Ordinul Nr.4343 din 27.05.2020

Având în vedere prevederile art. III din Legea nr. 221/2019 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul art. 7 alin. (1¹), art. 56¹ din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării,ministrul educaţiei şi cercetării emite prezentul ordin. Articolul 1Se aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1¹), art. 56¹ şi ale pct. 6¹ din anexa la Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, privind violenţa psihologică - bullying, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2Direcţiile generale/Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Articolul 3 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Ministrul educaţiei şi cercetării,Cristina Monica Anisie Bucureşti, 27 mai 2020.Nr. 4.343.ANEXĂNORME METODOLOGICE de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1¹), art. 56¹ şi ale pct. 6¹ din anexa la Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, privind violenţa psihologică - bullying Preambul 1. Prezentele norme metodologice sunt elaborate în temeiul art. III din Legea nr. 221/2019 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 1.409/2007*) privind aprobarea Strategiei pentru reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 5.079/2016 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 4.742/2016 pentru aprobarea Statutului elevului şi se corelează cu prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului *) Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 1.409/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state. 2. Scopul normelor metodologice: a)să ajute la crearea unui climat sigur şi pozitiv în unitatea de învăţământ, bazat pe respectarea persoanei, nediscriminare, motivarea pentru învăţare şi asigurarea stării de bine a antepreşcolarului/preşcolarului/elevului în unitatea de învăţământ; b)să ofere un instrument de lucru pentru profesioniştii care lucrează cu antepreşcolarii/preşcolarii/elevii din sistemul educaţional, familiile copiilor, autorităţile responsabile cu protecţia copilului împotriva violenţei, inclusiv a violenţei psihologice - bullying şi cu furnizorii de servicii specializate pentru reabilitarea copiilor-victime, martori şi/sau a copiilor cu un comportament agresiv; c)să promoveze activităţi de prevenire şi combatere a tuturor formelor de bullying şi cyberbullying în sistemul educaţional preuniversitar; d)să prevină, să identifice, să semnaleze şi să intervină în echipă multidisciplinară, în situaţiile de violenţă psihologică - bullying şi cyberbullying. Capitolul I Definiţii operaţionale Articolul 1În sensul prezentei metodologii, termenii/expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a)violenţă psihologică - bullying este acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale. Sunt excluse termenului de violenţă psihologică - bullying relaţiile violente dintre adulţi şi copii şi relaţiile violente între adulţi în cadrul unităţii de învăţământ; b)violenţă fizică se realizează prin atingeri/contacte fizice dureroase, exercitate de un preşcolar/elev asupra unui alt copil sau grup de copii, intimidare fizică îndreptată asupra victimei, distrugerea unor bunuri personale care aparţin victimei. Formele posibile de manifestare: împins, trasul de păr, răsucirea braţelor, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, cu palma sau cu piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi, utilizarea unor obiecte ca arme etc.; c)violenţă psihologică cibernetică sau cyberbullyingul constă în acţiuni care se realizează prin intermediul reţelelor de internet, calculator, tabletă, telefon mobil şi poate cuprinde elemente de hărţuire online, alături de un conţinut ilegal şi/sau ofensator care se referă la orice comportament mediat de tehnologie, identificat în spaţiul de social-media, website-uri, mesagerie. Această formă de violenţă nu se limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu un conţinut abuziv/jignitor/ofensator, aceasta însemnând, de asemenea, şi excluderea deliberată/marginalizarea unui copil în spaţiul online, spargerea unei parole de cont personal de e-mail, derulate pe grupuri şi reţele de socializare online sau prin alte forme de comunicare electronică online; d)abuzul emoţional constă în expunerea repetată a unui copil la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. În această situaţie, abuzul emoţional vine din partea unei persoane care se află în relaţie de încredere, de răspundere sau de putere cu copilul. Ca modalitate concretă, o situaţie de abuz emoţional poate îmbrăca formă de umilire verbală şi/sau nonverbală, intimidare, ameninţare, terorizare, restrângerea libertăţii de acţiune, denigrarea, acuzaţiile nedrepte, discriminarea, ridiculizarea şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil. Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut, acesta poate conduce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului, precum structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia, devenind abuz psihologic, care are consecinţe mai grave şi pe termen lung asupra dezvoltării copilului; e)violenţă sexuală, ca formă posibilă a violenţei psihologice - bullying, constă în comentarii degradante cu conotaţii sexuale, injurii, propuneri indecente făcute victimei, atingeri nepotrivite; f)comportamentul agresiv - tip de comportament al unui elev, orientat în sens ofensator, umilitor sau distructiv, care provoacă daune morale, psihologice şi/sau materiale unui alt copil sau grup de copii; g)preşcolarul/elevul-victimă este copilul care a suferit un prejudiciu ori o atingere a vieţii, a sănătăţii sau a integrităţii sale psihice şi/sau fizice, ca urmare a unei fapte de violenţă săvârşite de altcineva, copil sau adult; h)preşcolarul/elevul-martor se referă la preşcolarul/elevul care a suferit indirect un abuz emoţional şi/sau psihologic, asistând la o situaţie de violenţă asupra unui alt