ORDONANTA Nr.
137 din 30 august 2000
privind prevenirea si
sanctionarea tuturor formelor de discriminare*)
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 99 din 8 februarie 2007
CAPITOLUL I
Principii şi definiţii
Art. 1. - (1) In România, stat de drept, democratic şi
social, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera
dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate
de lege.
(2) Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii
privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea
următoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal în faţa instanţelor
judecătoreşti şi a oricărui alt organ jurisdicţional;
b) dreptul la securitatea persoanei şi la obţinerea
protecţiei statului împotriva violenţelor sau maltratărilor din partea oricărui
individ, grup sau instituţie;
c) drepturile politice, şi anume drepturile
electorale, dreptul de a participa la viaţa publică şi de a avea acces la
funcţii şi demnităţi publice;
d) drepturile civile, în special:
(i) dreptul la libera circulaţie şi la
alegerea reşedinţei;
(ii) dreptul de a părăsi ţara şi de a se întoarce în ţară;
(iii) dreptul de a obţine şi de a renunţa la cetăţenia română;
(iv) dreptul de a se căsători şi de
a-şi alege partenerul;
(v) dreptul de proprietate;
(vi) dreptul la moştenire;
(vii) dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie;
(viii) dreptul la libertatea de opinie şi de
exprimare;
(ix) dreptul la libertatea de întrunire şi de
asociere;
(x) dreptul de petiţionare;
e) drepturile economice, sociale şi culturale, în
special:
(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei,
la condiţii de muncă
echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie
echitabilă şi satisfăcătoare;
(ii) dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se
afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuinţă;
(iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală,
la securitate socială şi la
servicii sociale;
(v) dreptul la educaţie şi la
pregătire profesională;
(vi) dreptul de a lua parte, în condiţii de
egalitate, la activităţi
culturale şi sportive;
f) dreptul de acces la toate locurile şi serviciile
destinate folosinţei publice.
(3) Exercitarea drepturilor enunţate în cuprinsul
prezentului articol priveşte persoanele aflate în situaţii comparabile.
(4) Orice persoană fizică sau juridică are obligaţia
să respecte principiile enunţate la alin. (2).
Art. 2. - (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice
deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,
orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare
HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care
are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau
exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,
economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare
dintre temeiurile prevăzute la alin.(1) este considerată discriminare în
înţelesul prezentei ordonanţe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei
ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care
dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1),
faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau
practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere
a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin
efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori
supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau
o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage
răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub
incidenţa legii penale.
(5) Constituie hărţuire şi se sancţionează
contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă,
religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la
o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de
refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru
intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
(6) Orice deosebire, excludere, restricţie sau
preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1)
constituie circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale
dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenţa
legii penale.
*) Republicată în temeiul art. IV
din Legea nr. 324/2006 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 626
din 20 iulie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000 şi a fost aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 48/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002.
Ulterior adoptării şi aprobării
prin lege, Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a mai fost modificată şi
completată prin:
- Ordonanţa Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 619
din 30 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
27/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004;
- Legea nr. 324/2003 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi
sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006.
(7) Constituie victimizare
şi se sancţionează contravenţional conform prezentei ordonanţe orice tratament
advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la
încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
(8) Prevederile prezentei
ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera
exprimare, a dreptului la opinie şi a dreptului la informaţie.
(9) Măsurile luate de autorităţile publice sau de
persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de
persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi
realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte
persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce
vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul
prezentei ordonanţe.
(10) In înţelesul prezentei ordonanţe, eliminarea
tuturor formelor de discriminare se realizează prin:
a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin
instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în
vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea
şanselor;
b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabilă a
conflictelor apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte
de discriminare;
c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu
prevăzut în dispoziţiile alin. (1) -(7).
(11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la
alin. (1) -(7) atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după
caz, în condiţiile legii.
Art. 3. - Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică
tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi
instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte:
a) condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi
condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi
nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesională;
b) protecţia şi securitatea socială;
c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la
bunuri şi facilităţi;
d) sistemul educaţional;
e) asigurarea libertăţii de circulaţie;
f) asigurarea liniştii şi ordinii publice;
g) alte domenii ale vieţii sociale.
Art. 4. - In înţelesul prezentei ordonanţe, categorie
defavorizată este acea categorie de persoane care fie se află pe o poziţie
de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită diferenţelor
identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de
respingere şi marginalizare.
CAPITOLUL II
Dispoziţii speciale
SECŢIUNEA I
Egalitatea în activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie
Art. 5. - Constituie contravenţie, conform prezentei
ordonanţe, condiţionarea participării la o activitate economică a unei persoane
ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenenţa sa la o
anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală,
de vârsta sau de apartenenţa sa la o categorie defavorizată.
