ORDIN Nr. 448
din 21 martie 2007
pentru aprobarea
Normativului privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel si
hidrocarburi aromatice policiclice in aerul inconjurator
ACT EMIS DE:
MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 226 din 3 aprilie 2007
In temeiul prevederilor art. 16
alin. (2) şi ale art. 17 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi completările ulterioare,
ale art. 59 lit. a) şi k) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea 265/2006,
în temeiul prevederilor art. 5 alin. (8) din Hotărârea
Guvernului nr. 408/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul mediului şi gospodăririi apelor emite următorul ordin:
Art. 1 - (1) Se aprobă
Normativul privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel şi
hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, prevăzut în anexă.
(2) Anexa are cinci subanexe şi face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 2. - Prevederile
normativului se aplică pentru:
a) măsurarea şi evaluarea calităţii aerului
înconjurător în Sistemul naţional de evaluare şi gestionare integrată a
calităţii aerului;
b) măsurarea şi evaluarea calităţii aerului
înconjurător în staţiile de monitorizare a calităţii aerului care nu fac parte
din Reţeaua naţională de monitorizare a calităţii aerului, exploatate de
instituţii publice sau autorităţi ale administraţiei publice locale, de către
operatorii economici, organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice,
în scopul monitorizării impactului poluării atmosferice asupra sănătăţii
populaţiei şi mediului.
Art. 3. - Normativul se
actualizează, se modifică şi se completează prin ordin al conducătorului
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului pe baza noilor date
privind efectele poluării atmosferice asupra sănătăţii populaţiei şi mediului
rezultate în urma progresului ştiinţific şi tehnic, sau în scopul adaptării la
modificările survenite în standardele şi reglementările europene şi
internaţionale în domeniu, fără a conduce însă la modificarea directă sau
indirectă a valorilor ţintă.
Art. 4. - (1) Prezentul
ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Dispoziţiile art. 19 - 24 ale normativului intră în
vigoare la 15 februarie 2008.
Prezentul ordin transpune în legislaţia naţională
prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2004/107/CE din
15 decembrie 2004 privind arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice
policiclice în aerul înconjurător, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 23/2005.
Ministrul mediului şi
gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
ANEXĂ
NORMATIV
privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur,
nichel si hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Obiectivul
prezentului normativ este de a preveni, a elimina, a
limita deteriorarea şi a menţine calitatea aerului înconjurător în vederea
evitării efectelor negative asupra sănătăţii omului şi mediului în general,
asigurând astfel alinierea la normele internaţionale şi la reglementările Uniunii Europene.
(2) In acest sens, prezentul normativ conţine prevederi
cu privire la:
a) valorile ţintă pentru concentraţiile de arsen,
cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător;
b) stabilirea metodelor şi criteriilor comune pentru
evaluarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi
aromatice policiclice în aerul înconjurător, precum şi a depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi
hidrocarburi aromatice policiclice;
c) colectarea informaţiilor privind concentraţiile de
arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în aerul
înconjurător, precum şi despre depunerile acestora şi asigurarea accesului
publicului la aceste informaţii;
d) raportarea datelor rezultate din măsurarea şi
evaluarea calităţii aerului înconjurător.
Art. 2. - In sensul
prezentului normativ, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) valoare ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel şi
benzo(a)piren - reprezintă concentraţia de arsen,
cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător, stabilită în scopul
evitării, prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane
şi mediului în ansamblul său, ce trebuie atinsă, pe cât posibil, într-o anumită
perioadă;
b) depuneri totale sau acumulate -reprezintă cantitatea totală de poluanţi care este transferată din
atmosferă pe suprafaţe (sol, vegetaţie, apă, clădiri etc.) cu o anumită arie,
într-un anumit interval de timp;
c) arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren - reprezintă cantitatea totală a acestor elemente şi a compuşilor lor
conţinută în fracţia PM10;
d) hidrocarburi aromatice policiclice - reprezintă acei compuşi organici formaţi în totalitate din carbon
şi hidrogen, alcătuiţi din cel puţin două cicluri aromatice condensate;
e) mercur total gazos - reprezintă
vapori de mercur elementar şi radicali gazoşi de mercur, de exemplu din compuşi
de mercur solubili în apă care au o presiune de vapori suficient de mare pentru
a exista în faza gazoasă.