copil; i)semnalarea unei situaţii de violenţă este procesul prin care o situaţie de acest gen, manifestată asupra unui copil, este adusă la cunoştinţa autorităţilor abilitate să ia măsuri în interesul atât al copilului victimă sau martor, cât şi al copilului cu un comportament agresiv, urmând ca acestea să asigure sau să faciliteze accesul la servicii specializate, în vederea reabilitării stării de sănătate fizică şi psihică; j)echipa multidisciplinară şi interinstituţională este echipa formată din diferiţi profesionişti, precum cadrul didactic, consilierul şcolar, cadrul medical din unitatea de învăţământ, asistentul social, medicul de familie, medicul specialist, poliţistul, magistratul ş.a., aflaţi în relaţie directă cu copilul şi sunt împuterniciţi în cadrul managementului de caz cu responsabilitatea de a realiza, fiecare în parte, activităţi specifice în interesul superior al copilului; k)managementul de caz este un proces care implică parcurgerea de către o echipă multidisciplinară şi interinstituţională a unor etape de lucru interdependente, precum identificarea, semnalarea, evaluarea iniţială, evaluarea detaliată, planificarea serviciilor specializate şi de sprijin, furnizarea serviciilor şi intervenţiilor, monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate, a deciziilor şi a intervenţiilor specializate, precum şi etapa de încheiere a procesului, cu monitorizarea de postservicii şi închiderea cazului, în vederea asistării copiilor aflaţi în situaţii de vulnerabilitate, inclusiv a copiilor victime ale violenţei psihologice - bullying, martori şi copii ce manifestă comportamente agresive, cu scopul reabilitării acestora în mod personalizat. Managerul de caz, în situaţia de violenţă asupra copilului, este numit de către Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC). Capitolul IIMecanismul de intervenţie în prevenirea şi combaterea bullyingului din unităţile de învăţământ Articolul 2Prevenirea violenţei psihologice - bullying în mediul educaţional se realizează în fiecare unitate de învăţământ în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 1.409/2007*) privind aprobarea Strategiei pentru reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 3
(1) Nivelurile la care se realizează intervenţia în sistemul educaţional preuniversitar pentru prevenirea şi combaterea bullyingului sunt: unitatea de învăţământ, inspectoratul şcolar, Centrul de Resurse şi de Asistenţă Educaţională, casa corpului didactic şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, conform anexei nr. 1 la prezentele norme metodologice.
(2) Intervenţia multidisciplinară în situaţiile de bullying se realizează interinstituţional, prin acţiuni de cooperare între instituţiile abilitate, precum unităţile de învăţământ, serviciile publice de asistenţă socială sau direcţiile de asistenţă socială, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, poliţie, precum şi în parteneriate promovate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu alte autorităţi publice centrale şi organizaţii neguvernamentale.
(3) Membrii echipei multidisciplinare specializate, familia şi cadrele didactice contribuie la integrarea copilului-victimă, martor şi a copilului care manifestă un comportament agresiv în unitatea de învăţământ, respectând, în toate intervenţiile, interesul superior al copilului.
(4) Sesizarea situaţiilor de violenţă psihologică - bullying se realizează, la nivelul unităţii de învăţământ, conform infograficului din anexa nr. 4 la prezentele norme metodologice şi se semnalează la DGSAPC, Serviciul public de asistenţă socială/Direcţia de asistenţă socială (SPAS/DAS). Orice situaţie de violenţă asupra copilului poate fi sesizată şi la linia europeană gratuită de asistenţă pentru copii 116 111 sau altor entităţi cu activităţi şi/sau responsabilităţi în domeniu, conform anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice.
(5) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu alte autorităţi publice centrale şi organizaţii neguvernamentale, va asigura elaborarea de ghiduri metodologice, pe niveluri de învăţământ, destinate cadrelor didactice, privind modul de interacţiune şi de intervenţie în situaţiile de violenţă psihologică - bullying. Articolul 4
(1) La începutul fiecărui an şcolar, unităţile de învăţământ au responsabilitatea de a-şi întocmi propriile strategii şi planuri de asigurare şi de menţinere a unui climat social adecvat educaţiei de calitate, condiţie esenţială pentru prevenirea şi combaterea bullyingului, prin:a)aplicarea politicilor de prevenire şi de combatere a bullyingului, conform anexelor nr. 1 şi 2 la prezentele norme metodologice; b)procese participative cu implicarea directă a elevilor, a părinţilor, a cadrelor didactice şi a personalului auxiliar; c)evaluări anuale ale climatului educaţional, incluzând dezbateri, focus-grupuri, propuneri extracurriculare, care au ca scop diminuarea fenomenului de bullying.
(2) Metodologia de evaluare, monitorizare şi îmbunătăţire a calităţii climatului şcolar pe niveluri de învăţământ este inclusă în ghidul metodologic aferent nivelului de învăţământ, elaborat în acest sens de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în parteneriat cu alte autorităţi centrale guvernamentale şi/sau neguvernamentale. Articolul 5
(1) Pentru optimizarea prevenirii violenţei psihologice - bullying, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, se creează un grup de acţiune antibullying cu rol de prevenire, identificare şi soluţionare a faptelor de bullying, comise între elevi, prin acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, conform anexei nr. 3 la prezentele norme metodologice.
(2) Grupul de acţiune antibullying se dimensionează potrivit particularităţilor fiecărei unităţi de învăţământ, având maximum 10 (zece) membri, fiind adaptat contextului social, dimensiunii şi cerinţelor specifice fiecărei unităţi de învăţământ.
