ORDONANTA
URGENTA Nr. 80 din 24 iunie 2009
pentru modificarea si
completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiintarea si
functionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 449 din 30 iunie 2009
Având în vedere obligaţiile ce revin României ca urmare
a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană
şi necesitatea de a transpune în legislaţia internă până la data de 30 iunie
2009 prevederile Directivei 2009/14/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 11 martie 2009 de modificare a Directivei 94/19/CE privind
sistemele de garantare a depozitelor, în ceea ce priveşte plafonul de garantare
şi termenul de plată a compensaţiilor, se impune modificarea cadrului legal în
domeniul garantării depozitelor.
In temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. I. - Ordonanţa
Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de
garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 2. - (1) Fondul, în calitate de schemă de
garantare a depozitelor oficial recunoscută pe teritoriul României, are ca scop
garantarea depozitelor şi efectuarea plăţii compensaţiilor către deponenţii
garantaţi, potrivit condiţiilor şi limitelor stabilite în prezenta ordonanţă.
(2) Fondul poate desfăşura şi activitate de
administrator special, administrator interimar ori lichidator al instituţiilor
de credit.
(3) In înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi
expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) depozit - orice sold creditor, inclusiv
dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii
tranzitorii derivând din operaţiuni bancare curente şi pe care instituţia de
credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale
aplicabile, precum şi orice obligaţie a instituţiei de credit evidenţiată
printr-un titlu de creanţă emis de aceasta, cu excepţia obligaţiunilor
prevăzute la alin. (6) al art. 159 din Regulamentul nr. 15/2004 privind
autorizarea şi funcţionarea societăţilor de administrare a investiţiilor, a
organismelor de plasament colectiv şi a depozitarilor, aprobat prin Ordinul
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 67/2004, cu modificările
ulterioare;
b) depozit garantat - orice depozit aflat în
evidenţa instituţiei de credit, care nu se încadrează în categoriile prevăzute
în anexă şi aferent căruia Fondul asigură plata compensaţiei;
c) depozit indisponibil - depozit datorat şi
exigibil care nu a fost plătit potrivit condiţiilor legale şi contractuale
aplicabile de către o instituţie de credit aflată în oricare din următoarele
situaţii:
(i) Banca Naţională a României a constatat că instituţia
de credit în cauză nu este capabilă, din motive legate direct de situaţia sa
financiară, să plătească depozitul şi nu are perspective imediate de a putea să
o facă;
(ii) a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de
deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit, înainte ca Banca
Naţională a României să constate situaţia prevăzută la pct. (i);
d) compensaţie - suma pe care Fondul o plăteşte
fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, în limita
plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă;
e) deponent garantat - titularul depozitului
garantat sau, după caz, persoana îndreptăţită la sume din respectivul depozit;
f) plafon de garantare - nivelul maxim al
garantării per deponent garantat şi per instituţie de credit, stabilit conform
legii;
g) contribuţie - suma nerambursabilă datorată
Fondului de către instituţiile de credit participante la Fond, conform
prevederilor prezentei ordonanţe;
h) cont comun - contul deschis în numele a două
sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe
persoane şi asupra căruia se pot dispune operaţiuni sub semnătura a cel puţin
uneia dintre aceste persoane;
i) instituţie de credit - entitate a cărei
activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de
la public şi în acordarea de credite în cont propriu; pentru scopul prezentei
ordonanţe, în cazul unei reţele cooperatiste de credit este considerată
instituţie de credit casa centrală;
j) instituţiile de credit autorizate de Banca
Naţională a României - instituţiile de credit persoane juridice române şi
sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(4) In aplicarea prevederilor alin. (3) lit. a), pentru
calculul soldului creditor se aplică regulile privind compensarea conform
condiţiilor legale şi contractuale aplicabile depozitului.
(5) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul
prezentei ordonanţe şi care nu au fost definite la alin. (3) au semnificaţia
prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile
de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."
2. După articolul 2 se introduce un nou articol,
articolul 21, cu următorul cuprins:
„Art. 21. - (1) Toate instituţiile de credit
autorizate de Banca Naţională a României sunt obligate să participe la Fond în
condiţiile prezentei ordonanţe, inclusiv pentru depozitele atrase de
sucursalele acestora din străinătate. In cazul organizaţiilor cooperatiste de
credit, casa centrală participă la Fond inclusiv pentru depozitele atrase de
cooperativele de credit afiliate la aceasta.
