Protocol Nr.- din 05.07.2017

Statele părţi la acest protocol,profund preocupate de intensificarea, în lumea întreagă, a actelor de terorism îndreptate împotriva aviaţiei civile,recunoscând că noile tipuri de ameninţări împotriva aviaţiei civile necesită noi eforturi şi politici concertate de cooperare din partea statelor şiconsiderând că, în scopul de a face faţă mai bine acestor ameninţări, este necesară adoptarea unor prevederi suplimentare faţă de cele incluse în Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, încheiată la Haga la 16 decembrie 1970, pentru reprimarea actelor ilicite de capturare sau de exercitare a controlului asupra aeronavei şi pentru îmbunătăţirea eficacităţii sale,au convenit după cum urmează: Articolul IAcest protocol suplimentează Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, încheiată la Haga la 16 decembrie 1970 (denumită în continuare „Convenţia"). Articolul IIArticolul 1 al Convenţiei se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 11. Comite o infracţiune oricare persoană care, în mod ilicit şi intenţionat, capturează sau exercită control asupra unei aeronave în serviciu prin violenţă sau ameninţare sau prin constrângere sau prin oricare altă formă de intimidare sau prin oricare mijloace tehnologice. 2. Comite, de asemenea, o infracţiune oricare persoană care: (a) ameninţă că va comite infracţiunea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol sau (b) în mod ilicit şi intenţionat determină o persoană să primească o astfel de ameninţare, în împrejurări care indică faptul că ameninţarea este credibilă. 3. Comite, de asemenea, o infracţiune oricare persoană care: (a) încearcă să comită infracţiunea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol sau (b) organizează sau instigă alte persoane la comiterea unei infracţiuni prevăzute la paragrafele 1, 2 sau 3 al prezentului articol sau (c) este complice la una din infracţiunile prevăzute la paragrafele 1, 2 sau 3; (d) în mod ilicit şi intenţionat ajută o altă persoană să se sustragă investigării, urmăririi penale sau executării sentinţei, cunoscând faptul că acea persoană a comis o faptă ce constituie o infracţiune prevăzută la paragrafele 1, 2, 3 (a), 3 (b) sau 3 (c) al prezentului articol sau că acea persoană este urmărită penal de către organele de drept pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni sau a fost condamnată pentru o astfel de infracţiune. 4. Fiecare stat parte va stabili, de asemenea, ca fiind infracţiuni, atunci când sunt comise intenţionat, una sau ambele următoarele fapte, indiferent dacă vreuna din infracţiunile prevăzute în paragraful 1 sau paragraful 2 din prezentul articol este efectiv comisă sau există tentativă de a o comite: (a) înţelegerea cu una sau mai multe persoane în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la paragraful 1 sau paragraful 2 din prezentul articol şi, dacă legislaţia naţională prevede astfel, implicarea unui act întreprins de unul dintre participanţi în scopul realizării înţelegerii; sau (b) colaborarea, în oricare alt mod, la comiterea uneia sau mai multor infracţiuni prevăzute la paragraful 1 sau paragraful 2 din prezentul articol a unui grup de persoane care acţionează cu un scop comun, iar această colaborare:

Articolul IIIArticolul 2 al Convenţiei se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 2Fiecare stat parte se obligă ca infracţiunile prevăzute la art. 1 să fie sancţionabile cu pedepse severe. Articolul IVParagraful de mai jos va fi adăugat drept articolul 2 bis al Convenţiei: Articolul 2 BIS1. Fiecare stat parte, în conformitate cu principiile de drept intern, poate lua măsurile necesare pentru a stabili răspunderea unei persoane juridice având sediul pe teritoriul său sau constituită conform legislaţiei proprii, atunci când o persoană responsabilă cu managementul sau controlul acelei persoane juridice comite, în această calitate, o infracţiune prevăzută la art. 1. Această răspundere poate fi penală, civilă sau administrativă. 2. O asemenea răspundere este asumată fără a aduce atingere răspunderii penale a persoanelor fizice care au comis infracţiunile. 3. Dacă un stat parte ia măsurile necesare pentru a atrage răspunderea unei persoane juridice în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, se va asigura că sancţiunile penale, civile sau administrative aplicabile sunt efective, proporţionale şi descurajatoare. Astfel de sancţiuni pot include şi sancţiuni pecuniare. Articolul V1. Paragraful 1 al articolului 3 din Convenţie se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 31. În sensul prezentei convenţii, o aeronavă este considerată a fi în serviciu din momentul în care personalul de la sol sau echipajul începe să o pregătească în vederea unui anumit zbor până la expirarea unei perioade de 24 de ore după oricare aterizare. În situaţia unei aterizări forţate, zborul se consideră ca fiind continuat până în momentul în care autorităţile competente preiau responsabilitatea pentru aeronavă şi pentru persoanele şi bunurile de la bord. 2. La paragraful de la articolul 3 din Convenţie, „înmatriculare" se înlocuieşte cu „înregistrare". 