(3) Din grupul de acţiune antibullying fac parte directorul unităţii de învăţământ, profesorul consilier şcolar, trei cadre didactice formate în problematica violenţei, inclusiv a violenţei psihologice - bullying, doi sau mai mulţi reprezentanţi ai elevilor, un reprezentant al părinţilor, reprezentanţi ai autorităţii locale. Articolul 6În identificarea situaţiei de violenţă psihologică - bullying, cadrele didactice trebuie să facă diferenţa între situaţiile accidentale, de mici şicane, abuz şi situaţiile violente repetitive şi intenţionate. Articolul 7Ministerul Educaţiei şi Cercetării monitorizează, la nivelul învăţământului preuniversitar, prin inspectoratele şcolare, îndeplinirea şi respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice. Articolul 8Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice. *) Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 1.409/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. ANEXA Nr. 1 la normele metodologice PREVENIREA bullyingului şi a cyberbullyingului în unităţile de învăţământ preuniversitar Articolul 1
(1) În vederea creării şi menţinerii unui mediu sigur şi pozitiv în şcoală, unităţile de învăţământ sunt obligate să identifice eventualele probleme/situaţii de risc, iniţiind propuneri cu privire la tipurile de prevenire şi intervenţie necesare, pe care, după aprobarea în consiliile de administraţie, le vor transmite inspectoratelor şcolare, în vederea avizării şi monitorizării.
(2) Activităţile de prevenire a violenţei psihologice - bullying se realizează în funcţie de specificul fiecărei unităţi de învăţământ, prin:a)implementarea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unui plan şcolar de prevenire şi combatere a violenţei, a unor programe/proiecte/campanii cu scopul de creştere a coeziunii grupului de copii şi a comunităţii copii-adulţi, conştientizarea consecinţelor violenţei psihologice - bullying, eliminarea cauzelor/riscurilor/vulnerabilităţilor care ar putea determina producerea de astfel de comportamente; b)desfăşurarea unor activităţi de informare şi conştientizare, în colaborare cu alte instituţii sau specialişti cu competenţe în domeniu; c)promovarea unui climat educaţional care încurajează atitudinile pozitive, nonviolente şi suportive între membrii comunităţii de preşcolari/elevi şi adulţi, învăţarea şi exersarea empatiei, a interacţiunilor între aceştia, de tip câştig reciproc, implicarea participării preşcolarilor/elevilor de toate vârstele la toate deciziile care îi privesc şi promovarea acţiunilor de la egal la egal între preşcolari/elevi; d)promovarea relaţiilor democratice între copii şi adulţi, prin toleranţă, respect, incluziune şi solidaritate; e)implementarea de măsuri administrativ-organizatorice, care să contribuie la crearea unui mediu securizant din punct de vedere fizic şi emoţional pentru copii, în unitatea de învăţământ, precum montarea de camere de luat vederi, profesori de serviciu, asigurarea pazei spaţiilor educaţionale, dispunerea mobilierului în clasă în scopul facilitării colaborării între copii, promovarea lucrului în echipă, constituirea formaţiunilor de studiu, conform prevederilor legale; f)formarea cadrelor didactice în sensul dezvoltării personale şi al utilizării metodelor de disciplină pozitivă. Articolul 2
(1) Fiecare unitate de învăţământ prevede în regulamentul de ordine interioară obiectivul „şcoală cu toleranţă zero la violenţă", ce va fi adus la cunoştinţa personalului didactic/didactic auxiliar/nedidactic/elevilor/părinţilor. De asemenea, în acord cu profesorii, elevii şi părinţii acestora, unităţile de învăţământ stabilesc, prin regulamentul de ordine interioară a unităţii de învăţământ (ROI), măsurile aplicabile în cazul unui comportament inadecvat, imoral sau necolegial al unor copii faţă de alţi copii.
(2) În regulamentul de ordine interioară a unităţii de învăţământ, pentru persoanele care interacţionează cu preşcolarii/elevii, se introduce obligativitatea unei comunicări empatice, non-violente, aceea a adoptării unui comportament/limbaj lipsit de etichete/umilitor.
(3) La începutul fiecărui an şcolar, instituţiile de învăţământ au responsabilitatea de a-şi întocmi propriile strategii şi planuri de asigurare şi menţinere a unui climat şcolar adecvat educaţiei de calitate, condiţie esenţială pentru prevenirea şi combaterea bullyingului.
(4) Implementarea planului antibullying, la nivelul fiecărei unităţi şcolare, cuprinde:a)activităţi de informare şi conştientizare asupra fenomenului de bullying pentru personalul şcolii, copii şi părinţi; b)măsuri de comunicare şi informare internă, la nivelul unităţii de învăţământ, cu privire la procedurile de prevenire, identificare, raportare şi intervenţie a situaţiilor de bullying în spaţiul şcolar; c)proceduri de intervenţie în situaţiile de violenţă psihologică - bullying; d)responsabilizarea cadrelor didactice în scopul intervenţiei imediate în cazurile de bullying semnalate sau identificate; e)organizarea unor activităţi, precum concursuri, teatru forum ş.a., în scopul încurajării respectării valorilor şi misiunii declarate a şcolii, participarea la identificarea, medierea sau raportarea situaţiilor de bullying; f)atragerea părinţilor în participarea la dezbateri şi sesiuni de informare cu privire la bullying; g)activităţi de măsurare a impactului acţiunilor cuprinse în planul antibullying şi a eficienţei grupului de acţiune; h)orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni bullyingul. Articolul 3
(1) Personalul didactic care interacţionează cu preşcolarii/elevii participă la cursuri, seminare, programe de dezvoltare personală privind gestionarea emoţiilor/deprinderea abilităţilor de comunicare nonviolentă/cunoaşterea tipurilor comportamentale ale copilului în diferitele sale etape de dezvoltare/identificarea şi aplicarea de practici şi modalităţi sigure şi utile de prevenire şi răspuns la bullying.
(2) Formarea personalului specializat se va face prin includerea tematicii bullyingului în programele de formare psihopedagogică a viitoarelor cadre didactice şi prin programele de formare continuă organizate de universităţi, casele corpurilor didactice, ONG-uri şi alte instituţii specializate.
