ORDIN Nr
ORDIN Nr. 87
din 29 ianuarie 2008
privind modificarea si
completarea Ordinului ministrului sanatatii si familiei si al ministrului
agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 438/295/2002 pentru aprobarea
Normelor privind aditivii alimentari destinati utilizarii in produsele
alimentare pentru consum uman
ACT EMIS DE:
MINISTERUL SANATATII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 157 din 29 februarie 2008
Văzând Referatul de aprobare al Autorităţii de Sănătate
Publică nr. 790 din 29 ianuarie 2008 din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice,
în temeiul art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi
comercializării alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 57/2002, cu modificările ulterioare,
având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr.
862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice, cu
modificările şi completările ulterioare, ale Hotărârii Guvernului nr. 130/2006
privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr.
385/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale,
ministrul sănătăţii publice, preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi
ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emit
următorul ordin:
Art. I. -Anexa la Ordinul
ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului agriculturii, alimentaţiei
şi pădurilor nr. 438/295/2002 pentru aprobarea Normelor privind aditivii
alimentari destinaţi utilizării în produsele alimentare pentru consum uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 şi 722 bis din 3 octombrie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La anexa XI la Norme, „Lista cu conservanţii şi antioxidanţii autorizaţi
condiţionat", la partea C, pentru punctele E 251 şi E 252, primele două
coloane se modifică şi vor avea următorul cuprins:
E251 Nitrat de sodiu;
E252 Nitrat de potasiu.
2. La anexa XVI la Norme, „Criterii specifice de
puritate pentru îndulcitori, după punctul E 967
Xilitol se introduce un nou punct, punctul E 968 Eritritol, cu următorul
cuprins:
„E 968 ERITRITOL
|
Sinonime
|
Mezoeritritol, tetrahidroxi-butan, eritrită
|
|
Definiţie
|
Se obţine prin fermentaţia unei surse de
hidraţi de carbon cu drojdii osmofile de calitate alimentară, sigure şi
adecvate, ca Moniliella pollinis sau Trichosporonoides megachilensis, urmată de purificare si uscare.
|
|
Denumire chimică
|
1,2,3,4-butantetrol
|
|
Einecs
|
205-737-3
|
|
Formulă chimică
|
C4H10O4
|
|
Masa moleculară
|
122,12
|
|
Compoziţie
|
Minim 99% după uscare
|
|
Descriere
|
Cristale albe, inodore, nehigroscopice şi termostabile cu 0
putere de îndulcire de aproximativ 60-80% din cea a zaharozei
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Uşor solubil în apă, putin solubil în etanol, insolubil în eter
etilic
|
|
B. Interval de topire
|
119-123°C
|
|
Puritate
|
|
|
Pierdere la uscare
|
Maxim 0,2% (70°C, şase ore, în exsicator cu vid)
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maxim 0,1%
|
|
Substanţe reducătoare
|
Maxim 0,3%, exprimat în D-glucoză
|
|
Ribitol şi glicerol
|
Maxim 0,1%
|
|
Plumb
|
Maxim 0,5 mg/kg"
|
3. La anexa XVI la Norme, „Criterii specifice de
puritate pentru îndulcitori", punctul E
954 Zaharină şi sărurile sale de Na, K şi Ca se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„E 954 ZAHARINĂ ŞI SĂRURILE
SALE DE Na, K ŞI Ca
(I) ZAHARINĂ
Definiţie
|
Denumire chimică
|
3-oxo-2,3 dihidro-benzo(d)izotiazol-1,1-dioxid
|
|
Einecs
|
201-321-0
|
|
Formulă chimică
|
C7H5NO3S
|
|
Masă moleculară relativă
|
183,18
|
|
Compoziţie
|
Minim 99% şi maxim de 101% din C7H5NO3S raportat la substanţa anhidră
|
|
Descriere
|
Cristale albe sau pudră cristalină albă, inodoră sau cu un miros
slab aromatic, cu gust dulce, chiar şi în soluţii foarte diluate. De
aproximativ 300-500 de ori mai dulce decât Zaharoză
|
|
Identificare
|
|
|
Solubilitate
|
Puţin solubilă în apă, solubilă în soluţii bazice, foarte puţin
solubilă în etanol
|
|
Puritate
|
|
|
Pierdere la uscare
|
Minim 1% (105°C, două ore)
|
|
Interval de topire
|
226-230°C
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Minim 0,2%, raportat la substanţa uscată
|
|
Acid benzoic şi acid salicilic
|
La 10 ml de soluţie 1/20, acidificată anterior cu cinci picături
de acid acetic, se adaugă trei picături de soluţie de concentraţie
aproximativ molară de clorură ferică în apă. Nu apare precipitat sau culoare
violetă.