CAPITOLUL II
Valori ţintă şi criterii de evaluare
Art. 3. - (1)
Valorile-ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul
înconjurător sunt cele prevăzute în subanexa nr. 1.
(2) Incepând cu data de 31 decembrie 2012,
concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren (utilizate ca un
indicator de risc cancerigen al hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul
înconjurător), evaluate în condiţiile descrise în cap. III, nu trebuie să
depăşească valorile-ţintă prevăzute în subanexa nr. 1.
Art. 4. - Pragurile
superior şi inferior de evaluare pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren
în aerul înconjurător sunt prevăzute în secţiunea I din subanexa nr. 2. Depăşirea pragurilor superior şi inferior de
evaluare pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător se
determină în conformitate cu secţiunea II din subanexa
nr. 2.
Art. 5. - (1) Criteriile
pentru determinarea amplasamentelor staţiilor de prelevare pentru măsurarea
concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător
sunt prezentate în secţiunile I şi II din subanexa nr. 3.
(2) Numărul minim al staţiilor de prelevare pentru
măsurarea în puncte fixe a concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi
benzo(a)piren în aerul înconjurător este prevăzut în secţiunea IV din subanexa nr. 3. Staţiile de
prelevare se instalează în fiecare zonă sau aglomerare unde, în urma evaluării
şi aplicării prevederilor art. 9, măsurătorile sunt obligatorii, iar
măsurătorile în puncte fixe reprezintă unica sursă de date privind aceste
concentraţii.
(3) Procedurile de selectare
şi de revizuire a amplasamentelor sunt prevăzute în secţiunea III din subanexa
nr. 3.
Art. 6. - Obiectivele de
calitate a datelor sunt prevăzute în secţiunea I din subanexa nr. 4. In cazul în care pentru evaluarea calităţii
aerului se utilizează modele de calitate a aerului se aplică prevederile
secţiunii II din subanexa nr. 4.
CAPITOLUL III
Evaluarea concentraţiilor în aerul înconjurător şi a
depunerilor
Art. 7. - Evaluarea
calităţii aerului privind concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel şi
benzo(a)piren se realizează pe întreg teritoriul ţării.
Art. 8. - Pe baza
evaluării calităţii aerului se întocmesc liste pentru:
a) zonele şi aglomerările în care nivelurile
concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren sunt mai mici decât
valoarea-ţintă; pentru aceste zone şi aglomerări se iau măsuri prin care să se
menţină nivelul poluanţilor sub valorile-ţintă şi să se asigure cea mai bună
calitate a aerului înconjurător în condiţiile unei dezvoltări durabile;
b) zonele şi aglomerările în care nivelurile
concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren sunt mai mari decât
valoarea-ţintă; pentru aceste zone şi aglomerări se menţionează ariile în care
s-au înregistrat depăşirile, precum şi sursele care au contribuit la aceasta;
pentru aceste zone se stabilesc măsuri care să nu implice costuri excesive,
direcţionate mai ales către sursele predominante de emisii, în scopul atingerii
valorilor-ţintă. In cazul instalaţiilor industriale care intră sub incidenţa
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării, aprobată prin Legea nr. 84/2006, aceasta se realizează
prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.
Art. 9. - (1)
Măsurătorile efectuate în conformitate cu criteriile prevăzute la art. 5 sunt obligatorii pentru:
a) zonele şi aglomerările în care nivelurile
concentraţiilor se situează între pragul superior de evaluare şi pragul
inferior de evaluare;
b) zonele şi aglomerările în care nivelurile
concentraţiilor depăşesc pragul superior de evaluare.