(2) Depozitele plasate la instituţiile de credit cu
sediul în alte state membre, care operează în România, sunt garantate în
condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă din statul membru de origine.
Sucursala din România a unei instituţii de credit având sediul într-un alt stat
membru poate avea calitatea de participant la Fond, la cerere, în cazul în care
schema de garantare, oficial recunoscută în statul membru de origine, la care
participă instituţia de credit în cauză prevede un plafon de garantare inferior
celui stabilit potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi/sau o arie de
garantare a depozitelor mai restrânsă decât cea stabilită prin prezenta
ordonanţă; participarea se efectuează numai pentru diferenţa de plafon de
garantare şi/sau pentru categoriile de depozite care nu sunt garantate de
schema de garantare din statul membru de origine.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
instituţiile de credit persoane juridice române nu participă la Fond pentru
depozitele atrase de sucursalele lor deschise în state terţe care impun
obligaţia participării la o altă schemă de garantare a depozitelor, recunoscută
oficial de respectivul stat terţ.
(4) Instituţiile de credit persoane juridice române pot
participa pentru depozitele atrase de sucursalele lor deschise în alte state
membre la o schemă de garantare a depozitelor recunoscută oficial în statul
membru gazdă, dacă aceasta asigură un plafon de garantare superior celui
stabilit potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi/sau o arie de garantare a
depozitelor mai extinsă decât cea stabilită prin prezenta ordonanţă, pentru
diferenţa de plafon de garantare şi/sau pentru categoriile de depozite care nu
sunt garantate de Fond potrivit prezentei ordonanţe.
(5) Fondul trebuie să depună diligentele necesare
pentru a încheia acorduri de cooperare cu schemele de garantare la care
participă instituţiile de credit care funcţionează în România printr-o
sucursală participantă la Fond, în care vor fi stabilite cel puţin procedurile
aplicabile pentru plata compensaţiilor deponenţilor respectivelor sucursale,
pentru respectarea termenelor şi condiţiilor stabilite de prezenta ordonanţă.
(6) Fondul poate încheia acorduri de cooperare şi cu
alte scheme de garantare decât cele prevăzute la alin. (5)."
3. Titlul capitolului II se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„CAPITOLUL II
Depozitele indisponibile"
4. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 3. - (1) Instituţia de credit căreia i s-a
solicitat rambursarea unui depozit datorat şi exigibil şi nu a fost în măsură
să îşi îndeplinească obligaţia de plată conform condiţiilor contractuale şi legale
aplicabile trebuie să notifice Băncii Naţionale a României acest fapt în
maximum două zile lucrătoare de la data primirii solicitării.
(2) Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la
motivele neefectuării plăţii şi cu privire la perspectivele imediate de
îndeplinire a acestei obligaţii."
5. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 4. - (1) Banca Naţională a României analizează
dacă instituţia de credit se regăseşte în situaţia prevăzută la art. 2 alin.
(3) lit. c) pct. (i) cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 5 zile
lucrătoare de la data la care s-a încredinţat pentru întâia dată că instituţia
de credit nu a plătit depozite datorate şi exigibile şi, în cazul în care se
confirmă încadrarea instituţiei de credit în situaţia menţionată, informează în
aceeaşi zi instituţia de credit în cauză şi Fondul referitor la constatarea
faptului că depozitele au devenit indisponibile.
(2) In scopul aplicării alin. (1) se consideră că Banca
Naţională a României s-a încredinţat pentru întâia dată că instituţia de credit
nu a plătit depozite datorate şi exigibile, în următoarele situaţii:
a) Banca Naţională a României a fost notificată de
instituţia de credit conform prevederilor art. 3;
b) Banca Naţională a României, în cursul propriilor investigaţii,
deşi nu a fost notificată conform prevederilor art. 3, constată că instituţia
de credit se regăseşte în situaţia descrisă la art. 3;
c) autoritatea competentă din statul membru de origine
a unei instituţii de credit care funcţionează în România printr-o sucursală
participantă la Fond în condiţiile art. 21 alin (2) a notificat
Banca Naţională a României cu privire la faptul că depozitele instituţiei de
credit din statul membru de origine au devenit indisponibile.
(3) In situaţia prevăzută la art. 2 alin. (3) lit. c)
pct. (i) Banca Naţională a României instituie măsura de administrare specială a
instituţiei de credit autorizate în cauză, prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007,
cu modificările şi completările ulterioare, fiind aplicate în mod
corespunzător."