Art. 6. - Constituie contravenţie, conform prezentei
ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite
rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii
defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau
orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:
a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea
raportului de muncă;
b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu,
locului de muncă sau a salariului;
c) acordarea altor drepturi sociale decât cele
reprezentând salariul;
d) formarea, perfecţionarea, reconversia şi
promovarea profesională;
e) aplicarea măsurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la
facilităţile acordate de acesta;
g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit
legislaţiei în vigoare.
Art. 7. - (1) Constituie contravenţie, conform
prezentei ordonanţe, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în
muncă o persoană pentru motivul că aceasta aparţine unei anumite rase,
naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii
defavorizate ori din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării
sexuale a acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(2) Constituie contravenţie,
conform prezentei ordonanţe, condiţionarea ocupării unui post prin anunţ sau
concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenenţa la
o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o
categorie defavorizată, de vârsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv
de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 2 alin.
(9).
(3) Persoanele fizice şi juridice cu atribuţii în
medierea şi repartizarea în muncă vor aplica un tratament egal tuturor celor
aflaţi în căutarea unui loc de muncă, vor asigura tuturor persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă accesul liber şi egal la consultarea cererii şi
ofertei de pe piaţa muncii, la consultanţa cu privire la posibilităţile de
ocupare a unui loc de muncă şi de obţinere a unei calificări şi vor refuza
sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaţilor. Angajatorii vor asigura
confidenţialitatea datelor privitoare la rasa, naţionalitatea, etnia, religia,
sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat care privesc
persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.
Art. 8. - Constituie contravenţie, conform prezentei
ordonanţe, discriminarea angajaţilor de către angajatori, în raport cu
prestaţiile sociale acordate, din cauza apartenenţei angajaţilor la o anumită
rasă, naţionalitate, origine etnică, religie, categorie socială sau la o
categorie defavorizată ori pe baza vârstei, sexului, orientării sexuale sau
convingerilor promovate de ei.
Art. 9. - Prevederile art. 5-8
nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a
refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerinţelor ocupaţionale în
domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare
în sensul prezentei ordonanţe, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de
un scop legitim şi metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi
necesare.
SECŢIUNEA a -a
Accesul la serviciile publice administrative şi
juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri şi facilităţi
Art. 10. - Constituie contravenţie, conform prezentei
ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, discriminarea unei
persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenţei acestora ori a
persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă,
naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată,
respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a
persoanelor în cauză prin:
a) refuzarea acordării serviciilor publice
administrative şi juridice;
b) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de
persoane la serviciile de sănătate publică - alegerea medicului de familie,
asistenţă medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgenţă sau alte
servicii de sănătate;
c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau
imobil cu destinaţie de locuinţă, cu excepţia situaţiei în care această
restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de
atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a
încheia orice alt tip de contract, cu excepţia situaţiei în care această
restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de
atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
e) refuzarea accesului unei
persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre,
cinematografe, biblioteci, muzee şi expoziţii, cu excepţia situaţiei în care
această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele
de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
f) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de
persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri,
discoteci sau de orice alţi prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în
proprietate privată ori publică, cu excepţia situaţiei în care această
restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de
atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
g) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de
persoane la serviciile oferite de companiile de
transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz,
tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, cu excepţia situaţiei în care această
restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de
atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de
persoane a unor drepturi sau facilităţi.
SECŢIUNEA a III-a
Accesul la educaţie
Art. 11. - (1) Constituie contravenţie, conform
prezentei ordonanţe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de
persoane la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice formă, grad şi
nivel, din cauza apartenenţei acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie,
religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza
convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică tuturor fazelor sau
etapelor din sistemul educaţional, inclusiv la admiterea sau la înscrierea în
unităţile ori instituţiile de învăţământ şi la evaluarea ori examinarea
cunoştinţelor.
(3) Constituie contravenţie, conform prezentei
ordonanţe, solicitarea unor declaraţii doveditoare ale apartenenţei acelei
persoane sau acelui grup la o anumită etnie, care să condiţioneze accesul unei
persoane sau unui grup de persoane la educaţie în limba maternă. Excepţie face
situaţia în care în învăţământul liceal şi universitar candidaţii concurează pe
locuri special acordate pentru o anumită minoritate şi se impune dovedirea,
printr-un act din partea unei organizaţii legal constituite a minorităţii
respective, a apartenenţei la această minoritate.
