CODUL COMERCIAL

Cu modificarile din 1895, 1900, 1902, 1906, 1920, 1925, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1934, 1936, 1943, 1947, 1948, 1949, 1950, 1990, 1995.

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL din 10 mai 1887

    Codul Comercial a fost  promulgat prin decret la 10 mai 1887 si a intrat in vigoare la 1 septembrie 1887.
    In cursul anilor, Codul comercial a suferit modificari substantiale. O parte din articolele abrogate au fost pastrate in text, iar pentru a evidentia faptul ca sunt abrogate ele sunt marcate in text, dupa numarul articolului, cu "*". Actul abrogator este mentionat la sfarsitul articolului sau seriei de articole abrogate.

    CARTEA I
    DESPRE COMERT IN GENERE

    Titlul I
    DISPOZITIUNI GENERALE
    Art. 1
    In comert se aplica legea de fata.
    Unde ea nu dispune se aplica Codul civil.
    Art. 2
    Bursele, balciurile (iarmarocurile), targurile, docurile si antrepozitele, precum si celelalte institutiuni care servesc comertului, se reguleaza prin legile si regulamentele lor speciale.

    Titlul II
    DESPRE FAPTELE DE COMERT
    Art. 3
    Legea considera ca fapte de comert:
    1. Cumparaturile de producte sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circuland in comert;
    2. Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate, si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;
    3. Contractele de report asupra obligatiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circuland in comert;
    4. Cumpararile si vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;
    5. Orice intreprinderi de furnituri;
    6. Intreprinderile de spectacole publice;
    7. Intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;
    8. Intreprinderile de constructii;
    9. Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;
    10. Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde;
    11. Operatiunile de banca si schimb;
    12. Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale;
    13. Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
    14. Cambiile si ordinele in producte sau marfuri;
    15. Constructiunea, cumpararea, vanzarea si revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas.
    16. Expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatiune;
    17. Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii;
    18. Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;
    19. Depozitele pentru cauza de comert;
    20. Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele.
    Art. 4
    Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.
    Art. 5
    Nu se poate considera ca fapt de comert cumpararea de producte sau de marfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatia cumparatorului, ori a familiei sale, de asemenea revinzarea acestor lucruri si nici vanzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupa pamantul sau cel cultivat de dansul.
    Art. 6
    Asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii sunt fapte de comert numai in ce priveste pe asigurator.
    Contul curent si cecul nu sunt considerate ca fapte de comert, in ce priveste pe necomercianti, afara numai daca ele n-au o cauza comerciala.

    TITLUL III
    DESPRE COMERCIANTI
    Art. 7
    Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale.
    Art. 8
    Statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comercianti.
    Art. 9
    Orice persoana care intr-un chip accidental face o operatiune de comert, nu poate fi considerata ca comerciant, ea este insa supusa legilor si jurisdictiunii comerciale pentru toate contestatiunile ce se pot ridica din aceasta operatiune.
    Art. 10 *
    Minorul de orice sex, pentru a putea face comert si prin urmare a fi considerat ca major, intrucat priveste obligatiunile contractate de dansul ca comerciant va trebui sa aiba etatea de 18 ani impliniti, sa fie emancipat, sa aiba autorizatiunea in scris  a tatalui sau, sau in caz de moarte, interdictiune ori absenta a tatalui, aceea a mamei sale; iar in lipsa de tata si mama, autorizatia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.
    Actele de emancipare si de autorizare vor fi prezentate la tribunalul in jurisdictiunea caruia minorul voeste a-si stabili domiciliul sau comercial, spre a fi transcrise in registrul destinat pentru aceasta si afisate in sala tribunalului, in sala comunei, in localurile bursei celei mai apropiate, daca vor fi, si publicate in foaia anunturilor judiciare a locului; toate acestea prin ingrijirea grefei.
    Grefierului tribunalului va pastra la dosar proba ca afisarile si publicatiunile s-au facut.
    Inainte de transcriere, afisare si publicatiune, minorul nu va putea incepe comertul sau.
    Art. 11 *
    Dispozitiunea articolului precedent este aplicabila minorului emancipat, chiar necomerciant, pentru actele pe care legea le considera ca fapte de comert.
    Art. 12 *
    Minorul comerciant in conditiunile art. 10, pentru tot ce priveste comertul sau, poate ipoteca si instraina imobilele sale, fara a avea necesitate de vreo autorizatiune.
-----------------------
    *) Articolele 10-12 a fost abrogate prin art. V din Decretul nr. 185/1949 (B. Of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).

    Art. 13
    Tatal sau mama care exercita puterea parinteasca sau, in lipsa lor, tutorul, nu pot continua comertul in interesul unui minor daca nu vor fi autorizati, cel dintai de tribunalul civil si cel de al doilea prin incheierea consiliului de familie omologata de tribunal. *)
    Actul de autorizare va fi afisat si publicat conform art. 10.
------------------------
    *) In baza dispozitiilor legii din 20 aprilie 1932, privitoare la ridicarea incapacitatii Civile a femeii maritate, aceasta nu mai are nevoie la autorizarea Consiliului de familie, ambii parinti fiind supusi aceluiasi regim juristic.

    Art. 14
    Interzisul si cel pus sub un consiliu judiciar nu pot fi comercianti si nici a continua un comert.
    Art. 15-16
    Abrogate prin legea privitoare la ridicarea incapacitatii civile a femeii maritate (B. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932).
    Art. 17
    Cand prin contractul de casatorie barbatul va avea vreun drept asupra bunurilor castigate de femeie, aceste bunuri si veniturile lor raman exclusiv afectate la plata datoriilor comerciale. *)
---------------------------
    *) Urmare Legii din 20 aprilie 1932 barbatul nu poate avea vreun drept asupra bunurilor femeii.

    Art. 18 *
    Autorizatiunea de a face comert, data minorului de catre parintele sau, sau de catre un tutor in conditiunile prevazute mai sus, precum si aceea data de catre barbat femeii, pot fi revocate in orice timp. Actul de revocare insa trebuie sa fie facut cu observarea formelor prevazute la art. 10.
    Cu toate acestea, daca minorul sau femeia incepuse a exercita comertul, revocarea nu va putea produce nici un efect de nu va fi aprobata si de tribunalul civil dupa ce acesta, in camera de consiliu, va fi ascultat pe minor sau pe femeie si pe aceia care le-au retras autorizatiunea.
    In nici un caz revocarea nu poate vatama drepturile celui de al treilea nici chiar prin afacerile in curs de executare.
---------------------------
    *) Abrogat prin art. V din Decr. nr. 185/1949 (B. of. nr. 25 din 30 aprilie 1949).

    Art. 19
    Contractul de casatorie intre persoane dintre care una este comercianta, va trebui sa fie trimis in copie certificata, in termen de o luna de la data lui, de catre ofiterul starii civile care a celebrat casatoria, la tribunalul in jurisdictiunea caruia se gaseste stabilimentul comerciantului, pentru a fi publicat conform art. 10 (Art. 10 fiind abrogat, publicitatea se va face prin Monitorul oficial).
    Ofiterul starei civile care va omite a indeplini indatorirea impusa prin acest articol va fi supus la o amenda de 25 pana la 100 de lei; iar daca omisiunea a fost facuta cu rea credinta, la destituire; in amandoua cazurile fara prejudiciul drepturilor partilor interesate. *).
-------------------------
    *) Minimul si maximul amenzii s-a majorat de 5 ori prin D.L. pentru majorarea amenzilor judecatoresti (M. of. 139 din 18 iunie 1943)

    Art. 20
    Daca sotul devine comerciant in urma casatoriei sale, dansul este dator sa depuna copie dupa contractul sau de casatorie, in termen de o luna socotit din ziua cand si-a inceput comertul, sub pedeapsa, in caz de faliment, de a fi considerat ca un bancrutar simplu. *).
---------------------------
    *) Textul se aplica ambilor soti, nu numai barbatului.

    Art. 21
    Cererea de separatiune de patrimonii intre soti dintre care unul este comerciant, trebuie sa fie publicata in modul prevazut la art. 10. *)
    Hotararea asupra cererei de separatiune nu va putea fi pronuntata decat dupa o luna de zile de la sus zisa publicatiune.
    Daca se admite separatia, hotararea definitiva va trebui sa fie publicata tot in acelasi mod, in termen de o luna de la data ei.
    In lipsa acestei publicatiuni, creditorii comertului sotului pot opune, oricand interesul lor o cere, nulitatea separatiunei pronuntate si sa atace restituirea drepturilor dotale ale femeii, daca a avut loc.
    Deosebit de aceasta, ei pot sa exercite actiunea ce le acorda art. 975 din Codul civil, cand separatiunea ar fi fost facuta in frauda drepturilor lor.
--------------------------
    *) Dispozitiile acestui text se vor corobora cu art. 3-6 alin. 2 din Codul familiei.

    Titlul IV
    DESPRE REGISTRELE COMERCIANTILOR

    Art. 22
    Registrele obligatorii pentru comercianti sunt: registrul jurnal, registrul inventar si registrul copier.
    Art. 23
    Orice comerciant este dator ca in registrul jurnal sa inscrie pe fiecare zi ce are sa ia si ce are sa dea, operatiunile comertului sau, conventiunile, acceptatiunile sau girurile efectelor comerciale, si in general tot ce primeste si plateste sub orice titlu trecand la fiecare finit de luna si sumele intrebuintate pentru cheltuielile casei sale. Acest registru jurnal este deosebit de alte registre ce se obisnuiesc in contabilitatea comerciala, dar care nu sunt obligatorii.
    Art. 24
    Comerciantul este dator a forma la inceputul comertului sau si in fiecare an, sub a sa semnatura, un inventar de averea sa mobila si imobila si de datoriile sale active si pasive, incheind bilantul cuvenit. Acest inventar si bilant le va copia in registrul special pentru aceasta si le va semna.
    Toate efectele si datoriile active trebuiesc evaluate in inventar si bilant dupa pretul curent la epoca facerii inventariului.
    Datoriile active greu de incasat sau indoioase se vor pretui dupa probabilitate; creantele ce nu se pot incasa se vor inscrie numai pentru memorie.
    Daca sunt mai multi tovarasi solidari, trebuie sa subsemneze fiecare.
    Art. 25
    El este tinut a copia in registrul special si dupa ordinea zilei toate scrisorile ce trimite.
    Art. 26
    Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina si, afara de registrul copier, parafate de un judecator al tribunalului locului de resedinta al comerciantului, sau de catre judecatorul ocolului respectiv in localitatile unde nu exista tribunal.
    Pe ultima pagina a acestor registre, judecatorul va constata numarul filelor ce compun fiecare registru si va semna aceasta certificare punind sigiliul tribunalului sau al judecatoriei. *)
----------------------------
    *) Decretul 662 (Legea 165) pentru adaugarea unor dispozitiuni la art. 26 si 27 la Codul Comercial publicat in M. Of. 74 din 28 martie 1944.

    Art. 27
    Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afara de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecatorului de ocol la finele fiecarui an comercial spre incheiere si viza.
    Tribunalul sau judecatorul de ocol va pune imediat, sub ultima operatiune inscrisa, urmatoarea viza: "Astazi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventariu) al comerciantului .... si s-a vizat cu a noastra semnatura" punindu-se si sigiliul tribunalului sau judecatoriei.
    Nici un fel de taxa, timbre sau altele nu se vor percepe pentru indeplinirea formalitatilor prevazute la aceste doua articole. *)
----------------------------
    *) Decretul 662 (Legea 165) pentru adaugarea unor dispozitiuni la art. 26 si 27 la Codul Comercial publicat in M. Of. 74 din 28 martie 1944.

