strainilor, dar fara ca prin aceasta sa se considere ca acesta au obtinut vreun drept de resedinta permanenta sau de domiciliu pe teritoriul statului primitor.
    2. Numai urmatoarele documente vor fi cerute in ceea ce priveste pe membrii unei forte; ele trebuie si fie prezentate la cerere:
    a) act de identitate personal emis de statul trimitator, prevazut cu o fotografie si care sa mentioneze numele si prenumele, data nasterii, gradul, numarul (daca exista) si arma;
    b) ordinul de deplasare, individual sau colectiv, redactat in limba statului trimitator si in limbile engleza si franceza, emis de institutia competenta a statului trimitator sau de catre Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord si care sa certifice statutul persoanei sau al grupului ca membru sau membri ai fortei militare, precum deplasarea ordonata. Statul primitor poate pretinde ca ordinul de deplasare sa fie contrasemnat de catre reprezentantii sai autorizati.
    3. Pasapoartele membrilor unei componente civile si cele ale membrilor de familie vor preciza calitatea acestora.
    4. Daca un membru al unei forte sau al unei componente civile paraseste serviciul statului trimitator si nu este repatriat, autoritatile statului trimitator vor informa imediat autoritatile statului primitor, carora le va da toate informatiile care pot fi cerute. Autoritatile statului trimitator vor informa, in mod similar, autoritatile statului primitor despre orice asemenea membru care a absentat nemotivat mai mult de 21 de zile.
    5. Daca statul primitor a cerut parasirea teritoriului sau de catre un membru al unei forte sau al unei componente civile sau a emis un ordin de expulzare impotriva unui fost membru al unei forte sau al unei componente civile sau impotriva unui membru de familie, unui membru sau fost membru, autoritatile statului trimitator au obligatia sa primeasca persoana in cauza pe propriul sau teritoriu sau sa o determine sa paraseasca teritoriul statului primitor. Acest paragraf se va aplica numai persoanelor care nu sunt cetateni ai statului primitor si care au intrat in statul primitor ca membri ai unei forte ori ai unei componente civile sau in scopul de a dobandi aceasta calitate si membrilor de familie ai unor asemenea persoane.
    Art. 4
    Statul primitor:
    a) fie accepta ca valabil, fara examen de conducere si taxa, permisul de conducere sau permisul militar de conducere eliberat de statul trimitator sau de catre o unitate administrativa a acestuia unui membru al unei forte sau al unei componente civile;
    b) fie emite propriile permise de conducere oricarui membru al unei forte sau al unei componente civile care detine un permis de conducere sau un permis militar de conducere eliberat de statul trimitator sau de catre unitatea administrativa a acestuia, cu conditia de a nu se cere examen de conducere.
    Art. 5
    1. Membrii unei forte vor purta, de regula, uniforma, cu exceptia unor aranjamente diferite intre autoritatile statului trimitator si ale statului primitor; tinuta civila va fi purtata in aceleasi conditii ca si pentru membrii fortelor statului primitor. Unitatile si formatiunile unei forte reglementar constituite vor purta uniforma la trecerea frontierei.
    2. Vehiculele de serviciu ale unei forte sau ale unei componente civile vor purta, in plus fata de numarul lor de inmatriculare, un semn distinctiv al apartenentei statale.
    Art. 6
    Membrii unei forte pot poseda si purta arme, cu conditia ca ei sa fi fost autorizati prin ordinul primit. Autoritatile statului trimitator vor examina cu bunavointa cererile statului primitor in aceasta problema.
    Art. 7
    1. In conditiile stabilite de acest articol:
    a) autoritatile militare ale statului trimitator vor avea dreptul sa exercite in cadrul statului primitor jurisdictia penala si disciplinara care le este conferita de legea statului trimitator in privinta persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat;
    b) autoritatile statului primitor vor exercita jurisdictia asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile si asupra membrilor de familie, in ceea ce priveste infractiunile comise pe teritoriul statului primitor si incriminate de legea acestui stat.
    2. a) Autoritatile militare ale statului trimitator vor avea dreptul de a exercita jurisdictia exclusiva asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat, in ceea ce priveste inclusiv infractiunile referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimitator, dar nu si de legea statului primitor;
    b) autoritatile statului primitor vor avea dreptul sa-si exercite jurisdictia exclusiva asupra membrilor unei forte sau ai unei componente civile si asupra membrilor lor de familie in ceea ce priveste infractiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea sa, dar nu si de legea statului trimitator;
    c) pentru scopurile acestui paragraf si ale paragrafului 3 al acestui articol, o infractiune impotriva securitatii statului va include:
    (i) tradarea de patrie;
    (ii) sabotajul, spionajul sau incalcarea oricarei legi referitoare la secretele oficiale ale acestui stat sau la secretele privind apararea nationala a acestui stat.