|
|
o-toluen-sulfonamidă
|
Maxim 10 mg/kg, raportat la substanţa
uscată
|
|
p-toluen-sulfonamidă
|
Maxim 10 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Acid p-sulfonamidobenzoic
|
Maxim 25 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Substanţe uşor carbonizabile
|
Absente
|
|
Arsen
|
Maxim 3 mg/kg, raportat la substanţa
uscată
|
|
Seleniu
|
Maxim 30 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
(II) ZAHARINAT DE SODIU
|
Sinonime
|
Zaharină, sarea de sodiu a zaharinei
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
o-benzosulfimidă de sodiu, sarea de sodiu a
2,3dihidro-3-oxo-benzizo-sulfonazol, oxobenzizosulfonazol, sare de sodiu
dihidrată a 1,2-benzisotiazolină-3-onă-1,1-dioxid
|
|
Einecs
|
204-886-1
|
|
Formulă chimică
|
C7H4NNaO3S*2H2O
|
|
Masă moleculară relativă
|
241,19
|
|
Compoziţie
|
Minim 99% şi maxim 101% C7H4NNaO3S, raportat
la substanţa anhidră
|
|
Descriere
|
Cristale albe sau pudră cristalină albă eflorescentă, inodoră sau
cu un miros slab, cu gust foarte dulce, chiar în soluţii foarte diluate. De
aproximativ 300-500 de ori mai dulce decât Zaharoză, în soluţii diluate
|
|
Identificare
|
|
|
Solubilitate
|
Uşor solubilă în apă, foarte puţin solubilă în etanol
|
|
Puritate
|
|
|
Pierdere la uscare
|
Maxim 15% (120°C, patru ore)
|
|
Acid benzoic şi acid salicilic
|
La 10 ml de soluţie 1 la 20, acidificată anterior cu cinci
picături de acid acetic, se adaugă trei picături de soluţie de concentraţie
aproximativ molară de clorură ferică în apă. Nu apare precipitat sau culoare
violetă.
|
|
o-toluen-sulfonamidă
|
Maxim 10 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
p-toluen-sulfonamidă
|
Maxim 10 mg/kg, raportat la substanţa
uscată
|
|
Acid p-sulfonamido-benzoic
|
Maxim 25 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Substanţe uşor carbonizabile
|
Absente
|
|
Arsen
|
Maxim 3 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Seleniu
|
Maxim 30 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg, raportat la substanţa
uscată
|
(III) ZAHARINAT DE CALCIU
|
Sinonime
|
Zaharină, sarea de calciu a zaharinei
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
o-benzosulfimidă de calciu, sare de calciu a
2,3dihidro-3-oxo-benzisosulfonazol, sare de calciu hidrată (2:7) a
1,2-benzisotiazolină-3-onă-1,1-dioxid
|
|
Einecs
|
229-349-9
|
|
Formulă chimică
|
C14H8CaN2O6S2*3l/2H2O
|
|
Masă moleculară relativă
|
467,48
|
|
Compoziţie
|
Minim 95% C14H8CaN2O6S2, raportat la substanţa anhidră
|
|
Descriere
|
Cristale albe sau pudră cristalină albă, inodoră sau cu un miros
slab, cu gust foarte dulce, chiar în soluţii foarte diluate. De aproximativ
300-500 de ori mai dulce decât Zaharoză, în soluţii diluate
|
|
Identificare
|
|
|
Solubilitate
|
Uşor solubilă în apă, solubilă în etanol
|
|
Puritate
|
|
|
Pierdere la uscare
|
Maxim 13,5% (120°C, patru ore)
|
|
Acid benzoic şi acid salicilic
|
La 10 ml de soluţie 1 la 20, acidifiată anterior cu cinci
picături de acid acetic, se adaugă trei picături de soluţie de concentraţie
aproximativ molară de clorură ferică în apă. Nu apare precipitat sau culoare
violetă.
|
|
o-toluen-sulfonamidă
|
Maxim 10 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
p-toluen-sulfonamidă
|
Maxim 10 mg/kg, raportat substanţa uscată
|
|
Acid p-sulfonamidobenzoic
|
Maxim 25 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Substanţe uşor carbonizabile
|
Absente
|
|
Arsen
|
Maxim 3 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Seleniu
|
Maxim 30 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
(IV) ZAHARINAT DE POTASIU
|
Sinonime
|
Zaharină, sare de potasiu a zaharinei
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
o-benzosulfimidă de potasiu, sare de potasiu a
2,3dihidro-3-oxo-benzisosulfonazol, sare de potasiu monohidrată a
1,2-benzisotiazolină-3-onă-1,1-dioxid
|
|
Einecs
|
C7H4KNO3S*H2O
|
|
Formulă chimică
|
239,77
|
|
Masă moleculară relativă
|
Minim 99% şi maxim 101%
|
|
Compoziţie
|
C7H4KNO3S, raportat la substanţa anhidră
|
|
Descriere
|
Cristale albe sau pudră cristalină albă, inodoră sau cu un miros
slab, cu gust foarte dulce, chiar în soluţii foarte diluate. De aproximativ
300-500 de ori mai dulce decât Zaharoză
|
|
Identificare
|
|
|
Solubilitate
|
Uşor solubilă în apă, greu solubilă în etanol
|
|
Puritate
|
|
|
Pierdere la uscare
|
Maxim 8% (120°C, patru ore)
|
|
Acid benzoic şi acid salicilic
|
La 10 ml de soluţie 1 la 20, acidificată anterior cu cinci
picături de acid acetic, se adaugă trei picături de soluţie de concentraţie
aproximativ molară de clorură ferică în apă. Nu apare precipitat sau culoare
violetă.