    Art. I
    Art. 26 din Codul Comercial va avea urmatorul cuprins:
    Registrele obligatorii vor fi numerotate pe fiecare pagina si afara de registrul copier, parafate de un judecator al tribunalului locului de resedinta al comerciantului, sau de catre judecatorul de pace respectiv, in localitatile unde nu exista tribunal.
    Pe ultima pagina a acestor registre judecatorul va constata numarul filelor ce compun fiecare registru si va semna aceasta certificare punind sigiliul tribunalului sau al judecatoriei.
    Formalitatile prevazute de articolul de fata se vor putea efectua la inceputul noului an, chiar daca registrele folosite in anul expirat nu au fost inchiate si vizate, in conditiile articolului urmator.
    Art. II
    Art. 27 din Codul Comercial va avea urmatorul cuprins:
    Registrele pe care comerciantul este obligat a le avea, afara de copier, vor fi prezentate tribunalului sau judecatorului de pace, la finele fiecarui an comercial si cel mult pana la incheierea bilantului ,spre incheiere si viza.
    Tribunalul sau judecatorul de pace va pune imediat, sub ultima operatiune inscrisa, urmatoarea viza: "Astazi la ... anul ... s-a prezentat registrul (jurnal, inventar) al comerciantului .... si s-a vizat cu a noastra semnatura" punindu-se si sigiliul tribunalului sau judecatoriei.
    Art. III
    Dispozitiunile adaugate la art. 26 si 27 din Codul Comercial, au caracter interpretativ.

    Art. 28
    La fiecare tribunal comercial si, in localitatile unde acestea nu exista, la fiecare tribunal de judet, se va tine un registru, in care se va inscrie numele comerciantilor care si-au prezentat registrele lor, ce anume registre, precum si numarul filelor fiecaruia. Tot astfel se va urma si cu registrele pe care comerciantul le prezinta anual pentru incheiere si viza.
    Daca numerotarea sau viza unui registru a fost facuta de judecatorul de ocol, atunci acesta, la finele fiecarui an, este dator sa trimita un tablou tribunalului judetului sau tribunalului comercial respectiv.
    Art. 29
    Registrele comerciantilor vor fi tinute in limba romana sau in una din limbile moderne, dupa ordinea datei fiecarei operatiuni, fara a se lasa vreun loc in alb, fara stergere sau adaogire; se pot face indreptari si stersaturi, daca aceasta este necesar, se vor face insa numai astfel ca cuvintele indreptate sau sterse sa fie citibile.
    Art. 30
    Comerciantii sunt datori a pastra, in timp de 10 ani de la cea din urma viza, registrele pe care legea le impune a tine, precum si scrisorile si telegramele primite.
    Asemenea sunt datori a pastra cel putin pana la doi ani facturile marfurilor cumparate si introduse in stabilimentele lor.
    Art. 31
    Comunicatiunea registrelor nu poate fi ordonata de judecata dupa cererea unei parti decat  in afaceri de succesiuni, comunitati de bunuri, societati si in caz de faliment.
    Art. 32
    In cursul unei contestatiuni si oricare ar fi natura ei, judecata, dupa cererea unei parti sau chiar din oficiu, va putea ordona infatisarea registrelor spre a se extrage dintr-insele numai ceea ce este privitor la litigiu.
    Art. 33
    Cand registrele oferite, cerute sau ordonate a se infatisa se afla in circumscriptiunea unui alt tribunal, judecatoria va adresa o comisiune rogatorie tribunalului sau judecatorului de ocol respectiv pentru a lua cunostinta de continutul acelor registre, a-l consemna intr-un proces-verbal si a-l trimite tribunalului unde cauza este pendinte.
    Art. 34
    Dispozitiunile cuprinse in prezentul titlu nu se aplica colportorilor, comerciantilor care fac micul trafic ambulant, carausilor sau acelor al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale.

    TITLUL V
    DESPRE OBLIGATIUNILE COMERCIALE IN GENERAL
    Art. 35
    Contractul sinalagmatic intre persoane departate nu este perfect daca acceptarea n-a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si acceptarii dupa natura contractului.
    Propuitorul insa poate primi ca buna si o acceptare ajunsa peste termenul hotarat de dansul cu conditiunea ca sa incunostiinteze indata pe acceptant despre aceasta.
    Art. 36
    Cand propuitorul cere executarea imediata a contractului si un raspuns prealabil de acceptare nu este cerut si nici chiar necesar dupa natura contractului, atunci contractul este perfect indata ce partea cealalta a intreprins executarea lui.
    Art. 37
    Pana ce contractul nu este perfect, propunerea si acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, desi revocarea impiedica ca contractul sa devie perfect, daca ea ajunge la cunostinta celeilalte parti, dupa ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce revoaca contractul raspunde de daune-interese.
    Art. 38
    In contractele unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii careia este facuta.
    Art. 39
    Acceptarea conditionata sau limitata se considera ca un refuz al primei propuneri si formeaza o noua propunere.
    Art. 40
    Cand urmeaza a se hotari adevaratul pret sau pretul curent al productelor, marfurilor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice si al titlurilor industriei, el se ia dupa listele bursei sau dupa mercurialele locului unde contractul a fost incheiat, sau, in lipsa, dupa acelea ale locului celui mai apropiat, sau dupa orice fel de proba.
    Art. 41
    Cand moneda aratata intr-un contract nu are curs legal sau comercial in tara si cand cursul ei n-a fost determinat de insasi partile, plata va putea fi facuta in moneda tarii, dupa cursul ce va avea schimbul la vedere in ziua scadentei si la locul platii; iar cand in acea localitate n-ar fi un curs de schimb, dupa cursul pietei celei mai apropiate, afara numai daca contractul poarta clauza "efectiv" sau o alta asemenea.
    Art. 42
    In obligatiunile comerciale codebitorii sunt tinuti solidariceste, afara de stipulatiune contrarie.
    Aceeasi presumptiune exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatiune comerciala.
    Ea nu se aplica si la necomercianti pentru operatiuni care, incat ii priveste, nu sunt fapte de comert.
    Art. 43
    Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.
    Art. 44
    In obligatiunile comerciale judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de art. 1021 din Codul civil.
    Art. 45
    Contractul litigios prevazut de art. 1402, 1403 si 1404 din codul civil nu poate avea loc in caz de cesiune a unui drept derivand dintr-un fapt comercial.
    Art. 46
    Obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza:
    Cu acte autentice;
    Cu acte sub semnatura privata;
    Cu facturi acceptate;
    Prin corespondenta;
    Prin telegrame;
    Cu registrele partilor;
    Cu martori, de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 din codul civil;
    In fine, prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila.
    Art. 47
    Telegrama face proba, ca act sub semnatura privata, cand originalul este subscris de insasi persoana aratata intr-insa ca trimitatorul ei. Ea face aceeasi proba, chiar daca aceasta persoana este subscrisa de o alta mana, cand ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de insasi acea persoana.
    Daca subscrierea originalului este autentificata de autoritatea competenta, atunci se aplica principiile generale. In caz cand identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevazute de regulamentele telegrafo-postale, proba contrarie este admisa.
    Data telegramelor stabileste, pana la proba contrarie, ziua si ora in care ele au fost in adevar expediate de oficiurile telegrafice.
    Art. 48
    In caz de eroare, schimbare sau intarziere in transmiterea unei telegrame, se aplica principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezuma afara de orice culpa daca a ingrijit a o colationa sau recomanda conform dispozitiunilor regulamentelor telegrafo-postale.
    Art. 49
    In comert, mandatul si orice declaratiune de consimtamant, chiar judiciar, transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentica de autoritatea competenta, sunt valabile si fac proba in justitie.
    Art. 50
    Registrele comerciantilor, tinute in regula, pot face proba in justitie intre comercianti pentru fapte si chestiuni de comert.
    Inscrierea in registre, facuta de prepusul care tine scriptele sau este insarcinat cu contabilitatea, are acelasi efect ca si cand ar fi facuta de insusi stapanul.
    Art. 51
    Registrele pe care comerciantii sunt obligati a le avea si care nu vor fi tinute in regula si nici investite cu formele prevazute de lege, nu sunt primite a face proba in justitie, spre folosul celui ce le-a tinut.
    Neindeplinirea prescriptiilor legii in aceasta privinta, poate atrage inca dupa sine aplicatiunea pedepselor prevazute in caz de faliment.
    Art. 52
    Registrele comerciantilor, chiar netinute in regula fac proba, contra lor. Partea insa care voieste a se referi la dansele nu poate scinda continutul lor.
    Art. 53 *
    Daca partea la registrele careia cealalta parte ofera sa dea crezamant, refuza a le prezenta, judecata poate deferi acestei din urma juramantul asupra obiectelor contestatiunei.
---------------------------
    *) Abrogat prin Decretul nr. 205/1950 (M. Of. 68 din 12 august 1950).

    Art. 54
    Judecata este in drept a aprecia daca se poate atribui continutului registrelor unui comerciant, un caracter de validitate mai mult sau mai putin mare, daca trebuie a se renunta la aceasta proba in caz cand registrele comerciale ale partilor nu concorda, sau a atribui o credinta mai mare registrelor uneia din parti.
    Art. 55
    Cand codul comercial cere proba prin scris, proba testimoniala nu poate fi admisa decat  in cazurile in care este permisa si de codul civil.
    Art. 56
    Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel.
    Art. 57
    Data actelor si a contractelor comerciale trebuie sa arate locul, ziua, luna si anul.
    Ea poate fi stabilita, fata cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba aratate in art. 46.
    Data aratata in cambie si in orice alte titluri la ordin, precum si in girurile lor, se considera drept adevarata pana la proba contrarie.
    Art. 58
    Posesorul unui titlu la purtator, uzat, stricat sau distrus, are dreptul ca contradictoriu cu emitentul sa ceara un duplicat al acestui titlu echivalent.
    Cheltuielile privesc pe reclamant.
    In privinta titlurilor datoriei publice, a biletelor de banca si a altor titluri de asemenea natura, se observa legile speciale.
    Revendicarea titlurilor la purtator pierdute sau furate nu se admite decat contra aceluia care le-a gasit sau furat si contra acelora care le-au primit cu orice titlu, cunoscand viciul cauzei posesiunei.
    Art. 59
    Orice obligatiune comerciala trebuie sa fie executata in locul aratat prin contract, sau in locul care ar rezulta din natura operatiunei, ori din intentiunea partilor contractante.
    In lipsa de o clauza expresa, contractul trebuie sa fie executat in locul unde cel ce s-a obligat isi avea stabilimentul sau comercial, sau cel putin domiciliul ori resedinta, la formarea contractului.
    Daca insa urmeaza a se preda un lucru determinat, care dupa cunostinta partilor se gasea intr-alta parte in momentul formarii contractului, atunci predarea se va face in acel loc.