(2) In scopul obţinerii unor informaţii cât mai exacte
privind calitatea aerului, măsurătorile pot fi completate cu tehnici de
modelare.
Art. 10. - In cazul în
care nivelurile măsurate pe perioada de timp prevăzută în subanexa 2, secţiunea II se situează între pragul superior de
evaluare şi pragul inferior de evaluare, datele obţinute din măsurători,
inclusiv măsurători indicative, pot fi completate cu date obţinute din
modelare.
Art. 11. - In zonele şi
aglomerările în care nivelurile determinate în conformitate cu prevederile secţiunii
II din subanexa nr. 2 se
situează sub pragul inferior de evaluare, evaluarea calităţii aerului se poate
realiza exclusiv prin modelare sau tehnici de estimare obiectivă.
Art. 12. - In zonele şi
aglomerările unde poluanţii trebuie măsuraţi, măsurătorile se realizează în
puncte fixe fie continuu, fie prin prelevări aleatorii. Numărul măsurătorilor
trebuie să fie suficient pentru a permite determinarea nivelurilor poluanţilor.
Art. 13. - Clasificarea
zonelor şi aglomerărilor se stabileşte pe baza depăşirilor
pragurilor superior şi inferior de evaluare, în conformitate cu prevederile
secţiunii II din subanexa nr.
2, şi se revizuieşte cel puţin o dată la 5 ani. In cazul unor modificări
semnificative ale activităţilor care influenţează concentraţiile de arsen,
cadmiu, nichel sau benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, clasificarea se
revizuieşte la intervale mai mici de 5 ani.
Art. 14. - (1) In
vederea evaluării contribuţiei benzo(a)pirenului în aerul înconjurător, la un
număr limitat de staţii de monitorizare, se monitorizează şi alte hidrocarburi
aromatice policiclice, între care vor fi incluşi cel puţin: benzo(a)antracen,
benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten,
indeno(1,2,3,-cd)piren şi dibenz(a,h,)antracen.
(2) Punctele de monitorizare a acestor hidrocarburi
aromatice policiclice sunt aceleaşi cu cele în care se
monitorizează şi benzo(a)pirenul; selectarea lor se
face conform secţiunilor I, II şi III din subanexa nr. 3, urmărindu-se să poată fi identificate
variaţiile induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung.
Art. 15. - (1)
Indiferent de nivelurile concentraţiilor, la fiecare 100.000 km2 se instalează câte o staţie de fond
pentru măsurarea arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total,
benzo(a)pirenului, a compuşilor specificaţi la art. 14 alin. (1), precum şi a
depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren şi a depunerilor de
hidrocarburi aromatice policiclice specificate la art. 14 alin. (1).
(2) In vederea obţinerii
rezoluţiei spaţiale dorite şi a unor rezultate reprezentative, statele vecine
pot conveni amplasarea de staţii de monitorizare comune.
(3) Se recomandă de asemenea şi măsurarea compuşilor
de mercur bivalent în formă de pulbere sau gazoasă.
(4) Ori de câte ori este posibil, monitorizarea se
armonizează cu strategia şi programul de măsurători al Programului European de
Monitorizare şi Evaluare a Poluanţilor (EMEP).
(5) Staţiile de prelevare pentru aceşti poluanţi se
amplasează astfel încât să permită identificarea variaţiilor induse de
condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung, conform secţiunilor I, II şi III ale subanexei nr. 3.
Art. 16. - Utilizarea
bioindicatorilor poate fi luată în considerare acolo unde modelele regionale de impact asupra ecosistemelor ar putea fi evaluate.