    3. In cazul in care dreptul de a exercita jurisdictia este concurent, se vor aplica urmatoarele reguli:
    a) autoritatile militare ale statului trimitator vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate, a jurisdictiei asupra unui membru al unei forte sau al unei componente civile in ceea ce priveste:
    (i) infractiunile indreptate numai impotriva proprietatii sau securitatii acestui stat sau infractiunile indreptate numai impotriva persoanei sau proprietatii unui alt membru al fortei sau componentei civile a acestui stat sau unui membru de familie;
    (ii) infractiunile care decurg din orice fapta sau omisiune produsa in indeplinirea indatoririlor oficiale;
    b) in cazul oricarei alte infractiuni, autoritatile statului primitor vor avea dreptul de a exercita, cu prioritate, jurisdictia;
    c) daca statul care are dreptul prioritar decide sa nu isi exercite jurisdictia, acesta va informa autoritatile celuilalt stat de indata ce va fi posibil. Autoritatile statului care are dreptul prioritar de jurisdictie vor lua in considerare, cu bunavointa, cererea de renuntare la acest drept, formulata de autoritatile celuilalt stat, in cazul in care acest alt stat considera ca o astfel de renuntare este de importanta deosebita.
    4. Prevederile precedente ale acestui articol nu vor implica nici un drept pentru autoritatile militare ale statului trimitator de a-si exercita jurisdictia asupra persoanelor care sunt cetateni ai statului primitor sau rezidenti permanenti ai acestui stat, in afara cazului cand acestia sunt membri ai fortei statului trimitator.
    5. a) Autoritatile statului trimitator si ale statului primitor isi vor acorda sprijin reciproc pentru arestarea membrilor unei forte sau ai unei componente civile sau a membrilor de familie aflati pe teritoriul statului primitor si pentru predarea lor autoritatii care urmeaza sa-si exercite jurisdictia in conformitate cu prevederile de mai sus;
    b) autoritatile statului primitor vor notifica prompt autoritatilor militare ale statului trimitator despre arestarea oricarui membru al unei forte ori al componentei civile sau a unui membru de familie;
    c) In cazul in care statul primitor urmeaza sa-si exercite jurisdictia asupra unui membru al unei forte sau al unei componente civile, acuzat de comiterea unei infractiuni, acesta va ramane in custodia statului trimitator, daca se afla pe teritoriul acestuia, pana in momentul in care va fi pus sub acuzatie de statul primitor.
    6. a) Autoritatile statului trimitator si ale statului primitor isi vor acorda sprijin reciproc pentru efectuarea tuturor investigatiilor necesare cu privire la infractiuni, precum si in strangerea si administrarea probelor, inclusiv in sechestrarea si, atunci cand este cazul, in predarea obiectelor avand legatura cu infractiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate fi facuta cu conditia inapoierii lor intr-un termen stabilit de autoritatea care le preda;
    b) autoritatile partilor contractante isi vor notifica reciproc decizia luata in toate cazurile in care exista drepturi concurente de a exercita jurisdictia.
    7. a) O sentinta de condamnare la moarte nu va fi executata in statul primitor de autoritatile statului trimitator, daca legislatia statului primitor nu prevede o astfel de pedeapsa intr-un caz similar;
    b) autoritatile statului primitor vor examina cu bunavointa o cerere de sprijin din partea autoritatilor statului trimitator pentru executarea unei pedepse cu inchisoarea, decisa de autoritatile statului trimitator in conformitate cu prevederile acestui articol, pe teritoriul statului primitor.
    8. Atunci cand un acuzat a fost judecat in conformitate cu prevederile acestui articol de catre autoritatile uneia dintre partile contractante si a fost achitat sau a fost condamnat si isi executa sau si-a executat pedeapsa sau a fost gratiat, acesta nu va putea fi judecat din nou de catre autoritatile unei alte parti contractante pentru aceeasi infractiune pe acelasi teritoriu. Cu toate acestea, nimic din acest paragraf nu va impiedica autoritatile militare ale statului trimitator sa judece pe un membru al fortei sale pentru orice incalcare a regulilor de disciplina, decurgand dintr-o actiune sau omisiune care a constituit o infractiune pentru care el a fost judecat de catre autoritatile unei alte parti contractante.
    9. Ori de cate ori un membru al fortei sau al componentei civile sau un membru al familiei este pus sub urmarire penala sub jurisdictia statului primitor, el va avea dreptul:
    a) la o judecata prompta si rapida;
    b) de a fi informat, inaintea procesului, de acuzatia sau de acuzatiile concrete care i se aduc;
    c) de a fi confruntat cu martorii care il acuza;
    d) ca martorii care pot depune in favoarea sa sa fie constransi sa se prezinte in instanta, daca acestia se afla sub jurisdictia statului primitor;
    e) sa aiba un aparator desemnat de el sau un aparator care sa-i acorde asistenta gratuita, in conditiile legale existente la acea data in statul primitor;
    f) daca el considera necesar, sa beneficieze de serviciile unui interpret competent; si
    g) sa comunice cu reprezentantul guvernului statului trimitator si, cand regulile de procedura permit aceasta, sa poata fi prezent la proces.
    10. a) Unitatile sau formatiunile militare ale fortei, reglementar constituite, trebuie sa asigure paza si ordinea in toate taberele, asezarile sau alte instalatii pe care le ocupa in conformitate cu acordurile incheiate cu statul primitor. Politia militara a fortei poate lua toate masurile pe care le considera necesare pentru mentinerea ordinii si a securitatii in astfel de locuri;
    b) in afara acestor locuri, o astfel de politie militara trebuie folosita doar pe baza intelegerilor cu autoritatile statului primitor si in colaborare cu acele autoritati, si in masura in care o asemenea interventie este necesara pentru a mentine disciplina si ordinea in randul membrilor fortei.