    TITLUL VI
    DESPRE VANZARE

    Art. 60
    Vanzarea facuta pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma.
    Art. 61
    Vanzarea facuta pe adevaratul pret sau pe pretul curent este asemenea valabila. In acest caz pretul se determina conform dispozitiunilor art. 40.
    Determinarea pretului poate fi incredintata arbitrajului unei a treia persoane desemnate in contract sau ramase a se alege in urma.
    Cand persoana desemnata sau aleasa nu voieste sau nu poate primi, partile trebuie sa proceada la o noua numire.
    Daca partile nu se invoiesc, numirea se face de justitie.
    Art. 62
    Cand marfurile vandute sunt aratate in contract numai prin catime, fel si calitate, fara nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert si determinat, vanzatorul este obligat a preda, in locul si timpul stipulat, catimea, felul si calitatea convenite, chiar daca marfurile care ar fi fost la dispozitiunea sa in momentul formarii contractului sau pe care el si le-ar fi procurat in urma in executarea lui, ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor marfuri ar fi fost impiedicata din vreo cauza oarecare.
    Art. 63
    Vanzarea marfurilor care se afla in calatorie cu aratarea vasului care le transporta sau care urmeaza a le transporta, este supusa conditiunei sosirii in buna stare a acelui vas.
    Daca vanzatorul isi rezerva drepturile ca, in timpul fixat prin conventiune, sa arate vasul care transporta sau urmeaza a transporta marfurile vandute si daca acest termen a trecut, cumparatorul are dreptul sa ceara sau executarea contractului sau daune-interese.
    Pentru aprecierea pagubei cauzate, judecata va tine seama de timpul fixat pentru predarea marfurilor vandute sau de acela determinat pentru desemnarea vasului.
    Daca prin conventiune nu se fixeaza vreun termen pentru aratarea vasului, cumparatorul e in drept a cere ca termenul sa fie fixat de justitie.
    Art. 64
    Daca prin contract, sau mai in urma s-a fixat un termen pentru sosirea vasului in care se afla marfurile ce calatoresc si termenul expira fara ca vasul sa fie sosit, cumparatorul are dreptul a renunta la contract sau a-i prelungi termenul odata sau de mai multe ori.
    Cand insa nu s-a fixat nici un termen pentru sosirea vasului se intelege ca partile au luat drept termen timpul necesar pentru implinirea calatoriei.
    In caz de intarziere, justitia tinand seama de imprejurari, poate fixa un termen, si daca si acest termen expira fara ca vasul sa soseasca, contractul se considera ca reziliat.
    In nici un caz justitia nu poate fixa un termen mai lung decat  un an, socotit din ziua plecarii vasului de la locul unde marfurile au fost incarcate.
    Art. 65
    Daca in cursul calatoriei, din cauza de forta majora sau caz fortuit, marfa vanduta este transportata din vasul desemnat pe un alt vas, contractul nu se desfiinteaza, si vasul pe care s-a facut transportul se considera, pentru toate efectele contractului, ca substituit primului vas.
    Art. 66
    Avariile intimplate in timpul calatoriei reziliaza contractul, daca marfurile sunt pana intr-atat deteriorate incat nu mai pot servi la intrebuintarea pentru care fusese destinate.
    In orice alt caz, cumparatorul este dator sa primeasca marfurile in starea in care se vor afla la sosire, insa cu o potrivita scadere de pret.
    Art. 67
    Cand, mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunei, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului, si aceasta nu-si indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa.
    In lipsa de asemenea oferte sau stipulatiuni exprese, rezilierea contractului se reguleaza dupa dispozitiunile codului civil, privitoare la conditiunea rezolutorie tacita.
    In amandoua cazurile cel in culpa raspunde de daunele interese cauzate.
    Art. 68
    Cand cumparatorul unui lucru miscator nu-si indeplineste obligatiunea sa, vanzatorul are facultatea sau a depune lucrul vandut la o casa acreditata de comert pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde.
    Vanzarea se va face prin licitatie publica, sau chiar pe pretul curent, daca lucrul are un pret la bursa sau in targ, de catre un ofiter public insarcinat cu asemenea acte si cu dreptul pentru vanzator la plata diferentei dintre pretul obtinut si acela convenit la prima vanzare, precum si la daune interese.
    Daca neexecutarea contractului provine din partea vanzatorului, cumparatorul are dreptul de a face sa se cumpere lucrul de catre un ofiter public insarcinat cu asemenea acte.
    Cumparatorul are dreptul de a pretinde diferenta in mai mult dintre pretul platit a doua oara si acela convenit cu primul vanzator, precum si a cere daune interese, daca ele se cuvin.
    Partea care va uza de dreptul ce i se acorda prin acest articol este datoare sa incunostiinteze prealabil despre aceasta pe cealalta parte contractanta.
    Art. 69
    Daca termenul stipulat intr-un contract de vanzarea unui lucru mobil este esential naturii operatiunii, partea care voieste executarea conventiei, fara sa tina seama de expirarea termenului stipulat in favoarea sa, trebuie sa incunostiinteze pe cealalta parte, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului.
    Chiar in acest caz vanzarea lucrului nu se poate face decat  a doua zi dupa incunostiintare.
    Art. 70
    Cumparatorul unor marfuri sau producte provenind din o alta piata, este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in timp de doua zile de la primire, ori de cate ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiunilor exceptionale in care se afla lucrul vandut sau persoana cumparatorului.
    El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului in cele dintai doua zile de la descoperirea lor.
    O data acest termen expirat, cumparatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vandut.
    Art. 71
    Prezidentul tribunalului, si acolo unde nu exista tribunal, judecatorul de ocol poate ordona, dupa cererea cumparatorului sau a vanzatorului, cu atat calitatea cat si starea in care se afla lucrul vandut sa fie constatate de unul sau mai multi experti, pe care ii va numi din oficiu.
    Prin aceeasi ordonanta de numire a expertilor, sau prin o alta, prezidentul tribunalului sau judecatorul de ocol poate ordona sau sechestrarea lucrului vandut, sau depunerea lui intr-un depozit public sau intr-alt loc pe care-l va desemna; si daca pastrarea lucrului poate aduce mari pagube sau ocaziona cheltuieli insemnate, chiar vanzarea acelui lucru, pe socoteala celui ce se cuvine si in conditiunile ce se vor determina prin insasi ordonanta.
    Art. 72
    Ordonanta prezidentului tribunalului sau judecatorului de ocol va trebui sa fie comunicata, inainte de punerea ei in lucrare, celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca vreunul dintre ei se afla in localitate.
    In caz contrariu, ordonanta va fi comunicata in termenul prevazut de art. 137 din procedura civila, de la executarea ei.
    Cumparatorul care nu va voi a beneficia de dispozitiunile cuprinse in articolul precedent, va trebui, in caz de contestatiune, sa probeze atat identitatea cat  si viciile marfii cumparate de dansul.
    Art. 73
    Dispozitiunile cuprinse in articolele 67, 68 si 69 se aplica si la contractele de bursa incheiate dupa formele prevazute de legea ei speciala.

    Titlul VII
    DESPRE REPORT

    Art. 74
    Contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit circuland in comert, si in revinzarea simultanee cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie.
    Pentru validitatea contractului este necesara predarea reala a titlurilor date in report.
    Proprietatea lor se transfera la cumparator.
    Partile pot stipula ca primele, rambursurile si dobanzile ce se vor cuveni titlurilor in termenul reportului, sa ramana in profitul vanzatorului.
    Art. 75
    Revinzarea titlurilor date in raport poate fi prelungita prin vointa partilor, pentru unul sau mai multe termene succesive.
    Art. 76
    Daca la expirarea termenului reportului, partile lichideaza diferentele inspre a face separat platile lor si reinoiesc reportul asupra unor titluri ce difera prin cantitatea sau specia lor, sau pe un alt pret, atunci se considera ca partile au incheiat un nou contract de report.

    Titlul VIII
    DESPRE SOCIETATI SI DESPRE ASOCIATIUNI COMERCIALE

    CAP. 1
    DESPRE SOCIETATI

    SECTIUNEA I - VI
    Art. 77 - 220
    Abrogate prin Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

    SECTIUNEA VII
    Dispozitiuni relative la societatile cooperative.

    Art. 221- 235
    Abrogate prin Legea privind organizarea cooperatiei din 28 martie 1929, cu modificarile ulterioare. (vezi si art. 226 din Codul Cooperatiei din 1935,)

    SECTIUNEA VIII
    Dispozitiuni relative la societatile civile si la societatile constituite in tari straine
    Art. 236
    Abrogat prin art. 225 din Legea nr. 31/1990.
    Art. 237
    Societatile pe actiuni si celelalte societati si asociatiuni comerciale, industriale sau financiare, constituite si avand sediul in tara straina, vor putea sa-si stabileasca un sediu secundar sau o reprezentanta in Romania.
    a) Daca vor dovedi printr-o declaratie a guvernului lor, ca in tara unde sunt infiintate se observa deplina reciprocitate pentru societatile romane de acelasi fel;
    b) Daca vor indeplini prescriptiile din prezenta sectiune, fiecare fel de societate in ceea ce o priveste.
    Art. 238
    (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900)
    Societatile legal constituite in tara straina, care isi stabilesc in Romania un sediu secundar sau o reprezentanta, sunt supuse la dispozitiunile prezentului cod in ce priveste depunerea si transcriptiunea, afisarea si publicatiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbari la unul sau altul din zisele acte, si a bilanturilor; ele sunt datoare inca sa publice, in formele prevazute de lege, numele persoanelor care dirig sau administreaza aceste sedii, sau care reprezinta in orice mod societatea in tara.
    Aceste persoane raspunzatoare fata cu cei de al treilea, ca administratorii societatilor nationale.
    Daca societatile sunt altfel decat  cele prevazute in art. 77, ele vor fi supuse la indeplinirea formalitatilor prescrise pentru depunerea si publicarea actului constitutiv si a statutelor societatilor prin actiuni, si le sunt aplicabile toate dispozitiunile prezentei sectiuni, relative la aceleasi societati.
    Publicatiunile vor trebui sa cuprinda si aratarea capitalului constituit pentru operatiunile din Romania.
    Art. 239
    Societatile care, desi constituite in tara straina au insa in Romania sediul si obiectivul principal al intreprinderilor, vor fi supuse chiar pentru forma si validitatea actului constitutiv, desi incheiat in strainatate, la toate dispozitiunile prezentului cod, ramanand supuse si la indeplinirea prescriptiunilor sectiunii de fata, pentru a putea functiona in tara.
    Art. 240
    Nici o societatea straina nu va putea face in Romania operatiuni la care nu este indreptatita in tara unde isi are sediul principal.
    Art. 241
    Guvernul va putea, ori de cate ori va gasi cu cale, a revizui operatiunile societatilor straine.
    Art. 242
    Societatile straine sunt supuse acelorasi impozite la care sunt supuse societatile romane de aceeasi natura.
    Art. 243
    Abrogat (suprimat) prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.
    Art. 244
    Societatile pe actiuni, legal constituite in tara straina, nu vor putea sa-si infiinteze un sediu secundar sau o reprezentanta in Romania, fara a avea prealabila autorizatie a guvernului roman.
    Aceasta autorizatie nu se va putea decat  dupa ce se va lua avizul Camerii de Comert din Bucuresti; si daca societatea isi stabileste sediul intr-un alt loc, si pe acel al Camerii de Comert din acea localitate, sau a celei mai apropiate, cand n-ar fi Camera de Comert in acel loc.
    Art. 245
    (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)
    Cererea de autorizatie va fi insotita de urmatoarele acte:
    1) Statutele societatii autentificate in regula, precum si orice alte acte dovedind existenta legala a societatii in tara unde s-a infiintat; si o declaratiune formala ca societatea se supune legilor romane.
    2) Recipisa Cassei de depuneri, constatand depunerea cautiunei fixata de guvern, pentru a asigura indeplinirea obligatiunilor ce societatea va contracta in tara. Aceasta cautiune nu va putea, in nici un caz, sa fie mai mica de 100.000 lei, si guvernul va putea cere chiar sporirea ei pana la o patrime din capitalul de actiuni al societatii. Societatile de asigurare vor da o cautiune de cel putin 250.000 lei, pentru fiecare ramura in parte.
    Aceste cautiuni vor servi pentru desdaunarea cu preferinta a actionarilor si creditorilor din tara.
    Cautiunea va consista exclusiv in efecte publice ale Statutului Roman, dupa cursul zilei cand se face consemnarea, si va fi depusa pe numele societatii, care singura va fi recunoscuta de proprietara.
    Societatile care vor infiinta fabrici sau alte stabilimente industriale, cele care s-ar ocupa cu creari sau exploatari de cai de comunicatiuni si de mine, precum si bancile, avand de obiect operatiuni financiare si de credit, vor fi scutite de depunerea sus-zisei cautiuni.
    3) O declaratie a societatii, omologata de autoritatea competenta a tarii respective, ca cautiunea va servi spre a garanta numai afacerile facute de societate in Romania.
    Art. 246
    (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)
    Deosebit de conditiunile stabilite prin articolele precedente si de acelea pe care guvernul le va lua dupa imprejurari, societatile pe actiuni straine, vor avea sa observe si dispozitiunile speciale urmatoare:
    1) Societatile pe actiuni straine isi vor alege unul din orasele tarii ca domiciliu, unde vor avea un reprezentant general pentru toate operatiunile lor din tara.
    Acest reprezentant va depune o copie autentica dupa procura sa generala.
    2) Societatile pe actiuni straine vor publica, pentru fiecare an, cel mai tarziu in luna mai a anului urmator, un bilant asupra operatiunilor lor din tara, conform prescriptiilor legii.
    Asemenea ele vor inainta guvernului, imediat dupa publicarea lor, darile de seama si bilanturile ce vor publica la sediul lor principal;
    3) Guvernul va putea, prin ministerul public, cere tribunalului de comert sa pronunte retragerea autorizatiunii in cazurile urmatoare:
    a) Cand capitalul de actiuni al societatii autorizate va fi redus, prin orice imprejurare, la jumatatea sumei aratata cand s-a facut cererea de autorizatiune;
    b) Cand, prin orice imprejurare, s-ar diminua cautiunea depusa conform art. 245, fara ca societatea, in termen de 30 de zile, sa o fi complectat;
    c) Cand se va constata ca societatea face operatiuni straine celor prevazute in actul de constituire;
    d) Cand aceste societati nu vor observa dispozitiunile prezentei sectiuni;
    e) Cand ar inceta reciprocitatea prevazuta de alin. 1 de sub art. 237;
    f) Cand societatea a incetat de a functiona in tara sa de origine.
    Tribunalul de comert va statua in camera de consiliu, ascultind si societatea incriminata si motivat. Incheierea sa nu e susceptibila decat  de apel, in termenul de o luna de la pronuntare. Curtea de apel, ascultind societatea, va statua definitiv.
    4) Cautiunea depusa se va restitui numai atunci, cand se va dovedi ca nu mai exista in tara nici o obligatiune a societatii autorizate, sau cand o societate romana, recunoscuta ca buna de guvern, va garanta neconditionat pentru societatea straina care va cere liberarea cautiunei;
    5) Actiunile societatilor straine functionand in tara nu vor putea fi admise la cota bursei romane, decat  dupa ce societatile vor fi functionat cel putin un an in Romania, avand publicat bilantul lor pentru exercitiul respectiv.
    Art. 247
    Indeplinirea formalitatilor si conditiunilor prescrise prin articolele precedente supune societatile straine la consecintele legale stabilite pentru societatile nationale, fara ca aceste societati straine sa poata dobandi in Romania alte drepturi decat  cele recunoscute strainilor prin legi si regulamente, si fac pe societate raspunzatoare de toate obligatiunile contractate de administratorii sau reprezentantii sai, chiar cand acestia prin contractarea lor ar fi depasit puterile ce li se conferise.
    Art. 248
    Abrogat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.
    Art. 249
    Societatile straine de felul celor prevazute de art. 239, care functioneaza, precum si celor care vor avea un sediu secundar sau reprezentante la punerea in aplicatiune a prezentei legi, li se acorda un termen de trei luni spre a-si regula pozitiunea in conformitate cu dispozitiunile legii de fata.
    Art. 250
    Persoanele care vor face orice fel de operatiuni sub orice titlu, in favoarea si pe seama societatilor straine, care nu vor indeplini conditiunile si formele prescrise prin prezenta sectiune, si vor pagubi printr-aceasta si pe Stat de taxele la care are drept, vor fi raspunzatoare de daunele cauzate Statului Roman prin operatiunile lor si supuse la pedepsele prevazute de art. 323 din codul penal.