6. Titlul capitolului III se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„CAPITOLUL III
Compensaţiile"
7. Articolul 5 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 5. - (1) Fondul garantează, în limitele şi
condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă, depozitele, în orice monedă, la o
instituţie de credit participantă, cu excepţia depozitelor care se încadrează
în categoriile de depozite prevăzute în lista din anexa la prezenta ordonanţă.
(2) In aplicarea alin. (1), în cazul în care depozitele
constituite la o instituţie de credit participantă devin indisponibile, Fondul
asigură plata compensaţiilor, în limita plafonului de garantare.
(3) Plafonul de garantare este stabilit la echivalentul
în lei al sumei de 50.000 euro.
(4) Echivalentul în lei al plafonului de garantare şi,
respectiv, al sumelor în valută care se iau în considerare la determinarea
compensaţiilor se calculează prin utilizarea cursurilor de schimb valutar
pentru valutele respective, comunicate de Banca Naţională a României în data la
care depozitele au devenit indisponibile."
8. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 6. - (1) Nivelul compensaţiei se determină prin
deducerea din suma tuturor depozitelor garantate deţinute de deponentul
garantat la respectiva instituţie de credit la data la care depozitele au
devenit indisponibile a valorii totale a creanţelor exigibile la aceeaşi dată
ale instituţiei de credit asupra respectivului deponent. Compensaţia de plătit
este limitată la nivelul plafonului de garantare aplicabil potrivit prezentei
ordonanţe.
(2) In cazul unui cont comun, nivelul compensaţiei se
determină, conform dispoziţiilor alin. (1), pentru fiecare deponent garantat ce
deţine o cotă-parte din soldul contului, luându-se în calcul cota la care
acesta este îndreptăţit conform prevederilor contractuale şi/sau legale. In
absenţa unor astfel de prevederi, pentru scopul determinării compensaţiilor,
soldul contului comun va fi divizat în părţi egale între deponenţii în cauză.
(3) In situaţia în care un deponent nu este îndreptăţit
la sume aflate într-un cont, sumele pentru care acesta nu este îndreptăţit se
includ în calculul compensaţiei datorate persoanei îndreptăţite la acestea, cu
condiţia ca persoana îndreptăţită să fie identificată sau identificabilă
anterior datei la care depozitele au devenit indisponibile. Dacă există mai
multe persoane îndreptăţite, pentru determinarea compensaţiei datorate
fiecăreia se aplică prevederile alin. (2), în mod corespunzător.
(4) In cazul unui cont comun, asupra căruia au drepturi
mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unei asociaţii lucrative,
asocieri sau grupări de aceeaşi natură, fără personalitate juridică, pentru
determinarea nivelului compensaţiei, depozitul aflat în contul comun va fi
tratat ca şi când ar aparţine unui singur deponent.
(5) Dacă un deponent garantat se află sub urmărire
penală pentru infracţiunea de spălare a banilor, Fondul poate suspenda plata
compensaţiei pentru acesta, la solicitarea organelor abilitate legal, până la
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive."
9. După articolul 6 se introduce un nou articol,
articolul 61, cu următorul cuprins:
„Art. 61. - (1) Instituţiile de credit
participante la Fond sunt obligate să dispună de sisteme informatice adecvate,
care să asigure existenţa în permanenţă a unei evidenţe complete şi exacte
cuprinzând toate datele referitoare la deponenţii garantaţi, depozitele
garantate ale acestora, creanţele exigibile ale instituţiei de credit faţă de
aceştia, precum şi orice alte informaţii necesare determinării valorii
compensaţiei datorate fiecărui deponent garantat şi întocmirii listei
compensaţiilor de plătit.
(2) In termen de 3 zile lucrătoare de la sfârşitul
fiecărui trimestru, instituţiile de credit participante raportează Fondului
informaţiile prevăzute la alin. (1), pe structura prevăzută în reglementările
emise de acesta.
(3) Sumele aferente depozitelor şi obligaţiilor unui
deponent garantat faţă de instituţia de credit înregistrate în evidenţele
acesteia se iau în considerare la stabilirea valorii compensaţiilor de plată,
fiind prezumate a fi corecte şi exacte, în măsura în care deponentul interesat
nu probează contrariul."
10. La articolul 7 alineatul (1), litera a) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,a) contribuţiile iniţiale, anuale şi speciale ale
instituţiilor de credit;".