3. La paragraful 4 de la articolul 3 din Convenţie, „prevăzute" se înlocuieşte cu „stabilite". 4. Paragraful 5 de la articolul 3 din Convenţie se înlocuieşte după cum urmează: 5. Fără a aduce atingere paragrafelor 3 şi 4 ale prezentului articol, articolele 6, 7, 7 bis, 8, 8 bis, 8 ter şi 10 se aplică indiferent de locul de decolare sau locul efectiv de aterizare al aeronavei, în cazul în care contravenientul sau contravenientul prezumat este găsit pe teritoriul unui stat, altul decât statul de înregistrare al acelei aeronave. Articolul VIUrmătorul paragraf va fi adăugat drept articolul 3 bis al Convenţiei: Articolul 3 BIS1. Nicio prevedere a prezentei convenţii nu aduce atingere altor drepturi, obligaţii şi responsabilităţi ale statelor şi persoanelor fizice în conformitate cu dreptul internaţional, în special scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională şi dreptului internaţional umanitar. 2. Activităţile forţelor militare în timpul unui conflict armat, astfel cum aceste noţiuni sunt înţelese în dreptul internaţional umanitar, care sunt guvernate de acea legislaţie, nu sunt guvernate de această convenţie, iar activităţile preluate de forţele militare ale unui stat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale, atât timp cât acestea sunt guvernate de alte norme ale dreptului internaţional, nu sunt guvernate de această convenţie. 3. Prevederile incluse la paragraful 2 al prezentului articol nu vor fi interpretate ca o tolerare sau legalizare a unor acte altfel ilicite sau ca o prevenire a desfăşurării urmăririi penale în conformitate cu alte norme de drept. Articolul VIIArticolul 4 al Convenţiei se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 41. Fiecare stat parte va lua acele măsuri pe care le consideră necesare pentru a-şi stabili competenţa sa jurisdicţională în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 1, precum şi oricare alt act de violenţă îndreptat împotriva pasagerilor sau a echipajului şi comis de autorul prezumat al infracţiunilor în legătură directă cu acestea, în următoarele cazuri: (a) când infracţiunea este comisă pe teritoriul acelui stat; (b) când infracţiunea este săvârşită împotriva sau la bordul unei aeronave înmatriculate în acel stat; (c) când aeronava la bordul căreia s-a săvârşit infracţiunea aterizează pe teritoriul său, având încă la bord pe autorul prezumat al infracţiunii; (d) dacă infracţiunea este săvârşită împotriva sau la bordul unei aeronave închiriate fără echipaj unei persoane care îşi are sediul principal de afaceri sau dacă acea persoană nu are un astfel de loc de afaceri lipsă, a cărui reşedinţa permanentă este în acel stat; (e) dacă infracţiunea este comisă de către un cetăţean al statului respectiv. 2. Fiecare stat parte îşi poate stabili competenţa jurisdicţională faţă de oricare astfel de infracţiuni în următoarele cazuri: (a) dacă infracţiunea este comisă împotriva unui cetăţean al acelui stat; (b) dacă infracţiunea este comisă de către un apatrid a cărui reşedinţă se află pe teritoriul acelui stat. 3. De asemenea, fiecare stat parte va lua acele măsuri pe care le consideră drept necesare pentru a-şi stabili competenţa sa jurisdicţională în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 1, în situaţia în care autorul prezumat se află pe teritoriul său şi nu extrădează persoana respectivă în temeiul art. 8 către niciunul dintre statele părţi care şi-au stabilit competenţa jurisdicţională în conformitate cu paragrafele aplicabile ale prezentului articol cu privire la acele infracţiuni. 4. Prezenta convenţie nu exclude competenţa jurisdicţională penală exercitată în conformitate cu legislaţia naţională. Articolul VIIIArticolul 5 al Convenţiei se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 5Statele părţi care înfiinţează, pentru transportul aerian, organizaţii de operare în comun sau organisme internaţionale de operare şi care operează aeronave care fac obiectul unei înmatriculări comune sau internaţionale vor desemna pentru fiecare aeronavă, prin modalităţi corespunzătoare, statul care îşi exercită competenţa jurisdicţională şi care va avea atribuţiile statului de înmatriculare în sensul prezentei convenţii şi vor înştiinţa despre această desemnare Secretariatul General al Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile, care va informa toate statele părţi la prezenta convenţie. Articolul IXParagraful 4 de la art. 6 din Convenţie se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 64. Atunci când un stat parte a luat în custodie o persoană, conform prevederilor prezentului articol, el trebuie să înştiinţeze, imediat, statele părţi care şi-au stabilit competenţa jurisdicţională în temeiul paragrafului 1 din art. 4, şi-au definit jurisdicţia