    CAP. 2
    DESPRE ASOCIATIUNI

    SECTIUNEA I
    Despre asociatiunea in participatiune
    Art. 251
    Asociatiunea in participatiune are loc atunci cand un comerciant sau o societate comerciala acorda uneia sau mai multor persoane ori societati o participatiune in beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni, sau chiar asupra intregului comert.
    Art. 252
    Asociatiunea in participatiune poate sa aiba loc asemenea si pentru operatiunile comerciale facute de catre necomercianti.
    Art. 253
    Asociatiunea in participatiune nu constituie, in privinta celor de al treilea, o fiinta juridica distincta de persoana interesatilor. Cei de al treilea nu au nici un drept si nu se obliga decat  catre acela cu care au contractat.
    Art. 254
    Participantii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse in asociatiune, chiar daca au fost procurate de dansii.
    Cu toate acestea, intru cat  priveste raporturile lor intre dansii, asociatii pot sa stipuleze ca lucrurile ce au adus sa li se restituie in natura, avand dreptul, in caz cand restitutiunea nu s-ar putea face, la reparatiunea daunelor suferite. Afara de aceste cazuri, drepturile asociatilor se marginesc in a li se da cont de lucrurile ce au pus in asociatiune si de beneficii si pierderi.
    Art. 255
    Afara de dispozitiunile articolelor precedente, conventiunile partilor determina forma, intinderea si conditiunile asociatiunei.
    Art. 256
    Asociatiunile in participatiune sunt scutite de formalitatile stabilite pentru societati, dar ele trebuie sa fie probate prin act scris.

    SECTIUNEA II
    Despre asociatiunea de asigurare mutuala
    Art. 257
    Asociatiunea de asigurare mutuala are ca scop de a imparti intre asociati daunele cauzate prin riscurile care sunt obiectul asociatiunii.
    Ea constituie, fata cu cei de al treilea, o persoana juridica distincta de persoana asociatilor.
    Art. 258
    Asociatiunea de asigurare mutuala trebuie sa fie probata prin act scris.
    Ea se reguleaza prin conventiunile partilor.
    Art. 259
    Asociatiunea se administreaza prin asociati, care sunt mandatarii sai temporali si revocabili.
    Art. 260
    Regulile privitoare la responsabilitatea administratorilor, la publicatiunea actului constitutiv, a statutelor, a actelor care aduc schimbari unuia sau altuia dintr-insele, a bilanturilor societatilor anonime si la penalitatile relative la aceste societati, sunt aplicabile si asociatiunilor de asigurare mutuala.
    Din bilanturile acestor asociatiuni va trebui sa rezulte indeplinirea dispozitiunilor art. 147
    Art. 261
    Asociatii nu sunt obligati sa contribuie decat  cu partea determinata prin contract; si in nici un caz nu sunt tinuti catre cei de al treilea, decat fiecare in proportiune cu valoarea lucrului pentru care a fost admis in asociatiune.
    Art. 262
    Acela care a pierdut lucrul pentru care s-a asociat inceteaza de a face parte din asociatiune, raminindu-i insa dreptul la indemnitatea ce i se cuvine.
    Art. 263
    Asociatiunea nu se dizolva prin interdictia sau moartea unuia din asociati.
    Falimentul unui asociat poate da loc la excluderea sa.

    CAP. 3
    DISPOZITIUNI PENALE SI TRANZITORII

    Art. 264
    Se vor pedepsi cu pedepsele stabilite de codul penal pentru escrocherie, acei care simulind sau afirmand fals existenta subscriptiunilor sau varsamintelor intr-o societate pe actiuni, sau anuntind publicului, cu rea credinta, ca interesate in societate, persoane care nu sunt, sau care prin alte simulatiuni au obtinut sau au incercat sa obtina subscriptiuni sau varsaminte.
    Art. 265
    (Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.)
    Se vor pedepsi cu o amenda pana la cinci mii lei, afara de pedepsele mai grele prescrise de codul penal:
    1. Fundatorii, administratorii, directorii, censorii si lichidatorii societatilor, care in relatiunile sau comunicarile de tot felul facute catre adunarea generala, in bilanturi sau in situatiunea actiunilor societatii, sau care cu stiinta au tinut ascunse, in totul sau in parte, fapte relative la aceleasi conditiuni;
    2. Administratorii si directorii care, cu stiinta, in lipsa de bilanturi sau contrariu cu ceea ce rezulta dintr-insele, sau prin mijlocire de bilanturi fraudulos stabilite, au distribuit asociatilor, actionarilor sau comanditarilor, interese sau dividende neluate din beneficiile reale;
    3. Administratorii si directorii care au emis actiuni mai jos decat valoarea lor nominala, au cumparat actiuni ale societatii, contrariu dispozitiunilor art. 146, sau au inaintat bani pe actiuni ale societatii, sau emis obligatiuni prin incalcarea dispozitiunilor alin. I si II ale art. 174;
    4. Administratorii si directorii care au efectuat reductiunea capitalului sau fuziunea societatii, contravenind dispozitiunilor art. 101 si 197;
    5. Administratorii si directorii societatilor de asigurare asupra vietii si al societatilor administrative de tontine, care vor fi contravenind dispozitiunilor art. 147;
    6. Lichidatorii care au reimpartit activul social intre asociati, contravenind dispozitiunilor art. 203.
    Aceiasi pedeapsa se aplica censorilor care, in cazurile aratate in numerele 2, 3, 4, 5 si 6 de sub acest articol, nu au indeplinit indatoririle lor.
    Art. 266
    Daca depunerea actului constitutiv si a statutelor societatilor in comandita pe actiuni sau anonime, a actelor care aduc schimbari ziselor acte, a situatiunilor lunare si a bilanturilor, la Tribunalul civil sau la Tribunalul de comert, dupa imprejurari, nu s-a facut in termenele fixate, sau s-a facut in mod incomplect, fiecare din persoanele care sunt datoare a o face sau de a ordona sa se faca, se va pedepsi cu o amenda care va putea sa se ridice pana la cincizeci lei pentru fiecare zi de intarziere.
    Art. 267 *
    Administratorii societatilor cooperative, avand asociati cu responsabilitate nemarginita, care nu depun la tribunalul de comert, la finele fiecarui trimestru lista prescrisa de art. 229, si grefierul care nu va denunta aceasta omisiune procurorului in cele 10 zile urmatoare vot fi pedepsiti cu o amenda pana la 300 lei.
-------------------------
    *) Abrogat prin Legea cooperatiei din 1929.

    Art. 268
    Orice abatere de la dispozitiunile art. 104, 157, 167 si 200 si de la cele dintai doua aliniate ale art. 174, se va pedepsi cu o amenda care nu va trece peste una suta lei.
    Art. 269
    Societatile constituite inainte de punere in lucrare a prezentului cod, vor fi supuse dispozitiunilor art. 104, 169, 180, 181 si 182, precum si dispozitiunilor care carmuiesc lichidarea si fuziunea societatilor sau reducerea capitalului lor.
    Societatilor existente, care ar voi sa-si modifice statutele lor, sau care ar voi sa prelungeasca termenul pentru care fusesera constituite, vor fi datoare sa-si puna statutele in conformitate cu prezentul cod.

    Titlul IX
    DESPRE CAMBIE SI DESPRE CEC

    Art. 270 - 369
    Dispozitiile acestui titlu au fost abrogate prin art. 112 din Legea promulgata prin decretul nr. 1249/1934, publicat in M. Of. nr. 100 din 1 mai 1934, lege care a dat o alta reglementare cambiei si biletului de la ordin.