Art. 17. - In zonele şi
aglomerările în care informaţiile din măsurătorile în puncte fixe sunt
completate cu informaţii din alte surse, ca de exemplu: inventare de emisii,
măsurători indicative sau modelări ale calităţii aerului, numărul staţiilor de
măsurare în puncte fixe ce trebuie instalate şi rezoluţia spaţială pentru
celelalte tehnici trebuie să fie suficiente pentru determinarea nivelurilor de
poluanţi în conformitate cu secţiunea I din subanexa nr. 3 şi secţiunea I din subanexa nr.
4.
Art. 18. - (1) Metodele
de referinţă pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului, mercurului,
nichelului, hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător sunt
prevăzute în secţiunile I, II şi
III din subanexa nr. 5.
(2) Metodele de referinţă pentru determinarea
depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice
policiclice sunt prevăzute în secţiunea IV din subanexa
nr. 5.
(3) Tehnicile de referinţă pentru modelarea calităţii
aerului sunt prevăzute în secţiunea V din subanexa nr.
5.
Art. 19. - Metodele
utilizate pentru evaluarea preliminară a calităţii aerului sunt transmise
pentru informare Comisiei Europene.
CAPITOLUL IV
Transmiterea informaţiilor şi raportarea
Art. 20. - (1) Pentru
zonele şi aglomerările în care oricare dintre valorile ţintă menţionate în
subanexa nr. 1 au fost depăşite se transmit Comisiei Europene următoarele
informaţii:
a) lista respectivelor zone şi aglomerări;
b) ariile în care concentraţiile
au fost depăşite;
c) valorile determinate ale concentraţiilor;
d) cauzele depăşirii şi sursele care au contribuit la
depăşire;
e) populaţia expusă la aceste depăşiri.
(2) Datele obţinute în conformitate cu prevederile
cap. III se raportează Comisiei Europene.
(3) Informaţiile pentru fiecare an calendaristic se
transmit Comisiei Europene până la data de 30 septembrie a anului următor;
prima raportare se realizează pentru anul calendaristic ce urmează datei de 15
februarie 2007.
Art. 21. - Se raportează Comisiei Europene orice măsuri luate ca urmare a aplicării
prevederilor menţionate la cap. II şi III.
CAPITOLUL V
Informarea publicului
Art. 22. - Informaţii
clare, inteligibile şi uşor accesibile privind concentraţiile de arsen, cadmiu,
mercur, nichel, benzo(a)piren, hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la
art. 14 alin. (1) în aerul înconjurător, precum şi referitoare la ratele de
depunere ale arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului, benzo(a)pirenului şi
ale hidrocarburilor aromatice policiclice prevăzute la art. 14 alin. (1)
trebuie să fie puse la dispoziţia publicului, a organizaţiilor de protecţie a
mediului, organizaţiilor de consumatori, organizaţiilor reprezentând interesele
populaţiei sensibile şi altor organizaţii din domeniul sănătăţii.
Art. 23. - (1)
Informaţiile conţin date privind orice depăşire anuală a valorilor ţintă pentru
arsen, cadmiu, mercur, nichel şi benzo(a)piren, prevăzute în subanexa nr. 1.
(2) Ele trebuie să precizeze cauza depăşirii şi
suprafaţa pe care aceasta a fost înregistrată.
(3) Informaţiile trebuie să prezinte pe scurt
raportarea la valoarea ţintă, precum şi date relevante privind efectele asupra
sănătăţii şi impactul asupra mediului.
(4) Organizaţiile prevăzute la art. 22 sunt informate
cu privire la măsurile luate în urma aplicării prevederilor menţionate la cap. II şi III.
Art. 24. - Informaţiile
trebuie furnizate prin internet, presă şi alte mijloace de informare uşor
accesibile.
SUBANEXA Nr. 1
Valorile ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel si
benzo(a)piren
|
Poluant
|
Valoarea ţintă1)
|
|
Arsen
|
6 ng/m3
|
|
Cadmiu
|
5 ng/m3
|
|
Nichel
|
20 ng/m3
|
|
Benzo(a)piren
|
1 ng/m3
|
1) Pentru conţinutul total din
fracţia PM10, mediat
pentru un an calendaristic.