|
|
o-toluen-sulfonamidă
|
Maxim 10 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
p-toluen-sulfonamidă
|
Maxim 10 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Acid p-sulfonamido-benzoic
|
Maxim 25 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Substanţe uşor carbonizabile
|
Absente
|
|
Arsen
|
Maxim 3 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Seleniu
|
Maxim 30 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg, raportat la substanţa
uscată"
|
4. La anexa XVI la Norme „Criterii specifice de
puritate pentru îndulcitori" se introduc
două noi puncte, punctele E 955 Sucraloză şi E 962 Sare de aspartam-acesulfam
cu următorul cuprins:
„E 955 SUCRALOZĂ
|
Sinonime
|
4,1 '6'-triclorogalactosucroză
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
1,6-Dicloro-1,6-dideoxy-β-D-fructofuranozil-4-cloro4-deoxy-α-D-galactopiranozidă
|
|
Einecs
|
259-952-2
|
|
Formulă chimică
|
C12H19Cl3O8
|
|
Masă moleculară
|
397,64
|
|
Compoziţie
|
Conţine minim 98% şi maxim 102% C12H19CI3O8, raportat la substanţa anhidră
|
|
Descriere
|
Pudră cristalină de culoare albă sau alb murdar, practic inodoră
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Uşor solubilă în apă, metanol şi etanol Uşor solubilă în acetat
de etil
|
|
B. Absorbţie infraroşu
|
Spectrul infraroşu al unei dispersii a probei în bromură de
potasiu prezintă maxime relative la lungimi de undă asemănătoare cu cele din
spectrul de referinţă obţinut folosind un standard de referinţă al
sucralozei.
|
|
C. Cromatografie în strat subţire
|
Spotul principal în soluţia-test are aceeaşi valoare Rf ca şi
spotul principal al soluţiei standard A la care se face referire în testarea
altor dizaharide clorurate.
|
|
|
Această soluţie standard se obţine prin dizolvarea a 1,0 g de
sucraloză standard de referinţă în 10 ml de metanol.
|
|
D. Rotaţie specifică
|
[α] D20 = +84,0° până la +87,5°, raportat la substanţa anhidră (soluţie
de 10% greutate/volum)
|
|
Puritate
|
|
|
Apă
|
Maxim 2,0% (Metoda Karl-Fisher)
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maxim 0,7%
|
|
Alte dizaharide clorurate
|
Maxim 0,5%
|
|
Monozaharide clorurate
|
Maxim 0,1%
|
|
Oxid de trifenilfosfină
|
Maxim 150 mg/kg
|
|
Metanol
|
Maxim 0,1%
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg
|
E 962 SARE DE ASPARTAM-ACESULFAM
|
Sinonime
|
Aspartam-acesulfam, sare de aspartam-acesulfam
|
|
Definiţie
|
Sarea se prepară prin încălzirea unei soluţii cu pH acid de
aspartam şi acesulfam K în proporţie de 2:1 (greutate/greutate) şi producerea
cristalizării. Potasiul şi umiditatea se elimină. Produsul
este mai stabil decât aspartamul singur.
|
|
Denumire chimică
|
Sarea de 2,2-dioxid de 6-metil-1,2,3-oxatiazină-4(3H)onă a acidului L-fenilalanil-2-metil-L-α-aspartic
|
|
Formulă chimică
|
C18H23O9N3S
|
|
Masă moleculară
|
457,46
|
|
Compoziţie
|
63,0% până la 66,0% aspartam (raportat la substanţa uscată) şi
34,0% până la 37% acesulfam (formă acidă raportat la substanţa uscată)
|
|
Descriere
|
Pudră cristalină, albă, inodoră
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Puţin solubilă în apă, uşor solubilă în etanol
|
|
B. Factor de transmitanţă
|
Factorul de transmitanţă al unei soluţii de 1 % în apă,
determinat într-o celulă de 1 cm la 430 nm cu un spectrofotometru
corespunzător utilizând ca referinţă apa, este minim 0,95 echivalent unui
coeficient de absorbţie de nu mai mult decât
aproximativ 0,022
|
|
C. Rotaţie specifică
|
[α]D20 = +14,5° până la +16,5°
|
|
|
Se determină la 0 concentraţie de 6,2 g în 100 ml de acid formic (15N) în timp de 30 de
minute de la prepararea soluţiei. Rotaţia specifică calculată se împarte la
0,646 pentru a corecta conţinutul de aspartam al sării de aspartam-acesulfam.
|
|
Puritate
|
|
|
Pierdere la uscare
|
Maxim 0,5 % (105°C, patru ore)
|
|
Acid 5-Benzil-3,6- dioxo-2piperazineacetic
|
Maxim 0,5%
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg"
|
5. La anexa XVI la Norme „Criterii specifice de
puritate pentru îndulcitori" punctul E 965
(i) Maltitol se modifică şi va avea următorul cuprins:
„E 965 (i) MALTITOL
|
Sinonime
|
D-maltitol, maltoză hidrogenată
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
(a)-D-glucopiranozil-1,4-D-glucitol
|
|
Einecs
|
209-567-0
|
|
Formulă chimică
|
C12H24O11
|
|
Masă moleculară relativă
|
344,31
|
|
Compoziţie
|
Minim 98% D-maltitol
C12H24O11, raportat la substanţă anhidră
|
|
Descriere
|
Pudră cristalină albă, cu gust dulce
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Foarte solubil în apă, uşor solubil în etanol
|
|
B. Interval de topire
|
148°C până la 151°C
|
|
C. Rotaţie specifică
|
[α]D20 = +105,5° până la +108,5° (soluţie 5% greutate/volum)
|
|
Puritate
|
|
|
Apă
|
Maxim 1% (metoda Karl-Fisher)
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maxim 0,1%, raportat la substanţa uscată
|
|
Zaharuri reducătoare
|
Maxim 0,1%, exprimat în glucoza, raportat la substanţa uscată
|
|
Cloruri
|
Maxim 50 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Sulfaţi
|
Maxim 100 mg/kg, raportat la substanţa
uscată
|
|
Nichel
|
Maxim 2 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Arsen
|
Maxim 3 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
6. La anexa XVI la Norme „Criterii specifice de
puritate pentru îndulcitori", punctul E
965 (ii) Sirop de maltitol se modifică şi va avea următorul cuprins:
„E 965 (ii) SIROP DE MALTITOL
|
Sinonime
|
Sirop de glucoza hidrogenată cu un conţinut ridicat de maltoză,
sirop de glucoza hidrogenată
|
|
Definiţie
|
Amestec constituit în principal din maltitol
cu sorbitol şi oligo- şi polizaharide hidrogenate. Se obţine prin
hidrogenarea catalitică a siropului de glucoza cu un conţinut ridicat de
maltoză sau prin hidrogenarea fiecărei componente, urmată de amestecare.