    Titlul X
    DESPRE CONTUL CURENT

    Art. 370
    Contractul de cont curent produce:
    1) Stramutarea proprietatii valorilor inscrise in contul curent asupra primitorului lor, prin aceea ca el le trece in debitul sau, si novatiunea obligatiunii de mai inainte intre acela care a trimis valorile si primitorul lor. Inscrierea insa in contul curent a unui efect de comert sau a unui alt titlu de credit e presupusa facuta sub "rezerva incasarii";
    2) Compensatiunea reciproca intre parti, pana in concurenta debitului si a creditului respectiv la incheierea socotelei, cu rezerva platei diferentei;
    3) Curgerea de dobanzi pentru sumele trecute in contul curent in debitul primitorului, de la data inscrierei.
    Dobanzile sunt cele comerciale si se socotesc pe zi, daca partile nu s-au invoit altfel.
    Art. 371
    Existenta contului curent nu exclude drepturile de comision si plata cheltuielilor pentru afacerile insemnate in contul curent.
    Art. 372
    Incheierea contului curent si lichidarea diferentei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin conventiuni, si in lipsa la 31 Decembrie a fiecarui an.
    Dobanda diferentei curge de la data lichidarii.
    Numai diferenta (saldo) lichidata la incheierea contului curent poate fi supusa executiunei sau opririi in mana unui al treilea, sau asigurata prin ipoteca. Daca s-a consimtit o ipoteca prin credit deschis, posesorii efectelor create sau negociate in termenul acestei deschideri de credit nu se vor putea folosi de dansul, decat  pana la concurenta soldului final al contului.
    Art. 373
    Contractul de cont curent e de drept desfiintat:
    1) Prin scadenta termenului convenit;
    2) In lipsa de conventiune, prin retragerea uneia din parti;
    3) Prin falimentul uneia din parti.
    Desfiintarea contractului de cont curent se poate cere in caz de moarte, de interdictiune sau incapacitate legala a uneia din parti.

    Titlul XI
    DESPRE MANDATUL COMERCIAL SI DESPRE COMISION

    CAP. 1
    DESPRE MANDATUL COMERCIAL

    SECTIUNEA I
    Despre mandatul comercial in general
    Art. 374
    Mandatul comercial are de obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandatului.
    Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit.
    Art. 375
    Desi conceput in termeni generali, mandatul comercial nu se intinde si la afacerile care nu sunt comerciale, afara numai daca aceasta se declara cu preciziune prin mandat.
    Daca mandatarul nu are instructiuni decat  asupra unor parti ale afacerii, mandatul se socoteste liber pentru celelalte.
    Mandatul pentru o anume afacere cuprinde imputernicire si pentru toate actele necesare executarii lui, chiar cand nu ar fi anume aratate.
    Art. 376
    Comerciantul care nu vrea sa primeasca o insarcinare este dator, in cel mai scurt termen posibil, sa faca cunoscut mandantului neprimirea; in acest caz este inca dator a face sa se pastreze in loc sigur lucrurile ce i s-au expediat si sa ingrijeasca de dansele in socoteala mandantului, pana ce acesta va putea lua masurile necesare.
    In caz de intarziere, el va putea inca cere sechestru judiciar si chiar vanzarea lucrurilor, dupa formele prevazute de art. 71.
    Art. 377
    Daca lucrurile primite in socoteala mandantului, prezinta semne de stricaciuni suferite in timpul transportului, mandatarul va trebui sa ia toate masurile necesare pentru pastrarea drepturilor mandantului, fata cu cel ce a facut transportul; altfel este responsabil de lucrurile primite dupa descriptiunile cuprinse in scrisorile de carat sau in politele de incarcare. Daca stricaciunea reclama ingrijiri urgente, mandatarul poate cere vanzarea lucrurilor, dupa formele prevazute de art. 71.
    Art. 378
    Mandatarul este indatorat a face cunoscut mandantului toate faptele ce ar putea sa-l hotarasca a revoca sau a modifica mandatul.
    Art. 379
    Mandatarul este raspunzator de stricaciunile lucrurilor ce-i sunt incredintate spre pastrare, afara de cele provenite din caz fortuit, forta majora, din viciul sau chiar natura lor.
    Art. 380
    Mandatarul e tinut a plati dobanda la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua in care era dator a le trimite sau a le consemna.
    Art. 381
    Mandatarul, care nu se conforma instructiunilor primite de la mandant, raspunde de daune interese.
    Art. 382
    Mandatarul este dator a incunostiinta fara intarziere pe mandant despre executarea mandatului.
    Daca in urma primirii acestei incunostiintari, mandantul intarzie raspunsul un timp mai lung decat  cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar daca mandatarul a trecut peste limitele mandatului.
    Art. 383
    Mandatarul care schimba destinatiunea sumelor primite in socoteala mandantului, e dator dobanda la aceste sume din ziua in care le-a primit, deosebit de daune interese provenind din neindeplinirea mandatului si de orice alta actiune, chiar penala, in caz de dol sau frauda.
    Art. 384
    Mandatarul este dator sa-si arate mandatul persoanelor cu care trateaza, cand i se cere.
    El nu poate opune celor de al treilea instructiunile deosebite ce i s-ar fi dat de catre mandant, afara numai daca nu probeaza ca acestia aveau cunostinta de ele in momentul cand obligatiunea a fost contractata.
    Art. 385
    Mandantul e tinut a procura mandatarului mijloacele necesare pentru indeplinirea mandatului, afara numai daca nu exista conventiune contrarie.
    Art. 386
    Suma ce se datoreste mandatarului pentru executarea mandatului se determina, in lipsa de conventiune, de catre judecata, dupa imprejurari.
    Art. 387
    Mandatarul, pentru tot ce i se datoreste din executarea mandatului sau si, chiar pentru retributiunea sa, are un privilegiu special. Acest privilegiu se exercita asupra lucrurilor mandantului pe care mandatarul le detine pentru executarea mandatului, sau care se gasesc la dispozitiunea sa, in magazinele sale, sau in depozite publice, sau pentru care el poate proba prin posesiunea legitima a politei de incarcare, sau a scrisorii de carat, ca i s-au expediat.
    Creantele sus-zise au precadere asupra oricaror alte creante contra mandantului si chiar contra vanzatorului ce revendica, cu toate ca platile si cheltuielile vor fi fost facute inainte sau dupa ce lucrurile au intrat in posesiunea mandatarului.
    In caz de faliment al mandantului, privilegiul mandatarului asupra lucrurilor cumparate in socoteala lui, se exercita conform dispozitiunilor de la cap. III, titlul IV, cartea III, din acest cod.
    Daca lucrurile mandantului au fost vandute de catre mandatar, privilegiul subsista asupra pretului.
    Art. 388
    Pentru a exercita dreptul aratat in articolul precedent, mandatarul trebuie sa notifice formal mandantului sumele ce-i sunt datorate, cu invitatia de a i se face plata in termen de cinci zile si cu prevestirea ca, la caz de neplata, se va procede la vanzarea lucrurilor supuse privilegiului.
    Mandantul va putea face opozitie, citind pe mandatar inaintea judecatii. Opozitiunea va trebui sa fie notificata mandatarului in termen de trei zile de la primirea notificatiei de catre mandant.
    Daca mandantul nu are resedinta sau domiciliul ales in locul de resedinta al mandatarului, termenul pentru opozitiune va fi de 10 zile, daca mandantul domiciliaza in circumscriptiunea unui tribunal limitrof; de 20 zile, daca domiciliaza in orice alta parte a tarii; de doua luni daca domiciliaza afara din Romania.
    Daca termenul a trecut sau opozitiunea s-a respins, mandatarul poate, fara alta formalitate, sa faca a se vinde lucrurile sus zise, conform dispozitiunilor art. 68.
    Art. 389
    Daca mai multi mandatari sunt numiti prin acelasi act, fara a se arata ca ei trebuie sa lucreze impreuna, fiecare din ei poate lucra in lipsa celuilalt.
    Daca prin act se declara ca mandatarii trebuiesc sa lucreze impreuna si mandatul nu este primit de toti acei ce accepta se socotesc autorizati a-l indeplini, cand ar forma majoritatea celor numiti.
    Comanditarii sunt responsabili solidar.
    Art. 390
    Afara de cazurile prevazute de codul civil, mandatul inceteaza:
    1. Prin casatoria femeii comercianta ce a dat sau a primit mandatul, daca nu este autorizata a continua comertul conform dispozitiunilor art. 15;
    2. Prin revocarea autorizatiei de a exercita comertul, ce fusese acordata femeii maritate sau minorului care au dat sau primit mandatul.
    Art. 391
    Mandantul sau mandatarul care, fara cauza justa, prin revocarea sau renuntarea sa, intrerupe executarea mandatului, raspunde de daune interese.
    Daca executarea mandatului este intrerupta prin moartea mandantului sau a mandatarului, retributiunea acestui din urma se va determina dupa ceea ce s-a executat, in proportiune cu ceea ce s-ar fi datorat pentru completa executare a mandatului.

    SECTIUNEA II
    Despre prepusi si reprezentanti
    Art. 392
    Prepus este acela care este insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il exercita, fie in alt loc.
    Art. 393
    Patronul raspunde de faptele prepusului si de obligatiunile contractate de el, in limitele insarcinarii ce i-a dat.
    Daca sunt mai multi patroni, fiecare din ei este solidar responsabil.
    Daca patronul este o societate comerciala, responsabilitatea societarilor se reguleaza dupa natura societatii.
    Art. 394
    Mandatul dat prepusului poate fi expres sau tacit.
    Mandatul expres trebuie sa fie depus la tribunalul a carui jurisdictiune prepusul are a indeplini insarcinarea, spre a fi transcris in registrul destinat pentru aceasta si afipt conform dispozitiunilor art. 10.
    Un extract al mandatului va fi publicat, prin ingrijirea grefierului, in foaia anunturilor judiciare a localitatii. Pana la indeplinirea formalitatilor de mai sus, se aplica dispozitiunile articolului urmator.
    Art. 395
    Fata cu cei de al treilea, mandatul tacit al prepusului se socoteste general, si cuprinde toate actele necesare exercitiului comertului pentru care este dat.
    Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restrictiune a mandatului tacit, daca nu probeaza ca ei o cunosteau in momentul contractarii obligatiunii.
    Art. 396
    Prepusul este totdeauna dator a trata in numele patronului si sa arate in subsemnatura sa, pe langa numele si prenumele sau propriu, numele si prenumele sau firma patronului, cu mentiunea "prin procura", sau alta asemenea.
    In lipsa unei asemenea declaratiuni, prepusul se obliga personal; cei de al treilea insa pot exercita si contra patronului actiunile ce deriva din actele prepusului, privitoare la exercitiul comertului cu care acesta a fost insarcinat.
    Art. 397
    Prepusul nu poate, fara invoirea expresa a patronului, a face operatiuni, nici a lua parte, in socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoturi de natura aceluia cu care este insarcinat.
    In caz contrariu, prepusul este responsabil de daune interese, si patronul are inca dreptul de a retine pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste operatiuni.
    Art. 398
    Prepusul e responsabil solidar cu patronul de observarea dispozitiunilor cuprinse in titlurile III si IV ale acestei carti, in ce priveste comertul cu care este insarcinat.
    Art. 399
    Revocarea mandatului expres trebuie sa fie facuta in aceleasi forme cu care el a fost dat.
    Art. 400
    Prepusul poate intenta orice actiune si a fi chemat in judecata in locul patronului pentru obligatiunile contractate de dansul, in exercitiul comertului cu care a fost insarcinat.
    Art. 401
    Dispozitiunile acestei sectiuni se aplica reprezentantilor caselor comerciale sau ai societatilor straine, care de obicei trateaza sau incheie in tara, in numele si pe socoteala acestora, afacerile comerciale cu care au fost insarcinati.

    SECTIUNEA III
    Despre comisi calatori pentru comert
    Art. 402
    Oricine trimite in alta localitate o persoana din serviciul sau, autorizand-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau sa faca operatiuni de ale comertului sau, ramane obligat prin faptele contractate de aceasta persoana in marginile insarcinarii ce i-a dat.
    Art. 403
    Dispozitiunile art. 396 se aplica comisilor calatori; acestia insa nu pot subscrie "prin procura", ci trebuie numai sa arate numele patronului lor.