şi au notificat depozitarul în temeiul paragrafului 2 din art. 4 şi, în cazul în care consideră oportun, oricare alte state interesate de faptul că acea persoană este luată în custodie, dar şi cu referire la circumstanţele care o justifică. Statul parte care procedează la ancheta preliminară menţionată la paragraful 2 al prezentului articol va comunica prompt concluziile acesteia către statele părţi menţionate şi va indica dacă intenţionează să îşi exercite competenţa sa jurisdicţională. Articolul XUrmătorul paragraf va fi adăugat drept articolul 7 bis la Convenţie: Articolul 7 BISOricărei persoane luate în custodie sau împotriva căreia este luată oricare altă măsură ori procedură în conformitate cu prezenta convenţie i se garantează un tratament echitabil şi toate drepturile şi garanţiile conform legislaţiei statului pe teritoriul căruia se găseşte acea persoană şi prevederilor aplicabile din dreptul internaţional, inclusiv cele referitoare la drepturile omului. Articolul XIArticolul 8 al Convenţiei se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 81. Infracţiunile prevăzute la art. 1 se consideră a fi cuprinse de plin drept ca infracţiuni extrădabile în oricare tratat de extrădare încheiat între statele părţi. Statele părţi se obligă să includă infracţiunile ca infracţiuni extrădabile în oricare tratat de extrădare ce urmează a se încheia între ele. 2. Dacă un stat parte care condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat este sesizat cu privire la o cerere de extrădare din partea unui alt stat parte cu care nu are încheiat un tratat de extrădare, el are latitudinea de a considera prezenta convenţie ca fiind baza juridică a extrădării în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 1. Extrădarea este subordonată celorlalte condiţii prevăzute de legislaţia statului către care se trimite solicitarea. 3. Statele părţi care nu condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat recunosc infracţiunile prevăzute la art. 1 ca infracţiuni extrădabile, între ele, în condiţiile prevăzute de legislaţia statului către care s-a trimis solicitarea. 4. În scopul extrădării între statele părţi, fiecare infracţiune va fi considerată ca şi cum ar fi fost comisă nu numai pe locul săvârşirii ei, ci şi pe teritoriul statelor părţi care trebuie să îşi stabilească competenţa jurisdicţională conform subparagrafelor (b), (c), (d) şi (e) de la pct. 1 al art. 4 şi care şi-au stabilit competenţa jurisdicţională conform paragrafului 2 de la art. 4. 5. În scopul extrădării între statele părţi, infracţiunile stabilite la subparagrafele (a) şi (b) de la pct. 4 al art. 1 sunt considerate ca fiind echivalente. Articolul XIIUrmătorul paragraf va fi adăugat drept articolul 8 bis la Convenţie: Articolul 8 BISDatorită necesităţii extrădării sau asistenţei judiciare mutuale, niciuna dintre infracţiunile prevăzute la art. 1 nu este considerată drept o infracţiune politică sau drept o infracţiune conexă unei infracţiuni politice sau drept o infracţiune inspirată din motive politice. În consecinţă, o cerere de extrădare sau de asistenţă judiciară mutuală, fondată pe o asemenea infracţiune, nu poate fi respinsă pentru simplul motiv că vizează o infracţiune politică, o infracţiune conexă unei infracţiuni politice sau o infracţiune având motive politice. Articolul XIIIUrmătorul paragraf va fi adăugat drept articolul 8 ter la Convenţie: Articolul 8 TERNiciuna dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca impunând o obligaţie de extrădare sau de acordare de asistenţă judiciară mutuală, dacă statul parte căruia i s-a cerut aceasta are motive serioase de a considera că cererea de extrădare pentru infracţiunile prevăzute la art. 1 sau pentru asistenţa juridică mutuală a fost făcută cu scopul de a urmări şi de a pedepsi o persoană pe motive de rasă, religie, naţionalitate, origine etnică, opinii politice sau sex ori că soluţionarea acestei cereri ar aduce un prejudiciu situaţiei acestei persoane pentru oricare dintre aceste motive. Articolul XIVParagraful 1 de la art. 9 al Convenţiei se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 91. Atunci când oricare dintre actele prevăzute la paragraful 1 al art. 1 este săvârşit sau pe punctul de a fi săvârşit, statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare astfel încât comandantul legitim al aeronavei să recapete sau să menţină controlul asupra aeronavei. Articolul XVParagraful 1 de la art. 10 al Convenţiei se înlocuieşte după cum urmează: Articolul 101. Statele părţi îşi vor acorda asistenţă judiciară în cea mai mare măsură posibilă, în ceea ce priveşte procedurile penale aplicabile cu privire la infracţiunile prevăzute la art. 1 şi în ceea ce priveşte celelalte acte menţionate în art. 4. În toate cazurile se aplică legislaţia statului căruia i-a fost adresată solicitarea. Articolul XVIUrmătorul paragraf va fi adăugat drept articolul 10 bis la Convenţie: „ARTICOLUL 10 BIS În conformitate cu legislaţia sa naţională, oricare stat parte care are motive să considere că una dintre infracţiunile prevăzute la art. 1 va fi comisă va furniza oricare informaţie relevantă pe care o deţine către statele părţi despre care are convingerea că vor fi statele vizate în paragrafele 1 şi 2 ale art. 4. Articolul XVII1. Toate referirile din cuprinsul Convenţiei la „statul contractant" şi „statele contractante" se înlocuiesc cu „statul parte" şi, respectiv, „statele părţi". 