(4) Prevederile alin. (1) -(3) nu pot fi interpretate
în sensul restrângerii dreptului unităţii ori instituţiei de învăţământ de a
refuza înscrierea sau admiterea unei persoane ale cărei cunoştinţe ori
rezultate anterioare nu corespund standardelor sau condiţiilor de înscriere
cerute pentru accesul în instituţia respectivă, atât timp cât refuzul nu este
determinat de apartenenţa persoanei în cauză la o anumită rasă, naţionalitate,
etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv
din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia.
(5) Prevederile alin. (1) şi (2) nu pot fi
interpretate în sensul restrângerii dreptului unităţii ori instituţiei de învăţământ
pentru pregătirea personalului de cult de a refuza înscrierea unei persoane al
cărei statut confesional nu corespunde condiţiilor stabilite pentru accesul în
instituţia respectivă.
(6) Constituie contravenţie, conform prezentei
ordonanţe, orice îngrădiri pe criterii de apartenenţă la o anumită rasă,
naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie
defavorizată în procesul de înfiinţare şi de acreditare a instituţiilor de
învăţământ înfiinţate în cadrul legislativ în vigoare.
SECŢIUNEA a IV-a
Libertatea de circulaţie, dreptul la libera
alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice
Art. 12. - (1) Constituie contravenţie, conform
prezentei ordonanţe, orice acţiuni constând în ameninţări, constrângeri,
folosirea forţei sau orice alte mijloace de asimilare, strămutare sau
colonizare de persoane, în scopul modificării compoziţiei etnice, rasiale sau
sociale a unei zone a ţării sau a unei localităţi.
(2) Constituie contravenţie, conform prezentei
ordonanţe, orice comportament constând în determinarea părăsirii domiciliului,
în deportare sau în îngreunarea condiţiilor de viaţă şi de trai cu scopul de a
se ajunge la renunţarea la domiciliul tradiţional al unei persoane sau al unui
grup de persoane aparţinând unei anumite rase, naţionalităţi, etnii sau
religii, respectiv al unei comunităţi, fără acordul acestora. Constituie o
încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe atât obligarea unui grup de
persoane aflate în minoritate de a părăsi localitatea, aria sau zonele în care
locuieşte, cât şi obligarea unui grup de persoane aparţinând majorităţii de a
se stabili în localităţi, arii sau zone locuite de o populaţie aparţinând
minorităţilor naţionale.
Art. 13. - (1) Constituie contravenţie, conform
prezentei ordonanţe, orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea
unei persoane sau unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un imobil
din cauza apartenenţei acestuia la o anumită rasă, naţionalitate, etnie,
religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza
convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
(2) Prevederea alin. (1) nu
poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului autorităţilor de punere
în aplicare a planurilor de sistematizare şi amenajare a teritoriului, atât
timp cât mutarea se face în condiţiile legii, iar măsura luată nu este
determinată de apartenenţa persoanei sau a grupului de persoane în cauză la o
anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o
categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau
orientării sexuale a acestora.
Art. 14. - Constituie
contravenţie, conform prezentei ordonanţe, interzicerea accesului unei persoane
sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenenţei
acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială
sau la oricare altă categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor,
vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
SECŢIUNEA a V-a
Dreptul la demnitatea personală
Art. 15. - Constituie contravenţie, conform prezentei
ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament
manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de
instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop
sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare,
ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei
persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa
acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială
sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea
sexuală a acestuia.
SECŢIUNEA a VI-a
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
Art. 16. - Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul
discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control
parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului
nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu
documentele internaţionale la care România este parte.
Art. 17. - In exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul
îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită
sau influenţată de către alte instituţii ori autorităţi publice.
Art. 18. - (1) Consiliul este
responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi
în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea
dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin
principiului nediscriminării.
(2) Consiliul elaborează şi aplică politici publice în
materia nediscriminării. In acest sens, Consiliul va consulta autorităţile
publice, organizaţiile neguvernamentale, sindicatele şi alte entităţi legale
care urmăresc protecţia drepturilor omului sau care au un interes legitim în
combaterea discriminării.
Art. 19. - (1) In vederea combaterii faptelor de
discriminare, Consiliul îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii:
a) prevenirea faptelor de discriminare;
b) medierea faptelor de discriminare;
c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor
de discriminare;
d) monitorizarea cazurilor de discriminare;
e) acordarea de asistenţă de specialitate victimelor
discriminării.
(2) Consiliul îşi exercită competenţele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu.
Art. 20. - (1) Persoana care se consideră discriminată
poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de
la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
(2) Consiliul soluţionează
sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1),
persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea
consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare
discriminării.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile
specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a
părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea
primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.
