Ordonanţa Nr.43 din 26.08.2015

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România
ACT EMIS DE: Guvernul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 660 din 31 august 2015

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. IX.3 din Legea nr. 182/2015 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,Guvernul României adoptă prezenţa ordonanţă. Articolul I Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 3 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 1, după alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (6)-(8), cu următorul cuprins: (6) Regimul general de recunoaştere prevăzut de dispoziţiile prezentei legi se aplică în cazul în care nu sunt îndeplinite, dintr-un motiv specific şi excepţional, condiţiile prevăzute de cap. IV³ pentru recunoaşterea automată a experienţei profesionale.(7) Prezenta lege stabileşte norme referitoare la accesul parţial la o profesie reglementată şi recunoaşterea stagiilor profesionale desfăşurate într-un alt stat membru.(8) Prezenta lege se aplică tuturor cetăţenilor prevăzuţi la alin. (1) care au urmat un stagiu profesional în afara statului membru de origine. 2. La articolul 3, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins: (4) Coordonatorul naţional prevăzut la art. 37 comunică Comisiei Europene şi statelor membre lista profesiilor reglementate şi autorităţile competente corespunzătoare fiecăreia, prevăzute în anexele nr. 2 şi 3, activităţile specifice fiecărei profesii reglementate, lista formelor de educaţie şi formare reglementate, precum şi lista profesiilor prevăzute în anexa nr. 8 pentru care furnizează o justificare specială în baza punctelor de vedere transmise de autorităţile competente. Coordonatorul naţional notifică Comisiei Europene, fără întârziere nejustificată, orice modificare a acestor liste. 3. La articolul 3, după alineatul (4) se introduc cinci noi alineate , alineatele (4¹)-(4⁵), cu următorul cuprins : (4¹) Coordonatorul naţional prevăzut la art. 37 notifică, prin intermediul Sistemului de informare al Pieţei interne, denumit în continuare IMI, Comisiei Europene actele normative adoptate în materie de eliberare a titlurilor de calificare în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect; titlurile de calificare de arhitect se notifică şi statelor membre. Notificarea include informaţii privind durata şi conţinutul programelor de formare. (4²) Coordonatorul naţional prevăzut la art. 37 notifică Comisiei Europene, până la data de 18 ianuarie 2016, măsurile adoptate pentru a se asigura, prin încurajarea dezvoltării profesionale continue, că profesioniştii care exercită profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect au posibilitatea să îşi actualizeze cunoştinţele, abilităţile şi competenţele pentru a-şi exercita profesia în mod sigur şi eficient, în pas cu dezvoltările din domeniul lor profesional. (4³) Coordonatorul naţional precizat la art. 37 şi autorităţile competente prevăzute în anexa nr. 3 examinează dacă cerinţele legale care restricţionează accesul liber la o profesie sau exercitarea acesteia pentru titularii unei anumite calificări profesionale, inclusiv utilizarea titlurilor profesionale şi activităţile profesionale permise în temeiul acestor titluri, prevăzute ca «cerinţe», sunt compatibile cu următoarele principii: a)cerinţele nu trebuie să fie direct sau indirect discriminatorii pe bază de cetăţenie ori reşedinţă; b)cerinţele trebuie să fie justificate prin motive imperative de interes general, definite la art. 32 alin. (3); c)cerinţele trebuie să fie adecvate pentru asigurarea îndeplinirii obiectivului urmărit şi nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv. (4⁴) Până la data de 18 ianuarie 2016, coordonatorul naţional, prevăzut la art. 37, transmite Comisiei Europene informaţii privind cerinţele pe care intenţionează să le păstreze şi motivele pentru care autorităţile competente prevăzute în anexa nr. 3 consideră că cerinţele respective sunt conforme cu alin. (6). Coordonatorul naţional transmite Comisiei Europene, în termen de şase luni de la adoptarea măsurii, informaţii privind cerinţele pe care autorităţile competente le introduc ulterior şi motivele pentru care consideră că cerinţele respective sunt conforme cu alin. (3). (4⁵) Până la 18 ianuarie 2016 şi apoi din doi în doi ani, coordonatorul naţional, prevăzut la art. 37, prezintă, de asemenea, Comisiei un raport privind cerinţele pe care le-a înlăturat sau le-a făcut mai puţin stricte. Coordonatorul naţional formulează, în termen de şase luni de la data primirii rapoartelor de la Comisia Europeană, observaţii cu privire la rapoartele transmise de celelalte state membre, în baza punctelor de vedere primite de la autorităţile competente din România. 4. La articolul 3, după alineatul (5) se introduc nouă noi alineate , alineatele (6)-(14), cu următorul cuprins:(6) Autorităţile competente române pot participa, cu informarea prealabilă a coordonatorului naţional, prevăzut la art. 37, la elaborarea unui cadru comun de formare, la nivelul statelor membre, care reprezintă un set comun de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe minimale necesare pentru exercitarea unei anumite profesii. Un cadru comun de formare realizat la nivelul statelor membre nu înlocuieşte programele de formare naţionale. În scopul accesului la această profesie autorităţile competente române conferă titlurilor de calificare profesională dobândite pe baza unui astfel de cadru acelaşi efect pe teritoriul României ca şi titlurile de calificare pe care le eliberează statul român.Un cadru comun de formare îndeplineşte următoarele condiţii: a)cadrul comun de formare permite mai multor profesionişti să circule dintr-un stat membru în altul; b)profesia la care se aplică cadrul comun de formare sau educaţia şi formarea care conduc la aceasta sunt reglementate în cel puţin o treime din toate statele membre; c)setul comun de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe combină cunoştinţele, abilităţile şi competenţele cerute în sistemele de educaţie şi formare care se aplică în cel puţin o treime dintre statele membre; este irelevant dacă respectivele cunoştinţe, abilităţi şi competenţe au fost dobândite în cadrul unui curs de formare generală într-o universitate sau o instituţie de învăţământ superior ori în cadrul unui curs de formare profesională;d)cadrul comun de formare se bazează pe nivelurile din Cadrul European al Calificărilor, astfel cum sunt definite în anexa II la Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învăţarea de-a lungul vieţii; e)profesia în cauză nu este acoperită de un alt cadru comun de formare şi nici nu este vorba de profesiile reglementate sectorial de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect; f)cadrul comun de formare a fost elaborat în urma unei proceduri corespunzătoare transparente, inclusiv cu implicarea părţilor interesate relevante din statele membre în care profesia nu este reglementată; g)cadrul comun de formare permite resortisanţilor din orice stat membru să fie eligibili pentru obţinerea calificării profesionale în temeiul unui astfel de cadru fără a fi obligaţi ca mai întâi să fie membri ai unei organizaţii profesionale sau să fie înregistraţi la o astfel de organizaţie.Organizaţiile profesionale reprezentative de la nivelul Uniunii, precum şi organizaţiile profesionale naţionale sau autorităţile competente din cel puţin o treime dintre statele membre pot prezenta Comisiei sugestii cu privire la cadrele comune de formare care satisfac condiţiile specificate mai sus. (7) Autorităţile competente române sunt exceptate de la obligaţia de a introduce pe teritoriul României cadrul comun de formare prevăzut la alin. (6) şi de la obligaţia de a recunoaşte automat calificările profesionale dobândite în temeiul respectivului cadru comun de formare atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:a)în sistemul naţional de educaţie nu funcţionează instituţii de învăţământ sau de formare care să ofere o astfel de formare pentru profesia în cauză; b)introducerea cadrului comun de formare ar afecta în mod negativ organizarea sistemului naţional de educaţie şi de formare profesională; c)între cadrul comun de formare şi formarea obligatorie pe teritoriul României există diferenţe substanţiale, care ar atrage după sine riscuri grave la adresa ordinii publice, siguranţei publice, sănătăţii publice sau a siguranţei beneficiarilor serviciului ori a protecţiei mediului. (8) În termen de şase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat adoptat de Comisia Europeană pentru a stabili un cadru comun de formare pentru o profesie dată, coordonatorul naţional, prevăzut la art. 37, notifică Comisiei şi celorlalte state membre:a)calificările naţionale şi, dacă este cazul, titlurile profesionale naţionale care sunt conforme cu cadrul comun de formare; sau b)orice recurgere la exceptarea prevăzută la alin. (7), împreună cu o justificare cu privire la care dintre condiţiile prevăzute la alin. (6) au fost îndeplinite. În termen de trei luni, Comisia poate solicita clarificări suplimentare, în cazul în care consideră că autorităţile competente române nu au justificat sau au furnizat justificări insuficiente privind îndeplinirea uneia dintre aceste condiţii. Autorităţile competente române răspund unei astfel de solicitări, prin coordonatorul naţional, în termen de trei luni. (9) Cadrul comun de formare se aplică şi specializărilor unei profesii, cu condiţia ca aceste specializări să privească activităţile profesionale pentru care accesul şi exercitarea sunt reglementate în statele membre, atunci când este vorba de profesiile reglementate sectorial de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, care fac obiectul recunoaşterii automate, însă nu şi specializarea în cauză.(10) Autorităţile competente române pot participa, cu informarea prealabilă a coordonatorului naţional, prevăzut la art. 37, la elaborarea unui test comun de formare, la nivelul statelor membre, care reprezintă o probă de aptitudini standardizată, disponibilă în toate statele membre participante şi rezervată deţinătorilor unei anumite calificări profesionale. Reuşita la un astfel de test conferă deţinătorului unei calificări profesionale specifice dreptul să exercite profesia în orice stat membru interesat în aceleaşi condiţii ca şi titularii calificărilor profesionale dobândite în acel stat membru.(11) Testul comun de formare îndeplineşte următoarele condiţii:a)permite mai multor profesionişti să circule dintr-un stat membru în altul; b)profesia la care se aplică testul comun de formare sau educaţia şi formarea care conduc la aceasta sunt reglementate în cel puţin o treime dintre statele membre; c)a fost elaborat în urma unei proceduri corespunzătoare transparente, inclusiv cu implicarea părţilor interesate relevante din statele membre în care profesia nu este reglementată; d)permite resortisanţilor din orice stat membru să participe la acest test şi la organizarea practică a acestor teste în statele membre fără a fi obligaţi ca mai întâi să fie membri ai unei organizaţii profesionale sau să fie înregistraţi la o astfel de organizaţie. (12) Organizaţiile profesionale reprezentative de la nivelul Uniunii, precum şi organizaţiile profesionale naţionale sau autorităţile competente din cel puţin o treime dintre statele membre pot prezenta Comisiei sugestii cu privire la testele comune de formare care îndeplinesc condiţiile specificate la alin. (11).