11. La articolul 7 alineatul (1), litera c) se
completează cu un nou punct, punctul 3, cu următorul cuprins:
„3. de la Guvern, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin
(5)."
12. La articolul 7, alineatele (5) şi (6) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(5) Pentru asigurarea resurselor financiare ale
Fondului fiecare instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României
este obligată să acorde anual, la cererea Fondului, o linie de credit stand-by
în lei. Convenţiile privind liniile de credit stand-by vor fi încheiate, de
regulă, până la sfârşitul lunii februarie a fiecărui an. Fondul va plăti din
resursele sale financiare, în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei
pentru care este acordată linia de credit stand-by, un comision de maximum 0,5%
pentru sumele neutilizate.
(6) Ordinea utilizării resurselor se stabileşte de
Fond, pornind de la principiul optimizării costurilor."
13. La articolul 8, alineatele (2), (3) şi (6) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Plata contribuţiilor iniţiale, anuale, şi a celor
speciale ale instituţiilor de credit se efectuează prin creditarea conturilor
curente ale Fondului.
(3) Contribuţia iniţială se plăteşte în termen de 30 de
zile calendaristice de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare emise de
Banca Naţională a României, respectiv, în cazul sucursalelor instituţiilor de
credit cu sediul în alte state membre, de la data obţinerii calităţii de
participant la Fond. Cuantumul contribuţiei iniţiale ce trebuie plătită de
către instituţiile de credit se stabileşte după cum urmează:
a) instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională
a României plătesc o contribuţie iniţială echivalentă cu 1% din capitalul
iniţial reglementat aplicabil;
b) sucursalele instituţiilor de credit din state membre
ce devin participante la Fond în condiţiile art. 21 alin. (2)
plătesc o contribuţie iniţială al cărei nivel va fi determinat conform
criteriilor stabilite prin reglementările emise de Fond;
c) casele centrale ale cooperativelor de credit plătesc
o contribuţie iniţială de 1% din capitalul agregat reglementat al reţelei.
(6) Instituţiile de credit rezultate dintr-o fuziune,
precum şi instituţiile de credit care continuă să existe în urma unui proces de
divizare sunt scutite de la plata contribuţiei iniţiale."
14. La articolul 8, după alineatul (4) se introduce
un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:
„(41) In cazul sucursalelor prevăzute la
art. 21 alin. (2), dobândirea calităţii de participant este
condiţionată de plata contribuţiei."
15. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 9. - (1) Fiecare instituţie de credit participantă
plăteşte Fondului o contribuţie anuală a cărei valoare se obţine prin aplicarea
cotei procentuale stabilite de către Fond, cu aprobarea Băncii Naţionale a
României, asupra bazei de calcul reprezentând echivalentul în lei al soldului
depozitelor garantate de Fond, aflate în evidenţa instituţiei de credit
participante, determinat la data de 31 decembrie a anului precedent anului de
plată a contribuţiei.
In cazul sucursalelor ce dobândesc această calitate în
condiţiile art. 21 alin. (2), prevederile se aplică în mod
corespunzător.
In cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, soldul
depozitelor garantate se calculează pe baza situaţiei agregate a soldurilor
reprezentând depozitele garantate aflate în evidenţa casei centrale şi a
cooperativelor de credit afiliate la aceasta.
(2) Cota procentuală anuală se comunică instituţiilor
de credit de către Fond până cel târziu la sfârşitul lunii februarie a anului
de plată şi nu poate depăşi nivelul maxim de 0,5%.
(3) Contribuţia anuală a fiecărei instituţii de credit
se determină pe baza declaraţiilor transmise de către aceasta Fondului prin
intermediul unui formular, ale cărui format şi dată de raportare se stabilesc
de către Fond.
(4) Prima contribuţie anuală datorată Fondului de către
o instituţie de credit nou-participantă se va calcula prin înmulţirea cotei de
1/365 din contribuţia determinată conform prevederilor alin. (1) cu numărul de
zile ce au trecut de la data obţinerii autorizaţiei de funcţionare de la Banca
Naţională a României, respectiv de la data acceptării ca participant în cazul
sucursalelor din state membre, până la sfârşitul anului. In cazul în care o
instituţie de credit ajunge în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 alin.