(3) Prin programele de formare continuă se urmăreşte şi modul de relaţionare a cadrelor didactice, a profesorilor-consilieri şcolari din unităţile de învăţământ cu preşcolarii/elevii-victime, martorii, sau preşcolarii/elevii cu un comportament agresiv, aflaţi în proces de reabilitare terapeutică sub îndrumarea unui specialist din instituţii publice sau entităţi private certificate în acest sens şi cu părinţii acestora.
(4) Cadrele didactice pot participa la activităţi de formare în domeniul prevenirii, identificării şi combaterii violenţei psihologice - bullying, ca formă a violenţei manifestate în mediul şcolar, prin programe de dezvoltare profesională, furnizate de casele corpului didactic, prin programe finanţate din fonduri structurale, prin programe de tip Erasmus+ şi eTwinning, prin programe de conversie profesională, furnizate de universităţi, precum şi prin alte tipuri de activităţi de formare continuă.
(5) Inspectoratul şcolar, prin casele corpului didactic, asigură accesul personalului didactic/didactic auxiliar la activităţi de formare continuă, în domeniul prevenirii, identificării şi combaterii bullyingului, ca formă a violenţei manifestate în mediul şcolar, precum şi monitorizarea, la nivel judeţean, a programelor/activităţilor de organizare în vederea creării a unui mediu şcolar sigur. Articolul 4
(1) Pentru prevenirea consecinţelor pe termen lung a bullyingului/cyberbullyingului, unitatea de învăţământ trebuie să aibă posibilitatea consultării prompte a unei persoane specializate în psihologia clinică a copilului sau a psihiatriei pediatrice, în cazul în care există suspiciunea că un copil este victimă.
(2) În vederea instrumentării adecvate a acestor situaţii, cadrelor didactice li se alătură atât specialişti în asistenţă socială din cadrul autorităţilor publice locale şi judeţene, cât şi alţi specialişti care vor fi solicitaţi în situaţia în care acest lucru se impune.
(3) Semnele evocatoare de violenţă asupra unui copil şi simptomele care pot fi observate de către un profesionist avizat şi care pot ridica un semnal de alarmă, mai ales când nu pot fi explicate sau justificate de către copil şi de către părinţii săi/persoana de îngrijire/reprezentantul legal, pot fi:a)dificultăţi de concentrare; b)scăderea randamentului şcolar, absenteism/abandon şcolar; c)neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitate de a respecta un program impus; d)tulburări de comportament, de tipul: apatie, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, minciună, fuga de acasă, furtul, consumul de alcool, de droguri, fără a se limita la acestea; e)tulburări de somn, de tipul: insomnii, somnolenţă, somn agitat, coşmaruri; f)tulburări de alimentaţie, de tipul: anorexie, bulimie; g)autostigmatizare, autoculpabilizare; h)ticuri, de tipul: clipit, rosul unghiilor; i)enurezis, encoprezis; j)dificultăţi în relaţionare şi comunicare; k)stări depresive, uneori cu tentative de suicid; l)persistenţa unor senzaţii olfactive sau cutanate obsedante; m)modificarea rapidă a dispoziţiei afective; n)comportament sexual inadecvat vârstei; o)prezenţa unei sarcini nedorite; p)vânătăi, leziuni, arsuri, hemoragii, fracturi şi altele; q)teama incontrolabilă de persoane de sex masculin, în cazul fetelor.
(4) Cadrul didactic/profesorul consilier şcolar din unitatea de învăţământ care a identificat situaţia de bullying sau cyberbullying asupra copilului are responsabilitatea de a iniţia intervenţia în reabilitarea victimei. În raport cu fiecare situaţie de violenţă asupra preşcolarului/elevului, se va semnala, conform legii, la direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivel judeţean, iar pentru sprijin imediat, la serviciul public de asistenţă socială de la nivelul comunităţii; continuarea verificărilor, confirmarea cazului şi implementarea obiectivelor planului de reabilitare vor fi realizate ulterior.
(5) Grupul de iniţiativă de la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ este coordonat de către directorul unităţii sau, prin delegare, de personal specializat, precum: cadrul didactic, profesorul consilier şcolar, alţi specialişti din unitatea de învăţământ care iniţiază şi derulează programe de prevenire a bullyingului, împreună cu parteneri de la nivelul comunităţii, ONG-uri, poliţia, autorităţi locale. Articolul 5Cadrele didactice din unităţile de învăţământ au în vedere: a)identificarea timpurie a elevilor vulnerabili la acţiuni de tip bullying; b)identificarea timpurie a elevilor cu risc de dezvoltare a comportamentelor agresive, a elevilor cu potenţial violent şi a cauzelor care pot determina manifestări de tip bullying; c)valorificarea intereselor, aptitudinilor şi a capacităţii elevilor, prin diferite activităţi şcolare şi extraşcolare, pentru a preveni manifestări problematice de tip bullying; d)implicarea consiliului şcolar al elevilor în proiectarea şi derularea de activităţi de prevenire şi reducere a manifestărilor de tip bullying; e)colaborarea cu părinţii şi, după caz, cu asociaţia părinţilor din unitatea de învăţământ şi informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în scopul prevenirii acţiunilor de tip bullying şi ameliorării relaţiilor părinţi-copii şi copii-copii, prin consiliere psihologică, psihoterapie, mediere, cu implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat, din şcoală