    SECTIUNEA IV
    Despre comisii pentru negot
    Art. 404
    Comisii pentru negot sunt prepusi pentru vanzarea in detaliu a marfurilor; ei au dreptul ca, in locul unde exerciteaza comertul si in momentul predarei, sa ceara si sa incaseze pretul marfurilor vandute, putand da pentru aceasta, chitanta valabila in numele patronului lor.
    Afara din magazin, ei nu pot cere plata creantelor patronului, fara autorizatie speciala.

    CAP. 2
    Despre comision

    Art. 405
    Comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de catre comisionar in socoteala comitentului.
    Intre comitent si comisionar exista aceleasi drepturi si obligatiuni ca intre mandant si mandatar, cu deosebirile stabilite prin articolele urmatoare.
    Art. 406
    Comisionarul este direct obligat catre persoana cu care a contractat, ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie.
    Comitentul nu are actiune in contra persoanelor cu care a contractat comisionarul si nici acestea nu au vreo actiune in contra comitentului.
    Art. 407
    Comisionarul trebuie sa tina deosebite intre dansele si chiar de ale sale proprii, lucrarile diferitilor comitenti, si sa aiba in registrele sale partida deosebita pentru fiecare operatiune.
    Daca comisionarul are in contra aceleiasi persoane creante provenind din diferite operatiuni facute in contul comitentilor sai, sau din o operatiune a sa proprie si a altuia, el este dator a cere de la acel debitor un inscris deosebit pentru fiecare afacere, si in caz de plata sa arate in registrele sale persoana pentru care plata s-a facut.
    In lipsa de asemenea aratare, plata se va imparti proportional intre fiecare creanta.
    Art. 408
    Operatiunile facute de comisionar cu violarea mandatului sau peste limitele sale raman in sarcina sa, si prin urmare:
    1) Daca a vandut cu pret mai mic decat  cel hotarat sau, in lipsa, mai mic decat  cel curent, el este dator sa plateasca comitentului diferenta, afara numai daca nu ar proba ca vanzarea cu pretul hotarat nu se putea face si ca vinzind astfel comitentul a fost scutit de paguba;
    2) Daca a cumparat cu un pret mai mare decat cel hotarat, comitentul poate refuza operatiunea si a o considera ca facuta in socoteala comisionarului, daca acesta nu ar oferi sa plateasca diferenta pretului;
    3) Daca lucrul cumparat nu corespunde cu calitatea convenita, comitentul il poate refuza.
    Art. 409
    Comisionarul care, fara autorizatiunea comitentului, face inaintari de bani, vanzari sau alte operatiuni pe credit, isi ia asupra-si orice raspundere si comitentul ii poate cere plata neintarziata a creditelor facute, cedandu-i interesele si foloasele ce ar rezulta din aceasta.
    Art. 410
    Comisionarul care vinde pe datorie este dator sa arate comitentului in scrisoarea de aviz, persoana cumparatorului si termenul acordat; altminteri operatiunea se presupune ca s-a facut pe bani gata; proba contrarie nu este admisa.
    Art. 411
    Cand comisionarul este insarcinat sa vinda sau sa cumpere cambii, obligatiuni sau efecte ale Statului ori alte titluri de credit, circuland in comert sau marfuri, avand pret la bursa ori in piata, daca comitentul nu a dispus intr-altfel, el insusi poate sa-i procure pe pretul cerut, ca vanzator, lucrurile ce trebuia sa cumpere sau sa retina pentru sine, dupa pretul curent, ca cumparator, lucrurile ce trebuia sa vanda in socoteala comitentului, deosebit de dreptul sau la proviziune.
    Daca, in cazurile mai sus aratate, comisionarul, dupa indeplinirea insarcinarii sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca cumpararea sau vanzarea s-a facut pe contul sau si sa ceara de la comisionar executarea contractului.
    Art. 412
    Comisionarul nu este raspunzator pentru indeplinirea obligatiunilor luate de catre persoanele cu care a contractat, afara de conventiune contrarie.
    Cand comisionarul ia o asemenea raspundere, el este obligat personal, fata de comitentul, pentru indeplinirea obligatiunilor rezultand din contract.
    In acest caz, el are dreptul la proviziunea speciala numita "pentru garantie, "pentru credit". Aceasta proviziune se stabileste de parti prin conventiunea lor, iar in lipsa este lasata la aprecierea judecatii.

    Titlul XII
    DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT

    Art. 413
    Contractul de transport are loc intre expeditor sau acela care da insarcinarea pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau propriu si in socoteala altuia, ori intre unul dintre acestia si carausul ce se insarcineaza a-l face.
    Se numeste "caraus" persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte, sau sa faca a se transporta, un obiect oarecare.
    Obligatiunile intre expeditor si intreprinzatorul de transporturi pe apa si capitan sau patron, sunt regulate prin dispozitiunile prevazute in cartea II-a a acestui cod.
    Art. 414
    Expeditorul trebuie sa dea carausului care i-ar face cerere o scrisoare de carat.
    Scrisoarea de carat poate fi la ordin sau la purtator.
    Forma si efectele girului scrisorii de carat sunt reglementate prin dispozitiunile titlului IX din aceasta carte.
    Art. 415
    Scrisoarea de carat trebuie sa fie data, subscrisa de expeditor si sa cuprinda:
    1. Natura, greutatea, masura sau numarul lucrurilor de transportat si daca lucrurile sunt in lazi sau pachete si calitatea acestora, numarul si sigiliile sau marcile puse pe dansele;
    2. Numele expeditorului si locuinta sa;
    3. Numele si locuinta carausului;
    4. Locul de destinatiune si persoana destinatarului, cu aratare daca scrisoarea de carat este la ordin sau la purtator;
    5. Portul sau pretul transportului si sumele datorate carausului pentru expeditiune, adaogandu-se cheltuielile anticipate sau de provizion;
    6. Timpul in care trebuie sa fie facut transportul sau, cand transportul are loc pe calea ferata, daca trebuie facuta cu mare sau mica iuteala;
    7. Celelalte stipulatiuni asupra carora partile s-au inteles.
    Expeditorul se poate desemna el insusi ca destinatar.
    Art. 416
    Expeditorul este dator a incredinta carausului actele de vama sau altele ce ar fi de trebuinta; el este raspunzator de cuprinsul si regularitatea lor.
    Art. 417
    Carausul va da expeditorului, cand acesta i-ar cere, un exemplar al scrisorii de carat, subscris de dansul.
    Daca scrisoarea de carat e la ordin sau la purtator, girul sau remiterea exemplarului semnat de caraus, transfera posesiunea lucrurilor transportate.
    Conventiunile necuprinse in scrisoarea de carat nu au nici o tarie, fata cu destinatarul sau posesorul exemplarului scrisoarei de carat la ordin sau la purtator, ce a fost subscris de caraus.
    Art. 418
    Daca carausul primeste lucrurile de transportat fara nici o rezerva, se presupune ca ele nu prezinta vicii aparente de imbalotare.
    Art. 419
    Carausul este dator sa faca expeditia lucrurilor de transportat dupa ordinea in care le-a primit, afara daca prin natura lor, din cauza destinatiei ce acele lucruri au, sau pentru alte cuvinte, nu ar trebui sa se urmeze intr-altfel, sau daca nu ar fi impiedicat de vreun caz fortuit sau forta majora.
    Art. 420
    Daca, din caz fortuit sau forta majora, transportul este impiedicat sau peste masura intarziat, carausul trebuie sa incunostiinteze indata pe expeditor, care are facultatea de a rezilia contractul, platind numai cheltuielile facute de caraus, si daca impiedicarea are loc in timpul efectuarii transportului, carausul are inca dreptul la plata portului in proportiune cu drumul facut. In amandoua cazurile se va inapoia carausului exemplarul scrisorii de carat la ordin sau la purtator, pe care l-a subscris.
    Art. 421
    Expeditorul are dreptul de a suspenda transportul si de a cere restituirea lucrurilor transportate, sau predarea lor unei alte persoane decat  aceea aratata in scrisoarea de carat, ori va dispune cum va crede de cuviinta; dar este dator a plati carausului cheltuielile facute si pagubele directe si imediate rezultand din executarea acestui contra ordin.
    Obligatiunile carausului de a executa ordinul expeditorului inceteaza din momentul in care, lucrurile fiind ajunse la locul de destinatiune, persoana careia ii sunt destinate si care poseda actele necesare a facut cererea de predare carausului, sau din momentul in care acesta i-a remis scrisoarea de carat. In aceste cazuri, numai destinatarul lucrurilor transportate are facultatea de a dispune de dansele.
    Daca scrisoarea de carat este la ordin sau la purtator, dreptul aratat in prima parte a acestui articol este al celui ce poseda exemplarul scrisorii de carat, subscris de caraus. Carausul primind contra-ordin, are dreptul sa ceara restituirea exemplarului sus zis, sau, daca destinatiunea lucrurilor de transportat s-a schimbat, el poate pretinde o noua scrisoare de carat.
    Art. 422
    Termenul predarii lucrurilor transportate se hotaraste prin invoirea partilor. In lipsa, el este lasat la aprecierea judecatii.
    Art. 423
    Carausul este raspunzator de faptele subordonatilor sai, de ale tuturor carausilor succesivi si de ale oricarei alte persoane careia dansul i-a incredintat facerea transportului.
    Art. 424
    Diferitii carausi au dreptul de a face sa se declare, pe scrisoarea de carat sau intr-altfel, starea in care se afla lucrurile ce se transporta in momentul cand ele le sunt incredintate.
    In lipsa unei asemenea declaratiuni, se presupune ca ei au primit lucrurile in buna stare si conform cu aratarile cuprinse in scrisoarea de carat.
    Art. 425
    Carausul este raspunzator de pierderea sau stricaciunea lucrurilor ce i-au fost incredintate spre transport, din momentul in care le primeste pana la acela al predarii lor destinatarului, afara daca nu probeaza ca pierderea sau stricaciunea au provenit din caz fortuit sau din forta majora, din chiar viciul propriu al lucrurilor sau din natura lor, din faptul expeditorului sau din acel al destinatarului.
    Art. 426
    Daca sunt de transportat lucruri fragile, sau care se strica usor, animale sau lucruri pentru care transportul urmeaza sa fie facut in anume conditiuni, administratiunile cailor ferate pot stipula ca pierderea sau stricaciunea sa se presupuna ca provenita din viciul lucrurilor transportate, din cauza naturei lor, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului, afara numai daca ele sunt in culpa vadita.
    Art. 427
    Stricaciunile se vor proba conform dispozitiunilor art. 71, si expeditorul, posesorul scrisorii de carat sau destinatarului, dupa distinctiunile prevazute in art. 421, poate fi autorizat de catre justitie sa ceara predarea lucrurilor transportate, cu sau fara cautiune.
    Art. 428
    In caz de intarziere in efectuarea transportului peste termenul stabilit prin art. 422, carausul pierde o parte din pretul transportului, in proportiune cu durata intarzierii si pierde intreg pretul transportului, daca intarzierea a durat indoit de timpul hotarat pentru facerea transportului, afara de pagubele mai mari de care este raspunzator, daca s-ar proba ca ele au provenit din aceasta cauza.
    Carausul nu este responsabil de intarziere, daca probeaza ca ea a provenit din caz fortuit sau forta majora, sau din faptul expeditorului ori al destinatarului.
    Lipsa mijloacelor indestulatoare de transport nu ajunge pentru a justifica intarzierea.
    Art. 429
    Carausul isi poate margini raspunderea pana la concurenta unei sume de atat la suta pentru lucrurile care, prin natura lor, sunt supuse in timpul transportului la o micsorare in greutate sau in masura. Aceasta suma trebuie sa fie hotarata mai dinainte si specificata pentru fiecare lada sau colet, daca lucrurile sunt impartite in lazi sau colete.
    Carausul nu poate beneficia de conventiunea prin care dansul si-a marginit raspunderea, daca expeditorul sau destinatarul probeaza ca micsorarea nu a provenit din natura lucrurilor, sau daca probeaza ca, dupa imprejurarile ce au avut loc, micsorarea nu putea ajunge la aceea hotarata de parti.
    Art. 430
    Paguba provenita prin pierdere sau stricaciune se calculeaza dupa pretul curent al lucrurilor transportate la locul si in timpul predarii. Pretul curent se stabileste dupa dispozitiunile art. 40, scazandu-se cheltuielile ce intotdeauna se fac in caz de pierdere sau stricaciune.
    Daca paguba este cauzata prin dol sau neglijenta vadita, cuantumul despagubirii se determina dupa dispozitiunile art. 1084 si 1806 din codul civil.
    In caz de pierdere a obiectelor unui calator predate carausului fara aratarea continutului, cuantumul despagubirii se determina dupa imprejurarile particulare ale faptului.
    Art. 431
    Carausul nu raspunde de lucrurile pretioase, bani si titluri ce nu i-au fost declarate, si in caz de pierdere sau stricaciune nu este raspunzator decat  de valoarea aratata.
    Art. 432
    Dupa ajungerea lucrurilor transportate, sau dupa trecerea zilei in care ele trebuiau sa ajunga la locul de destinatie, destinatarul poate exercita toate drepturile derivand din contractul de transport, precum si actiunile de despagubire; din acel moment el poate pretinde predarea chiar a lucrurilor si a scrisorii de carat.
    Art. 433
    Carausul nu este obligat sa predea lucrurile transportate, pana cand persoana ce se prezinta a le primi nu-si indeplineste obligatiunile.
    In caz de neintelegere, daca destinatarul plateste suma ce crede ca datoreste, si depune in acelasi timp si diferenta pana la suma pretinsa de caraus, acesta este dator a-i preda lucrurile transportate.
    Daca scrisoarea de carat e la ordin sau la purtator, carausul se poate opune ca sa faca predarea, pana la restituirea exemplarului subscris de dansul.
    Art. 434
    Destinatarul are dreptul sa verifice cu cheltuiala sa, in momentul predarei, starea in care se afla lucrurile transportate, desi ele n-ar prezenta insa semne exterioare de stricaciune.
    Destinatarul care primeste lucrurile e obligat sa plateasca ceea ce se datoreste pentru transport dupa scrisoarea de carat, precum si toate celelalte cheltuieli.
    Art. 435
    Daca carausul preda lucrurile transportate, fara a arata sumele ce i se datoresc lui, carausilor anteriori sau expeditorului, sau fara a pretinde depunerea sumei asupra careia exista neintelegere, pierde dreptul de regres si ramane raspunzator catre expeditori si carausii anteriori pentru sumele ce li se cuvenea; are insa actiune contra destinatarului.
    Art. 436
    Orice cerere de despagubire trebuie indreptata contra primului sau ultimului caraus. Se poate indrepta si contra carausului intermediar, cand s-ar proba ca paguba s-a cauzat in timpul cand acesta a facut transportul.
    Orice carausi chemat a raspunde de fapte care nu sunt ale sale, are facultatea a chema in garantie sau pe carausul care l-a precedat imediat, sau pe carausul intermediar raspunzator de paguba, dupa dispozitiunile stabilite mai sus.
    Art. 437
    Pentru toate creantele rezultand din contractul de transport, carausul are privilegiu asupra lucrurilor transportate pana la predarea lor destinatarului.
    Daca sunt mai multi carausi, cel din urma dintre ei exercita drepturile celor anteriori.
    Art. 438
    Daca nu se gaseste destinatarul, sau se iveste neintelegere in privinta primirii lucrurilor transportate, prezidentul tribunalului respectiv, sau judecatorul de ocol poate ordona depunerea sau sechestrul acelor lucruri. Poate asemenea face a se verifica starea in care se afla lucrurile, si sa ordone vanzarea lor pana la concurenta sumelor datorite carausului, observandu-se formele prevazute de art. 71.
    Daca nu e nici o contestatie, carausul, pentru a obtine plata ce i se datoreste, se va conforma dispozitiunilor art. 388.
    Art. 439
    Daca in contractul de transport a fost prevazuta vreo clauza penala pentru neindeplinire sau intarziere a predarii, se poate cere si executarea transportului si clauza penala.
    Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba sa se probeze.
    Cand s-ar dovedi ca paguba suferita este mai mare decat  clauza penala, se poate cere diferenta.
    Clauza penala nu poate sa aiba loc cand, in cazurile prevazute de art. 425 si 428, carausul nu este supus la raspundere.
    Art. 440
    Plata portului si primirea fara rezerva a lucrurilor transportate, chiar cand plata portului ar fi fost facuta inainte, sting orice actiune contra carausului.
    Cu toate acestea, actiunea contra carausului, pentru pierderea partiala sau stricaciunea ce nu se putea cunoaste in momentul predarii, subsista si dupa plata portului si primirea lucrurilor transportate daca se dovedeste ca pierderea sau stricaciunea a avut loc intre darea lucrului in primire carausului si predarea facuta de acesta, cu conditia insa ca cererea pentru verificare sa fie facuta indata dupa ce se va fi descoperit paguba, si nu mai tarziu decat cinci zile dupa primirea lucrurilor de catre destinatar.
    Art. 441
    Orice stipulatiune care ar exclude sau ar margini in transporturile pe cale ferata, obligatiunile si raspunderile stabilite prin art. 417, 418, 419, 425, 427, 428, 429, 430, 432, 433, 436, si 440, sunt nule si de nul efect, chiar daca ar fi fost permise prin regulamente generale sau particulare, afara numai de cazul cand prin tarife speciale s-ar stabili ca pretul transportului sa fie mai mic decat acela cuprins in tarifele ordinare.