Produsul comercializat se livrează atât sub formă de sirop, cât şi sub formă
de produs solid.
|
|
Compoziţie
|
Conţine minim 99% zaharide hidrogenate totale raportat la
substanţa anhidră şi minim 50% maltitol raportat la substanţa anhidră.
|
|
Descriere
|
Lichide vâscoase limpezi, incolore şi inodore sau masă cristalină
albă
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Foarte solubil în apă, uşor solubil în etanol
|
|
B. Cromatografie în strat subţire
|
Test pozitiv
|
|
Puritate
|
|
|
Apă
|
Maxim 31% (metoda Karl-Fisher)
|
|
Zaharuri reducătoare
|
Maxim 0,3%, exprimat ca glucoza
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maxim 0,1%
|
|
Cloruri
|
Maxim 50 mg/kg
|
|
Sulfat
|
Maxim 100 mg/kg
|
|
Nichel
|
Maxim 2 mg/kg
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg"
|
7. La anexa XVI la Norme „Criterii specifice de
puritate pentru îndulcitori", punctul E
966 Lactitol se modifică şi va avea următorul cuprins:
„E 966 LACTITOL
|
Sinonime
|
Lactit, lactozitol, lactobiozit
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
4-O-β-D-galactopiranozil-D-glucitol
|
|
Einecs
|
209-566-5
|
|
Formulă chimică
|
C12H24O11
|
|
Masă moleculară relativă
|
344,32
|
|
Compoziţie
|
Minim 95%, raportat la substanţa uscată
|
|
Descriere
|
Pudră cristalină sau soluţie incoloră cu gust dulce Produsele
cristaline apar ca anhidre, monohidraţi şi dihidraţi
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Foarte solubil în apă
|
|
B. Rotaţie specifică
|
[α]D20 = +13° până la +16°, raportat la substanţă anhidră (soluţie
apoasă 10% greutate/volum)
|
|
Puritate
|
|
|
Apă
|
Produse cristaline; maxim 10,5% (metoda Karl-Fisher)
|
|
Alţi polioli
|
Maxim 2,5%, raportat la substanţă anhidră
|
|
Zaharuri reducătoare
|
Maxim 0,2%, exprimat ca glucoza raportat la substanţa uscată
|
|
Cloruri
|
Maxim 100 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Sulfaţi
|
Maxim 200 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maxim 0,1%, raportat la substanţa uscată
|
|
Nichel
|
Maxim 2 mg/kg, raportat la substanţa uscată
|
|
Arsen
|
Maxim 3 mg/kg, raportat la substanţa
uscată
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg, raportat la substanţa uscată"
|
8. La anexa XVII la
Norme „Criterii specifice de puritate pentru alţi aditivi alimentari",
punctele E 216 p-Hidroxibenzoat de propil şi E 217 Sarea de sodiu a
p-hidroxibenzoatului de propil se elimină.
9. La anexa XVII la Norme „Criterii specifice de
puritate pentru alţi aditivi alimentari",
punctul E 307 Alfa-tocoferol se modifică şi va avea următorul cuprins:
|
„E 307 ALFA-TOCOFEROL
|
|
|
Sinonime
|
DL-α-Tocoferol
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
DL-5,7,8-trimetiltocol
DL-2,5,7,8-tetrametil-2-(4',8',12 '-trimetiltridecil)-6 cromanol
|
|
Einecs
|
233-466-0
|
|
Formulă chimică
|
C29H50O2
|
|
Masă moleculară
|
430,71
|
|
Compoziţie
|
Minim 96%
|
|
Descriere
|
Ulei vâscos, limpede, aproape inodor, de culoare gălbuie spre
chihlimbar, care se oxidează şi se închide la culoare la expunerea la aer sau
lumină
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Insolubil în apă, uşor solubil în etanol, miscibil în eter
|
|
B. Spectrofotometrie
|
In etanol absolut, absorbţia maximă este de aproximativ 292 nm.