sau de colaboratori psihologi; f)colaborarea unităţii de învăţământ cu părinţii elevilor cu potenţial comportament agresiv, implicaţi în acţiuni de tip bullying, pentru a găsi şi aplica soluţii pentru prevenirea bullyingului; g)identificarea unor părinţi-resursă care să se implice în activităţile de prevenire; h)iniţierea unor programe destinate părinţilor, centrate pe conştientizarea, informarea şi formarea cu privire la dificultăţile de adaptare a copiilor la mediul şcolar şi la diferite aspecte ale acţiunilor de tip bullying, forme, cauze, modalităţi de prevenire, parteneri; i)semnalarea către autorităţile competente a cazurilor de familii cu un comportament abuziv faţă de copii; j)colaborarea unităţilor de învăţământ cu autorităţi şi instituţii cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea violenţei asupra copilului, inclusiv a violenţei psihologice - bullying, precum Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui judeţ şi sector al municipiului Bucureşti, poliţie şi organizaţii neguvernamentale; k)includerea, pe agenda întâlnirilor organizate la nivelul unităţilor de învăţământ, în cadrul consiliului de administraţie, consiliului profesoral, consiliului şcolar al elevilor, comitetului de părinţi sau asociaţiilor de părinţi, a unor teme legate de acţiunile de tip bullying şi cyberbullying, care să aibă ca scop conştientizarea dimensiunii fenomenului şi analiza formelor, a actorilor şi a cauzelor situaţiilor de la nivelul instituţiei respective; l)iniţierea de programe care să răspundă unor situaţii specifice unităţii de învăţământ respective, identificarea riscurilor, în contextul concret al şcolii, care pot genera situaţii de violenţă psihologică - bullying, cu implicarea activă a elevilor ca actori şi ca parteneri-cheie; m)constituirea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unor structuri cu rol de mediere, care să contribuie la identificarea surselor de conflict. Aceste structuri/grupuri de iniţiativă ar trebui să fie formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice şi părinţi; n)dezbaterea, în timpul orelor de consiliere şi dirigenţie, a situaţiilor de tip bullying şi cyberbullying petrecute în şcoală şi încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste situaţii şi posibile căi de soluţionare, precum şi încurajarea elevilor de a participa activ la toate deciziile care îi privesc; o)valorificarea temelor relevante pentru problematica bullyingului şi a cyberbullyingului, care se regăsesc în curriculumul diferitelor discipline şcolare, cuprinzând drepturile şi îndatoririle individului, libertate şi normă/regulă de comportament, empatia, decizia şi consecinţele deciziei, abilităţile sociale, fără a se limita la acestea, prin utilizarea unor strategii activ-participative, studiu de caz, joc de rol, analiză critică a mesajelor audiovizuale de tip bullying şi cyberbullying, problematizare şi altele, care să conducă la conştientizarea şi dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor faţă de problematica bullyingului; p)derularea unor programe şi activităţi extraşcolare pe tema combaterii bullyingului: jocuri, concursuri, expoziţii tematice, întâlniri cu specialişti care să prezinte în mod interactiv teme legate de bullying şi cyberbullying, la care să participe elevi, cadre didactice şi părinţi; q)iniţierea unor programe de sensibilizare a comunităţii privind fenomenul de bullying şcolar, cu aportul tuturor actorilor sociali; r)implicarea cadrelor didactice în campanii şi programe în domeniu, aflate în derulare la nivel naţional. Articolul 6Se organizează programe de informare a elevilor şi a cadrelor didactice, prin seminare, conferinţe, sesiuni de formare, online şi offline, privind modalităţile adecvate de gestionare a unor situaţii concrete de bullying şi cyberbullying, centrate pe dezvoltarea abilităţilor de inteligenţă emoţională: încrederea în sine, controlul emoţiilor, comunicarea pozitivă, principii de relaţionare cu cei din jur, aplanarea conflictelor, empatia, luarea de poziţie, încurajarea şi protejarea victimei, descurajarea agresorului. ANEXA Nr. 2 la normele metodologice COMBATEREA bullyingului şi a cyberbullyingului în unităţile de învăţământ prin intervenţie integrată, prin identificare şi semnalare Articolul 1
(1) Orice situaţie de violenţă psihologică - bullying sau suspiciune de violenţă psihologică - bullying face obiectul unei sesizări din partea oricărei persoane care se află în anturajul preşcolarului/elevului, respectiv părintele, un membru al familiei, un alt copil sau un adult sau de către victima însăşi, către un cadru didactic de referinţă din unitatea de învăţământ: educator/învăţător/diriginte/profesor/consilier şcolar/director sau personal auxiliar.
(2) Orice preşcolar/elev care are suspiciuni privind o situaţie de violenţă psihologică - bullying asupra unui coleg are obligaţia de a sesiza un cadru didactic de referinţă din unitatea de învăţământ: educator/învăţător/diriginte/profesor/consilier şcolar/director/altă persoană din şcoală.
(3) Cadrul didactic/Personalul auxiliar din unitatea şcolară sesizat cu situaţia de bullying este obligat să informeze de îndată directorul unităţii de învăţământ, care are obligaţia de a convoca, pentru analiza situaţiei, persoanele cu competenţe în problematica violenţei, inclusiv a bullyingului.
