Având în vedere:– dispoziţiile Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a directivelor 78/660/CEE şi 83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 157 din 9 iunie 2006,– Recomandarea Comisiei Europene din 5 iunie 2008 privind limitarea răspunderii civile a auditorilor statutari şi a firmelor de audit (2008/473/CE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 162 din 21 iunie 2008,– prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2008), potrivit căruia: „Limitarea în timp şi cuantumul sumei care poate fi solicitată drept daună de la un auditor statutar sau de la o firmă de audit vor fi reglementate prin regulament emis de organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II“,Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar emite prezentul regulament. Articolul 1În sensul Regulamentului privind limitarea răspunderii civile a auditorilor statutari şi a firmelor de audit, denumit în continuare Regulament, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel: – audit statutar - auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate, aşa cum este prevăzut de legislaţia comunitară, transpusă în reglementările naţionale; – auditor statutar - persoana fizică autorizată, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 90/2008, de către autoritatea competentă, respectiv Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), să efectueze audit statutar; – firma de audit - persoana juridică sau orice altă entitate, indiferent de forma juridică a acesteia, care este autorizată de autoritatea competentă, respectiv CAFR, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 90/2008, să efectueze audit statutar; – contract de audit - misiune prin care auditorul statutar oferă servicii de audit al situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate, aşa cum este prevăzut de legislaţia comunitară, transpusă în reglementările naţionale; – client de audit (client) - persoana juridică sau orice altă entitate în interesul căreia auditorii statutari sau firmele de audit prestează servicii de audit în baza unui contract de audit; – entitate de interes public - entitatea care face parte, conform legii, din una dintre următoarele categorii: instituţiile de credit; societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare; entităţile reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare; societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată; companiile şi societăţile naţionale; persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul de consolidare de către o societate-mamă care aplică standardele internaţionale de raportare financiară; persoanele juridice, altele decât cele prevăzute anterior, care beneficiază de împrumuturi nerambursabile sau cu garanţia statului; – onorariu de audit - contravaloarea onorariului aferent unui exerciţiu financiar pentru auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate; – raport de audit - raportul de audit, emis conform prevederilor contractului de audit şi cerinţelor Ordonanţei de urgenţă nr. 90/2008, fie pentru situaţii financiare anuale individuale, fie pentru situaţii financiare anuale consolidate; – terţ - orice persoană fizică sau juridică asupra căreia contractul de audit ori raportul de audit emis în baza acestuia produce, în mod direct şi nemijlocit, efecte juridice şi care, totodată, nu este parte în contractul de audit; – intenţie directă - o faptă se consideră a fi săvârşită cu intenţie directă atunci când făptuitorul prevede rezultatul acţiunii/inacţiunii sale şi urmăreşte producerea acesteia; – intenţie indirectă - o faptă se consideră a fi săvârşită cu intenţie indirectă atunci când făptuitorul nu urmăreşte săvârşirea acesteia, dar acceptă eventualitatea producerii ei; – culpa - o faptă se consideră a fi săvârşită din culpă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, şi atunci când nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă. Articolul 2Sub incidenţa prezentului regulament intră toţi membrii CAFR care au dreptul de a desfăşura activitate de audit statutar şi care realizează, în nume propriu, un audit statutar al situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate, întocmite potrivit legii contabilităţii şi reglementărilor contabile aplicabile în România. Articolul 3Activitatea de audit statutar se efectuează numai de către auditorii statutari sau firmele de audit care au făcut obiectul autorizării, respectiv aprobării în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2008. Articolul 4Auditorii statutari sau firmele de audit răspund pentru prejudiciile cauzate, cu intenţie directă sau indirectă, sau ca urmare a neglijenţei ori imprudenţei, prin efectuarea misiunii lor, conform prevederilor art. 5-9 inclusiv. Articolul 5
(1) Răspunderea civilă a auditorului statutar sau a firmei de audit pentru prejudiciile provocate cu intenţie indirectă ori din culpă în executarea contractului de audit sau în legătură cu acesta este limitată la:a)contravaloarea a 3 onorarii de audit stabilite în contractul de audit, datorate de către client auditorului statutar sau firmei de audit, în conformitate cu prevederile contractului de audit având ca obiect auditul statutar al situaţiilor financiare anuale ale unei societăţi comerciale care nu este cuprinsă în categoria entităţilor de interes public; b)contravaloarea a 5 onorarii de audit stabilite în contractul de audit, datorate de către client auditorului statutar sau firmei de audit, în conformitate cu prevederile contractului de audit având ca obiect auditul statutar al situaţiilor financiare anuale ale unei entităţi de interes public.
(2) Cuantumul despăgubirilor prevăzut la alin. (1) reprezintă limita maximă cumulată aferentă tuturor prejudiciilor cauzate ca urmare a îndeplinirii activităţii de audit statutar în baza aceluiaşi contract de audit la care pot fi obligaţi la plată auditorii statutari sau firmele de audit, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate sau de cuantumul total al prejudiciilor pretins cauzate.
(3) Nu se pot pretinde mai multe despăgubiri pentru aceeaşi faptă săvârşită ca urmare a misiunii de audit efectuate în scopul întocmirii raportului de audit privind situaţiile financiare anuale individuale şi/sau consolidate aparţinând aceluiaşi client de audit, pentru acelaşi exerciţiu financiar şi în baza aceluiaşi prejudiciu dovedit. Articolul 6În toate cazurile, auditorul statutar sau firma de audit poate fi ţinut/ţinută responsabil/responsabilă, în limita prevăzută la art. 5, pentru prejudiciile cauzate clientului auditat sau terţului, proporţional cu contribuţia efectivă la prejudiciul dovedit, cauzat ca urmare a executării contractului de audit sau rezultat în urma utilizării cu bună-credinţă de către clientul auditat sau de către terţ a raportului de audit emis în baza contractului de audit. Articolul 7Răspunderea civilă a auditorului statutar sau a firmei de audit pentru prejudiciile provocate nu este solidară cu a celorlalţi autori ai acţiunilor ilicite cauzatoare de prejudicii, aceasta fiind stabilită în condiţiile art. 6. Articolul 8Limitarea răspunderii auditorului statutar sau a firmei de audit, menţionată la art. 5, nu se aplică în situaţiile în care se dovedeşte că încălcarea îndatoririlor profesionale de către auditorii statutari sau de către firmele de audit s-a făcut cu intenţie directă. Articolul 9Acţiunea în instanţă împotriva auditorilor statutari sau a firmelor de audit, după caz, poate fi exercitată în baza contractului de audit, sub sancţiunea decăderii, în termen de cel mult 3 (trei) ani de la data emiterii raportului de audit asupra situaţiilor financiare anuale individuale sau asupra situaţiilor financiare anuale consolidate, după caz, şi care se consideră că ar fi generat un prejudiciu clientului sau terţului.