(13) Autorităţile competente române sunt exceptate de la obligaţia de a organiza pe teritoriul României testul comun de formare prevăzut la alin. (11) şi de la obligaţia de a recunoaşte automat profesioniştii care au promovat testul comun de formare atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:a)profesia în cauză nu este reglementată pe teritoriul său; b)conţinutul testului comun de formare nu reduce suficient riscurile grave la adresa sănătăţii publice sau a siguranţei beneficiarilor serviciului, care sunt relevante pe teritoriul său; c)conţinutul testului comun de formare ar reduce semnificativ atractivitatea accesului la profesie în raport cu cerinţele naţionale. (14) În termen de şase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat adoptat de Comisia Europeană pentru a stabili conţinutul unui test comun de formare, autorităţile competente române notifică Comisiei şi celorlalte state membre:a)capacitatea disponibilă pentru organizarea unor astfel de teste; sau b)orice recurgere la exceptarea prevăzută la alin. (13), împreună cu justificarea cu privire la care dintre condiţiile prevăzute la alineatul respectiv au fost îndeplinite. În cazul în care, într-o perioadă de 3 luni de la notificare, Comisia Europeană solicită clarificări suplimentare privind nejustificarea ori justificarea insuficientă a exceptării prevăzută la alin. (13), autorităţile române competente au obligaţia de a răspunde acestei solicitări, în termen de 3 luni 5. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 4 (1) Experienţa profesională reprezintă exercitarea efectivă şi legală, cu normă întreagă sau echivalent parţială, a unei profesii într-un stat membru al U.E., al S.E.E. şi în Confederaţia Elveţiană.(2) Prin director al unei întreprinderi se înţelege orice persoană care a exercitat, într-o întreprindere din domeniul profesional respectiv una din funcţiile de mai jos:a)funcţia de director al unei întreprinderi sau al unei sucursale; b)funcţia de administrator ori reprezentant al acţionarului şi/sau al proprietarului ori al directorului unei întreprinderi. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că această funcţie implică o responsabilitate corespunzătoare celei a proprietarului sau a directorului reprezentat; c)funcţia de cadru superior cu sarcini de natură comercială şi/sau tehnică şi că a fost responsabil pentru unul ori mai multe servicii ale întreprinderii. 6. La articolul 8 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: b)certifică faptul că titularul a încheiat cu succes un ciclu de studii postliceale cu o durată de cel puţin trei ani şi cel mult patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvenţă parţială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS, în cadrul unei universităţi ori al unei instituţii de învăţământ superior sau în cadrul altei instituţii de nivel echivalent, precum şi, după caz, încheierea cu succes a formării profesionale necesare în plus faţă de respectivul ciclul de studii postliceale; 7. La articolul 8 alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, litera b¹), cu următorul cuprins: b¹) certifică faptul că titularul a încheiat cu succes un ciclu de studii post-secundare cu o durată de cel puţin patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvenţă parţială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS în cadrul unei universităţi ori al unei instituţii de învăţământ superior sau în cadrul altei instituţii de nivel echivalent şi, după caz, că a absolvit formarea profesională necesară în plus faţă de respectivul ciclu de studii post-secundare. 8. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 11(1) Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau să susţină o probă de aptitudine, în următoarele cazuri:a)formarea pe care a urmat-o solicitantul acoperă discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în titlul de calificare necesar în România.Disciplinele semnificativ diferite reprezintă disciplinele a căror cunoaştere, abilităţi şi competenţe dobândite sunt esenţiale pentru exercitarea profesiei şi în cazul cărora formarea urmată de profesionist într-unul din statele prevăzute la art. 1 alin. (1) prezintă diferenţe importante, în ceea ce priveşte conţinutul, în raport cu formarea necesară în România. b)profesia reglementată în România cuprinde una sau mai multe activităţi profesionale reglementate care nu există în profesia similară în statul membru de origine al solicitantului, iar formarea care este necesară în România include discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în atestatul de competenţă sau de titlul de calificare pe care îl posedă solicitantul. (2) În cazul în care autorităţile competente preconizează să îi impună solicitantului finalizarea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, aşa cum este definită la art. 26, trebuie să verifice în prealabil, asigurând respectarea principiului proporţionalităţii, dacă cunoştinţele, abilităţile şi competenţele dobândite de solicitant în decursul experienţei sale profesionale ori prin învăţare pe tot parcursul vieţii, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant, în orice stat membru sau într-o ţară terţă sunt de natură să acopere, total ori parţial, disciplinele semnificativ diferite definite la alin. (1). Învăţarea pe tot parcursul vieţii reprezintă toate formele de învăţământ general, educaţie şi formare profesională, educaţie nonformală şi învăţare informală urmate pe tot parcursul vieţii, având ca rezultat o îmbunătăţire a cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor, care pot include etica profesională.(3) Prin excepţie de la principiul dreptului solicitantului de a alege, aşa cum se prevede la alin. (1), autorităţile competente române pot dispune fie un stagiu de adaptare, fie o probă de aptitudini, dacă:a)titularul unei calificări profesionale prevăzute la art. 16 solicită recunoaşterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională naţională cerută este clasificată la art. 14 alin. (1); b)titularul unei calificări profesionale prevăzute la art. 15 alin. (1) solicită recunoaşterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională naţională cerută este clasificată la art. 8 şi art. 9; c)pentru situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (4) lit. a) şi b); d)pentru medicii şi medicii dentişti aflaţi în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (4) lit. c); e)pentru asistenţii medicali specializaţi prevăzuţi la art. 1 alin. (4) lit. e), în cazul în care solicitantul doreşte să obţină recunoaşterea calificărilor în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti sau de asistenţi specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, care au urmat o formare conducând la posesia titlurilor de calificare recunoscute automat; f)pentru persoanele aflate în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (5). (4) În cazul titularului unei calificări profesionale prevăzute la art. 16 care solicită recunoaşterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională naţională cerută este clasificată la art. 8, autorităţile competente pot impune atât un stagiu de adaptare, cât şi o probă de aptitudini.(5) Decizia de impunere a unui stagiu de adaptare sau a unei probe de aptitudini se motivează corespunzător. Solicitantului i se transmit îndeosebi următoarele informaţii:a)nivelul de calificare profesională necesar în România şi nivelul de calificare profesională deţinut de solicitant în conformitate cu clasificarea stabilită la art. 8, art. 14, art. 15 alin. (1) şi art. 16; şi b)diferenţele semnificative prevăzute la alin. (1) lit. a) şi motivele pentru care respectivele diferenţe nu pot fi compensate prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite în decursul experienţei sale profesionale sau prin învăţare pe tot parcursul vieţii, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant. (6) Proba de aptitudini prevăzută la alin. (1) se susţine în termen de cel mult 6 luni de la decizia iniţială privind obligativitatea unei probe de aptitudini pentru solicitant. 9. Articolul 11¹ se abrogă. 10. La articolul 14 alineatul (1) litera b), a doua liniuţă se modifică şi va avea următorul cuprins: b)un ciclu de educaţie şi formare reglementate sau, în cazul profesiilor reglementate, un ciclu de formare profesională cu o structură specială, cu competenţe care depăşesc ceea ce se asigură prin certificatul prevăzut de art. 15 alin. (1) lit. b), echivalente cu nivelul de formare prevăzut la paragraful întâi, în cazul în care o astfel de formare conferă un standard profesional comparabil şi pregăteşte persoana formată pentru un nivel comparabil de responsabilităţi şi funcţii, cu condiţia ca diploma să fie însoţită de un certificat din partea statului membru de origine. 11. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 17 (1) Recunoaşterea calificărilor profesionale de către autorităţile competente permite beneficiarilor să aibă acces, în România, la aceeaşi profesie, respectiv activitate profesională precum cea pentru care sunt calificaţi în statul membru de origine şi să o exercite în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), accesul la o profesie reglementată în România se acordă în condiţiile prevăzute la art. 32¹. 12. La articolul 18, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: c)solicitantul care a exercitat profesia respectivă cu normă întreagă timp de un an sau durată globală echivalentă cu normă redusă în cei zece ani anteriori într-un alt stat membru ce nu reglementează respectiva profesie şi care deţine unul ori mai multe atestate de competenţă sau titluri de calificare emise de un alt stat membru care nu reglementează profesia respectivă. Atestatele de competenţă sau titlurile de calificare îndeplinesc următoarele condiţii: a)au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale respectivului stat membru; b)atestă pregătirea titularului pentru exercitarea profesiei în cauză. Experienţa profesională de un an prevăzută la primul paragraf nu poate fi solicitată în cazul în care titlurile de calificare deţinute de solicitant fac dovada educaţiei şi formării reglementate. 13. La articolul 18, litera d) se abrogă. 14. La articolul 22, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: b)solicitantul care a exercitat profesia respectivă cu normă întreagă timp de un an sau durată globală echivalentă cu normă redusă în cei zece ani anteriori într-un alt stat membru ce nu reglementează respectiva profesie şi care deţin unul sau mai multe atestate de competenţă ori titluri de calificare emise de un alt stat membru care nu reglementează profesia respectivă. Atestatele de competenţă sau titlurile de calificare îndeplinesc următoarele condiţii:1. au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale respectivului stat membru; 2. atestă pregătirea titularului pentru exercitarea profesiei în cauză. Experienţa profesională de un an nu poate fi solicitată în cazul în care titlurile de calificare deţinute de solicitant fac dovada educaţiei şi formării reglementate. 15. La articolul 22, alineatul (2) se abrogă. 16. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 23(1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unui titlu de formare corespunzător, nu poate fi interzis dacă survine unul dintre următoarele cazuri:a)solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14 sau un certificat în sensul art. 15, eliberat/ă de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale respectivului stat membru, care îi permit să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru respectiv; b)solicitanţilor care au exercitat profesia respectivă cu normă întreagă timp de un an sau durată globală echivalentă cu normă redusă în cei zece ani anteriori într-un alt stat membru ce nu reglementează respectiva profesie şi care deţin unul ori mai multe atestate de competenţă sau titluri de calificare emise de un alt stat membru care nu reglementează profesia respectivă. Atestatele de competenţă sau titlurile de calificare îndeplinesc următoarele condiţii:

	(i)	au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative ale respectivului stat membru;
	(ii)	atestă pregătirea titularului pentru exercitarea profesiei în cauză.