(3) lit. c), baza de calcul a contribuţiei pentru acel an se stabileşte
potrivit evidenţelor instituţiei de credit aferente ultimei zile a trimestrului
precedent celui în care a ajuns în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2
alin. (3) lit. c). Contribuţia anuală care trebuie plătită se calculează prin
înmulţirea cotei de 1/365 din contribuţia determinată prin aplicarea cotei
procentuale stabilite potrivit alin. (2) la baza de calcul stabilită în
condiţiile acestui alineat, cu numărul de zile de la începutul anului până la
data la care ajunge în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 alin. (3) lit.
c). Contribuţiile datorate şi neachitate Fondului de către instituţiile de
credit intrate în faliment se recuperează de către acesta din averea
respectivelor instituţii de credit.
(5) Fiecare instituţie de credit participantă este
obligată să plătească, până cel târziu la data de 30 aprilie a anului de plată,
contribuţia anuală corespunzătoare cotei comunicate de Fond. In condiţiile în
care plata contribuţiei anuale nu se efectuează în termenul stabilit,
prevederile art. 8 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) Contribuţiile anuale efectuate de instituţiile de
credit sunt recunoscute drept cheltuieli deductibile din punct de vedere
fiscal."
16. La articolul 14, după alineatul (4) se introduce
un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
„(5) In situaţii excepţionale în care resursele
financiare ale Fondului sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii
compensaţiilor, Guvernul pune la dispoziţia Fondului, sub formă de împrumut,
sumele necesare, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la solicitarea lor
de către Fond. Sursa fondurilor este reprezentată de veniturile din privatizare
înregistrate în contul curent al Trezoreriei Statului, iar condiţiile de
acordare/rambursare a împrumutului acordat de Guvern Fondului se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului."
17. Titlul capitolului VI se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„CAPITOLUL VI
Plata compensaţiilor"
18. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 16. - (1) Fondul asigură efectuarea plăţii
compensaţiilor către deponenţii garantaţi, potrivit condiţiilor şi limitelor
stabilite în prezenta ordonanţă.
(2) Prin excepţie de la prevederile art. 5 alin. (2),
nu se datorează compensaţii pentru depozitele rezultate din tranzacţii în
legătură cu care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de
condamnare pentru infracţiunea de spălare a banilor, potrivit legislaţiei în
domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor.
(3) Stabilirea încadrării depozitelor în categoria
celor prevăzute la alin. (2) se realizează de Fond, pe baza informaţiilor
primite de la autorităţile competente, de la instituţia de credit ale cărei
depozite au devenit indisponibile ori de la lichidatorul desemnat de instanţă,
după caz.
(4) Deponenţii garantaţi sunt exceptaţi de la aplicarea
oricăror comisioane, taxe ori impozite pentru compensaţiile primite."
19. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 17. - (1) In termen de 10 zile lucrătoare de la
data la care depozitele devin indisponibile, conform art. 2 alin. (3) lit. c)
pct. (i) sau (ii), Fondul stabileşte data începerii plăţii compensaţiilor,
durata efectuării plăţilor şi modalitatea de plată a compensaţiilor şi asigură
publicarea în cel mai scurt timp a acestor informaţii pe website-ul Fondului şi
în cel puţin două ziare de circulaţie naţională.
(2) Obligaţia de a publica informaţiile prevăzute la
alin. (1) la sediul tuturor unităţilor teritoriale revine instituţiei de credit
ale cărei depozite au devenit indisponibile, precum şi instituţiei de credit ce
a fost mandatată pentru efectuarea plăţii compensaţiilor.
(3) Plata compensaţiilor trebuie să înceapă, conform
datei stabilite de Fond potrivit dispoziţiilor alin. (1), în termen de cel mult
20 de zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), Banca
Naţională a României poate aproba, la solicitarea Fondului în circumstanţe
absolut excepţionale, prelungirea cu maximum 10 zile lucrătoare a termenului
pentru începerea plăţii compensaţiilor.
(5) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să
includă cel puţin următoarele elemente:
a) instituţiile de credit care vor fi mandatate să
efectueze plata compensaţiilor, inclusiv unităţile teritoriale ale acestora;
b) perioada în care plata compensaţiilor poate fi
efectuată prin unităţile instituţiilor de credit mandatate;
c) procedura de obţinere a compensaţiilor neachitate în
perioada prevăzută la lit. b);
d) modalităţile de plată, documentele, condiţiile şi
formalităţile necesare pentru obţinerea compensaţiei;
e) procedura de soluţionare a contestaţiilor
referitoare la datele cuprinse în listele în baza cărora se realizează plata
compensaţiilor.