    Titlul XIII
    DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE

    Art. 442- 477
    Dispozitiunile acestui titlu au fost inlocuite prin legea pentru construirea si functionarea intreprinderilor private de asigurari si reglementarea contractului de asigurare din 7 iulie 1930, modificata la 9 aprilie 1931, la 1 mai 1932 si la 10 aprilie 1936.
    Activitatea de asigurare, in prezent, este reglementata de dispozitiunile Legii nr 47 din 16 iulie 1991, privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor.

    Titlul XIV
    DESPRE GAJ

    Art. 478
    Gajul constituit de catre un comerciant sau de un necomerciant pentru fapte de comert, se constata, intre partile contractante, prin toate probele admise de legea comerciala si prevazute in art. 46 din acest cod, fara a se distinge daca partile au sau nu acelasi domiciliu.
    Fata insa cu cei de al treilea, gajul nu poate fi dovedit decat  prin inscris, daca suma pentru care s-a constituit gajul trece peste 500 lei (Textul modificat prin Decr. nr. 154/1948, B. of. nr. 166/21 iunie 1948).
    Art. 479
    Gajul cambiilor si titlurilor la ordin poate fi constituit prin gir cu clauza "valoarea in garantie" sau o alta de asemenea, din care sa rezulte vointa partilor ca aceste titluri au fost date in gaj, iar nu ca s-a transmis proprietatea lor.
    Gajul asupra creantelor si drepturilor incorporate netransmisibile prin gir pot fi constituite prin acte facute in forma cesiunilor. In aceste cazuri insa actul trebuie sa contina mentiunea ca cesiunea se face cu titlul de gaj. (Adaos L. 15 iunie 1906.)
    Gajul asupra actiunilor, partilor de interes si obligatiunilor nominale ale societatilor financiare, industriale, comerciale sau civile, poate fi constituit prin un transfer inscris in registrele societatii, cu aratarea "pentru cauza de garantie".
    Daca s-a dat in gaj o creanta mobila, creditorul gajist pentru, a-si avea privilegiul sau fata cu cel de al treilea, urmeaza sa notifice debitorului creantei date in gaj, constituirea gajului.
    Art. 480
    Creditorul are dreptul de a fi platit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a constituit in gaj.
    Acest privilegiu nu exista decat  daca lucrul s-a pus si se afla in posesiunea creditorului sau a unei alte persoane aleasa de parti. *)
    Creditorul este presupus ca are in posesiunea sa lucrurile date in gaj cand ele se afla in magazinele sale sau ale comisionarului sau, in vasele sale, la vama sau intr-un depozit public, sau daca inainte de sosirea lor e in posesiunea politei de incarcare sau a scrisorii de carat, girata cu clauza "valoarea in garantie" sau o alta asemenea.
    (Adaos L. 15 iunie 1906). Prin derogare la dispozitia de mai sus, gajul constituit asupra produselor solului pendinte inca prin radacini sau deja culese precum si asupra materiilor industriale prime, in stare de fabricatiune sau deja fabricate si aflate in fabrici sau depozite, se considera constituit prin singurul efect al conventiunei, de la data actului, care va indica numarul, natura, calitatea si locul unde se afla gajul, fara ca sa se ia din posesiunea debitorului sau constituentului, lucrurile constituite in gaj.
    Data actului face deplina credinta.
    In timp de 5 zile aceste acte de gaj se vor transcrie in registrul prevazut de art. 728 bis din procedura civila.
    In cazul in care gajul se va afla in o comuna alta decat  aceea unde este resedinta judetului, grefierul tribunalului va comunica de urgenta primarului respectiv un extract de orice intabulare efectuata pentru a se face mentiune de ea in registrul care se va infiinta in acest scop.
    In privinta celor de al treilea, drepturile creditorului gajist nu vor incepe decat  de la data intabularii; iar atunci cand este locul a se face mentiunea in registrul primariei, de la data acelei mentiuni.
    Se vor respecta dispozitiunile art. 1729 si 1730 din codul civil.

---------------------------
    *) Legea 590 (decret 2335) pentru modificarea unor texte din legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca din 8 mai 1934, cu modificarile ulterioare publicata in M. Of. 167 din 26 iulie 1945.

    Art. I
    ...
    Prin derogare de la art. 1685 si 1688 din Codul civil, art. 480, alin. 2 din Codul Comercial si de la dispozitiunile oricaror legi in vigoare pe tot cuprinsul Romaniei, bancile vor putea incheia conventii de gaj, fara a lua gajul din posesia debitorului sau constituantului.
    In acest caz, gajul se considera valabil constituit prin singurul efect al semnarii conventiei. Debitorul sau constituantul il va detine pentru banca creditoare, raspunzand de conservarea sa.
    Gajul devine opozabil fata de terti, prin transcrierea facuta in conformitate cu dispozitiunile art. 480, alin. 6 si 7 din Codul Comercial (a se vedea si alte precizari din lege).

    Legea 63 (Decretul 611) pentru modificarea art. 132 din Codul Comercial din 1887 si a art. 217 din Codul Comercial din 1938, publicata in M. Of. nr. 75 bis din 31 martie 1947.

    Art. I
    Art. 132, alin. III din Codul Comercial din 10 mai 1887, va avea urmatorul cuprins:
    "Nu se vor putea emite noi actiuni decat dupa plata integrala a celor dintai. Aceasta "dispozitiune se aplica societatilor comerciale in caz de fuzionare".
    Art. II
    Art. 217, alin. II si III din Codul comercial din 10 noiembrie 1937,  astfel cum a fost  modificat prin Legea nr. 7 octombrie 1939, va avea urmatorul cuprins:
    "Fiecare actiune da dreptul la un vot".
    Art. III
    Orice prevedere din actele constitutive sau statutele societatilor anonime, contrarii dispozitiunilor legii de fapt se considera nescrise. (prevederi abrogate prin Legea nr. 31 privind societatile comerciale din 16 noiembrie 1990, publicata in M. Of. 126 - 127 din 17 noiembrie 1990).