|
|
Puritate
|
|
|
Indice de refracţie
|
nD20 1.503 - 1,507
|
|
Absorbţie specifică E1%1cm
|
E1% 1cm (292 nm) 72 la 76
|
|
în etanol
|
(0,01 g în 200 ml de etanol absolut)
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maxim 0,1%
|
|
Rotaţie specifică
|
[α]25 D0o ± 0,05° (soluţie 1 /10 în cloroform)
|
|
Plumb
|
Maxim 2 mg/kg"
|
10. La anexa XVII la Norme „Criterii specifice de
puritate pentru alţi aditivi alimentari",
punctul E 315 Acid erithorbic se modifică şi va avea următorul cuprins:
„E 315 ACID ERITHORBIC
|
Sinonime
|
Acid izoascorbic Acid D-araboascorbic
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
Acid D-eritro-hex-2-enoic-Y-lactonă Acid izoascorbic Acid D-izoascorbic
|
|
Einecs
|
201-928-0
|
|
Formulă chimică Masă moleculară
|
C6H8O6
176,13
|
|
Compoziţie
|
Minim 98% raportat la substanţă anhidră
|
|
Descriere
|
Solid cristalin, de culoare alb spre gălbui, care se închide
treptat la culoare la expunere la lumină
|
|
Identificare
|
|
|
A. Interval de topire
|
Aproximativ 164°C la 172°C, cu descompunere
|
|
B. Test pozitiv pentru acid ascorbic/reacţia de culoare
|
|
|
Puritate
|
|
|
Pierderi la uscare
|
Maxim 0,4% după uscare la presiune scăzută pe gel de siliciu timp
de 3 ore
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maxim 0,3%
|
|
Rotaţie specifică
|
[α]25D între -16,5° si -18,0° (10% soluţie apoasă greutate/volum)
|
|
Oxalat
|
Intr-o soluţie de 1 g în 10 ml de apă, adăugaţi două picături de
acid acetic glacial şi 5 ml de soluţie de acetat de calciu 10%. Soluţia
trebuie să rămână limpede.
|
|
Plumb
|
Maxim 2 mg/kg"
|
11. La anexa XVII la
Norme, „Criterii specifice de puritate pentru alţi aditivi alimentari",
după punctul E 316 Erithorbat de sodiu se introduce un nou punct, punctul E 319
Terţ-butilhidrochinonă (TBHQ), cu următorul
cuprins:
„E 319 TERŢ-BUTILHIDROCHINONĂ (TBHQ)
|
Sinonime
|
TBHQ
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumiri chimice
|
terţ-butil-1,4-benzendiol
2-(1,1-dimetiletil)-1,4-benzendiol
|
|
Einecs
|
217-752-2
|
|
Formulă chimică
|
C10H14O2
|
|
Masă moleculară
|
166,22
|
|
Compoziţie
|
Minim 99% C10H14O2
|
|
Descriere
|
Solid cristalin, de culoare albă, cu miros caracteristic
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Practic insolubil în apă, solubil în etanol
|
|
B. Punct de topire
|
Minim 126,5°C
|
|
C. Compuşi fenolici
|
Se dizolvă aproximativ 5 mg probă în 10 ml metanol şi se adaugă
10,5 ml soluţie de dimetilamină (1 : 4). Apare o culoare roşie spre roz.
|
|
Puritate
|
|
|
Terţ-butil-p-benzochinonă
|
Maxim 0,2%
|
|
2,5-di-terţ butilhidrochinonă
|
Maxim 0,2 %
|
|
Hidroxichinonă
|
Maxim 0,1 %
|
|
Toluen
|
Maxim 25 mg/kg
|
|
Plumb
|
Maxim 2 mg/kg"
|
12. La anexa XVII la
Norme „Criterii specifice de puritate pentru alţi aditivi alimentari",
punctul E 415 Gumă xantan se modifică şi va avea următorul cuprins:
„E 415 GUMĂ DE XANTAN
|
Definiţie
|
Guma de xantan este o polizaharidă cu masă moleculară mare şi se
obţine prin fermentaţia unui carbohidrat cu suşe naturale de Xanthomonas
campestris în cultură pură, purificare prin extracţie cu etanol sau
2-propanol, uscare şi măcinare. Conţine D-glucoză şi D-manoză ca unităţi
principale de hexoză, alături de acid D-glucuronic şi acid piruvic şi se
prepară sub formă de săruri de sodiu, potasiu sau calciu. Soluţiile sale sunt
neutre.
|
|
Masă moleculară
|
Aproximativ 1 000 000
|
|
Einecs
|
234-394-2
|
|
Compoziţie
|
Degajă, raportat la substanţă uscată, minim 4,2% şi maxim 5% CO2 care corespunde la 91%-108% gumă de xantan
|
|
Descriere
|
Pulbere de culoare crem
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Solubilă în apă. Insolubilă în etanol
|
|
Puritate
|
|
|
Pierderi la uscare
|
Maxim 15% (105°C, 2 ore şi 30 minute)
|
|
Cenuşă totală
|
Maxim 16%, raportat la substanţa anhidră,
determinată la 650°C după uscare la 105°C timp de patru ore
|
|
Acid piruvic
|
Minim 1,5%
|
|
Azot
|
Maxim 1,5 mg/kg
|
|
Etanol şi propanol-2
|
Maxim 500 mg/kg, fiecare sau în combinaţie
|
|
Plumb
|
Maxim 2 mg/kg
|
|
Număr total de germeni
|
Maxim 5 000 colonii per gram
|
|
Drojdii şi mucegaiuri
|
Maxim 300 colonii per gram
|
|
E. coli
|
Absent în 5 g
|
|
Salmonella spp.