(4) În situaţia în care, în cadrul unităţii de învăţământ, nu este disponibilă sau nu există o persoană cu competenţe în problematica violenţei, inclusiv a bullyingului, responsabilitatea îi revine cadrului didactic care a fost sesizat, profesorului, consilierul şcolar şi directorului. Articolul 2Combaterea violenţei psihologice - bullying, ca oricare altă formă de violenţă asupra copilului în unitatea de învăţământ, se realizează de către fiecare unitate de învăţământ în parte şi în parteneriat cu alte autorităţi şi instituţii publice şi/sau organizaţii neguvernamentale cu activităţi în domeniu, conform reglementărilor în vigoare, prin; a)identificarea situaţiilor de bullying; b)semnalarea suspiciunilor sau a situaţiilor identificate de bullying; c)colaborarea proactivă a persoanelor responsabile din unitatea de învăţământ în echipa multidisciplinară constituită pe caz pentru soluţionarea acestuia; d)analiza şi soluţionarea cazului; e)luarea măsurilor de prevenire a reiterării cazurilor de violenţă psihologică - bullying împotriva aceleiaşi victime/asupra altor victime. Articolul 3
(1) Identificarea situaţiilor de bullying sau cyberbullying asupra preşcolarului/elevului în unităţile de învăţământ se realizează de către cadrele didactice care interacţionează direct cu preşcolarul/elevul, pe baza propriilor evaluări şi a completării unui formular de risc, prevăzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta anexă.
(2) În situaţia confirmării situaţiei de bullying, rezultatul este comunicat conducerii unităţii de învăţământ, comisiei şi părinţilor/reprezentantului legal al preşcolarului/elevului-victimă şi al elevului ce manifestă un comportament agresiv.
(3) Dacă situaţia sesizată nu a fost identificată ca bullying, dar se constată urmări fizice/emoţionale asupra preşcolarului/elevului, se anunţă imediat atât părintele/ reprezentantul legal al preşcolarului/elevului-victimă, cât şi Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), poliţia, Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare, după caz.
(4) După semnalarea situaţiei de violenţă psihologică - bullying, cadrele didactice sunt integrate în echipa multidisciplinară în procesul de management al cazului, de readaptare fizică, psihologică şi de reintegrare socială a preşcolarului/elevului-victimă, a preşcolarului/elevului martor, precum şi a preşcolarului/elevului cu comportament agresiv. Articolul 4
(1) Semnalarea situaţiei de violenţă psihologică - bullying este procesul prin care o situaţie de violenţă asupra unui copil este adusă la cunoştinţa autorităţilor în drept de către cadrele didactice din unitatea de învăţământ, DGASPC, Serviciul public de asistenţă socială/Direcţia de asistenţă socială, abilitate să ia măsuri în interesul preşcolarului/elevului-victimă, martor sau preşcolarului/elevului cu comportament agresiv şi a asigura/facilita accesul acestuia la servicii specializate în vederea reabilitării;
(2) Semnalarea suspiciunii sau a oricăror forme de violenţă, inclusiv a violenţei psihologice - bullying se realizează de către cadrele didactice/directorul unităţii de învăţământ, prin completarea şi transmiterea către DGASPC a fişei pentru semnalarea obligatorie a situaţiei de violenţă asupra copilului, prevăzută în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta anexă. Articolul 5În scopul conştientizării dimensiunii fenomenului violenţei psihologice - bullying, al identificării unor metode practice şi adecvate de reducere a acestuia, precum şi a unor metode de dezvoltare a comportamentelor nonviolente în şcoală, aceste teme sunt discutate în consiliul de administraţie, consiliul profesoral, consiliul şcolar al elevilor, comitetul de părinţi, asociaţiile de părinţi. ANEXA Nr. 1 la anexa nr. 2 FIŞA DE IDENTIFICARE a violenţei psihologice - bullying în mediul şcolar Se iau în considerare şi răspunsurile martorilor sau propriile observaţii. De multe ori, copilul victimă neagă bullyingul de teama repercusiunilor sau că va fi în continuare respins.

ANEXA Nr. 2 la anexa nr. 2 FIŞA DE SEMNALARE Unitatea de învăţământ care semnalează ........ ................ ................ ........ .............. Nr. înregistrare/data ........ ................ .......... I. Date generale despre copil: Nume ........ ................ ................ ............., prenume ........ ................ ................ ............., poreclă ........ ................ ................ ............. Sex: M/F CNP ........ ................ ................ ........ .............. II. Numele şi prenumele părinţilor/reprezentantului legal: mamă ........ ................ ................ ........... tată ........ ................ ................ .............. reprezentant legal ........ ................ ........ ............. III. Domiciliul declarat al copilului: str. ........ ................ ................ ........ .............. nr. ........., bl. ........., sc. ......, et. ......, ap. ........., localitatea ........ ................ ................ ........ .............., judeţul/sectorul ........ ................ ................ ........ .............. IV. Data/Intervalul de timp la care s-a produs abuzul asupra copilului ........ ................ ................ V. Locul/Adresa unde s-a produs abuzul. Descriere succintă a situaţiei ........ ................ ............. VI. Suspiciune/Situaţie de violenţă asupra copilului, inclusiv violenţă psihologică - bullying asupra copilului Se pot alege mai multe variante de răspuns.