    11. Fiecare parte contractanta va initia masurile legislative pe care le considera necesare pentru a asigura securitatea si protectia adecvata pe teritoriul sau a instalatiilor, echipamentului, proprietatii, a documentelor si informatiilor oficiale ale celorlalte parti contractante, precum si pedepsirea persoanelor care pot contraveni legilor adoptate in acest scop.
    Art. 8
    1. Fiecare parte contractanta renunta la orice pretentii impotriva oricarei alte parti contractante pentru pagube produse asupra oricarei proprietati care ii apartine si care este folosita de fortele sale terestre, maritime sau aeriene, daca paguba:
    (i) a fost produsa de un membru sau un angajat al fortelor armate ale celeilalte parti contractante in timpul executarii indatoririlor sale decurgand din punerea in aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord;
    (ii) a fost produsa in urma utilizarii oricarui vehicul, nava sau aeronava apartinand celeilalte parti contractante si folosita de fortele sale armate, cu conditia ca vehiculul, nava sau aeronava care a produs paguba sa fi fost utilizata in actiuni de punere in aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord sau ca paguba sa fi fost provocata unei proprietati utilizate in acelasi scop.
    Se va renunta la pretentii decurgand din operatiuni de salvare maritima ale unei parti contractante fata de o alta parte contractanta, cu conditia ca vasul sau incarcatura salvata sa fi fost proprietatea uneia dintre partile contractante si sa fi fost utilizata de fortele sale armate in cadrul punerii in aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord.
    2. a) In cazul unei pagube cauzate sau aduse, asa cum s-a prevazut in paragraful 1, unei alte proprietati detinute de o parte contractanta si situata pe teritoriul sau, problema raspunderii celeilalte parti contractante va fi stabilita, iar marimea pagubei va fi evaluata de catre un arbitru unic stabilit potrivit subparagrafului b) al acestui paragraf, in afara de cazul cand partile contractante interesate nu vor hotari altfel. Arbitrul va decide si in privinta oricaror alte contrapretentii izvorand din acelasi incident;
    b) arbitrul, la care se face referire in subparagraful a) de mai sus, va fi ales, pe baza acordului dintre partile contractante interesate, dintre cetatenii statului primitor care au detinut sau detin o inalta functie judiciara. Daca partile contractante interesate nu reusesc, in termen de doua luni, sa cada de acord asupra arbitrului, oricare dintre ele poate cere presedintelui supleantilor in Consiliul Atlanticului de Nord sa desemneze o persoana care sa aiba calificarile mentionate mai sus;
    c) orice decizie luata de arbitru va fi obligatorie si definitiva pentru partile contractante;
    d) suma oricarei despagubiri acordate de catre arbitru va fi impartita potrivit prevederilor paragrafului 5 subparagraful e) pct. (i), (ii) si (iii) din acest articol;
    e) remunerarea arbitrului va fi stabilita prin intelegere intre partile contractante interesate si va fi suportata impreuna cu cheltuielile neprevazute, necesare indeplinirii obligatiilor sale, in proportii egale de catre aceste parti;
    f) cu toate acestea, fiecare parte contractanta va renunta la pretentiile sale in cazul in care paguba este mai mica de:
    Belgia         -  70.000 franci belgieni
    Canada         -   1.460 dolari canadieni
    Danemarca      -   9.670 coroane
    Franta         - 490.000 franci francezi
    Islanda        -  22.800 coroane
    Italia         - 850.000 lire
    Luxemburg      -  70.000 franci luxemburghezi
    Olanda         -   5.320 florini
    Norvegia       -  10.000 coroane
    Portugalia     -  40.250 scuzi
    Marea Britanie -     500 lire sterline
    S.U.A          -   1.400 dolari S.U.A.

    Orice alta parte contractanta, a carei proprietate a suferit daune in acelasi incident, va renunta si ea la pretentiile sale care nu depasesc aceste sume. In cazul unor fluctuatii mari ale ratelor de schimb dintre aceste valute, partile contractante vor cadea de acord asupra unor modificari adecvate ale acestor sume.
    3. Pentru scopurile paragrafelor 1 si 2 ale acestui articol, expresia ce apartine unei parti contractante, in cazul unei nave, include o nava de transport inchiriata in regim "bare-boat" de aceeasi parte contractanta sau rechizitionata de aceasta in conditiile regimului "bare-boat" sau preluata drept captura de razboi (in afara de cazul in care riscul pierderii sau raspunderea pentru daune este in sarcina unei alte persoane decat o astfel de parte contractanta).
    4. Fiecare parte contractanta renunta la toate pretentiile sale fata de orice alta parte contractanta pentru ranirea sau decesul oricarui membru al fortelor sale armate, pe timpul cand un astfel de membru a actionat in executarea indatoririlor sale oficiale.