|
Absent în 10 g
|
|
Xanthomonas campestris
|
Celule viabile absente în 1 g"
|
13. La anexa XVII la
Norme „Criterii specifice de puritate pentru alţi aditivi alimentari", după
punctul E 425(ii) Glucomanan de konjac se introduce un nou punct, punctul E 426
Hemiceluloză de soia, cu următorul cuprins:
„E 426 HEMICELULOZĂ DE SOIA
|
Sinonime
|
|
|
Definiţie
|
Hemiceluloza de soia este o polizaharidă rafinată solubilă în apă
obţinută din fibră de soia din soiuri naturale prin extracţie în apă caldă.
|
|
Denumiri chimice
|
Polizaharide din soia solubile în apă Fibre din soia solubile în
apă
|
|
Compoziţie
|
Minim 74% carbohidrat
|
|
Descriere
|
Pulbere de culoare albă, fluidă, atomizată
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Solubilă în apă caldă si rece fără formare de gel
|
|
pH-ul soluţiei de 1%
|
5,5 ±1,5
|
|
B. Viscozitatea soluţiei 10%
|
Maxim 200 mPa.s
|
|
Puritate
|
|
|
Pierderi la uscare
|
Maxim 7% (105°C, 4 ore)
|
|
Proteină
|
Maxim 14%
|
|
Cenuşă totală
|
Maxim 9,5% (600°C, 4h)
|
|
Arsen
|
Maxim 2 mg/kg
|
|
Plumb
|
Maxim 5 mg/kg
|
|
Mercur
|
Maxim 1 mg/kg
|
|
Cadmiu
|
Maxim 1 mg/kg
|
|
Număr total de germeni
|
Maxim 3 000 colonii per gram
|
|
Drojdii şi mucegaiuri
|
Maxim 100 colonii per gram
|
|
E. coli
|
Negativ în 10 g"
|
14. La anexa XVII la Norme „Criterii specifice de puritate pentru alţi aditivi alimentari", după
punctul E 461 Metilceluloză se introduce un nou punct, punctul E 462
Etilceluloză, cu următorul cuprins:
„E 462 ETILCELULOZĂ
|
Sinonime
|
Eter etilic al celulozei
|
|
Definiţie
|
Etilceluloza este celuloza obţinută
direct din materialul vegetal fibros şi eterificată parţial cu grupe etilice.
|
|
Denumiri chimice
|
Eter etilic al celulozei
|
|
Formulă chimică
|
Polimerii conţin unităţi de glucoza anhidră substituită cu
următoarea formulă generală: C6H7O2(OR1)(OR2), unde R1
si R2 pot fi oricare din următoarele:
- H
- CH2CH3
|
|
Compoziţie
|
Minim 44% şi maxim 50% grupe etoxi (-OC2H5), raportat la substanţa uscată (echivalentul a maxim 2,6 grupe
etoxil per unitate de glucoza anhidră)
Pudră inodoră şi insipidă de culoare albă până la alb-murdar,
uşor higroscopică
|
|
Descriere
|
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Practic insolubilă în apă, în glicerina şi în 1,2-propandiol, dar
solubilă în proporţii variabile în anumiţi solvenţi organici, în funcţie de
conţinutul de etoxil. Etilceluloza care conţine mai puţin de 46-48% grupe
etoxil este uşor solubilă în tetrahidrofuran, acetat de metil, cloroform şi
în amestecuri de hidrocarburi aromatice şi etanol. Etilceluloza care conţine
grupe etoxil în proporţie mai mare sau egală cu 46-48% este uşor solubilă în
etanol, metanol, toluen, cloroform şi acetat de etil.
|
|
B. Test pentru formarea peliculei
|
Se dizolvă 5 g de probă în 95 g amestec 80:20 (greutate/greutate)
de toluen şi etanol. Se formează 0 soluţie limpede, gălbuie, stabilă. Se
toarnă câţiva ml de soluţie pe 0 placă de sticlă şi se lasă să se evapore
solventul. Se formează 0 peliculă transparentă, continuă, rezistentă, groasă.
Pelicula este inflamabilă.
|
|
Puritate
|
|
|
Pierderi la uscare
|
Maxim 3% (105°C, 2 ore)
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maxim 0,4%
|
|
pH-ul unei soluţii coloidale 1%
|
Neutru (test cu turnesol)
|
|
Arsen
|
Maxim 3 mg/kg
|
|
Plumb
|
Maxim 2 mg/kg
|
|
Mercur
|
Maxim 1 mg/kg
|
|
Cadmiu
|
Maxim 1 mg/kg"
|
15. La anexa XVII la
Norme „Criterii specifice de puritate pentru alţi aditivi alimentari", punctul E 472c Esterii citrici ai mono- şi digliceridelor cu acizi graşi se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„E 472c ESTERII MONO- ŞI DIGLICERIDELOR ACIZILOR
GRAŞI CU ACIDUL CITRIC
|
Sinonime
|
Citrem
Esteri citrici ai mono- şi digliceridelor
Citrogliceride
Mono- şi digliceridele acizilor graşi esterificate cu acid citric
|
|
Definiţie
|
Esteri ai glicerinei cu acid citric şi acizii graşi care se
găsesc în uleiurile şi grăsimile alimentare. Aceştia pot conţine mici
cantităţi de glicerina, acizi graşi, acid citric şi gliceride, în stare
liberă. Pot fi neutralizaţi parţial sau integral cu hidroxid de sodiu sau de
potasiu.