Experienţa profesională de un an nu poate fi solicitată în cazul în care titlurile de calificare deţinute de solicitant fac dovada educaţiei şi formării reglementate. (2) Autorităţile competente române acceptă nivelul atestat pentru diplomele prevăzute de art. 8 şi art. 14 sau pentru certificatele prevăzute de art. 15 eliberate de către statul membru de origine, precum şi certificatul prin care statul membru de origine atestă că învăţământul şi formarea reglementată ori formarea profesională cu o structură specială prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. c) paragraful al doilea sunt echivalente cu nivelul prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. c) primul paragraf. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) şi art. 11, autorităţile competente române pot refuza accesul la profesie şi exercitarea acesteia titularilor unui atestat de competenţă prevăzut la art. 16 atunci când accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată, în România, de absolvirea unui ciclu de studii de învăţământ universitar cu o durată mai mare de 3 ani 17. La articolul 24¹, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:(1) Se consideră titlu de calificare prevăzut la art. 8, 14, 15 şi 16, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul în cauză, orice titlu de calificare sau ansamblu de titluri de calificare care a fost eliberat de o autoritate competentă a unui stat membru, care atestă absolvirea unei formări în cadrul Uniunii, cu frecvenţă integrală ori parţială, în cadrul sau în afara programelor formale, recunoscută de respectivul stat membru ca având un nivel echivalent şi care conferă titularului aceleaşi drepturi de acces la o profesie ori de exercitare a acesteia sau care pregăteşte pentru exercitarea respectivei profesii. Autorităţile competente române acceptă nivelul atestat în temeiul art. 8, 14, 15 şi 16 de către statul membru de origine, precum şi certificatul prin care statul membru de origine atestă că învăţământul şi formarea reglementată sau formarea profesională cu o structură specială prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. b) liniuţa a doua sunt echivalente cu nivelul prevăzut la art. 14 alin. (1) prima liniuţă. 18. Articolul 26 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 26 (1) Proba de aptitudini constă într-un test de verificare a cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor profesionale ale solicitantului, efectuat sau recunoscut de autorităţile competente în scopul evaluării aptitudinii solicitantului de a exercita profesia reglementată în cauză.Pentru a permite organizarea acestei probe, autorităţile competente întocmesc o listă de discipline care, pe baza unei comparaţii între educaţia şi formarea impuse în România şi cele pe care le-a urmat solicitantul, nu sunt atestate de diploma sau de alte titluri de calificare pe care le posedă solicitantul. (2) Proba de aptitudini trebuie să ţină seama de faptul că solicitantul este un profesionist calificat în statul membru de origine sau de provenienţă. Aceasta priveşte discipline selectate dintre cele cuprinse în listă şi a căror cunoaştere este esenţială pentru exercitarea profesiei în cauză în statul membru gazdă. Proba poate viza totodată şi cunoaşterea normelor deontologice care se aplică activităţilor respective în România. 19. După articolul 26 se introduce un nou articol, articolul 26¹, cu următorul cuprins: Articolul 26¹ (1) Dacă accesul la o profesie reglementată este condiţionat de efectuarea unui stagiu profesional, autoritatea competentă recunoaşte stagiile profesionale efectuate într-un alt stat membru, atunci când analizează o cerere de autorizare a exercitării profesiei reglementate cu condiţia ca stagiul să fie în acord cu orientările publicate prevăzute la art. IV şi ia în considerare stagiile profesionale efectuate într-o ţară terţă. Autorităţile competente pot stabili, în legislaţia naţională, o limită rezonabilă privind durata părţii din stagiul profesional care se poate desfăşura în străinătate.(2) Stagiul profesional reprezintă o perioadă de practică profesională realizată sub supraveghere, dacă aceasta constituie o condiţie de acces la o profesie reglementată, care poate avea loc în cursul sau după finalizarea unui ciclu de învăţământ cu obţinerea unei diplome.(3) Recunoaşterea stagiului profesional nu înlocuieşte nicio cerinţă instituită pentru promovarea unui examen în vederea obţinerii accesului la profesia în cauză. 20. Articolul 30¹ se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 30¹ (1) Persoanele care beneficiază de recunoaşterea calificărilor profesionale trebuie să aibă cunoştinţele de limba română necesare pentru exercitarea profesiei în România.(2) Controlul respectării obligaţiei prevăzute la alin. (1) efectuat de autorităţile competente sau sub supravegherea acestora se limitează la cunoaşterea limbii române.(3) În cazul profesiilor reglementate care implică siguranţa pacienţilor, prevăzute în anexa nr. 8, pot fi impuse controale efectuate în conformitate cu alin. (2). Pot fi impuse controale în legătură cu alte profesii în cazul în care există îndoieli serioase şi concrete despre gradul de cunoaştere a limbii de către profesionist în privinţa activităţilor profesionale pe care intenţionează să le desfăşoare.Controalele pot fi efectuate numai după emiterea unui card profesional european sau după recunoaşterea unei calificări profesionale, după caz. (4) Orice control lingvistic este proporţional cu activitatea care urmează a fi desfăşurată. Profesionistul în cauză are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva acestor acţiuni de control în temeiul dreptului intern. 21. După articolul 32 se introduce un nou articol, articolul 32¹, cu următorul cuprins: Articolul 32¹ (1) Autorităţile competente acordă acces parţial, de la caz la caz, la o activitate profesională pe teritoriul României, doar dacă sunt întrunite toate condiţiile următoare:a)profesionistul este calificat pe deplin pentru a exercita în statul membru de origine activitatea profesională pentru care solicită accesul parţial în România; b)diferenţele ca atare dintre activitatea profesională exercitată legal în statul membru de origine şi profesia reglementată în România sunt atât de mari încât aplicarea de măsuri de compensare ar însemna să se ceară solicitantului să urmeze întregul program de educaţie şi formare cerut în România pentru a avea acces deplin la profesia reglementată în România; c)activitatea profesională poate fi separată în mod obiectiv de alte activităţi care intră în cadrul profesiei reglementate în România. Autoritatea competentă ia în considerare situaţia în care activitatea profesională poate fi întreprinsă în mod autonom în statul membru de origine. (2) Accesul parţial poate fi respins dacă un astfel de refuz se justifică prin motive imperative de interes general, este necesar pentru a asigura atingerea obiectivului urmărit şi nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv. (3) Motivele imperative de interes general reprezintă motivele recunoscute ca atare în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.(4) Cererile în vederea stabilirii şi cererile în vederea prestării temporare şi ocazionale de servicii în statul membru gazdă privind activităţi profesionale care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică se examinează în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.(5) Ca urmare a acordării accesului parţial, activitatea profesională se exercită în temeiul titlului profesional al statului membru de origine. Autorităţile competente pot impune utilizarea respectivului titlu profesional în limba română. Profesioniştii cărora li s-a acordat acces parţial indică în mod clar beneficiarilor serviciilor domeniul activităţilor lor profesionale. 22. La articolul 35, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:(3) În cazul unor îndoieli justificate, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente ale unui stat membru o confirmare a faptului că solicitantul nu este suspendat sau nu are interdicţie de exercitare a profesiei ca urmare a unei erori profesionale grave sau a unei condamnări pentru infracţiuni legate de exercitarea activităţilor sale profesionale.(4) Schimbul de informaţii cu autorităţile competente din diferite state membre se efectuează prin intermediul IMI. 23. La articolul 35¹ alineatul (2), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: b)în cazul deplasării prestatorului de servicii, dacă a exercitat profesia respectivă într-unul sau mai multe state membre pe o perioadă de cel puţin un an în decursul ultimilor zece ani anteriori prestării de servicii, atunci când profesia nu este reglementată în statul membru de stabilire. Condiţia de exercitare timp de un an a profesiei nu se aplică în cazul în care profesia sau educaţia şi formarea care conduc la exercitarea profesiei sunt reglementate. 24. La articolul 35³ alineatul (3), literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins: d)în cazul prevăzut la art. 35¹ alin. (1) lit. b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul a exercitat activităţile în cauză pe o perioadă de cel puţin 1 an în decursul ultimilor 10 ani; e)în ceea ce priveşte profesiile din domeniul securităţii, al sănătăţii şi profesiile legate de educaţia minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor şi educaţia copiilor de vârstă mică, o atestare a inexistenţei unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale; 25. La articolul 35³ alineatul (3), după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins: f)în cazul profesiilor care au implicaţii pentru siguranţa pacienţilor, prevăzute în anexa nr. 8, o declaraţie privind cunoaşterea limbii române, necesară pentru practicarea profesiei în România. 26. La articolul 35³, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:(6) Prezentarea unei declaraţii obligatorii de către prestatorul de servicii în conformitate cu alin. (1) dă dreptul prestatorului de servicii respectiv de a avea acces la activitatea de servicii sau de a exercita activitatea respectivă pe întreg teritoriul României. Autorităţile competente române pot solicita informaţiile suplimentare enumerate la alin. (2) privind calificările profesionale ale prestatorului de servicii dacă nu dispun de alte mijloace de a obţine astfel de informaţii. 27. Articolul 35⁴ se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 35⁴ (1) Pentru prima prestare de servicii, în cazul profesiilor reglementate care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică şi care nu beneficiază de o recunoaştere automată, autorităţile competente pot realiza o verificare a calificărilor profesionale ale prestatorului de servicii înainte de prima prestare de servicii. O astfel de verificare prealabilă este posibilă numai în cazul în care obiectivul său este să evite daunele grave pentru sănătatea sau siguranţa beneficiarului serviciului, ca urmare a lipsei de calificare profesională a prestatorului de servicii şi cu condiţia ca verificarea să nu depăşească ceea ce este necesar în acest scop. Lista profesiilor pentru care se aplică această prevedere este prevăzută în anexa nr. 8. (2) În termen de cel mult o lună de la data primirii declaraţiei şi a documentelor însoţitoare, prevăzute la alin. (1) şi (2), autoritatea competentă informează prestatorul de servicii cu privire la decizia sa:a)de a nu îi verifica calificările profesionale; b)după verificarea calificărilor sale profesionale:

	(i)	de a-i solicita prestatorului de servicii să promoveze o probă de aptitudini; sau
	(ii)	de a-i permite să presteze serviciile respective. În cazul întâmpinării unor dificultăţi care ar putea conduce la o întârziere în luarea unei decizii, autoritatea competentă notifică prestatorul de servicii,
în acelaşi termen, cu privire la motivele întârzierii. Dificultatea se rezolvă în termen de o lună de la notificare şi decizia se finalizează în termen de două luni de la rezolvarea dificultăţii.