(6) Termenele prevăzute pentru începerea plăţii
compensaţiilor şi pentru durata efectuării plăţilor, menţionate în prezentul
articol, nu vor putea fi invocate de Fond pentru a refuza plata compensaţiei
unui deponent garantat care nu a fost în măsură să îşi valorifice acest drept
în termenele de mai sus."
20. Articolul 18 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 18. - (1) Deponenţii garantaţi care au
nemulţumiri legate de compensaţii pot sesiza Fondul, în scris, pentru
soluţionarea situaţiei lor.
(2) Fondul este obligat să răspundă acestor sesizări în
termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii lor.
(3) In situaţia în care persoanele menţionate la alin.
(1) nu sunt mulţumite cu soluţia conţinută de răspunsul Fondului, se pot adresa
instanţei judecătoreşti competente."
21. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 19. - (1) Instituţia de credit ale cărei depozite
au devenit indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (i)
sau, după caz, lichidatorul desemnat de instanţă transmite Fondului în ziua
următoare constatării indisponibilităţii depozitelor informaţiile prevăzute la
art. 61 alin. (1).
(2) In termen de 10 zile lucrătoare de la data la care
depozitele devin indisponibile, instituţia de credit respectivă sau, după caz,
lichidatorul desemnat de instanţă transmite Fondului orice informaţii
rectificative sau suplimentare de natură să contribuie la asigurarea acurateţei
informaţiilor transmise potrivit alin. (1).
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2),
instituţia de credit respectivă sau, după caz, lichidatorul desemnat de
instanţă poate transmite Fondului informaţiile de care nu a avut cunoştinţă în
termenul prevăzut la alin. (2) şi după expirarea acestui termen."
22. Articolul 20 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 20. -In baza informaţiilor prevăzute la art. 19,
Fondul verifică lista compensaţiilor de plătit transmisă de instituţia de
credit sau de lichidatorul desemnat şi întocmeşte lista finală, pe care o
transmite instituţiei de credit mandatate să efectueze plăţile către deponenţii
garantaţi cu cel puţin 24 de ore anterior datei începerii plăţii
compensaţiilor."
23. Articolul 21 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 21. - (1) In vederea efectuării plăţii
compensaţiilor, Fondul mandatează una sau mai multe instituţii de credit,
selectate pe baza unor criterii stabilite prin reglementările emise de acesta.
(2) Până la sfârşitul lunii februarie a fiecărui an,
Consiliul de administraţie al Fondului stabileşte pentru perioada următoarelor
12 luni, cu aprobarea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
României, instituţiile de credit mandatate potrivit alin. (1)."
24. Articolul 22 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 22. - (1) Fără a aduce atingere altor drepturi
ale deponenţilor garantaţi, Fondul se subrogă în drepturile acestora pentru o
sumă egală cu suma compensaţiei datorate potrivit listei finale a
compensaţiilor de plătit, prevăzută la art. 20.
(2) In situaţia în care depozitele au devenit
indisponibile conform prevederilor art. 2 alin. (3) lit. c) pct. (ii), Fondul înregistrează,
potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu
modificările şi completările ulterioare, în registrul grefei tribunalului suma
compensaţiilor pe care urmează a le plăti deponenţilor garantaţi, rezultată din
situaţia întocmită conform art. 20."
25. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 24. - Fondul va informa periodic instituţia de
credit sau, după caz, lichidatorul desemnat asupra compensaţiilor plătite
deponenţilor."
26. La articolul 31 litera a), punctul 4 se abrogă.
27. La articolul 40, după alineatul (3) se introduc
două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:
„(4) Fondul este obligat să efectueze periodic teste cu
privire la capacitatea propriilor sisteme de a asigura colectarea informaţiilor
necesare determinării compensaţiilor de plată, verificarea şi transmiterea lor
către instituţiile de credit mandatate în termenele aplicabile potrivit
prezentei ordonanţe.
(5) Banca Naţională a României informează Fondul,
atunci când este cazul, cu privire la situaţiile în care identifică la nivelul
unei instituţii de credit aspecte care pot conduce la indisponibilizarea
depozitelor."
28. Articolul 43 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 43. - (1) Instituţiile de credit participante la
Fond sunt obligate să pună la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali
informaţii privind garantarea depozitelor, care să se refere cel puţin la
următoarele:
a) tipurile de depozite garantate, respectiv tipurile
de depozite excluse de la plata compensaţiilor-depozite negarantate;
b) nivelul plafonului de garantare.