SUBANEXA Nr. 2
Determinarea
cerinţelor pentru evaluarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel,
benzo(a)piren în aerul înconjurător pentru zone şi aglomerări
I. Pragurile
superioare şi inferioare de evaluare
Se aplică următoarele praguri superioare şi inferioare
de evaluare:
|
|
Arsen
|
Cadmiu
|
Nichel
|
Benzo(a)piren
|
|
Pragul superior de evaluare, în procente faţă de valoarea ţintă
|
60%
(3,6 ng/m3)
|
60%
(3 ng/m3)
|
70%
(14 ng/m3)
|
60%
(0,6 ng/m3)
|
|
Pragul inferior de evaluare, în procente faţă de valoarea ţintă
|
40%
(2,4 ng/m3)
|
40%
(2 ng/m3)
|
50%
(10 ng/m3)
|
40%
(0,4 ng/m3)
|
II. Determinarea depăşirii pragurilor superior şi inferior de evaluare
Depăşirile pragurilor superior şi inferior de evaluare
trebuie determinate pe baza concentraţiilor din cei 5 ani anteriori, acolo unde
sunt suficiente date disponibile. Se consideră că un prag de evaluare a fost
depăşit dacă această depăşire s-a înregistrat în cel puţin 3 ani calendaristici
din cei 5 ani luaţi în calcul.
Acolo unde sunt disponibile date pe o perioadă mai mică
de 5 ani, pentru determinarea depăşirii pragurilor de evaluare se pot utiliza
combinat campanii de măsurări de scurtă durată desfăşurate în perioadele anului
şi în locaţiile în care se consideră că pot apărea cele mai mari niveluri de
poluare, cu datele obţinute din inventarele de emisii şi din modelare.
SUBANEXA Nr. 3
Amplasarea şi numărul minim de puncte de prelevare
pentru măsurarea concentraţiilor din aerul înconjurător şi din depuneri
I. Amplasarea la
macroscară
Staţiile de prelevare sunt selectate astfel încât:
• să furnizeze date pentru ariile din interiorul
zonelor şi aglomerărilor unde se presupune că populaţia este direct sau
indirect expusă celor mai mari concentraţii ale poluanţilor, mediate pe
perioada unui an calendaristic;
• să furnizeze date despre nivelurile poluanţilor în
alte arii situate în interiorul zonelor şi aglomerărilor reprezentative pentru
expunerea populaţiei;
• să furnizeze date despre depuneri, care reprezintă
expunerea indirectă a populaţiei prin lanţul alimentar.
In general, staţiile de prelevare se amplasează astfel
încât să se evite măsurarea condiţiilor de mediu ale unor arii foarte restrânse
din imediata vecinătate. De regulă, o staţie de prelevare se amplasează astfel
încât să fie reprezentativă pentru calitatea aerului pentru o arie de cel puţin 200 m2, în cazul staţiilor de
trafic, de cel puţin 250 m x 250 m pentru zonele industriale (dacă este
posibil) şi de câţiva km2 în cazul staţiilor de fond urban.
Acolo unde se urmăreşte evaluarea nivelului poluării de
fond, punctul de prelevare nu trebuie să fie influenţat de aglomerări sau zone
industriale din vecinătate, situate la o distanţă mai mică de câţiva km.
Acolo unde se urmăreşte evaluarea aportului surselor
industriale, cel puţin un punct de prelevare va fi instalat pe direcţia
dominantă a vântului, în aria rezidenţială cea mai apropiată.
In cazul în care nu sunt cunoscute concentraţiile de
fond, se amplasează un punct adiţional de prelevare pe direcţia predominantă a
vântului. In mod deosebit, acolo unde sunt depăşite pragurile de evaluare,
punctele de prelevare se amplasează astfel încât să fie monitorizat modul în
care sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile (BAT).