(3) În cazul unei diferenţe importante între calificările profesionale ale prestatorului de servicii şi formarea impusă din România, în măsura în care această diferenţă este de natură să afecteze în mod negativ sănătatea sau siguranţa publică şi nu poate fi compensată de experienţa profesională a prestatorului de servicii sau de cunoştinţele, abilităţile şi competenţele dobândite prin învăţarea pe tot parcursul vieţii, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant, autoritatea competentă română oferă prestatorului de servicii respectiv posibilitatea de a demonstra, printr-o probă de aptitudini, astfel cum este prevăzut la alin. (2) lit. b) pct. (i), că a dobândit cunoştinţele, abilităţile şi competenţele care îi lipseau şi ia o decizie pe această bază dacă să permită furnizarea serviciului. În orice caz, prestarea serviciilor trebuie să fie posibilă în termen de o lună de la data deciziei adoptate.(4) În lipsa unei reacţii din partea autorităţii competente în termenele prevăzute la alin. (2) şi alin. (3), serviciul poate fi prestat.(5) În cazul în care calificările profesionale au fost verificate în temeiul prezentului articol, serviciile sunt prestate cu titlul profesional din România. 28. La articolul 35⁶, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 35⁶ (1) Autorităţile competente din România pot solicita autorităţilor competente din statul membru de stabilire, în cazul unor îndoieli justificate, să furnizeze orice informaţie relevantă pentru legalitatea stabilirii şi buna conduită a prestatorului de servicii, precum şi absenţa unor sancţiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional. În cazul în care decid să verifice calificările profesionale ale prestatorului de servicii, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente din statul membru de stabilire informaţii privind cursurile de formare absolvite de prestator în măsura necesară pentru evaluarea diferenţelor semnificative care pot avea efecte negative asupra sănătăţii sau siguranţei publice. Autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru de stabilire comunică aceste informaţii în conformitate cu art. 37. În cazul profesiilor nereglementate în România, centrul de asistenţă prevăzut la art. 37¹ poate, de asemenea, furniza astfel de informaţii. 29. După capitolul IV¹ se introduc două noi capitole, capitolul IV², intitulat „Dispoziţii privind emiterea cardului profesional european de către autorităţile competente“, cuprinzând articolele 35⁷-art. 35¹², şi capitolul IV³, intitulat „Recunoaşterea experienţei profesionale“, cuprinzând articolele 35¹³-35¹⁵, cu următorul cuprins: Capitolul IV^2 Dispoziţii privind emiterea cardului profesional european de către autorităţile competente Articolul 35⁷ (1) Cardul profesional european reprezintă un certificat electronic care atestă fie faptul că profesionistul a îndeplinit toate condiţiile necesare pentru a presta temporar şi ocazional servicii într-un stat membru gazdă şi, dacă este cazul, cardul profesional european constituie declaraţia prevăzută de art. 35³ alin. (3), fie recunoaşterea calificărilor profesionale pentru stabilirea într-un stat membru gazdă. În scopul stabilirii, emiterea cardului profesional european nu conferă dreptul automat de a practica o anumită profesie reglementată atunci când există cerinţe de înregistrare sau alte proceduri de control deja instituite pe teritoriul României, conform legislaţiei în vigoare, înainte de introducerea cardului profesional european pentru profesia respectivă.(2) Autorităţile competente române eliberează, la cerere, titularilor unei calificări profesionale cardul profesional european, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/983 al Comisiei din 24 iunie 2015 privind procedura de eliberare a cardului profesional european şi aplicarea mecanismului de alertă în temeiul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, cu plata unei taxe rezonabile, proporţionale şi corespunzătoare cu costurile suportate pentru eliberare, stabilită de fiecare autoritate competentă şi care nu constituie un factor de descurajare a solicitării cardului profesional european. Titularul unei calificări profesionale vizate poate alege să solicite un astfel de card sau să aplice procedurile de recunoaştere prevăzute de prezenta lege. Articolul 35⁸ (1) Autorităţile competente permit titularului unei calificări profesionale să solicite un card profesional printr-un instrument online, pus la dispoziţie de Comisia Europeană, care creează automat un dosar IMI pentru solicitantul respectiv. În cazul în care o autoritate competentă permite depunerea cererilor şi în scris, acesta ia toate măsurile necesare pentru crearea dosarului IMI, transmiterea oricăror informaţii către solicitant şi emiterea cardului profesional european.(2) Cererile se însoţesc cu documentele necesare prevăzute de actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.(3) În termen de o săptămână de la primirea cererii, autorităţile competente confirmă primirea cererii şi informează solicitantul cu privire la lipsa oricărui document. Dacă este cazul, autorităţile competente emit orice certificat justificator necesar.(4) Autorităţile competente verifică dacă solicitantul este stabilit legal în România şi dacă toate documentele necesare care au fost emise în România sunt valabile şi autentice. În caz de îndoieli justificate în mod temeinic, autorităţile competente consultă instituţia emitentă relevantă şi poate cere solicitantului copii certificate ale documentelor.(5) În cazul cererilor ulterioare depuse de acelaşi solicitant, autorităţile competente din România, în calitate de autorităţi competente din statul de origine sau din statul membru gazdă, nu pot solicita redepunerea unor documente care sunt deja incluse în dosarul IMI şi care sunt încă valabile. Articolul 35⁹ (1) Autorităţile competente verifică cererea şi documentele justificative din dosarul IMI şi emit cardul profesional european pentru prestarea temporară şi ocazională de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 35⁴, în termen de trei săptămâni. Termenul începe să curgă de la primirea documentelor lipsă sau, dacă nu sunt solicitate documente suplimentare, de la expirarea termenului de o săptămână prevăzut la art. 35⁸ alin. (3). Acestea transmit apoi imediat cardul profesional european către autoritatea competentă din fiecare stat membru gazdă vizat şi informează solicitantul în consecinţă. În cazul în care autoritatea competentă română este autoritate competentă din statul membru gazdă nu poate solicita o nouă declaraţie în temeiul art. 35³ pentru următoarele 18 luni.(2) Decizia autorităţii competente sau absenţa unei decizii în termenul de trei săptămâni prevăzut la alin. (1) se supune căilor de atac în temeiul dreptului intern.(3) Dacă doreşte să presteze servicii în alte state membre decât cele prevăzute iniţial în cererea de la alin. (1), un titular de card profesional european poate solicita o astfel de extindere. Dacă doreşte să continue să presteze servicii după perioada de 18 luni prevăzută la alin. (1), titularul informează autoritatea competentă în acest sens. În ambele cazuri, titularul furnizează, de asemenea, orice informaţie privind schimbările substanţiale intervenite în situaţia înregistrată în dosarul IMI, care poate fi solicitată de autoritatea competentă în conformitate cu actele de punere în aplicare. Autorităţile competente transmit cardul profesional european actualizat către statele membre gazdă în cauză.(4) Cardul profesional european este valabil pe întreg teritoriul României, în calitate de stat gazdă, atât timp cât titularul său îşi păstrează dreptul de practică pe baza documentelor şi a informaţiilor cuprinse în dosarul IMI. Articolul 35¹⁰ (1) Autorităţile competente române verifică, în calitate de autorităţi competente ale statului membru de origine, în termen de o lună, autenticitatea şi valabilitatea documentelor justificative din dosarul IMI în vederea eliberării unui card profesional european pentru stabilirea sau pentru prestarea temporară şi ocazională de servicii în temeiul art. 35⁴. Termenul începe să curgă de la primirea documentelor lipsă prevăzute la art. 35⁸ alin. (2) sau, dacă nu sunt solicitate documente suplimentare, de la expirarea termenului de o săptămână. Acestea transmit apoi, imediat, cererea autorităţii competente a statului membru gazdă.Autorităţile competente române informează solicitantul despre situaţia cererii sale în momentul în care transmit cererea statului membru gazdă. (2) În cazurile în care se instituie un cadru comun de formare sau un test comun de formare, autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă decid dacă eliberează un card profesional european în termen de o lună de la primirea solicitării transmise de autorităţile competente din statul de origine. În cazul unor îndoieli justificate în mod temeinic, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor statului membru de origine informaţii suplimentare sau transmiterea unei copii certificate a unui document, pe care acesta din urmă le transmite cel târziu în două săptămâni de la transmiterea solicitării. În condiţiile respectării alin. (5) al doilea paragraf, termenul de o lună se aplică chiar dacă au fost formulate astfel de solicitări. Termenul de două săptămâni se aplică, în mod obligatoriu, şi în cazul în care autorităţile competente române sunt autorităţi din statul de origine.(3) În cazurile prevăzute la art. 35⁴ şi la art. 11, autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă decid dacă eliberează cardul profesional european sau dacă supun titularul unei calificări profesionale unor măsuri compensatorii, în termen de două luni de la primirea solicitării transmise de către autorităţile competente române. În cazul unor îndoieli justificate în mod temeinic, autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente din statul de origine informaţii suplimentare sau transmiterea unei copii certificate a unui document, pe care aceste autorităţi le transmit cel târziu în două săptămâni de la transmiterea solicitării. În condiţiile respectării alin. (5) al doilea paragraf, termenul de două luni se aplică chiar dacă au fost formulate astfel de solicitări. Termenul de două săptămâni se aplică, în mod obligatoriu, şi în cazul în care autorităţile competente române sunt autorităţi din statul de origine.(4) În cazul în care autorităţile competente române nu primesc informaţiile necesare pe care le solicită, pentru a lua o decizie cu privire la emiterea cardului profesional european fie din partea autorităţilor competente din statul de origine, fie din partea solicitantului, autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă pot refuza să emită cardul. Refuzul se justifică în mod corespunzător.