(2) Instituţiile de credit prevăzute la alin. (1) sunt
obligate să pună la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali, la cererea
acestora, informaţiile referitoare la:
a) modul de calcul al compensaţiei;
b) documentele, condiţiile şi formalităţile ce trebuie
îndeplinite pentru a beneficia de compensaţiile plătite de către Fond.
(3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie
să fie disponibile la toate sediile instituţiilor de credit, iar prezentarea
acestora trebuie să fie formulată clar, fluent şi uşor de înţeles, fără pasaje
echivoce, conform regulilor stabilite de Fond.
(4) Atunci când depozitul unui deponent nu se
încadrează în categoria celor garantate, instituţia de credit are obligaţia de
a-l informa în mod expres cu privire la acest fapt."
29. Articolul 44 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 44. - Instituţiile de credit participante la Fond
nu vor pune la dispoziţia deponenţilor existenţi şi potenţiali, în scopul
inducerii în eroare a acestora, informaţii referitoare la alte tipuri de
depozite garantate sau alte limite ale plafonului de garantare a depozitelor
decât cele în vigoare conform prezentei ordonanţe."
30. Articolul 45 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 45. - (1) Dacă o instituţie de credit autorizată
de Banca Naţională a României nu se conformează obligaţiilor ce îi revin
potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi reglementărilor date în aplicarea
ei, Fondul va notifica acest lucru Băncii Naţionale a României, în vederea
luării măsurilor necesare.
(2) In situaţia prevăzută la alin. (1), Banca Naţională
a României poate dispune măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. d)
şi/sau aplica sancţiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Depozitele constituite la o instituţie de credit
căreia Banca Naţională a României i-a retras autorizaţia de funcţionare rămân
garantate de către Fond.
(4) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.
(5) In cazul în care o sucursală participantă la Fond
în condiţiile art. 21 alin. (2) nu se conformează obligaţiilor ce îi
revin potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe şi reglementărilor date în
aplicarea ei, Fondul va notifica acest fapt autorităţii competente din statul
membru de origine.
Dacă aplicarea măsurilor dispuse de autoritatea
competentă nu conduce la încadrarea sucursalei respective în cerinţele impuse,
Fondul poate, cu acordul expres al acestei autorităţi competente, după o
perioadă de preaviz de cel puţin 12 luni, să retragă calitatea de participant a
sucursalei respective. Depozitele atrase de sucursală înainte de retragerea
calităţii de participant continuă să fie garantate de Fond până la data
scadenţei lor.
(6) Sucursala în cauză va informa deponenţii în
legătură cu măsura retragerii calităţii de participant la Fond.
(7) In cazul în care o schemă de garantare a
depozitelor oficial recunoscută la care participă o sucursală a unei instituţii
de credit persoane juridice române, în condiţiile art. 21 alin. (3)
sau alin. (4), notifică Banca Naţională a României cu privire la neîndeplinirea
obligaţiilor ce revin sucursalei în cauză, în calitatea acesteia de participant
la respectiva schemă de garantare a depozitelor, Banca Naţională a României
aplică instituţiei de credit măsurile şi/sau sancţiunile prevăzute la alin.
(2), cooperând în acest sens cu respectiva schemă de garantare."
31. După capitolul XI „Sancţiuni" se introduce
un nou capitol, capitolul XI1 „Infracţiuni", cu următorul
cuprins:
„CAPITOLUL XI1
Infracţiuni
Art. 462. - (1) Incălcarea prevederilor art.
3 alin. (1), referitoare la obligaţia notificării incapacităţii de rambursare,
şi/sau ale art. 19 alin. (1), referitoare la obligaţia transmiterii
informaţiilor către Fond, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de
la 10.000 la 100.000 lei.
(2) Fapta persoanei fizice care deţinea atribuţii în
asigurarea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) şi/sau la
art. 19 alin. (1) şi care nu le-a îndeplinit sau le-a îndeplinit defectuos se
pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau cu amendă."
32. Titlul capitolului XII se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„CAPITOLUL XII
Dispoziţii tranzitorii şi finale"
33. După articolul 47 se introduc trei noi articole,
articolele 471-473, cu următorul cuprins:
„Art. 471. - (1) Fără a aduce atingere
dispoziţiilor alin. (2) al prezentului articol, prevederile art. 2 alin. (3)
lit. c) pct. (i), ale art. 3 şi ale art. 4 intră în vigoare de la data de 30
august 2009.