(5) Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul
director se desfăşoară la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesată are obligaţia de a dovedi
existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări
directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi
revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. In faţa
Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv
înregistrări audio şi video sau date statistice.
(7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a
unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi
cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele,
domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor,
descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la
baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este
cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.
(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 15
zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării.
(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la
instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2)
şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu
executoriu.
Art. 21. - Prevederile art. 20 se aplică în mod
corespunzător în cazul în care Consiliul investighează din oficiu fapte sau
acte de discriminare.
Art. 22. - (1) Consiliul este condus de un preşedinte
cu rang de secretar de stat, ales de membrii Colegiului director din rândul
acestora, pentru un mandat de 5 ani. Preşedintele este ordonator principal de
credite. Preşedintele este ajutat în activitatea sa de un vicepreşedinte, ales
de Colegiul director dintre membrii acestuia, pentru un mandat de 2 ani şi
jumătate.
(2) Raportul anual de activitate al Consiliului se dezbate şi se aprobă de Parlament. Raportul de activitate se
depune la birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului până la
data de 15 aprilie a anului următor.
Art. 23. - (1) Colegiul director al Consiliului este
organ colegial, deliberativ şi decizional, responsabil
pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.
(2) Colegiul director este compus din 9 membri cu rang
de secretar de stat, propuşi şi numiţi, în şedinţă comună, de cele două Camere
ale Parlamentului.
(3) Poate fi numit membru al
Colegiului director orice cetăţean român care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) are studii superioare absolvite cu diplomă de
licenţă;
c) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună
reputaţie;
d) are o activitate recunoscută în domeniul apărării
drepturilor omului şi combaterii discriminării;
e) nu a fost agent sau colaborator al poliţiei
politice comuniste;
f) nu a colaborat cu organele de securitate şi nu a
aparţinut acestora.
(4) La numirea membrilor Colegiului director se va
urmări ca minimum două treimi dintre aceştia să fie licenţiaţi în ştiinţe
juridice.
(5) Membrii Colegiului director pot fi revocaţi sau
eliberaţi din funcţie numai în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) expirarea duratei mandatului;
c) incapacitate de muncă, potrivit legii;
d) dacă au fost condamnaţi definitiv pentru o faptă
prevăzută de legea penală;
e) dacă nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute la
alin. (3);
f) la propunerea fundamentală a cel puţin două treimi
din numărul acestora.
(6) In situaţia în care împotriva unui membru al Colegiului
director se pune în mişcare acţiunea penală, acesta se consideră suspendat de
drept din funcţie până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Dacă
prin hotărâre se constată nevinovăţia persoanei în cauză, suspendarea ei din
funcţie încetează, este repusă în toate drepturile avute anterior suspendării
şi i se achită drepturile băneşti de care a fost lipsită.
(7) In situaţia prevăzută la alin. (5) lit. d)
calitatea de membru al Colegiului director încetează de drept la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare.
Art. 24. - (1) Propunerile nominale pentru Colegiul
director se înaintează birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi
Senatului în cel mult 30 de zile de la data la care mandatele au devenit
vacante. Propunerile vor fi însoţite de: curriculum vitae, cazier judiciar şi
declaraţii pe propria răspundere ale candidaţilor, din care să reiasă că nu se
încadrează în prevederile art. 23 alin. (3) lit. e) şi f).
(2) Birourile permanente ale celor două Camere ale
Parlamentului publică pe paginile lor de internet candidaturile depuse şi
înaintează propunerile comisiilor permanente de specialitate, în vederea
audierii candidaţilor în şedinţă comună. In termen de 15 zile de la publicarea
candidaturilor se pot depune la comisiile permanente de specialitate obiecţiuni
în scris, argumentate, cu privire la candidaturile depuse.
(3) In urma audierii candidaţilor, comisiile
permanente de specialitate întocmesc un aviz comun pe care îl prezintă în
şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(4) Candidaturile se aprobă cu votul majorităţii
deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
Art. 25. - (1) Membrii Colegiului director al
Consiliului sunt garanţi ai interesului public.
(2) Durata mandatului membrilor Colegiului director
este de 5 ani, iar numirea acestora se face eşalonat, în funcţie de expirarea
mandatelor.
(3) In cazul în care un loc în Colegiul director devine
vacant înaintea expirării mandatului, acesta va fi
ocupat de o altă persoană
numită, conform procedurii reglementate de prezenta ordonanţă, pentru restul de
mandat rămas vacant.
(4) Activitatea depusă de membrii Colegiului director
pe perioada exercitării mandatului se consideră vechime în specialitate.