(5) În cazul în care autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă nu adoptă o decizie în termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) sau nu organizează o probă de aptitudini aşa cum se prevede la art. 35⁴, cardul profesional european se consideră a fi emis şi este transmis în mod automat, prin intermediul IMI, titularului unei calificări profesionale.Autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă au posibilitatea de a prelungi cu două săptămâni termenele prevăzute la alin. (2) şi (3) pentru emiterea automată a cardului profesional european. Autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă explică motivele prelungirii şi informează solicitantul în consecinţă. O astfel de prelungire poate fi repetată o singură dată şi numai dacă este strict necesar, mai ales din motive ce ţin de sănătatea publică sau de siguranţa beneficiarilor serviciului. (6) Acţiunile întreprinse de către autorităţile competente române în conformitate cu alin. (1) înlocuiesc orice cerere de recunoaştere a calificărilor profesionale în temeiul dreptului intern al statului membru gazdă.(7) Deciziile autorităţilor competente române în calitate de autorităţi competente din statul de origine sau din statul membru gazdă, adoptate în temeiul alin. (1)-(5), sau absenţa deciziei sunt supuse căilor de atac în temeiul dreptului român. Articolul 35¹¹ (1) Fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, autorităţile competente române în calitate de autorităţi competente din statul de origine sau din statul membru gazdă actualizează prompt dosarul IMI corespunzător cu informaţii referitoare la acţiuni disciplinare sau sancţiuni penale relative la o interdicţie sau restricţie şi care pot avea consecinţe asupra desfăşurării activităţilor de către titularul unui card profesional european. În acest sens, acestea respectă normele legale în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal. Aceste actualizări includ ştergerea de informaţii care nu mai sunt necesare.Titularul cardului profesional european şi autorităţile competente ce au acces la dosarul IMI corespunzător sunt informaţi imediat cu privire la orice actualizări. Această obligaţie nu aduce atingere obligaţiilor de alertă. (2) Conţinutul informaţiilor actualizate prevăzute la alin. (1) se limitează la următoarele aspecte:a)identitatea profesionistului; b)profesia în cauză; c)informaţii cu privire la autoritatea sau instanţa naţională care a adoptat hotărârea privind restricţia sau interdicţia; d)sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei; şi e)perioada în care se aplică restricţia sau interdicţia. (3) Accesul la informaţiile din dosarul IMI se limitează la autorităţile competente române, în conformitate cu normele legale în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal. Autorităţile competente informează titularul cardului profesional european cu privire la conţinutul dosarului IMI, la solicitarea titularului.(4) Informaţiile incluse în cardul profesional european se limitează la informaţiile necesare pentru certificarea dreptului titularului de a exercita profesia pentru care a fost eliberat, şi anume:a)prenumele, numele; b)data şi locul naşterii; c)profesia; d)calificările titularului şi regimul aplicabil; e)autorităţile competente implicate; f)numărul de card; g)elementele de securitate; şi h)referinţa unui act valabil de identitate.Informaţiile privind experienţa profesională acumulată sau măsurile compensatorii absolvite de titularul cardului profesional european se includ în dosarul IMI. (5) Datele cu caracter personal incluse în dosarul IMI pot fi prelucrate atât timp cât este necesar pentru procedura de recunoaştere în sine şi ca dovadă a recunoaşterii sau a transmiterii declaraţiei solicitate la art. 35³. Autorităţile competente asigură titularului unui card profesional european dreptul de a cere în orice moment şi fără costuri care să incumbe respectivului titular rectificarea datelor incorecte sau incomplete sau ştergerea şi blocarea dosarului IMI respectiv. Titularul este informat cu privire la acest drept la momentul emiterii cardului profesional european şi i se readuce la cunoştinţă la fiecare doi ani. Această readucere la cunoştinţă se face automat prin intermediul IMI dacă solicitarea iniţială pentru cardul profesional european a fost făcută online sau prin alte mijloace.În cazul unei solicitări de ştergere a unui dosar IMI aferent unui card profesional european emis în scopul stabilirii sau al prestării temporare şi ocazionale de servicii în temeiul art. 35⁴, autorităţile competente române în calitate de autorităţi competente ale statului membru gazdă eliberează titularului de calificări profesionale un titlu care atestă recunoaşterea calificărilor sale profesionale. (6) În legătură cu prelucrarea datelor personale din cardul profesional european şi din toate dosarele IMI, autorităţile competente române se consideră operatori în sensul normelor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.(7) Fără a se aduce atingere alin. (3), autorităţile competente române în calitate de autorităţi din statul membru gazdă asigură posibilitatea angajatorilor, clienţilor, pacienţilor, autorităţilor publice şi altor părţi interesate de a verifica autenticitatea şi valabilitatea unui card profesional european prezentat lor de către titularul cardului. Articolul 35¹² Dispoziţiile prezentului capitol se aplică pentru eliberarea cardului profesional şi pentru profesiile reglementate de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect. Capitolul IV^3 Recunoaşterea experienţei profesionale Articolul 35¹³ (1) În România, accesul sau exercitarea uneia dintre activităţile enumerate în anexa IV la Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 255 din 30 septembrie 2005, necesită ca dovadă suficientă a cunoştinţelor şi aptitudinilor exercitarea în prealabil a acelei activităţi într-un alt stat membru în conformitate cu art. 35¹⁵.(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) sunt cuprinse în următoarele liste:a)Lista I «Grupe care intră sub incidenţa Directivei 64/427/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 69/77/CEE, şi a directivelor 68/366/CEE şi 82/489/CEE»; b)Lista II «Grupe care intră sub incidenţa Directivei 75/368/CEE, activităţi prevăzute la art. 5 alin. (1); Directivei 75/369/CEE, art. 6: în cazul în care activitatea este considerată a fi de natură industrială sau meşteşugărească; Directivei 82/470/CEE, art. 6 alin. (1) şi (3)»; c)Lista III «Directivele 64/222/CEE; 68/364/CEE; 68/368/CEE; 75/368/CEE, art. 7; 75/369/CEE, art. 5; 70/523/CEE; 82/470/CEE, art. 6 alin. (2)». (3) Autoritatea competentă care acordă acces la exercitarea activităţilor de la alin. (2) pe baza recunoaşterii experienţei profesionale este Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.(4) Procedura de acordare a accesului la exercitarea activităţilor pe baza recunoaşterii experienţei profesionale, precum şi activităţile cuprinse în listele prevăzute la alin. (2) se detaliază prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.(5) Recunoaşterea experienţei profesionale pentru activităţile de la alin. (2) permite cetăţenilor români, precum şi cetăţenilor statelor membre ale UE, SEE sau din Confederaţia Elveţiană care au dobândit experienţă profesională într-un alt stat membru să exercite aceeaşi activitate în România. Articolul 35¹⁴ (1) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin agenţiile judeţene/a municipiului Bucureşti pentru plăţi şi inspecţie socială, aflate în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, eliberează, la cerere, atestate persoanelor care doresc să desfăşoare activităţi, în mod independent sau ca salariaţi, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dacă acestea îndeplinesc cerinţele prevăzute art. 35¹⁵.(2) Procedura de acordare a atestatelor, precum şi activităţile cuprinse în listele prevăzute la art. 35¹³ alin. (2) se detaliază prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.(3) Atestarea pregătirii şi experienţei profesionale prevăzută la alin. (2) se acordă în scopul recunoaşterii experienţei profesionale dobândite pe teritoriul României de către cetăţenii români sau de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, SEE sau din Confederaţia Elveţiană, care doresc să exercite aceeaşi activitate în mod independent sau ca salariaţi pe teritoriul unui alt stat membru al UE. Articolul 35¹⁵ (1) În cazul activităţilor incluse în lista I prevăzută la art. 35¹³ alin. (2) lit. a), exercitarea în prealabil a activităţii pentru care se solicită drept de ocupare trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii:a)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de şase ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; b)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat pentru activitatea în cauză o formare prealabilă de cel puţin trei ani. Formarea profesională trebuie atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; c)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat pentru activitatea în cauză o formare prealabilă de cel puţin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; d)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a exercitat activitatea în cauză şi ca salariat pe o perioadă de cel puţin cinci ani, cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii/ocupaţii într-un stat membru; e)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de cinci ani consecutivi, într-o funcţie superioară, iar solicitantul a avut pe o perioadă de cel puţin trei ani sarcini tehnice şi a fost responsabil pentru cel puţin un departament al întreprinderii. În acest caz solicitantul dovedeşte că a urmat pentru activitatea în cauză o formare profesională prealabilă de cel puţin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent. (2) În cazul activităţilor incluse în lista II prevăzută la art. 35¹³ alin. (2) lit. b), exercitarea în prealabil a activităţii pentru care se solicită drept de ocupare trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii:a)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de cinci ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; b)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În această situaţie solicitantul trebuie să dovedească că a urmat pentru activitatea în cauză o formare prealabilă de cel puţin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; c)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă ori echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puţin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; d)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent ori în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a exercitat activitatea în cauză şi ca salariat pe o perioadă de cel puţin cinci ani cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; e)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de cinci ani consecutivi ca salariat cu normă întreagă sau echivalent parţial a respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puţin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; f)exercitarea în prealabil a activităţii în cauză a avut loc pe o perioadă de şase ani consecutivi, cu titlu salariat, cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puţin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent.În cazurile prevăzute la lit. a) şi d), activitatea pentru care se solicită drept de acces nu trebuie să fi fost încheiată cu mai mult de 10 ani înainte de data prezentării dosarului complet al persoanei în cauză autorităţii competente. (3) În cazul activităţilor incluse în lista III prevăzută la art. 35¹³ alin. (2) lit. c), exercitarea în prealabil a activităţii pentru care se solicită drept de ocupare trebuie să îndeplinească una dintre următoarele condiţii:a)a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; b)a avut loc pe o perioadă de doi ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă ori echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent; c)a avut loc pe o perioadă de doi ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere cu normă întreagă ori echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a exercitat activitatea în cauză cu titlu salariat pe o perioadă de cel puţin trei ani cu normă întreagă sau echivalent parţial al respectivei profesii într-un stat membru; d)a avut loc pe o perioadă de trei ani consecutivi ca salariat cu normă întreagă. În acest caz solicitantul trebuie să dovedească că a urmat, pentru activitatea în cauză o formare prealabilă, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent.În cazurile prevăzute la lit. a) şi c), această activitate nu trebuie să fi fost încheiată cu mai mult de 10 ani înainte de data prezentării dosarului complet al solicitantului în cauză autorităţii competente. (4) Dispoziţiile art. 32¹ nu se aplică în cazul recunoaşterii experienţei profesionale în baza alin. (1), (3) şi (5). 30. La articolul 37, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins: (1¹) Atribuţiile coordonatorului naţional sunt următoarele: a)să promoveze o aplicare uniformă a prezentei legi; b)să colecteze toate informaţiile relevante pentru punerea în aplicare a prezentei legi, precum cele privind condiţiile de acces la profesiile reglementate în statele membre; c)să examineze sugestiile referitoare la cadrele comune de formare şi la testele comune de formare; d)să facă schimb de informaţii şi de bune practici în scopul optimizării dezvoltării profesionale continue în statele membre; e)să facă schimb de informaţii şi de bune practici privind aplicarea măsurilor compensatorii prevăzute la art. 11; f)să avizeze proiectele de acte normative, pe aspectele ce ţin de reglementarea de noi profesii, pentru a constata dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 3 alin. (6); g)să comunice Comisiei Europene, pe baza datelor şi informaţiilor transmise de autorităţile competente, la fiecare 2 ani, un raport privind aplicarea prezentei legi şi a dispoziţiilor legale privind formarea, exercitarea şi recunoaşterea calificărilor profesionale pentru profesiile de medic, medic dentist, farmacist, moaşă, asistent medical generalist, medic veterinar şi arhitect, care cuprinde date statistice cu privire la deciziile de recunoaştere adoptate şi o descriere a principalelor aspecte problematice. Cu începere de la 18 ianuarie 2016, rezumatul statistic al deciziilor adoptate cuprinde informaţii detaliate privind numărul şi tipurile de decizii luate, inclusiv tipurile de decizii privind accesul parţial luate de autorităţile competente şi o descriere a principalelor probleme rezultate din aplicarea procedurilor de recunoaştere. 31. La articolul 37, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:(2) Autorităţile române prevăzute în anexa nr. 3 fac parte din Sistemul informatic pentru piaţă internă - IMI - şi duc la îndeplinire obligaţiile prevăzute în acest sens. Autorităţile competente române fac schimb de informaţii cu autorităţile competente din alte state membre referitoare la măsuri disciplinare ori sancţiuni penale impuse sau orice alte circumstanţe specifice grave care pot avea consecinţe asupra desfăşurării activităţilor în temeiul prezentei legi, asigurând respectarea normelor privind protecţia datelor cu caracter personal şi confidenţialitatea. 32. Articolul 37¹ se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 37¹ (1) Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor este centrul de asistenţă din România a cărui sarcină este de a furniza cetăţenilor şi centrelor de asistenţă din celelalte state membre asistenţă privind recunoaşterea calificărilor profesionale, inclusiv informaţii privind legislaţia naţională care reglementează profesiile şi exercitarea acestora, legislaţia în domeniul muncii şi asigurărilor sociale şi, după caz, normele de deontologie.(2) Centrul de asistenţă din România furnizează asistenţă cetăţenilor în exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege, după caz, în cooperare cu centrul de asistenţă din statul membru de origine şi autorităţile competente şi punctul de contact unic electronic, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010. (3) Orice autoritate competentă din România cooperează pe deplin cu Centrul de asistenţă din România şi, dacă este cazul, din statul membru de origine sau centrele de asistenţă din alte state membre şi oferă, la cererea acestor centre de asistenţă, toate informaţiile relevante cu privire la cazurile individuale, cu respectarea normelor de protecţie a datelor, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal şi respectarea obligaţiei de confidenţialitate. (4) Centrul de asistenţă din România, prevăzut la alin. (1), informează Comisia Europeană, la solicitarea acesteia, cu privire la rezultatul anchetelor în care este implicat, în termen de două luni de la primirea acestei cereri. 33. După articolul 37¹ se introduc două noi articole, articolele 37² şi 37³, cu următorul cuprins: Articolul 37² (1) Autorităţile competente române informează autorităţile competente din toate celelalte state membre cu privire la un profesionist căruia i s-a restrâns sau interzis de către autorităţile sau instanţele judecătoreşti naţionale să desfăşoare, pe teritoriul Românei, chiar şi cu caracter temporar, următoarele activităţi profesionale, în întregime sau în parte:a)activităţi care au implicaţii în ceea ce priveşte siguranţa pacienţilor, atunci când profesionistul exercită o profesie reglementată în România; b)activităţi legate de educarea minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor şi educarea copiilor de vârstă mică, atunci când profesionistul exercită o profesie reglementată în România. (2) Autorităţile competente transmit informaţiile prevăzute la alin. (1) prin alertă în cadrul IMI cel târziu în termen de trei zile de la data adoptării deciziei de restrângere sau interzicere, în întregime sau în parte, a exercitării unei activităţi profesionale de către profesionistul în cauză. Aceste informaţii se limitează la următoarele:a)identitatea profesionistului; b)profesia în cauză; c)informaţii cu privire la autoritatea sau instanţa judecătorească care adoptă hotărârea privind restrângerea ori interdicţia; d)sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei; şi e)perioada în cursul căreia se aplică restricţia sau interdicţia. (3) Cel târziu în termen de trei zile de la data adoptării hotărârii instanţei, autorităţile competente române interesate informează autorităţile competente ale tuturor celorlalte state membre, prin alertă în cadrul IMI, despre identitatea profesioniştilor care au solicitat recunoaşterea unei calificări şi în cazul cărora instanţele au constatat ulterior că au făcut uz, în acest context, de titluri falsificate de calificare profesională.(4) Prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează în conformitate cu normele legale în vigoare.(5) Autorităţile competente române trebuie să informeze, fără întârziere, autorităţile din toate statele membre atunci când expiră o interdicţie sau o restricţie prevăzută la alin. (1). În acest scop, autoritatea competentă română care furnizează informaţiile în conformitate cu alin. (1) trebuie, de asemenea, să indice data expirării şi orice altă schimbare ulterioară respectivei date.(6) Autorităţile competente române trebuie să informeze, în scris, profesioniştii cu privire la care se trimit alerte altor state membre cu privire la deciziile în ceea ce priveşte alertele, în acelaşi timp cu alerta în sine, să acorde acestora posibilitatea de a contesta decizia în conformitate cu legislaţia naţională sau de a solicita rectificarea unor astfel de decizii şi au posibilitatea de a obţine despăgubiri legate de orice prejudiciu cauzat prin alerte false trimise altor state membre, iar, în astfel de cazuri, decizia privind alerta poate conţine precizarea că face obiectul unor proceduri iniţiate de către profesionist.(7) Datele privind alertele pot fi prelucrate în sistemul IMI atât timp cât sunt valabile. Alertele vor fi şterse în termen de trei zile de la data adoptării deciziei de revocare ori de la expirarea interdicţiei sau restricţiei prevăzute la alin. (1). Articolul 37³ (1) Centrul de asistenţă prevăzut la art. 37¹ şi autorităţile competente prevăzute la art. 3 alin. (4) transmit, spre a asigura accesul online, punctului de contact unic electronic, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, următoarele informaţii care sunt actualizate în mod regulat de Centrul de asistenţă şi autorităţile competente:a)lista tuturor profesiilor reglementate în România, inclusiv datele de contact ale autorităţilor competente pentru fiecare profesie reglementată şi ale centrelor de asistenţă prevăzute la art. 37¹; b)lista profesiilor reglementate pentru care este disponibil un card profesional european, funcţionarea cardului respectiv, inclusiv toate taxele aferente de plătit de către profesionişti şi autorităţile competente pentru eliberarea cardului; c)lista profesiilor prevăzute în anexa nr. 8; d)cerinţele şi procedurile prevăzute la art. 30¹, art. 34, art. 35⁴ şi art. 37, inclusiv toate tarifele aferente care trebuie plătite de către cetăţeni şi documentele care trebuie depuse de către cetăţeni la autorităţile competente; e)detalii cu privire la modalitatea de a contesta, în temeiul normelor legale în vigoare, deciziile autorităţilor competente adoptate în baza prezentei legi.(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) se furnizează de o manieră clară şi cuprinzătoare pentru utilizatori, sunt uşor accesibile de la distanţă şi prin mijloace electronice şi se actualizează permanent.(3) Oricărei solicitări de informaţii adresate punctului de contact unic electronic prevăzut la alin. (1) trebuie să i se răspundă în cel mai scurt timp posibil.(4) Autorităţile competente române şi Comisia Europeană iau măsuri pentru a încuraja punctele de contact unice electronice să pună la dispoziţie informaţiile prevăzute la alin. (1) în alte limbi oficiale ale Uniunii şi cooperează între ele şi cu Comisia Europeană în scopul punerii în aplicare a alin. (1), (2) şi (3).