    5. Pretentiile (altele decat pretentiile izvorate din contracte si cele carora le sunt aplicabile paragrafele 6 si 7 ale acestui articol), decurgand din fapte sau omisiuni ale membrilor unei forte sau ai componentei civile, produse in indeplinirea obligatiilor oficiale sau din orice alta fapta, omisiune sau imprejurare, pentru care este raspunzatoare o forta sau o componenta civila, si care cauzeaza pagube pe teritoriul statului primitor unor terte parti, altele decat vreuna dintre partile contractante, vor fi solutionate de statul primitor in conformitate cu urmatoarele prevederi:
    a) pretentiile vor fi depuse, inregistrate si solutionate sau judecate in conformitate cu legile si cu reglementarile statului primitor, aplicabile pretentiilor decurgand din activitatile propriilor lor forte armate;
    b) statul primitor poate solutiona orice asemenea pretentii, iar plata sumelor convenite sau stabilite prin decizie judecatoreasca se va face de catre statul primitor in propria sa moneda;
    c) o astfel de plata, fie ca este facuta in conformitate cu o intelegere, fie ca este stabilita prin decizia tribunalului competent al statului primitor, ori prin decizia definitiva a unui astfel de tribunal prin care se respinge cererea de plata, va fi obligatorie si definitiva pentru partile contractante;
    d) orice pretentie solutionata de catre statul primitor va fi comunicata statelor trimitatoare interesate, impreuna cu informatii complete si o propunere de impartire a sumelor, in conformitate cu subparagraful e) pct. (i), (ii) si (iii) de mai jos. In lipsa unui raspuns in termen de doua luni, se va considera ca impartirea propusa a fost acceptata;
    e) sumele necesare pentru solutionarea pretentiilor in conformitate cu precedentele subparagrafe si cu paragraful 2 al acestui articol vor fi impartite intre partile contractante, dupa cum urmeaza:
    (i) cand intreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma atribuita sau hotarata de catre instanta judiciara va fi suportata in proportie de 25% in sarcina statului primitor si in proportie de 75% in sarcina statului trimitator;
    (ii) cand sunt raspunzatoare mai multe state pentru paguba, suma atribuita sau hotarata de catre instanta judiciara va fi suportata in mod egal de aceste state; totusi, daca statul primitor nu este unul dintre statele responsabile, partea acestuia va fi jumatate din contributia fiecarui stat trimitator;
    (iii) cand paguba a fost cauzata de catre fortele armate ale partilor contractante si nu este posibil sa fie imputata in mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forte armate, suma atribuita sau hotarata de instanta judiciara va fi impartita in mod egal intre partile contractante in cauza; totusi, daca statul primitor nu este unul dintre statele ale caror forte armate au cauzat paguba, partea acestuia va fi jumatate din contributia fiecarui stat trimitator;
    (iv) semestrial, statul primitor va transmite statelor trimitatoare interesate o situatie a sumelor pe care le-a achitat in cursul semestrului precedent pentru fiecare caz in care a fost acceptata impartirea procentuala propusa; situatia va fi insotita de o cerere de rambursare. Rambursarea se va face in cel mai scurt termen, in moneda statului primitor;
    f) in cazurile in care, ca urmare a aplicarii dispozitiilor subparagrafelor b) si e) de mai sus, o parte contractanta ar intampina greutati deosebite, aceasta poate cere Consiliului Atlanticului de Nord sa procedeze la o solutionare a pretentiilor pe o baza diferita;
    g) un membru al fortei sau al componentei civile nu va face obiectul nici unor masuri de executare silita a vreunei hotarari judecatoresti pronuntate impotriva lui in statul primitor intr-o problema decurgand din indeplinirea indatoririlor sale oficiale;
    h) cu exceptia cazului in care subparagraful e) al prezentului paragraf se aplica pretentiilor la care se refera paragraful 2 al prezentului articol, dispozitiile prezentului paragraf nu se aplica nici unei pretentii decurgand sau in legatura cu navigatia, cu exploatarea unei nave sau cu incarcarea, transportul sau descarcarea marfurilor de pe nave, cu exceptia pretentiilor decurgand din decesul sau ranirea unei persoane in privinta careia paragraful 4 al acestui articol nu este aplicabil.
    6. Pretentiile impotriva unor membri ai unei forte sau ai unei componente civile, decurgand din fapte si omisiuni care antreneaza raspunderea autorului in statul primitor si care nu au fost comise in timpul exercitarii indatoririlor oficiale, vor fi solutionate in modul urmator:
    a) autoritatile statului primitor vor examina cererea de despagubire si vor stabili intr-un mod just si echitabil despagubirea datorata solicitantului, tinand seama de toate circumstantele cauzei, inclusiv de comportamentul persoanei lezate, si vor intocmi un raport in legatura cu cauza respectiva;
    b) raportul va fi transmis autoritatilor statului trimitator, care vor decide apoi, fara intarziere, daca vor proceda la o despagubire cu titlu de favoare si, in acest caz, vor stabili cuantumul;
    c) daca o oferta de despagubire cu titlu de favoare este facuta si acceptata de catre reclamant ca fiind o despagubire integrala, autoritatile statului trimitator vor face ele insele aceasta plata si vor informa autoritatile statului primitor despre decizia lor si despre suma platita;
    d) nimic din prezentul paragraf nu va fi interpretat ca afectand competenta instantelor judiciare ale statului primitor de a solutiona o actiune intentata impotriva unui membru al unei forte sau al unei componente civile daca si cat timp nu s-a efectuat o plata prin care pretentia sa fi fost complet satisfacuta.
    7. Pretentiile decurgand din folosirea neautorizata a oricarui vehicul al fortelor armate ale unui stat trimitator vor fi solutionate in conformitate cu dispozitiile paragrafului 6 al prezentului articol, in afara de cazul in care forta sau componenta civila insasi poarta raspunderea legala.