VII. Alte informaţii relevante ........ ................ ................ ................ ................ ........ ............ ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ Numele şi prenumele persoanei care a completat fişa ........ ................ ................ ........ ........ Semnătura ........ ................ ................ Data şi ora completării ........ ........ ............ Coordonate (telefon, fax, e-mail) ........ ................ ................ ................ ................ .............. Director, Numele şi prenumele ........ ................ ................ ........ .............. Semnătură ........ ................ ................ Coordonate (telefon, fax, e-mail) ........ ................ ................ ................ ................ .............. ANEXA Nr. 3la normele metodologice CREAREA ŞI FUNCŢIONAREA grupului de acţiune antibullying în unităţile de învăţământ preuniversitar Articolul 1La începutul fiecărui an şcolar, învăţătorii şi profesorii diriginţi organizează, cu sprijinul profesorului consilier şcolar şi cu participarea elevilor şi a părinţilor, dezbateri pe tema violenţei psihologice - bullying şi informează cu privire la iniţierea unui grup de acţiune antibullying ori la modificarea sau confirmarea componenţei grupului creat în anii anteriori. Articolul 2În cazul structurilor arondate, în funcţie de nevoile şi de particularităţile locale, pot fi create grupuri de acţiune antibullying separate, care vor funcţiona sub coordonarea grupului antibullying al unităţii de învăţământ cu personalitate juridică la care acestea sunt arondate. Articolul 3Propunerile ori candidaturile pentru calitatea de membru al grupului de acţiune antibullying se supun spre dezbatere şi aprobare structurilor reprezentative ale şcolii, cu respectarea principiilor şi procedurilor prevăzute în regulamentul de ordine interioară, după cum urmează: a)consiliul profesoral face propunerile de membri din rândul cadrelor didactice; b)consiliul reprezentativ al părinţilor numeşte prin vot, pe baza propunerilor primite din partea comitetelor de părinţi, 2 părinţi şi, respectiv, 2 supleanţi; c)consiliul elevilor numeşte, ţinând seama de propunerile colectivelor claselor, prin vot, 2 sau mai mulţi elevi cu vârsta de cel puţin 12 ani. Articolul 4Consiliul elevilor numeşte dintre membrii săi 2 sau mai mulţi „ambasadori antibullying" şi poate organiza echipe antibullying la nivelul claselor de elevi cu rol de informare privind: a)creşterea gradului de conştientizare în rândul elevilor; b)identificarea situaţiilor de bullying; c)importanţa medierii conflictelor lipsite de pericol, care pot agrava relaţiile între elevi şi care pot conduce la acte grave de violenţă; d)încurajarea elevilor, în special a martorilor, de a adopta strategii de susţinere a victimelor actelor de bullying; e)responsabilizarea elevilor de a raporta actele de violenţă psihologică către orice cadru didactic ori către grupul de acţiune antibullying; f)promovarea activităţilor grupului de acţiune antibullying din şcoală. Articolul 5După primirea propunerilor de membri ai grupului de acţiune antibullying, consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ stabileşte componenţa acestuia şi face cunoscută decizia sa de înfiinţare a noii structuri învăţătorilor, profesorilor diriginţi şi structurilor reprezentative ale elevilor şi părinţilor. Articolul 6Consiliul de administraţie poate invita să facă parte din grupul antibullying reprezentanţi ai instituţiilor din domeniul educaţiei şi protecţiei drepturilor copilului şi ai organizaţiilor neguvernamentale cu activităţi şi expertiză în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Articolul 7Grupul de acţiune antibullying se întruneşte lunar sau ori de câte ori consideră necesar, conţinutul şi rezultatul întâlnirilor fiind consemnate într-un raport şi aduse la cunoştinţa conducerii unităţii de învăţământ. Articolul 8Grupul de acţiune antibullying are următoarele atribuţii: a)aplică legislaţia în vigoare cu privire la prevenirea, identificarea şi raportarea situaţiilor de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi propune conducerii unităţii de învăţământ sesizarea autorităţilor competente în cazul comiterii unor acte de violenţă psihologică - bullying sau a altor acte de violenţă gravă comise în unitatea de învăţământ; b)întocmeşte şi implementează planul antibullying al unităţii de învăţământ; c)întocmeşte codul antibullying al şcolii, care, pe lângă aspectele normative şi descrierea valorilor de respect, toleranţă, curaj şi grijă, asumate şi revendicate de şcoală, va include şi măsurile educative ori disciplinare ce pot fi aplicate în situaţiile de bullying şi responsabilităţile elevilor, ale cadrelor didactice şi ale părinţilor; d)primeşte sesizări, în scris ori verbale, din partea cadrelor didactice, a elevilor, părinţilor sau a personalului auxiliar cu privire la situaţiile de bullying identificate şi procedează imediat la investigarea lor, astfel încât procesul de evaluare şi stabilire a gravităţii faptelor să nu dureze mai mult de 48 de ore; e)colaborează cu învăţătorii şi profesorii diriginţi pentru soluţionarea problemelor raportate şi adoptarea măsurilor adecvate protecţiei victimei şi corectării comportamentelor de bullying ale autorului; f)asigură protecţia elevilor care au raportat situaţiile de bullying împotriva oricărei forme de discriminare ori răzbunare din partea elevilor ori a cadrelor didactice; g)aplică în activitatea sa formularele, chestionarele, recomandările, regulile de investigaţie, intervenţie şi monitorizare a cazurilor de bullying/cyberbullying din ghidurile specifice întocmite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării; h)realizează materiale de informare şi le distribuie, direct ori online, atât elevilor şi cadrelor didactice, cât şi părinţilor şi membrilor personalului nedidactic; i)ia legătura cu familiile victimelor şi ale autorilor, în vederea gestionării situaţiilor de bullying, actelor de bullying/ cyberbullying; j)derulează programe de informare cu elevii, părinţii şi cadrele didactice, prin colaborare