(5) Centrul de asistenţă prevăzut la art. 37¹ şi autorităţile competente prevăzute la art. 3 alin. (4) adoptă măsurile necesare pentru ca toate cerinţele, procedurile şi formalităţile legate de accesul la aspecte reglementate de prezenta lege să poată fi îndeplinite cu uşurinţă, de la distanţă şi prin mijloace electronice, inclusiv prin punctului de contact unic electronic. Autorităţile competente pot să solicite, ulterior, copii certificate, numai în cazul în care există îndoieli justificate şi atunci când este strict necesar.(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică pentru desfăşurarea unei perioade de adaptare sau a unei probe de aptitudini prevăzute la art. 11.(7) În cazul în care se justifică solicitarea de către autorităţile competente a semnăturilor electronice avansate prevăzute de legislaţia în vigoare, pentru îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (4), acestea sunt acceptate. Autorităţile competente acceptă semnături electronice şi asigură mijloace tehnice pentru prelucrarea documentelor cu «semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat», conform normelor legale în vigoare.(8) Toate procedurile se desfăşoară în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, iar termenele procedurale prevăzute la art. 34 şi art. 35⁴, încep în momentul în care un cetăţean a depus o cerere sau orice document lipsă prin punctul de contact unic electronic sau direct la autoritatea competentă relevantă. Solicitările de copii certificate prevăzute la alin. (5) nu sunt considerate drept solicitare de documente lipsă. 34. Anexele nr. 1-4 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1-4 la prezenta ordonanţă. 35. Anexa nr. 5 se abrogă. 36. La anexa nr. 7, după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins: g)în cazul în care autorităţile competente o solicită tuturor persoanelor care doresc să obţină dreptul de exercitare a profesiei reglementate, o atestare de confirmare a inexistenţei unor suspendări temporare sau definitive ale dreptului de exercitare a profesiei ori a unor condamnări penale. 37. Titlul anexei nr. 8 se modifică şi va avea următorul cuprins: LISTA profesiilor reglementate cărora li se aplică prevederile art. 30¹ şi art. 35⁴ Articolul II(1) În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice aprobă ordinele prevăzute la art. 35¹³ alin. (4) şi la art. 35¹⁴ alin. (2). (2) La data intrării în vigoare a ordinelor prevăzute la alin. (1) se abrogă:a) Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 701/2003 pentru desemnarea instituţiei care să recunoască automat documentele care dovedesc calificarea dobândită în străinătate, în afara sistemului de învăţământ, de cetăţeni români sau cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 9 ianuarie 2004, cu modificările ulterioare;b) Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 51/2007 pentru aprobarea Procedurii de atestare a calificării - pregătire şi experienţă profesională - dobândite în România, în afara sistemului naţional de învăţământ, de către cetăţenii români care doresc să desfăşoare activităţi, în mod independent sau ca salariaţi, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 12 februarie 2007. (3) Cererile pentru recunoaşterea experienţei profesionale depuse anterior datei de intrare în vigoare a ordinelor prevăzute la alin. (1) se soluţionează conform prevederilor legale existente în vigoare la data depunerii acestora. Articolul IIIModalităţile detaliate de organizare a probei de aptitudini prevăzută la art. 26, precum şi statutul de care beneficiază, în România, solicitantul care doreşte să se pregătească pentru proba de aptitudini în România se stabilesc de către autorităţile competente în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe. Articolul IVAutorităţile competente publică, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, orientări cu privire la organizarea şi recunoaşterea stagiilor profesionale prevăzute la art. 26¹, efectuate, într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă, în special cu privire la rolul supraveghetorului stagiului profesional. Articolul V (1) Prevederile alin. (1) al art. 35¹⁵ transpun art. 17 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30.09.2005, cu modificările şi completările ulterioare, care se menţionează în atestatul prevăzut la art. 35¹⁴.(2) Prevederile alin. (2) al art. 35¹⁵ transpun art. 18 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30.09.2005, cu modificările şi completările ulterioare, care se menţionează în atestatul prevăzut la art. 35¹⁴.(3) Prevederile alin. (3) al art. 35¹⁵ transpun prevederile art. 19 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30.09.2005, cu modificările şi completările ulterioare, care se menţionează în atestatul prevăzut la art. 35¹⁴. Articolul VILegea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 3 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare. Prezenta ordonanţă transpune art. 1 pct. 1-21a, pct. 38-53 şi art. 3 din Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne („Regulamentul IMI“). PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA Contrasemnează: Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne, Gabriel Oprea Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, Sorin Mihai Cîmpeanu Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, Sevil Shhaideh Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa Ministrul transporturilor, Iulian-Ghiocel Matache Ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu Ministrul tineretului şi sportului, Gabriela Szabo Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, Rovana Plumb Ministrul pentru societatea informaţională, Sorin Mihai Grindeanu Ministrul afacerilor externe, Bogdan Lucian Aurescu
ANEXA Nr. 1(Anexa nr. 1 la Legea nr. 200/2004)LISTA activităţilor care nu intră sub incidenţa prezentei legi 1. Activităţile persoanelor independente şi ale intermediarilor care lucrează în domeniul comerţului şi al distribuţiei de produse toxice; activităţile, comerţul şi distribuţia de produse toxice, activităţile care implică utilizarea profesională a acestor produse, inclusiv activităţile intermediarilor; 2. Activităţile de agent de asigurări şi de broker de asigurări. ANEXA Nr. 2(Anexa nr. 2 la Legea nr. 200/2004)LISTA profesiilor reglementate în România A. Profesiile reglementate care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare: 1. auditor financiar; 2. avocat; 3. consilier în proprietate industrială; 4. expert contabil; 5. contabil autorizat; 6. consultant fiscal; 7. cadru didactic învăţământ preuniversitar (funcţii didactice: profesor, profesor de sprijin/itinerant, profesor documentarist, profesor kinetoterapeut, profesor pentru învăţământ preşcolar/educator/educatoare, profesor pentru învăţământ primar, profesor preparator nevăzător, profesor psiholog şcolar, profesor-antrenor/antrenor, profesor-educator, profesor-logoped/logoped, profesor-psihopedagog); 8. cadru didactic învăţământ superior (funcţii didactice: asistent universitar, lector universitar/şef de lucrări, conferenţiar universitar, profesor universitar); 9. verificator de proiect atestat; 10. expert tehnic atestat; 11. responsabil tehnic cu execuţia; 12. auditor energetic pentru clădiri; 13. diriginte de şantier; 14. urbanist; 15. practician în insolvenţă; 16. restaurator; 17. interpret şi traducător autorizat; 18. psiholog (inclusiv alte persoane atestate în psihoterapie, psihopedagogie specială sau psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnică poligraf); 19. biochimist în sistemul sanitar; 20. biolog în sistemul sanitar; 21. chimist în sistemul sanitar; 22. asistent medical; 23. tehnician dentar; 24. asistent social; 25. asistent veterinar; 26. consilier juridic; 27. consilier de probaţiune; 28. expert tehnic judiciar; 29. expert criminalist; 30. mediator; 31. arhivist; 32. interpret limbaj mimico-gestual; 33. evaluator autorizat; 34. inginer geodez; 35. inginer cadastru; 36. inginer topograf; 37. inginer cartograf; 38. inginer topograf minier; 39. subinginer geodez; 40. subinginer cadastru; 41. subinginer topograf; 42. subinginer cartograf; 43. subinginer topograf minier; 44. ofiţer topograf; 45. ofiţer artilerie (cu adeverinţa de echivalare a studiilor în domeniul topografiei şi cadastrului funciar); 46. ofiţer cartograf; 47. geograf cu specializarea cartografie; 48. grefier; 49. comandant; 50. ofiţer punte secund; 51. şef mecanic; 52. ofiţer mecanic secund; 53. pilot maritim; 54. pilot maritim aspirant; 55. ofiţer punte; 56. ofiţer mecanic; 57. ofiţer electrician; 58. meteorolog aeronautic prognozist; 59. personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice (PNA-TC); 60. inginer de recepţie şi control aeronave; 61. auditor de securitate a aviaţiei civile; 62. personal tehnic aeronautic; 63. profesor de legislaţie rutieră; 64. conducător de atelier din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor rutiere, dezmembrării vehiculelor scoase din uz, precum şi în domeniul înlocuirii de şasiuri/caroserii ale vehiculelor; 65. auditor de siguranţă rutieră; 66. auditor de evaluare de impact de siguranţă rutieră; 67. inspector de siguranţă rutieră; 68. lector pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere; 69. inspector ITP. B. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare: 70. dispecer operaţiuni de zbor; 71. personal tehnic aeronautic; 72. mecanic navigant; 73. meteorolog aeronautic tehnician; 74. personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice (PNA-TC); 75. pilot aeronave; 76. căpitan portuar; 77. ofiţer punte portuar; 78. şef mecanic portuar; 79. ofiţer mecanic portuar; 80. ofiţer electrician portuar; 81. ofiţer punte maritim aspirant; 82. ofiţer mecanic maritim aspirant; 83. ofiţer electrician maritim aspirant; 84. timonier maritim; 85. motorist; 86. şef de echipaj maritim; 87. conducător de şalupă maritimă; 88. electrician; 89. fitter; 90. pompagiu; 91. şef timonier maritim; 92. ajutor ofiţer mecanic; 93. pilot maritim; 94. pilot maritim aspirant; 95. căpitan fluvial categoria A; 96. căpitan fluvial categoria B; 97. timonier fluvial; 98. şef mecanic fluvial; 99. mecanic; 100. conducător de şalupă fluvială; 101. şef de echipaj fluvial; 102. marinar; 103. marinar stagiar; 104. mecanic stagiar; 105. electrician de bord; 106. inspector ITP; 107. conducător de atelier din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor rutiere, dezmembrării vehiculelor scoase din uz, precum şi în domeniul înlocuirii de şasiuri/caroserii ale vehiculelor; 108. manager de transport; 109. consilier de siguranţă pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase; 110. conducător de autovehicule care transportă mărfuri periculoase; 111. conducător auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone; 112. conducător auto care efectuează transport rutier public de persoane; 113. conducător auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite; 114. conducător auto care efectuează transport rutier în regim de taxi; 115. instructor de conducere auto; 