    8. Daca exista un diferend asupra chestiunii de a se sti daca fapta ce antreneaza raspunderea sau daca omisiunea imputabila unui membru al fortei sau al componentei civile s-a produs in exercitarea indatoririlor oficiale sau daca utilizarea unui vehicul apartinand fortelor armate ale unui stat trimitator nu a fost autorizata, diferendul va fi supus unui arbitru desemnat in conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol, decizia acestuia fiind definitiva si obligatorie.
    9. In afara de situatia prevazuta la paragraful 5 subparagraful g) al prezentului articol, statul trimitator nu va invoca imunitatea fata de jurisdictia tribunalelor statului primitor pentru membrii unei forte sau ai unei componente civile in ceea ce priveste jurisdictia civila a tribunalelor statului primitor.
    10. Autoritatile statului trimitator si ale statului primitor vor coopera in obtinerea probelor necesare unei judecati si solutionari echitabile a pretentiilor care intereseaza partile contractante.
    Art. 9
    1. Membrii unei forte sau ai unei componente civile si membrii lor de familie pot cumpara marfuri pe plan local, care sunt necesare pentru consumul propriu, si pot apela la serviciile de care au nevoie, in aceleasi conditii ca si cetatenii statului primitor.
    2. Bunurile de pe piata locala necesare subzistentei unei forte sau unei componente civile vor fi, in mod normal, cumparate prin intermediul serviciilor competente care achizitioneaza astfel de bunuri pentru fortele armate ale statului primitor. Pentru a se evita ca aceste achizitii sa aiba efecte negative asupra economiei statului primitor, autoritatile competente ale acestui stat vor stabili, in caz necesar, marfurile a caror cumparare trebuie restransa sau interzisa.
    3. Sub rezerva aplicarii acordurilor deja in vigoare sau care ar putea fi incheiate intre reprezentantii autorizati ai statului trimitator si ai statului primitor, autoritatile statului primitor poarta singure raspunderea pentru luarea masurilor necesare in vederea punerii la dispozitia unei forte sau a unei componente civile a imobilelor, a terenurilor si a serviciilor aferente de care acestea au nevoie. Aceste acorduri si aranjamente vor fi, in masura posibilului, conforme cu reglementarile aplicabile incartiruirii personalului similar al statului primitor. In absenta unui contract care sa dispuna altfel, drepturile si obligatiile decurgand din ocuparea sau din folosirea unui imobil, a terenului, precum si a serviciilor aferente vor fi determinate in conformitate cu legile statului primitor.
    4. Necesitatile de mana de lucru civila locala pentru o forta sau pentru o componenta civila vor fi satisfacute in acelasi mod cu modul de satisfacere a necesitatilor similare ale statului primitor, cu sprijinul autoritatilor acestui stat si prin intermediul oficiilor fortei de munca.
    Conditiile de angajare si de munca, si anume salariile si drepturile conexe in conditiile de protectie a muncii, vor fi stabilite in conformitate cu legislatia in vigoare in statul primitor. Acesti angajati civili in serviciul unei forte sau ai unei componente civile nu vor fi considerati in nici un caz ca membri ai acestei forte sau ai acestei componente civile.
    5. Daca serviciile medicale si dentare detasate pe langa o forta sau o componenta civila sunt inadecvate, membrii fortei sau ai componentei civile, precum si membrii lor de familie, pot obtine ingrijiri medicale si dentare, inclusiv spitalizarea, in aceleasi conditii ca si personalul similar al statului primitor.
    6. Statul primitor va examina cu cea mai mare bunavointa cererile de a se acorda facilitati de calatorie si reduceri de tarife membrilor unei forte sau ai unei componente civile. Aceste facilitati si reduceri vor face obiectul unor aranjamente speciale intre guvernele interesate.
    7. Sub rezerva oricarui acord financiar general sau special intre partile contractante, platile in moneda locala pentru marfuri, cazare si serviciile prevazute la paragrafele 2, 3, 4 si, in caz necesar, cele prevazute la paragrafele 5 si 6 ale prezentului articol, vor fi efectuate fara intarziere de catre autoritatile fortei.
    8. Nici o forta, componenta civila si nici membrii lor sau membrii de familie ai acestora nu pot invoca prezentul articol pentru a pretinde exonerari de impozite si de taxe aplicabile achizitionarilor de bunuri sau prestarilor de servicii, potrivit reglementarilor fiscale ale statului primitor.
    Art. 10
    1. In cazul in care stabilirea oricarui fel de impozite in statul primitor depinde de resedinta sau de domiciliul contribuabilului, perioada de timp in cursul careia un membru al fortei sau al unei componente civile se afla pe teritoriul acelui stat, datorita faptului ca acesta este membru al unei asemenea forte sau componente civile, nu va fi considerata, pentru stabilirea impozitului mentionat, ca perioada de resedinta sau ca antrenand o schimbare a resedintei sau a domiciliului. Membrii unei forte sau ai unei componente civile vor fi exonerati in statul primitor de orice impozite asupra salariilor si indemnizatiilor care le sunt platite in aceasta calitate de catre statul trimitator, precum si asupra oricaror bunuri mobile corporale ce le apartin si a caror prezenta in statul primitor se datoreaza exclusiv stationarii lor temporare in acest stat.