In măsura în care este posibil, punctele de prelevare
trebuie să fie reprezentative pentru locaţii similare care nu sunt situate în
imediata lor vecinătate. Ori de cite ori este posibil, staţiile vor fi situate pe acelaşi amplasament cu cele
pentru prelevarea PM10.
II. Amplasarea la
microscară
Se ţine cont, pe cât posibil, de următoarele criterii:
• fluxul de aer din jurul
orificiului de admisie al sondei de prelevare nu va fi limitat sau
obstrucţionat de elemente care să afecteze circulaţia aerului în apropierea
sondei (în mod normal, sonda se plasează la câţiva metri distanţă de clădiri,
balcoane, copaci sau alte obstacole şi la mai puţin de 0,5 m de cea mai
apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru
calitatea aerului la aliniamentul clădirilor);
• în general, orificiul de admisie al sondei se va
afla între 1,5 m (înălţimea de respiraţie) şi 4 m distanţă faţă de sol. In
unele cazuri poate fi necesară poziţionarea la o înălţime mai mare (de până la
8 m). Aceasta înălţime este indicată şi în cazul în care staţia este reprezentativă
pentru o arie mai mare;
• orificiul de admisie al sondei nu se poziţionează în imediata vecinătate a surselor, pentru a se evita
captarea directă a emisiilor fără realizarea amestecului cu aerul înconjurător;
• orificiul de evacuare al sondei se amplasează astfel
încât să se evite recircularea aerului evacuat înapoi
prin orificiul de admisie;
• staţiile de prelevare de trafic trebuie să fie
situate la cel puţin 25 m distanţă de marginea intersecţiilor majore şi la cel
puţin 4 m de axul celei mai apropiate benzi de circulaţie; orificiile de
admisie ale sondelor de prelevare se poziţionează astfel încât să fie
reprezentative pentru calitatea aerului din vecinătatea aliniamentului
clădirilor;
• pentru măsurarea depunerilor în staţiile de fond
rural se aplică, pe cât posibil, ghidurile şi criteriile EMEP.
De asemenea, se iau în
considerare următorii factori:
• sursele de interferenţă;
• securitatea;
• modul de acces;
• posibilitatea de racordare la energie electrică şi
legături telefonice;
• vizibilitatea amplasamentului în raport cu
împrejurimile;
• siguranţa publicului şi a operatorilor;
• avantajele amplasării în comun a staţiilor de
prelevare pentru mai mulţi poluanţi;
• planurile de urbanism.
III. Documentarea şi reactualizarea selecţiei punctelor de prelevare
Procedura de selectare a amplasamentului trebuie să fie complet documentată în faza de clasificare a tipurilor de
staţii de prelevare, prin mijloace cum ar fi fotografiile ariei înconjurătoare
cu coordonate geografice şi hărţi detaliate.Amplasamentele
se revizuiesc la intervale regulate de timp, cu reactualizarea
documentaţiei pentru a verifica dacă se respectă în continuare criteriile de
selecţie.
IV. Criterii de determinare a numărului staţiilor de prelevare pentru
măsurători în puncte fixe a concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi
benzo(a)piren în aerul înconjurător
Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurători
în puncte fixe necesare pentru verificarea conformării cu valorile-ţintă pentru
protecţia sănătăţii omului, în zonele şi aglomerările în care măsurătorile în
puncte fixe sunt singura sursa de informaţie
a) Surse difuze
|
Populaţia zonei
sau aglomerării
(mii locuitori)
|
In cazul în care concentraţiile
maxime depăşesc valoarea
pragului superior de evaluare1)
|
In cazul în care concentraţiile
maxime se situează între pragul superior şi inferior
de evaluare
|
|
As, Cd, Ni
|
B(a)P
|
As, Cd, Ni
|
B(a)P
|
|
0-749
|
1
|
1
|
1
|
1
|
|
750-1.999
|
2
|
2
|
1
|
1
|
|
2.000-3.749
|
2
|
3
|
1
|
1
|
|
3.750-4.749
|
3
|
4
|
2
|
2
|
|
4.750-5.999
|
4
|
5
|
2
|
2
|
|
>=6.000
|
5
|
5
|
2
|
2
|
|
1)
Va cuprinde cel puţin o staţie de fond urban, iar pentru B(a)P o staţie de
fond urban şi una de trafic, fără ca prin aceasta să crească numărul
staţiilor.