116. mecanic locomotivă; 117. dispecer de trafic; 118. ghid de turism; 119. detectiv particular; 120. agent de securitate; 121. şef obiectiv; 122. manager de securitate; 123. inginer sisteme de securitate; 124. director departament securitate; 125. proiectant sisteme de securitate; 126. şef formaţie pază şi ordine; 127. inspector de securitate; 128. evaluator de risc efracţie; 129. consultant de securitate; şef tură; 130. dispecer centru de alarmă; 131. agent conducători câini de serviciu; 132. agent control acces; 133. agent de securitate incinte; 134. agent gardă de corp; 135. agent de intervenţie pază şi ordine; 136. agent transport valori; 137. instructor în poligonul de tir; 138. instructor în poligonul de tragere; 139. artificier; 140. pirotehnist pentru focuri de artificii; 141. salvator montan; 142. tehnician veterinar; 143. asistent personal profesionist; 144. asistent personal; 145. asistent maternal; 146. asistent medical; 147. arhivar; 148. interpret şi traducător autorizat; 149. scafandru; 150. bonă; 151. antrenor; 152. tehnician cadastru; 153. tehnician topograf; 154. tehnician cartograf; 155. tehnician topograf minier; 156. interpret limbaj specific persoanei cu surdocecitate; 157. monitor de schi, snowboard şi sporturi de alunecare pe zăpadă. ANEXA Nr. 3(Anexa nr. 3 la Legea nr. 200/2004)LISTA autorităţilor competente corespunzătoare fiecărei profesii reglementate în România A. Profesiile reglementate care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare: 1. Camera Auditorilor Financiari din România - auditor financiar; 2. Uniunea Naţională a Barourilor din România - avocat; 3. Camera Naţională a Consilierilor în Proprietate Industrială din România - consilier în proprietate industrială; 4. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi - expert contabil; contabil autorizat; 5. Camera Consultanţilor Fiscali - consultant fiscal; 6. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Reţeaua Şcolară şi Resurse Umane - cadru didactic învăţământ preuniversitar (funcţii didactice: profesor; profesor de sprijin/itinerant; profesor documentarist; profesor de psihodiagnoză şi kinetoterapeut; profesor pentru învăţământ preşcolar/educator/educatoare; profesor pentru învăţământ primar; profesor preparator nevăzător; profesor psiholog şcolar; profesor-antrenor/antrenor; profesor-educator; profesor-logoped/logoped; profesor-psihopedagog; profesor sociolog; consilier şcolar; profesor metodist; profesor asociat; formator; mentor de dezvoltare profesională); 7. Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice - Direcţia Generală Învăţământ Universitar - cadru didactic învăţământ superior (funcţii didactice: asistent universitar; lector universitar/şef de lucrări; conferenţiar universitar; profesor universitar); 8. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia generală dezvoltare regională şi infrastructură - Direcţia tehnică - verificator de proiect atestat; expert tehnic atestat; auditor energetic pentru clădiri; 9. Inspectoratul de Stat în Construcţii - diriginte de şantier; responsabil tehnic cu execuţia; 10. Registrul Urbaniştilor din România - urbanist; 11. Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - practician în insolvenţă; 12. Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice - restaurator; 13. Consiliul de Mediere - mediator; 14. Colegiul Psihologilor din România - psiholog (inclusiv alte persoane atestate în psihoterapie, psihopedagogie specială sau psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnică poligraf); 15. Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în Sistemul Sanitar din România - biochimist în sistemul sanitar; biolog în sistemul sanitar; chimist în sistemul sanitar; 16. Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România - evaluator autorizat; 17. Ordinul Tehnicienilor Dentari din România - tehnician dentar; 18. Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali - asistent social; 19. Şcoala Naţională de Grefieri - grefier; 20. Ministerul Justiţiei - consilier juridic; 21. Ministerul Justiţiei - consilier de probaţiune; 22. Ministerul Justiţiei - expert tehnic judiciar; 23. Ministerul Justiţiei - expert criminalist; 24. Ministerul Justiţiei - interpret şi traducător autorizat; 25. Arhivele Naţionale ale României - arhivist; 26. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi - interpret limbaj mimico-gestual; 27. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - inginer geodez; inginer cadastru; inginer topograf; inginer cartograf; inginer topograf minier; subinginer geodez; subinginer cadastru; subinginer topograf; subinginer cartograf; subinginer topograf minier; ofiţer topograf; ofiţer artilerie (cu adeverinţa de echivalare a studiilor în domeniul topografiei şi cadastrului funciar); ofiţer cartograf; geograf cu specializarea cartografie; 28. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - asistent veterinar; 29. Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România - asistent medical; 30. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Aeronautică Civilă Română - profesii în domeniul transporturilor aeriene: meteorolog aeronautic prognozist; personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice (PNA-TC); inginer de recepţie şi control aeronave; personal tehnic aeronautic; auditor de securitate a aviaţiei civile; 31. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Navală Română - profesii în domeniul transporturilor maritime: comandant; ofiţer punte secund; şef mecanic; ofiţer mecanic secund; pilot maritim; pilot maritim aspirant; ofiţer punte; ofiţer mecanic; ofiţer electrician; 32. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română - profesii în domeniul transporturilor rutiere: profesor de legislaţie rutieră; conducător de atelier din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor rutiere, dezmembrării vehiculelor scoase din uz, precum şi în domeniul înlocuirii de şasiuri/caroserii ale vehiculelor; auditor de siguranţă rutieră; auditor de evaluare de impact de siguranţă rutieră; inspector de siguranţă rutieră; 33. Ministerul Transporturilor - Registrul Auto Român - inspector ITP; 34. Ministerul Transporturilor - Direcţia transport rutier - lector pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere; B. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare: 35. Ministerul Justiţiei - interpret şi traducător autorizat; 36. Arhivele Naţionale - arhivar; 37. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi - interpret limbaj specific persoanei cu surdocecitate; 38. Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia arme, explozivi şi substanţe periculoase - instructor în poligonul de tir; artificier; pirotehnist pentru focuri de artificii; 39. Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - tehnician cadastru; tehnician topograf; tehnician cartograf; tehnician topograf minier; 40. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - tehnician veterinar; 41. Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România - asistent medical; 42. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Aeronautică Civilă Română - profesii în domeniul transporturilor aeriene: dispecer operaţiuni de zbor; personal tehnic aeronautic; mecanic navigant; pilot aeronave; meteorolog aeronautic tehnician; personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice PNA-TC; 43. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Navală Română - profesii în domeniul transporturilor maritime, maritime portuare şi fluviale: căpitan portuar; ofiţer punte portuar; şef mecanic portuar; ofiţer mecanic portuar; ofiţer electrician portuar; ofiţer punte maritim aspirant; ofiţer mecanic maritim aspirant; ofiţer electrician maritim aspirant; timonier maritim; motorist; şef de echipaj maritim; conducător de şalupă maritimă; electrician; fitter; pompagiu; şef timonier maritim; ajutor ofiţer mecanic; pilot maritim; pilot maritim aspirant; căpitan fluvial categoria A; căpitan fluvial categoria B; timonier fluvial; şef mecanic fluvial; mecanic; conducător de şalupă fluvială; şef de echipaj fluvial; marinar; marinar stagiar; mecanic stagiar; electrician de bord; 44. Ministerul Transporturilor - Autoritatea Rutieră Română - profesii în domeniul transporturilor rutiere: persoană desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier; consilier de siguranţă pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase; conducător de autovehicule care transportă mărfuri periculoase; conducător auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone; conducător auto care efectuează transport rutier public de persoane; conducător auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite; conducător auto care efectuează transport rutier în regim de taxi; instructor de conducere auto; 45. Ministerul Transporturilor - Registrul Auto Român - inspector ITP; conducător de atelier din domeniul reparaţiilor şi/sau reglărilor funcţionale a vehiculelor rutiere, dezmembrării vehiculelor scoase din uz, precum şi în domeniul înlocuirii de şasiuri/caroserii ale vehiculelor; 46. Ministerul Transporturilor - Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară - CENAFER - profesii în domeniul transporturilor feroviare: mecanic locomotivă; dispecer de trafic; 47. Ministerul Economiei - Autoritatea Naţională pentru Turism - ghid de turism; 48. Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigaţii Criminale - detectiv particular; 49. Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică - agent de securitate; şef obiectiv; manager de securitate; inginer sisteme de securitate; director departament securitate; proiectant sisteme de securitate; şef formaţie pază şi ordine; inspector de securitate; evaluator de risc efracţie; consultant de securitate; şef tură; dispecer centru de alarmă; agent conducători câini de serviciu; agent control acces; agent de securitate incinte; agent gardă de corp; agent de intervenţie pază şi ordine; agent transport valori; 50. Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România - salvator montan; 51. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi - asistent personal profesionist; asistent personal; 52. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie - asistent maternal; 53. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - bonă; 54. Ministerul Apărării Naţionale - Centrul de Scafandri din Constanţa (Unitatea Militară 02145) - scafandru; 55. Ministerul Tineretului şi Sportului - Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor - antrenor; 56. Ministerul Tineretului şi Sportului - Federaţia Română de Schi Biatlon - monitor de schi, snowboard şi sporturi de alunecare pe zăpadă. ANEXA Nr. 4(Anexa nr. 4 la Legea nr. 200/2004)LISTA profesiilor reglementate în România care necesită cunoaşterea dreptului român 1. auditor financiar; 2. consultant fiscal; 3. avocat; 4. expert contabil şi contabil autorizat; 5. consilier juridic; 6. consilier în proprietate industrială; 7. consilier de probaţiune.