2. Toate referirile din cuprinsul Convenţiei la „el" şi „al lui" se înlocuiesc cu „acea persoană" şi, respectiv, „acelei persoane". Articolul XVIIITextele Convenţiei în limba arabă şi limba chineză, anexate prezentului protocol, alături de textele Convenţiei în engleză, franceză, rusă şi spaniolă, reprezintă texte autentice în egală măsură, în cele şase limbi. Articolul XIXLa fel ca şi în cazul statelor părţi la prezentul protocol, Convenţia şi prezentul protocol se citesc şi se interpretează împreună, ca instrument unic, şi vor fi cunoscute drept Convenţia de la Haga, aşa cum a fost modificată prin Protocolul de la Beijing, 2010. Articolul XXPrezentul protocol este deschis semnării la Beijing în data de 10 septembrie 2010 de către statele participante la Conferinţa diplomatică cu privire la securitatea aviaţiei desfăşurată la Beijing în perioada 30 august - 10 septembrie 2010. După data de 27 septembrie 2010, prezentul protocol este deschis semnării de către toate statele la sediul central al Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile la Montreal, până la data intrării în vigoare conform art. XXIII. Articolul XXI1. Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile, care este desemnat astfel drept depozitar. 2. Ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentului protocol de către oricare stat care nu este parte la Convenţie are ca efect ratificarea, acceptarea sau aprobarea Convenţiei de la Haga, aşa cum a fost modificată prin Protocolul de la Beijing, 2010. 3. Dacă un stat nu ratifică, acceptă sau aprobă prezentul protocol în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, acesta poate adera la el în oricare moment. Instrumentele aderării sunt transmise la depozitar. Articolul XXIILa ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezentul protocol, fiecare stat parte: (a) notifică depozitarul referitor la competenţa jurisdicţională pe care şi-a stabilit-o în temeiul legislaţiei sale naţionale în conformitate cu paragraful 2 al art. 4 al Convenţiei de la Haga, aşa cum a fost modificată de Protocolul de la Beijing, 2010, şi notifică imediat depozitarul cu privire la oricare schimbare şi (b) poate afirma că aplică prevederile de la subparagraful (d) de la paragraful 3 al art. 1 al Convenţiei de la Haga, aşa cum a fost modificată de Protocolul de la Beijing, 2010, în conformitate cu principiile dreptului său penal naţional, cu privire la excepţiile de la răspundere pentru motive familiale. Articolul XXIII1. Prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează după data de depunere a celui deal 22lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la depozitar. 2. Pentru fiecare stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezentul protocol după depunerea celui de-al 22-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezentul protocol intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează după data de depunere de către acel stat a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. 3. Imediat ce prezentul protocol intră în vigoare va fi înregistrat de către depozitar la Organizaţia Naţiunilor Unite. Articolul XXIV1. Oricare stat parte poate denunţa prezentul protocol printro notificare scrisă adresată depozitarului. 2. Denunţarea va produce efecte după un an de la data la care notificarea a fost primită de către depozitar. Articolul XXVDepozitarul va informa prompt toate statele părţi la prezentul protocol şi toţi semnatarii sau statele care au aderat la prezentul protocol cu privire la data fiecărei semnări, data depunerii fiecărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, data intrării în vigoare a prezentului protocol şi cu privire la alte informaţii relevante. Drept care subsemnaţii plenipotenţiari, care au fost autorizaţi prin lege, au semnat prezentul protocol. Adoptat la Beijing în cea de-a zecea zi a lunii septembrie a anului două mii zece în limbile engleză, arabă, chineză, franceză, rusă şi spaniolă, toate textele fiind, în egală măsură, autentice, după verificarea efectuată de către Secretariatul Conferinţei, sub autoritatea preşedintelui Conferinţei, în termen de nouăzeci de zile ce vor urma acestei date, pentru a se asigura conformitatea între versiunile lingvistice ale convenţiei. Prezenta convenţie va rămâne depozitată în arhivele Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile şi depozitarul va transmite copii certificate tuturor statelor contractante la prezenta convenţie.