cu comisiile pentru prevenirea şi eliminarea violenţei, cu alte structuri interne ale şcolii ori cu specialişti ai organizaţiilor neguvernamentale, pentru cunoaşterea caracteristicilor fenomenului de bullying şi a riscurilor la care sunt supuşi elevii, pentru încurajarea implicării lor în promovarea şi respectarea codului antibullying al şcolii, precum şi pentru prezentarea rolului grupului de acţiune antibullying; k)organizează şi coordonează, cu sprijinul cadrelor didactice şi al reprezentanţilor elevilor şi părinţilor, sistemul de raportare al şcolii cu privire la actele de bullying între elevi, cu respectarea principiilor anonimităţii şi al confidenţialităţii; l)anual, evaluează, cu participarea elevilor, dimensiunea fenomenului de bullying în şcoală şi eficienţa intervenţiilor grupului de acţiune antibullying; m)participă la evaluarea şi îmbunătăţirea climatului şcolar, la promovarea valorilor şcolii şi la organizarea de acţiuni în vederea creşterii gradului de coeziune între elevi şi a comunicării pozitive între aceştia şi cadrele didactice; n)colaborează cu responsabilul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare, în vederea organizării de activităţi extraşcolare, dezbateri ori evenimente speciale de conştientizare a problematicii bullyingului/cyberbullyingului, în cadrul şcolii ori în comunitate, atât pentru elevi, cât şi pentru întreg personalul didactic ori nedidactic al şcolii; o)organizează în şcoli sesiuni de informare/dezbatere cu privire la responsabilităţile parentale în reducerea situaţiilor de bullying; p)pregăteşte şi coordonează elevii numiţi de către consiliile şcolare ca „ambasadori antibullying"; q)participă la întâlniri cu alte grupuri de acţiune antibullying, la evenimente şi campanii organizate în acest domeniu şi utilizează resursele online avizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (cum ar fi portalul www.scolifarabullying.ro şi www.oradenet.ro); r)îndeplineşte orice altă activitate antibullying cerută de conducere ori de consiliul de administraţie al unităţii şcolare. Articolul 9În cazul confirmării actelor de bullying şi în funcţie de severitatea lor, măsurile pe care grupul de acţiune antibullying le poate propune conducerii unităţii de învăţământ, cu evitarea, pe cât posibil, a mutării disciplinare la o altă clasă şi a măsurii de exmatriculare, sunt: a)conştientizarea aspectelor negative ale comportamentului raportat şi adoptarea unei atitudini corecte faţă de victimă; b)medierea conflictului şi împăcarea; c)evaluarea psihologică pentru elevii implicaţi în actele de bullying/cyberbullying; d)consilierea psihologică de specialitate, dacă este cazul; e)implicarea victimelor, agresorilor şi martorilor în activităţi educative specifice, cu participarea acestora în roluri menite să stimuleze comunicarea pozitivă, atitudinile şi comportamentele prosociale şi empatice între aceştia şi în relaţia lor cu ceilalţi colegi; f)aplicarea unor practici restaurative şi soluţii de remediere în cazul pierderii ori distrugerii de obiecte sau de împăcare; g)implicarea necondiţionată a părinţilor în soluţionarea situaţiei de bullying şi prevenirea repetării comportamentelor agresive (întâlniri între părinţi moderate de directorul unităţii şcolare, unul dintre membrii grupului de acţiune antibullying ori de consilierul şcolar, monitorizarea comportamentelor copiilor lor, transmiterea de feedback etc.); h)aplicarea măsurilor prevăzute de statutul elevilor şi de regulamentul de ordine interioară; i)sesizarea organelor de poliţie, a serviciilor de asistenţă socială ori SMURD. Articolul 10Cadrele didactice desemnate să devină persoane de referinţă antibullying vor beneficia de formare în domeniu, cu sprijinul caselor corpului didactic, al centrelor de resurse şi asistenţă psihopedagogică şi al organizaţiilor neguvernamentale active, acreditate să desfăşoare cursuri de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar, acreditate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Articolul 11În activitatea lor, cadrele didactice membre în grupul de acţiune antibullying vor organiza scurte activităţi de informare la orele de dirigenţie ale claselor din unitatea de învăţământ, în vederea prezentării grupului de acţiune antibullying şi a încurajării comportamentelor pozitive ale elevilor. Articolul 12Ca membru al grupului de acţiune antibullying, profesorul consilier şcolar, prin cabinetele şcolare/interşcolare de asistenţă psihopedagogică, asigură: a)evaluarea iniţială cu privire la situaţia de bullying şi medierea conflictelor de tip bullying/cyberbullying, iar, dacă se impune, evaluarea psihologică a elevilor implicaţi în situaţiile de bullying (victime şi autori) şi consilierea lor individuală, de grup şi familială; b)formularea de recomandări, dacă este cazul, pentru părinţi de a solicita sprijinul organelor de poliţie, al serviciilor de asistenţă socială, al serviciilor psihomedicale sau psihiatrice; c)comunicarea cu învăţătorii, diriginţii şi părinţii victimelor actelor de bullying/cyberbullying, în vederea monitorizării comportamentului lor şi a interacţiunii cu autorii agresiunilor ori cu alţi elevi; d)intervenţii psihopedagogice adecvate pentru autorii actelor de bullying în adoptarea comportamentelor pozitive faţă de colegii lor şi faţă de cadrele didactice; e)verificarea caracterului adecvat şi a relevanţei materialelor şi acţiunilor de informare destinate elevilor; f)coordonarea evaluării climatului şcolar şi a măsurilor de îmbunătăţire a acestuia. Articolul 13Alte atribuţii ale grupului de acţiune antibullying şi reguli specifice ale investigaţiilor, intervenţiilor, măsurilor disciplinare în situaţiile de bullying vor fi introduse în ghidurile şi manualele subsecvente acestor norme metodologice. ANEXA Nr. 4¹ ) la normele metodologice¹⁾ Anexa nr. 4 este reprodusă în facsimil. INFOGRAFICUL - INSTRUMENT PENTRU ÎNVĂŢARE Intervenţia cadrelor didactice în situaţiile de bullying din unităţi de învăţământ*)*) Conform modelului de intervenţie propus de Organizaţia Salvaţi Copiii şi aplicat în 30 de şcoli şi licee din Târgovişte şi Bucureşti, în perioada 2018-2020.