|
|
Descriere
|
Lichide, solide sau semisolide cerate, de culoare gălbuie până la
brun deschis.
|
|
Identificare
|
|
|
A. Teste pozitive pentru glicerina, acizii graşi şi acidul citric
|
|
|
B. Solubilitate
|
Insolubili în apă rece In dispersie în apă caldă Solubili în
uleiuri şi grăsimi Insolubili în etanol rece
|
|
Puritate
|
|
|
Alţi acizi decât acidul citric şi acizii graşi
|
Nedetectabili
|
|
Glicerina liberă
|
Maxim 2%
|
|
Glicerina totală
|
Minim 8% şi maxim 33%
|
|
Acid citric total
|
Minim 13% şi maxim 50%
|
|
Cenuşă sulfatată (800 ± la 25°C)
|
Produse neneutralizate: maxim 0,5% Produse parţial sau total
neutralizate: maxim 10%
|
|
Plumb
|
Maxim 2 mg/kg
|
|
Acizi graşi liberi
|
Maxim 3%, exprimaţi în acid oleic
|
Criteriile de puritate se
aplică aditivului care nu conţine săruri de sodiu, potasiu şi calciu ale
acizilor graşi, substanţele menţionate putând să fie totuşi prezente până la un
nivel maxim de 6 % (exprimate în oleat de sodiu)."
16. La anexa XVII la Norme „Criterii specifice de puritate pentru alţi aditivi
alimentari", punctul E 559 Silicat de aluminiu (caolin) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„E 559 SILICAT DE ALUMINIU (CAOLIN)
|
Sinonime
|
Caolin, uşor sau greu
|
|
Definiţie
|
Silicatul de aluminiu hidratat (caolin)
este o argilă plastică albă purificată, compusă din caolinit, silicat
alumino-potasic, feldspat şi cuarţ. Procesarea nu trebuie să includă
calcinarea. Conţinutul de dioxine al argilei caolinitice brute utilizate la
producerea silicatului de aluminiu nu trebuie să prezinte un risc pentru
sănătate sau să fie impropriu pentru consum uman.
|
|
Einecs
|
215-286-4 (caolinit)
|
|
Formula chimică
|
Al2Si2O5(OH)4
(caolinit)
|
|
Masă moleculară
|
264
|
|
Compoziţie
|
Minim 90% (suma dintre dioxid de siliciu şi alumină, după
calcinare) Dioxid de siliciu (Si02): între 45% şi 55% Alumină (Al203): între
30% şi 39%
|
|
Descriere
|
Pulbere fină, onctuoasă de culoare albă sau albă spre gri.
Caolinul este constituit prin agregarea necompactă a flocoanelor de foiţe
hexagonale de caolinită sau a foiţelor hexagonale individuale de caolină
orientate haotic.
|
|
Identificare
|
|
|
A. Test pozitiv pentru alumină şi pentru silicat
|
|
|
B. Difracţie cu raze X
|
Peak-uri sau vârfuri caracteristice la 7, 18/3, 58/2, 38/1, 78 A
|
|
C. Absorbţie infraroşu
|
Peak-uri la 3.700 şi 3.620 cm-1
|
|
Puritate
|
|
|
Pierderi la calcinare
|
Intre 10 şi 14% ( 1.000oC, greutate constantă)
|
|
Substanţe solubile în apă
|
Maxim 0,3%
|
|
Substanţe solubile în acid
|
Maxim 2%
|
|
Fier
|
Maxim 5%
|
|
Oxid de potasiu (K20)
|
Maxim 5%
|
|
Carbon
|
Maxim 0,5%
|
|
Arsen
|
Maxim 3 mg/kg
|
|
Plumb
|
Maxim 5 mg/kg
|
|
Mercur
|
Maxim 1 mg/kg"
|
17. La anexa XVII la
Norme „Criterii specifice de puritate pentru alţi aditivi alimentari",
după punctul E 1519 se introduc punctele E 586 4-Hexilrezorcinol, E 1204
Pululan, E 1452 Octenilsuccinat de amidon şi aluminiu, cu următorul cuprins:
„E 586 4-HEXILREZORCINOL
|
Sinonime
|
4-hexil-1,3-benzendiol
Hexilrezorcinol
|
|
Definiţie
|
|
|
Denumire chimică
|
4-hexilrezorcinol
|
|
Einecs
|
205-257-4
|
|
Formulă chimică
|
C12H18O2
|
|
Masă moleculară
|
197,24
|
|
Compoziţie
|
Minim 98,0%, raportat la substanţa uscată
|
|
Descriere
|
Pudră de culoare albă
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Uşor solubilă în eter sau acetonă; foarte puţin solubilă în apă
|
|
B. Testul cu acid azotic
|
La 1 ml soluţie saturată de probă, se adaugă 1 ml acid azotic.