|
b) Surse punctiforme
Pentru evaluarea poluării în vecinătatea surselor
punctiforme, numărul de puncte fixe de prelevare se stabileşte ţinând cont de
densitatea emisiilor, de tipurile de distribuţie probabilă a poluării aerului
şi de expunerea potenţială a populaţiei.
Punctele de prelevare trebuie să fie amplasate astfel
încât să fie monitorizată aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT),
aşa cum sunt ele definite conform legislaţiei în vigoare.
SUBANEXA Nr. 4
Obiective de calitate a datelor şi cerinţe pentru
modelele de calitate a aerului
I. Obiective de calitate a datelor
Pentru asigurarea calităţii trebuie îndeplinite
următoarele obiective de calitate a datelor:
|
|
B(a)P
|
As, Cd, Ni
|
PAH altele decât B(a)P
si vapori
de Hg
|
Depuneri totale
|
|
- Incertitudine
Măsurători fixe şi indicative
Modelare
|
50%
60%
|
40%
60%
|
50%
60%
|
70%
60%
|
|
- Captură minimă de date
|
90%
|
90%
|
90%
|
90%
|
|
- Timpul minim acoperit
Măsurători fixe
Măsurători indicative*)
|
33%
14%
|
50%
14%
|
14%
|
33%
|
|
*)Măsurătorile indicative sunt
măsurătorile care nu sunt făcute cu regularitate, dar
îndeplinesc
celelalte obiective privind calitatea
datelor.
|
Incertitudinea metodelor utilizate pentru determinarea
concentraţiilor în aerul înconjurător (exprimată ca
95% din nivelul de încredere) se evaluează conform principiilor conţinute în
Ghidul CEN pentru exprimarea incertitudinii măsurătorilor (ENV 13005-1999),
Metodologia ISO 5725:1994 şi ghidul prevăzut în Raportul CEN „Calitatea aerului - Modalităţi de
estimare a incertitudinii metodelor de referinţă pentru aerul
înconjurător" (CR 14377:2002E). Procentele de incertitudine se stabilesc
pentru măsurători individuale, mediate pe intervale de prelevare specifice, cu
un interval de încredere de 95%.
Incertitudinea măsurătorilor trebuie considerată ca
fiind aplicabilă în domeniul de concentraţii corespunzător valorii ţintă.
Măsurătorile fixe şi indicative trebuie să fie distribuite uniform pe perioada
unui an.
Cerinţele pentru captura minimă de date şi timpul minim
acoperit nu includ pierderile de date datorate calibrărilor periodice sau lucrărilor
normale de întreţinere a instrumentelor.
Probele de benzo(a)piren şi de alte hidrocarburi
aromatice policiclice se prelevează la 24 de ore. Probele individuale prelevate
pe o perioadă de până la o lună pot fi combinate şi analizate ca o probă compusă,
luându-se măsuri pentru asigurarea stabilităţii probelor pe perioada
respectivă.
Cei trei izomeri benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten se determină analitic cu dificultate, de
aceea ei pot fi raportaţi ca sumă.
Pentru măsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu şi
nichel se recomandă prelevarea la 24 de ore. Prelevarea probelor trebuie
distribuită uniform de-a lungul zilelor din săptămână şi de-a lungul anului.
Pentru determinarea ratelor de depunere sunt recomandate prelevările lunare sau
săptămânale efectuate în cursul unui an întreg.
Se poate utiliza prelevarea umedă în loc de prelevarea
uscată numai dacă se poate demonstra că diferenţa dintre rezultatele obţinute prin cele două
metode este mai mică decât 10%. Rata de depunere se exprimă în |yg/m2/zi.