(2) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul
prevăzut la art. 4 alin. (1), referitor la constatarea indisponibilităţii
depozitelor de către Banca Naţională a României, va fi de cel mult 21 de zile
calendaristice.
Art. 472. - (1) Până la data de 31 decembrie 2010,
termenul prevăzut la art. 17 alin. (1), referitor la perioada în care Fondul
stabileşte data începerii plăţii compensaţiilor, durata efectuării plăţilor şi
modalitatea de plată a compensaţiilor şi publică aceste informaţii, nu poate
depăşi 30 de zile calendaristice de la data la care depozitele devin
indisponibile.
(2) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul
prevăzut la art. 17 alin. (3) pentru începerea plăţii compensaţiilor nu poate
depăşi 3 luni de zile de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
(3) Prevederile alin. (4) al art. 17 intră în vigoare
la data de 31 decembrie 2010.
Art. 473. - (1) Până la data de 31 decembrie 2010,
termenul prevăzut la art. 19 alin. (1), referitor la transmiterea către Fond a
informaţiilor prevăzute la art. 61 alin. (1), este de 20 de zile
calendaristice.
(2) Până la data de 31 decembrie 2010, termenul prevăzut
la art. 19 alin. (2) este de 30 de zile calendaristice."
34. Anexa cuprinzând „Lista depozitelor
negarantate" se modifică şi va avea următorul cuprins:
"ANEXĂ
LISTA DEPOZITELOR NEGARANTATE
1. Depozite, altele decât cele care se încadrează în
prevederile art. 6 alin. (3), ale unei instituţii de credit făcute în nume şi
cont propriu
2. Instrumente care se încadrează în definiţia
fondurilor proprii, conform reglementărilor Băncii Naţionale a României privind
fondurile proprii ale instituţiilor de credit
3. Depozite ale instituţiilor financiare, aşa cum sunt
acestea definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
cu excepţia instituţiilor financiare nebancare din categoria caselor de ajutor
reciproc
4. Depozite ale asigurătorilor şi reasiguratorilor şi
ale intermediarilor în asigurări, aşa cum sunt aceştia definiţi în legislaţia
privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor
5. Depozite ale autorităţilor publice centrale, locale
şi regionale
6. Depozite ale organismelor de plasament colectiv, aşa
cum sunt acestea definite de legislaţia pieţei de capital
7. Depozite ale fondurilor de pensii
8. Depozite la instituţia de credit aparţinând, după
caz, administratorilor acesteia, directorilor, membrilor consiliului de
supraveghere, auditorilor, acţionarilor semnificativi
9. Depozitele deponenţilor cu statut similar celor de
la pct. 8 în cadrul altor societăţi din grupul instituţiei de credit
10. Depozitele membrilor familiilor persoanelor fizice
menţionate la pct. 8 şi 9, respectiv soţ/soţie, şi rudele şi afinii de gradul
întâi, precum şi ale terţelor persoane care acţionează în numele deponenţilor
menţionaţi la pct. 8 şi 9
11. Depozitele la instituţia de credit ale companiilor
din acelaşi grup
12. Depozite nenominative
13. Valori mobiliare de natura datoriei emise de
instituţia de credit, precum şi obligaţii care izvorăsc din acceptări proprii
şi bilete la ordin
14. Depozite ale entităţilor economice care, prin
dimensiunile lor, nu intră în categoria microîntreprinderilor, întreprinderilor
mici şi mijlocii"
35. In tot cuprinsul ordonanţei, sintagma „Legea nr.
58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările
ulterioare" se va înlocui cu sintagma „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi
completările ulterioare".
Art. II. - (1) Fondul
va emite reglementările prevăzute la art. 61 alin. (2) şi pe cele
prevăzute la art. 8 alin. (3) în termen de 60 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) In aplicarea prevederilor art. 14 alin. (5),
Ministerul Finanţelor Publice emite, în termen de 60 zile de la data intrării
în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, procedura privind solicitarea şi
punerea la dispoziţia Fondului a împrumutului.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune dispoziţiile
art. 1 pct. 3 lit. (i) din Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 135 din 31 mai
1994, şi ale Directivei 2009/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 11 martie 2009 privind modificarea Directivei 94/19/CE privind sistemele de
garantare a depozitelor în ceea ce priveşte plafonul de garantare şi termenul
de plată a compensaţiilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L nr. 68 din 13 martie 2009.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Pogea
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Vasile Puşcaş
Guvernatorul Băncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isărescu