    2. Nici o prevedere a prezentului articol nu poate fi invocata pentru a exonera un membru al unei forte sau componente civile de impozitare in privinta oricaror activitati generatoare de profit, altele decat cele exercitate ca membru al fortei sau al componentei civile in care acesta s-ar putea angaja in statul primitor si, cu exceptia salariului, a indemnizatiilor, precum si a bunurilor mobile corporale la care se refera paragraful 1, nici o prevedere a prezentului articol nu poate fi invocata pentru a se opune platii impozitului pe care membrul fortei sau al componentei civile, chiar daca este considerat ca avand resedinta sa sau domiciliul sau in afara teritoriului statului primitor, il datoreaza in conformitate cu legile acestui stat.
    3. Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile taxelor, astfel cum acestea sunt definite la paragraful 12 al art. XI.
    4. In scopurile prezentului articol, expresia membru al unei forte nu include nici o persoana avand cetatenia statului primitor.
    Art. 11
    1. Sub rezerva derogarilor exprese prevazute prin prezentul acord, membrii unei forte sau ai unei componente civile, precum si membrii lor de familie sunt supusi legilor si reglementarilor aplicate de catre administratia vamilor statului primitor. Autoritatile vamale ale statului primitor au, indeosebi, dreptul de a proceda, in cadrul conditiilor generale prevazute de legile si regulamentele in vigoare in statul primitor, la controlul corporal al membrilor unei forte sau ai unei componente civile si al membrilor lor de familie, la controlul bagajelor si vehiculelor lor si de a confisca bunuri in conformitate cu aceste legi si regulamente.
    2. a) Importul temporar si reexportarea autovehiculelor din dotarea unei forte sau a unei componente civile vor fi autorizate cu scutire de taxe vamale pe baza prezentarii unui formular in triplu exemplar, potrivit modelului din anexa la prezentul acord;
    b) importul temporar al vehiculelor din dotarea fortei sau a componentei civile, care nu circula prin mijloace proprii, se va face in conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol, iar reexportarea acestora, potrivit paragrafului 8 al prezentului articol;
    c) vehiculele din dotarea unei forte sau a unei componente civile beneficiaza, de asemenea, de scutire de orice taxe care ar fi datorate pentru folosirea soselelor de catre vehicule.
    3. Documentele oficiale continute in plicuri sigilate nu sunt supuse controlului vamal. Curierii, indiferent de statutul lor, care transporta asemenea documente trebuie sa posede un ordin individual de deplasare, eliberat in conditiile prevazute la art. III paragraful 2.
    Acest ordin de deplasare va mentiona numarul plicurilor transportate si va trebui sa certifice ca acestea contin numai documente oficiale.
    4. O forta poate importa, cu scutire de taxe vamale, echipamentul sau si cantitati rezonabile de provizii, materiale sau alte bunuri destinate uzului exclusiv al acestei forte si, in cazul in care acest lucru este permis de catre statul primitor, pentru uzul componentei civile si al membrilor de familie ai acestora. Acest import, cu scutire de taxe vamale, este conditionat de depunerea la biroul vamal al locului de intrare, impreuna cu documentele vamale care au fost convenite, a unui certificat al carui continut va fi pus de acord intre statul primitor si statul trimitator, semnat de o persoana autorizata in acest scop de catre statul trimitator.
    Desemnarea persoanei autorizate sa semneze certificatele, precum specimenele de semnatura si de stampile care vor fi utilizate vor fi adresate administratiei vamale a statului primitor.
    5. Un membru al unei forte sau al unei componente civile, cu ocazia primei sale sosiri in scopul preluarii misiunii in statul primitor sau cu ocazia primei sosiri a oricarui membru de familie al sau, poate importa efectele sale si mobilierul personal cu scutire de taxe vamale pentru durata misiunii.
    6. Membrii unei forte sau ai unei componente civile pot importa temporar, cu scutire de taxe vamale, autovehicule pentru folosinta personala sau a membrilor de familie ai acestora. Acest articol nu contine obligatia de a se acorda scutiri de taxe datorate pentru folosirea soselelor de catre vehiculele particulare.
    7. Importurile facute de catre autoritatile unei forte pentru alte scopuri decat pentru folosinta exclusiva a acestei forte sau a unei componente civile, precum si importurile, altele decat cele vizate la paragrafele 5 si 6 ale prezentului articol, efectuate de catre membrii unei forte sau ai unei componente civile, nu sunt indreptatite la nici un fel de scutire de taxe sau la alte facilitati.
    8. Bunurile importate, cu scutire de taxe vamale, in aplicarea dispozitiilor paragrafelor 2 b), 4, 5 sau 6 de mai sus:
    a) pot fi reexportate in mod liber cu conditia ca, in ceea ce priveste bunurile importate potrivit paragrafului 4, sa fie remis biroului vamal un certificat eliberat in conformitate cu acel paragraf. Serviciul vamal isi mentine totusi dreptul de a verifica daca aceste bunuri reexportate sunt cele descrise in certificat si daca acestea au fost intr-adevar importate in conditiile prevazute, dupa caz, la paragrafele 2 b), 4, 5 sau 6;
    b) nu pot fi, in mod normal, instrainate in statul primitor, fie prin vanzare, fie prin donatie. Totusi, in cazuri autorizate, o asemenea instrainare poate fi autorizata in conditiile stabilite de catre autoritatile competente ale statului primitor (de exemplu, plata taxelor vamale si a impozitelor, indeplinirea cerintelor inerente controlului comertului exterior si al schimbului valutar).