Se poate folosi un timp minim de acoperire mai mic
decât cel indicat în tabel, dar nu mai mic de 14% pentru măsurători fixe şi de
6% pentru măsurătorile indicative, numai dacă se poate demonstra că este
respectat intervalul de incertitudine de 95% pentru media anuală, calculat
conform obiectivelor de calitate a datelor prevăzute în ISO 11222:2002 -
„Determinarea incertitudinii timpului de mediere a măsurătorilor de calitate a
aerului".
II. Cerinţele pentru modelele de evaluare a calităţii aerului
In cazul în care se utilizează modele pentru evaluarea
calităţii aerului trebuie să se prezinte descrierea modelului şi informaţii
privind incertitudinea. Incertitudinea pentru modelare este definită ca deviaţia
maximă a nivelelor de concentraţii măsurate şi calculate pe un an întreg, fără
a lua în consideraţie accidentele (evenimentele).
III. Cerinţe privind tehnicile de estimare obiectivă
In cazul în care sunt utilizate tehnicile de estimare
obiectivă, incertitudinea nu trebuie să depăşească 100%.
IV. Standardizare
Pentru substanţele analizate din fracţia PM10, volumul prelevat se exprimă în
condiţii standard (temperatură de 293 K şi presiune de 101,3 kPa).
SUBANEXA Nr. 5
Metodele de referinţă pentru evaluarea
concentraţiilor în aerul înconjurător şi a depunerilor
I. Metode de
referinţă pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului şi nichelului în
aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiilor de
arsen, cadmiu şi nichel în aerul înconjurător este în curs de standardizare de
către Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi are la bază prelevarea
manuală a PM10, aşa
cum este ea descrisă în standardul EN 12341. Reţinerea pe filtru a probelor
este urmată de mineralizare şi de analiza prin spectrometrie cu absorbţie
atomică (AAS) sau spectrometrie de emisie cu plasma cuplată inductiv şi
spectrometrie de masă (ICP-MS). In absenţa metodelor standard CEN se pot folosi
standarde naţionale sau standarde ISO.
Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au
demonstrat că dau rezultate echivalente cu cele obţinute prin metodele de
referinţă.
II. Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza compuşilor
aromatici policiclici în aerul ambiental
Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiilor de
benzo(a)piren în aerul înconjurător este în curs de standardizare de către
Comitetul European pentru Standardizare (CEN) şi are la bază prelevarea manuală
a PM10, aşa cum
este ea descrisă în standardul EN 12341. In absenţa standardelor CEN, pentru
benzo(a)piren sau alt compus policiclic aromatic prevăzut în prezentul ordin se
pot utiliza standarde naţionale sau standardul ISO 12884.
Se pot utiliza, de asemenea,
orice alte metode care au demonstrat că dau rezultate echivalente cu cele
obţinute prin metodele de referinţă.
III. Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza mercurului în
aerul înconjurător
Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiei de
mercur gazos total în aerul înconjurător este în curs de standardizare şi
constă în analiza automată a mercurului folosind spectrometria de absorbţie
atomică sau spectrometrie de fluorescentă atomică. In absenţa metodelor
standard CEN se pot folosi standarde naţionale sau standarde ISO.
Se pot utiliza, de asemenea, orice alte metode care au
demonstrat că dau rezultate echivalente cu cele obţinute prin metodele de
referinţă.
IV. Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza depunerilor de
arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice (PAH)
Metoda de referinţă pentru prelevarea depunerilor de
arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice are la bază
expunerea unui cilindru (calibrat) etalonat, cu dimensiuni standardizate. In
absenţa metodelor standard CEN se pot folosi standarde naţionale.
V. Tehnici de referinţă pentru modelarea privind calitatea aerului
Tehnicile de referinţă privind modelarea calităţii
aerului nu sunt deocamdată stabilite. Orice amendamente făcute în vederea
adaptării acestui punct la progresul ştiinţific şi tehnic va respecta
procedurile europene.