(5) In soluţionarea cazurilor de discriminare,
membrii Colegiului director au calitatea de agent constatator care aplică
sancţiunile pentru contravenţiile stabilite prin prezenta ordonanţă. Aceştia
îşi pot delega calitatea de agent constatator
persoanelor din aparatul de lucru al Consiliului.
(6) La solicitarea preşedintelui, membrii Colegiului
director licenţiaţi în ştiinţe juridice pot reprezenta Consiliul în instanţele
de judecată în cauzele ce privesc fapte de discriminare.
CAPITOLUL III
Dispoziţii procedurale şi sancţiuni
Art. 26. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 2 alin.
(5) şi (7), art. 5-8, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) şi (6), art. 12, art. 13
alin. (1), art. 14 şi 15 se sancţionează cu amendă de la 400 lei la 4.000 lei,
dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 600 lei
la 8.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.
(2) Sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice.
(3) La cererea agenţilor constatatori, reprezentanţii
legali ai autorităţilor şi instituţiilor publice şi ai agenţilor economici
supuşi controlului, precum şi persoanele fizice au obligaţia, în condiţiile
legii:
a) să pună la dispoziţie orice act care ar putea ajuta
la clarificarea obiectivului controlului;
b) să dea informaţii şi explicaţii verbale şi în
scris, după caz, în legătură cu problemele care formează obiectul controlului;
c) să elibereze copiile documentelor solicitate;
d) să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei
desfăşurări a controlului şi să-şi dea concursul pentru clarificarea
constatărilor.
(4) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (3)
constituie contravenţie si se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000
lei.
Art. 27. - (1) Persoana care se
consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere
pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare
discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit
dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este
condiţionată de sesizarea Consiliului.
(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani
şi curge de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana
interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
(3) Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a
Consiliului.
(4) Persoana interesată are obligaţia de a dovedi
existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări
directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi
revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. In faţa
instanţei se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio şi
video sau date statistice.
(5) La cerere, instanţa poate dispune retragerea sau
suspendarea de către autorităţile emitente a autorizaţiei de funcţionare a
persoanelor juridice care, printr-o acţiune discriminatorie, cauzează un
prejudiciu semnificativ sau care, deşi cauzează un prejudiciu redus, încalcă în
mod repetat prevederile prezentei ordonanţe.
(6) Hotărârea pronunţată de instanţa de judecată se
comunică Consiliului.
Art. 28. - (1) Organizaţiile neguvernamentale care au
ca scop protecţia drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea
discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se
manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau
unui grup de persoane.
(2) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) au calitate
procesuală activă şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei
persoane fizice, la cererea acesteia din urmă.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Art. 29. - (1) Structura organizatorică şi celelalte
atribuţii de funcţionare ale Consiliului şi ale Colegiului director vor fi
reglementate prin ordin al preşedintelui Consiliului.
(2) In vederea exercitării atribuţiilor sale, Consiliul
îşi constituie structuri teritoriale de control şi de monitorizare.
Art. 30. - (1) Bugetul Consiliului face parte
integrantă din bugetul de stat. Proiectul de buget se întocmeşte de Consiliu,
cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Salarizarea funcţionarilor publici şi a
personalului încadrat cu contract individual de muncă din cadrul Consiliului se
face la nivelul corespunzător celorlalte autorităţi publice autonome aflate sub controlul Parlamentului, potrivit anexei nr. I la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea
drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru
anul 2006, respectiv anexei nr. I la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul
de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul
bugetar, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură
cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă în exercitarea
funcţiei, personalul din aparatul Consiliului primeşte lunar un spor de
confidenţialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de
personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al
preşedintelui Consiliului.
Art. 31. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare în
termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Art. 32. - La data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II şi III, precum
şi menţiunea referitoare la transpunerea normelor comunitare în dreptul intern
din Legea nr. 324/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului
nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din
20 iulie 2006:
„Art. II. - Colegiul director
se completează potrivit procedurii prevăzute în prezenta lege. Preşedintele
Consiliului rămâne în funcţie până la încheierea mandatului.
Art. III. - (1) In termen de 60 de zile de la intrarea
în vigoare a prezentei legi, Consiliul va elabora Procedura internă de
soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.
(2) In termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul va elabora Strategia
naţională de implementare a măsurilor de prevenire şi combatere a
discriminării.
(3) Documentele prevăzute la alin. (1) şi (2) se
adoptă de Colegiul director, se aprobă prin ordin al preşedintelui Consiliului
şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
„Prezenta lege transpune prevederile Directivei
Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament
între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000,
şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general
în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi
ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000."