    9. Bunurile cumparate in statul primitor vor fi exportate numai in conformitate cu reglementarile in vigoare in statul primitor.
    10. Autoritatile vamale vor acorda facilitati speciale pentru trecerea frontierei de catre unitati sau formatiuni constituite in mod regulamentar cu conditia ca autoritatile vamale respective sa fi fost incunostintate, in prealabil, in mod corespunzator.
    11. Statul primitor va adopta dispozitii speciale, astfel incat carburantii si lubrifiantii destinati uzului autovehiculelor, aeronavelor si navelor unei forte sau ale unei componente civile sa poata fi livrati cu scutire de impozite si de taxe.
    12. Pentru aplicarea paragrafelor 1 - 10 ale prezentului articol cuvantul taxe inseamna taxele vamale si orice taxe si impozite platibile, dupa caz, la import sau la export, cu exceptia sumelor care nu constituie decat plata pentru serviciile prestate. Cuvantul import inseamna ridicarea bunurilor aflate intr-un antrepozit al vamilor sau in custodie vamala neintrerupta, cu conditia ca asemenea bunuri sa nu fi fost cultivate, fabricate sau manufacturate in statul primitor.
    13. Dispozitiile prezentului articol se aplica bunurilor respective, numai cand ele sunt importate in statul primitor sau exportate din acest stat si cand acestea se afla in tranzit pe teritoriul unei parti contractante. In acest caz, expresia stat primitor inseamna, in prezentul articol, orice parte contractanta pe al carei teritoriu sunt tranzitate bunurile.
    Art. 12
    1. Autoritatile vamale sau fiscale ale statului primitor pot conditiona acordarea oricaror scutiri sau facilitati vamale si fiscale, prevazute in acest acord, de respectarea unor cerinte pe care le considera necesare in prevenirea abuzurilor.
    2. Aceleasi autoritati pot refuza orice scutire prevazuta in acest acord in privinta importului in statul primitor de bunuri cultivate, fabricate sau manufacturate in acest stat, care au fost exportate din statul respectiv fara plata taxelor vamale sau cu restituirea celor care ar fi datorate pentru un asemenea export. Bunurile ridicate dintr-un antrepozit vamal vor fi considerate ca au fost importate, daca depozitarea lor in acest antrepozit a fost considerata ca un export.
    Art. 13
    1. In scopul prevenirii infractiunilor la legile si regulamentele vamale si fiscale, autoritatile statului primitor si ale statului trimitator isi vor acorda reciproc asistenta in efectuarea anchetelor si in strangerea probelor.
    2. Autoritatile unei forte vor acorda tot sprijinul posibil pentru a asigura ca bunurile susceptibile de a fi confiscate de catre autoritatile vamale sau fiscale ale statului primitor sau in numele acestor autoritati sa fie remise autoritatilor respective.
    3. Autoritatile unei forte vor acorda tot sprijinul posibil pentru a asigura plata taxelor vamale, a impozitelor si a penalitatilor datorate de catre membrii fortei sau ai componentei civile sau de catre membrii lor de familie.
    4. Vehiculele oficiale si obiectele apartinand unei forte sau componentei sale civile dar nu unui membru al unei asemenea forte sau componente civile, retinute de catre autoritatile statului primitor in legatura cu o incalcare a legilor sau a reglementarilor vamale sau fiscale, vor fi remise autoritatilor corespunzatoare ale fortei respective.
    Art. 14
    1. O forta, o componenta civila si membrii acestora, precum si membrii lor de familie vor trebui sa respecte regulamentele privind schimbul valutar ale statului trimitator, precum si regulamentele, in acest domeniu, ale statului primitor.
    2 . Autoritatile de schimb valutar ale statului trimitator si ale statului primitor pot emite reglementari speciale aplicabile unei forte sau unei componente civile sau membrilor acestora, precum si membrilor lor de familie.
    Art. 15
    1. Sub rezerva paragrafului 2 al prezentului articol, acest acord va ramane in vigoare in cazul unor ostilitati care impun aplicarea Tratatului Atlanticului de Nord, intelegandu-se ca prevederile referitoare la solutionarea pretentiilor in baza paragrafelor 2 si 5 ale art. VIII nu se vor aplica la pagubele de razboi si ca prevederile acordului, indeosebi cele ale art. III si IV vor fi imediat revizuite de catre partile contractante interesate, care pot conveni asupra unor asemenea modificari pe care ele le-ar putea considera necesare in ceea ce priveste aplicarea acordului dintre ele.
    2. In cazul unor astfel de ostilitati, fiecare parte contractanta va avea dreptul, printr-o notificare adresata cu 60 de zile inainte celorlalte parti contractante, sa suspende aplicarea oricaror prevederi ale acestui acord, in masura in care o priveste. Daca se exercita acest drept, partile contractante se vor consulta imediat in vederea convenirii unor prevederi corespunzatoare care sa inlocuiasca prevederile suspendate.
    Art. 16
    Toate diferendele dintre partile contractante, referitoare la interpretarea sau la aplicarea acestui acord, vor fi solutionate prin negocieri intre ele fara a se recurge la o jurisdictie exterioara.