Apare 0 colorare roşu deschis.
|
|
C. Testul cu brom
|
La 1 ml soluţie saturată de probă se adaugă 1 ml brom TS. Un
precipitat galben format din flocoane se dizolvă producând o soluţie galbenă.
|
|
D. Interval de topire
|
62°C până la 67°C
|
|
Puritate
|
|
|
Aciditate
|
Maximum 0,05%
|
|
Cenuşă sulfatată
|
Maximum 0,1%
|
|
Rezorcinol şi alţi fenoli
|
Se agită 1 g de probă cu 50 ml apă timp de câteva minute, se
filtrează, iar la filtrat se adaugă 3 picături de clorură ferică TS. Soluţia
nu virează în roşu sau albastru.
|
|
Nichel
|
Maxim 2 mg/kg
|
|
Plumb
|
Maxim 2 mg/kg
|
|
Mercur
|
Maxim 3 mg/kg"
|
|
„E1204 PULULAN
|
|
|
Definiţie
|
Glucan linear, neutru, constituit în principal din unităţi de
maltotrioză legate prin legături glicozidice -1,6. Se obţine prin fermentare
dintr-un amidon de tip alimentar hidrolizat utilizând o suşă de Aureobasidium
pullulans care nu produce toxine. După definitivarea fermentaţiei, celulele
fungice se elimină prin microfiltrare, filtratul se sterilizează termic şi
pigmenţii şi alte impurităţi se elimină prin adsorbţie şi cromatografie cu
schimbători de ioni.
|
|
Einecs
|
232-945-1
|
|
Formulă chimică
|
(C6H10O5)x
|
|
Compoziţie
|
Minim 90% glucan raportat la substanţa uscată
|
|
Descriere
|
Pudră inodoră, de culoare albă până la alb murdar
|
|
Identificare
|
|
|
A. Solubilitate
|
Solubil în apă, practic insolubil în
etanol
|
|
B. pH-ul soluţiei 10%
|
5,0 până la 7,0
|
|
C. Precipitare cu polietilenglicol
|
Se adaugă 2 ml polietilenglicol 600 la 10 ml soluţie apoasă 2% de
pullulan. Se
|
|
600
|
formează un precipitat de culoare albă.
|
|
D. Depolimerizare cu pullulanază
|
Se pregătesc două eprubete, fiecare cu câte 10 ml soluţie 10% de
pullulan. Se adaugă 0,1 ml soluţie de pullulanază cu activitatea de 10
unităţi/g într-o eprubeta, iar în cealaltă 0,1 ml apă. După incubare la
aproximativ 25°C timp de 20 de minute, viscozitatea soluţiei tratate cu
pullulanază este vizibil mai mică decât cea a soluţiei netratate.
|
|
Puritate
|
|
|
Pierderi prin deshidratare
|
Maxim 6% (90°C, presiunea de cel mult 50 mm Hg, 6h)
|
|
Mono-, di- şi oligozaharide
|
Maxim 10%, exprimate în glucoza
|
|
Viscozitate
|
100 până la 180 mm2/s (soluţie apoasă 10% greutate/greutate la
30°C)
|
|
Plumb
|
Maxim 1 mg/kg
|
|
Drojdie şi mucegaiuri
|
Maxim 100 colonii per gram
|
|
Coliforme
|
Absente în 25 g
|
|
Salmonella
|
Absentă în 25 g"
|
„E 1452 OCTENILSUCCINAT DE AMIDON Şl ALUMINIU
|
Sinonime
|
SAOS (Starch aluminium octenyl succinate)
|
|
Definiţie
|
Octenilsuccinat de amidon şi aluminiu este amidon
esterificat cu anhidridă octenilsuccinică şi tratat cu sulfat de aluminiu.
|
|
Descriere
|
Pulbere sau granule sau (în cazul în care este pregelatinizat)
fulgi, pulbere amorfă sau particule macrogranulare
de culoare albă sau aproape albă
|
|
Identificare
|
|
|
A. In cazul în care nu este pregelatinizat: prin analiză
microscopică
|
|
|
B. Test pozitiv de colorare cu iod (albastru-închis până la
roşu-deschis)
|
|
|
Puritate
(toate valorile sunt raportate la
substanţa anhidră, cu excepţia pierderilor prin uscare)
|
|
|
Pierderi prin uscare
|
Maxim 21%
|
|
Grupe octenilsuccinil
|
Maxim 3%
|
|
Reziduu de acid octenilsuccinic
|
Maxim 0,3%
|
|
Dioxid de
sulf
|
Maxim 50 mg/kg pentru amidonuri modificate din cereale
Maxim 10 mg/kg pentru alte amidonuri modificate, dacă nu se
specifică altfel
|
|
Arsen
|
Maxim 1 mg/kg
|
|
Plumb
|
Maxim 2 mg/kg
|
|
Mercur
|
Maxim 0,1 mg/kg
|
|
Aluminiu
|
Maxim 0,3%"
|
Art. II. - Prezentul ordin
transpune Directiva 2006/128/CE care amendează şi corectează Directiva 95/31/CE
de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii
autorizaţi pentru utilizare în produsele alimentare, publicată în Jurnalul
Oficial al Comisiei Europene nr. L 346 din 9 decembrie 2006, şi Directiva
2006/129/CE care amendează şi corectează Directiva 96/77/CE de stabilire a criteriilor specifice de puritate
pentru aditivi alimentari, alţii decât coloranţii şi îndulcitorii, publicată în
Jurnalul Oficial al Comisiei Europene nr. L 346 din 9 decembrie 2006.
Art. III. - Prezentul ordin se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor,
Radu Roatiş Cheţan
Ministrul agriculturii şi
dezvoltării rurale,
Dacian Ciolos
|