    Cu exceptia cazurilor unor prevederi contrare, exprese in acest acord, diferendele care nu pot fi solutionate prin negocieri directe vor fi supuse spre solutionare Consiliului Atlanticului de Nord.
    Art. 17
    Orice parte contractanta poate solicita oricand revizuirea oricarui articol al prezentului acord. Cererea va fi adresata Consiliului Atlanticului de Nord.
    Art. 18
    1. Prezentul acord va fi ratificat, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse cat mai curand posibil la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecarui stat semnatar data depunerii acestora.
    2. Prezentul acord va intra in vigoare la 30 de zile dupa depunerea, de catre statele semnatare, a instrumentelor lor de ratificare. Acordul va intra in vigoare pentru fiecare alt stat semnatar la 30 de zile dupa depunerea instrumentului sau de ratificare.
    3. Dupa intrarea sa in vigoare, prezentul acord va fi deschis aderarii oricarui stat care va adera la Tratatul Atlanticului de Nord pe baza aprobarii Consiliului Atlanticului de Nord si cu indeplinirea conditiilor pe care acestea ar putea sa le stabileasca. Aderarea va deveni efectiva prin depunerea unui instrument de aderare la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va informa fiecare stat semnatar si statul care a aderat asupra datei de depunere a acestuia. Pentru orice stat, in numele caruia este depus un instrument de aderare, prezentul acord va intra in vigoare la 30 de zile dupa data depunerii unui astfel de instrument.
    Art. 19
    1. Prezentul acord poate fi denuntat de catre oricare dintre partile contractante dupa expirarea unei perioade de 4 ani de la data intrarii in vigoare a acestuia.
    2. Denuntarea acordului de catre oricare parte contractanta va deveni efectiva printr-o notificare scrisa, adresata de catre acea parte contractanta Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va informa toate celelalte parti contractante despre fiecare asemenea notificare si despre data primirii acesteia.
    3. Denuntarea va deveni efectiva la un an dupa primirea notificarii de catre Guvernul Statelor Unite ale Americii. Dupa expirarea acestei perioade de un an, acordul isi va inceta valabilitatea in privinta partii contractante care l-a denuntat, dar va continua sa fie in vigoare pentru celelalte parti contractante.
    Art. 20
    1. Sub rezerva paragrafelor 2 si 3 ale acestui articol, prezentul acord se va aplica numai teritoriului metropolitan al fiecarei parti contractante.
    2. Orice stat poate, totusi, in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare sau oricand dupa aceasta data sa declare ca prezentul acord se extinde la oricare dintre teritoriile pentru a caror relatii internationale este raspunzator in zona Atlanticului de Nord (sub rezerva incheierii unui acord special intre acest stat si fiecare stat trimitator interesat, daca statul care face aceasta declaratie considera necesar un asemenea acord). Prezentul acord se va extinde apoi asupra teritoriului sau teritoriilor mentionate in declaratie dupa 30 de zile de la primirea notificarii de catre Guvernul Statelor Unite ale Americii sau la 30 de zile dupa incheierea acordurilor speciale, daca sunt solicitate, sau cand acordul a intrat in vigoare conform art. XVIII la oricare dintre aceste doua termene care vor surveni ulterior.
    3. Un stat care a facut o declaratie in conformitate cu paragraful 2 al acestui articol pentru a se extinde prezentul acord oricarui teritoriu, pentru ale caror relatii internationale este responsabil, poate denunta acordul, separat, in ceea ce priveste acel teritoriu, in conformitate cu prevederile art. XIX.
    Drept pentru care, plenipotentiarii mai jos desemnati au semnat prezentul acord.
    Incheiat la Londra la 19 iunie 1951, in limbile engleza si franceza, ambele texte fiind in mod egal autentice, intr-un singur exemplar original, care va fi depozitat in arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii.
    Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acord tuturor statelor semnatare si care au aderat la acesta.

                        PROTOCOL ADITIONAL
la acordul dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor*)
---------------
    *) Traducere.

    Statele parti la prezentul Protocol aditional la Acordul dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor, denumit in continuare acordul,
    considerand ca pedeapsa cu moartea nu este prevazuta in legislatia interna a unor parti la acord,
    au convenit dupa cum urmeaza:

    Art. 1
    In masura in care tine de jurisdictia sa, in conformitate cu prevederile acordului, nici un stat parte la prezentul protocol aditional nu va aplica pedeapsa cu moartea in privinta nici unui membru al unei forte sau al componentei sale civile, sau a unui membru de familie al acestuia, din orice stat parte la prezentul protocol aditional.
    Art. 2
    1. Acest protocol va fi deschis pentru semnare de catre orice semnatar al acordului.
    2. Prezentul protocol va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica tuturor statelor semnatare despre depunerea fiecarui instrument.
    3. Prezentul protocol va intra in vigoare la 30 de zile dupa data depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare de catre trei state semnatare, dintre care cel putin unul este parte la NATO-SOFA si unul este un stat care a acceptat invitatia la Parteneriatul pentru Pace si a semnat documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace.
    4. Prezentul protocol va intra in vigoare, in privinta fiecarui stat semnatar, la data depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare la Guvernul Statelor Unite ale Americii.
    Incheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, in limbile engleza si franceza, ambele texte fiind in mod egal autentice, intr un singur exemplar original, care va fi depozitat in arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acord tuturor statelor semnatare.