    Art. 481
    Creditorul e dator a face actele necesare pentru conservarea lucrului primit in gaj. Daca efectele date in gaj au sosit la scadenta, creditorul gajist este dator a urmari si incasa valoarea lor.
    Cheltuielile facute ii sunt inapoiate si, dupa ce-si va incasa creanta cu toate accesoriile ei, va da socoteala de ceea ce ramane.
    Art. 482 *)
    In caz de neplata la termen a intregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate procede la vanzarea obiectelor date in gaj.
    Pentru acest sfarsit, el se va adresa la presedintele tribunalului, cu cerere de a fi autorizat sa vinda gajul.
    Presedintele va statua asupra cererii de vanzare a gajului si, prin ordonanta ce va da, va incuviinta vanzarea, fie in modul convenit de parti, daca ele au stipulat in ce mod sa vinda gajul, fie in mod public si prin organul unui agent judecatoresc desemnat de presedinte, daca partile n-au prevazut alt mod de vanzare.
    In caz de faliment, cererea de vanzare a gajului se va notifica sindicului, pentru ca, in termen de trei zile, sa poata uza de facultatea ce-i este lasata de art. 782.
    Daca in acest termen sindicul nu va retrage gajul, executarea ceruta si incuviintata de presedinte isi va urma cursul ei, fara a putea fi impiedicata sau suspendata prin lucrarile falimentului.
    Suma prinsa din vanzarea gajului va fi in acest caz depusa la Casa de consemnatiuni si creditorii falimentului vor putea exercita asupra acestei sume drepturile eventuale ce le-ar cistiga prin contestatiuni facute cu ocaziunea verificarii creantelor.
-----------------
    *) Modificat prin Legea 6 din 6 aprilie 1900.

    Art. 483
    Ordonanta aceasta nu va deveni executorie, decat dupa ce va fi fost notificata debitorului si aceluia care a procurat gajul, cu indicarea zilei, locului si orei la care se va procede la vanzare si, dupa ce vor fi expirat cele trei zile ale opozitiunei, ordonanta va ramane definitiva si in ultim resort, daca in trei zile de la primirea ei debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu vor fi facut opozitiune si nu vor fi chemat pe creditor inaintea tribunalului.
    In caz de opozitiune, citarea partilor si judecarea opozitiunei se vor face de urgenta si cel mult in termen de opt zile de la primirea opozitiunii.
    Art. 484
    Termenul pentru a face apel contra hotararii intervenite asupra acestei opozitiuni va fi de opt zile de la comunicarea hotararii Tribunalului.
    Art. 485
    Termenele mai sus fixate nu sunt susceptibile de a fi marite in raport cu distanta.
    Daca debitorul sau tertiul care a procurat gajul nu sunt domiciliati in cuprinsul acestui Tribunal si n-au facut electiune de domiciliu in acel cuprins, notificarile mentionate la articolele precedente vor fi valabil facute prin afisarea lor in sala de audienta a tribunalului si prin publicarea in "Monitor" sau in foile anunturilor judecatoresti din acea localitate.
    Procesul-verbal al portarelului, constatand indeplinirea acestor formalitati, va tine loc in acest caz de dovada a notificarii.
    Notificarea primei ordonante a presedintelui se va face, chiar in aceasta ultima ipoteza, conform art. 74 din procedura civila.
    Art. 486
    Ordonanta care autoriza vanzarea, daca nu s-a facut opozitie in termenul prescris, si hotararea data de tribunal asupra opozitiei, in caz cand s-a facut asemenea opozitie, sunt executorii de drept si fara cautiune, chiar cand s-ar fi facut apel contra acelor acte si inainte de expirarea termenului de apel.
    Art. 487
    Drepturile acordate creditorului gajist prin articolele precedente nu sunt suspendate prin falimentul sau moartea debitorului, ori celui care a procurat lucrul dat in gaj.
    Art. 488
    Este nula orice clauza care ar autoriza pe creditor a-si apropia gajul, ori a dispune de dansul fara indeplinirea formelor de mai sus.
    Art. 489
    Dispozitiunile precedente nu modifica legile speciale si regulamentele ce privesc bancile si alte institute autorizate a face inaintari si bani si imprumuturi pe depozite si lucruri date in gaj.
    Gajul asupra marfurilor depuse in magazinele generale e regulat prin dispozitiunile legei speciale din 28 Iunie 1881; si gajul asupra vaselor de comert prin dispozitiunile cartei a II-a a acestui cod.

    CARTEA II
    DESPRE COMERTUL MARITIM SI DESPRE NAVIGATIE

    Titlul I
    DESPRE VASE SI PROPRIETARII LOR

    Art. 490
    Vasele sunt bunuri mobile.
    Fac parte din vas: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, proviziunile si in general toate lucrurile destinate uzului sau permanent, chiar cand ar fi oarecare timp separate de vas.
    Art. 491
    Contractele pentru constructia vaselor, modificarile si rezilierile lor, precum si declaratiunile si cesiunile de participare la proprietatea unui vas in constructie, facute de catre comitent sau de catre constructorul care a luat asupra sa constructia, trebuiesc a fi facute in scris, si nu se pot opune celor de al treilea, daca nu sunt transcrise in registrele capitaniei portului sau a autoritatii maritime unde e intreprinsa constructiunea.
    Art. 492
    Pe langa drepturile decurgand din dispozitiunile codului civil relative la locatiune, comitetul mai poate cere rezilierea contractului pentru incapacitatea manifesta sau pentru frauda constructorului.
    Constructorul poate desfiinta contractul pentru caz de forta majora.
    In caz de moarte a constructorului, contractul se desfiinteaza dupa dispozitiunile art. 1485 din codul civil.
    Art. 493
    Orice instrainare sau cesiune totala sau partiala a proprietatii sau folosintei unui vas trebuie facuta prin act scris, afara de dispozitiunile cuprinse in titlul IV din aceasta carte.
    Daca instrainarea sau cesiunea are loc in tara, ea poate fi facuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea daca nu e transcrisa in registrele capitaniei portului unde vasul se gaseste inscris. Afara din tara, instrainarea trebuie facuta prin act incheiat dinaintea consulului si nu are tarie fata cu cei de al treilea, daca nu este transcrisa in registrele consulatului. Consulul este dator sa trimita copie legalizata dupa actul de instrainare la capitania portului unde se afla vasul inscris.
    In toate cazurile, instrainarea trebuie sa fie notata si pe actul de nationalitate cu aratare daca vanzatorul ramane creditor al pretului total sau in parte.
    Capitanii de porturi si autoritatile consulare nu pot primi si transcrie actul de instrainare, daca nu li se prezinta actul de nationalitate al vasului, afara de cazul prevazut la art. 499, din acest cod.
    Cand se va fi instrainat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de nationalitate determina preferinta.
    Art. 494
    Autoritatile consulare in tara straina nu pot primi actele de instrainare ale vaselor, daca nu se va fi asigurat plata sau garantia datoriilor privilegiate notate pe actul de nationalitate.
    Art. 495
    Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei portiuni din el, trebuie facuta prin inscris.
    Inscrisul facut in tara, prin care se constituie gajul, nu are putere fata cu cei de al treilea, daca nu este transcris in registrele capitaniei portului unde se gaseste vasul este inscris sau in acele ale autoritatii consulare ale locului unde se gaseste vasul, cand inscrisul de gaj este facut in tara straina. Consulul este obligat sa trimita indata o copie legalizata dupa contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se afla inscris.
    In amandoua cazurile, gajul trebuie sa fie notat pe actul de nationalitate al vasului.
    Capitanii de porturi si autoritatile consulare in tara straina nu pot transcrie actul de gaj, daca nu li se prezinta actul de nationalitate, afara de cazurile prevazute in art. 496 si 499.
    In actul de transcriptiune se va face mentiune despre adnotarea gajului pe actul de nationalitate.
    Art. 496
    Inscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas in constructiune nu are putere fata cu cei de al treilea, daca nu e transcris in registrele oficiului maritim in a carui circumscriptie se face constructiunea.
    Cand dupa terminarea constructiei se da vasului actul de nationalitate, se va adnota in acest act inscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise in registrele capitaniei portului.
    Art. 497
    Nu este necesitate de numirea vreunui custode, pentru ca gajul asupra unui vas sa-si aiba tarie.
    Art. 498
    Daca inscrisul care constituie gajul e la ordin, girul transmite creanta si orice alt drept accesoriu.
    Art. 499
    Daca instrainarea, cesiunea sau constituirea in gaj a unui vas se face in tara, pe cand vasul se afla in calatorie catre o tara straina, partile pot conveni ca adnotarea pe actul de nationalitate sa se faca in cancelaria consulatului locului unde se afla vasul sau unde se duce, cu conditiune ca acest loc sa fie declarat in scris deodata cu cererea de transcriptiune a titlului. In acest caz capitanul portului va trimite indata o copie legalizata dupa acel titlu, oficiului consular sus-zis cu spesele reclamantului.
    Contractul nu are tarie fata cu cei de al treilea decat de la data adnotarei pe actul de nationalitate.
    Art. 500
    Contractele de constructie, de instrainare sau de gaj ale vaselor mici care nu sunt destinate a iesi din porturi, din rauri, din canaluri sau lacuri, si a altora ce n-au acte de nationalitate, nu au putere fata cu cei de al treilea, daca nu sunt transcrise intr-un registru ce se va tine de autoritatile si in formele ce se vor determina printr-un regulament de administratiune publica.
    Art. 5O1
    Proprietarul unui vas este raspunzator de faptele capitanului si ale celorlalte persoane ale echipajului si tinut de obligatiunile contractate de capitan, pentru tot ce priveste vasul si expeditiunea. Cu toate acestea, proprietarul sau coproprietarul care nu s-a obligat personal poate, in toate cazurile prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datoreaza sau este a i se datori, sa se elibereze de raspundere sau de obligatiunile sus-zise, exceptindu-se insa acelea relative la salariile si emolumentele persoanelor echipajului.
    Cand capitanul este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar daca el nu este decat  coproprietar, in lipsa de speciale conventiuni, nu este raspunzator personal pentru indeplinirea obligatiunilor ce a contractat relativ la vas si expeditiune, decat in proportiune cu interesul ce are.
    Art. 502
    Abandonul vasului se poate face catre toti creditorii sau numai catre unii dintr-insii.
    Declaratiunea de abandon va fi transcrisa in registrele oficiului maritim unde vasul este inscris, si dupa ce transcriptiunea s-a facut, ea va fi notificata creditorilor a caror titluri sunt transcrise in acelasi registru sau adnotate pe actul de nationalitate.
    In privinta creditorilor care au introdus o actiune sau facut o somatiune, abandonul se va face prin portarei, notificindu-se la domiciliul ales de creditor, sau in lipsa, la grefa tribunalului de comert, in termen de opt zile de la primirea citatiunei sau a somatiunei primita de la creditori, sub pedeapsa de a nu se mai tine in seama.
    Art. 503
    In caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligatiunea de a plati pe ceilalti creditori privilegiati. Daca sunt mai multi creditori care voiesc a lua vasul, se va referi cel ce a facut intai declaratiunea; si daca declaratiunea este facuta in acelasi timp, se va preferi creditorul mai mare in suma.
    Daca nici un creditor nu voieste a lua pe seama sa vasul, el va fi vandut dupa staruintele creditorului celui mai diligent, pretul va fi distribuit intre creditori, si ceea ce va raminea dupa plata datoriilor, va fi a proprietarului.
    Art. 504
    Proprietarul poate departa pe capitan.
    In caz de departare nici o despagubire nu va fi datorita, afara numai daca acest drept n-a fost stipulat in scris.
    Daca capitanul departat e coproprietar al vasului, el poate renunta la coproprietate si cere plata capitalului ce ar reprezinta partea sa de proprietate.
    Suma acestui capital se determina prin expertiza.
    Art. 505
    Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziunile majoritatii sunt obligatorii si pentru minoritate.
    Majoritatea se formeaza din cei care reprezinta un interes in vas mai mare decat  jumatatea valorii lui.
    Tribunalul este tinut sa incuviinteze vanzarea cu licitatie a unui vas, cand i se va cere de un numar de coproprietari reprezentand jumatatea proprietatei vasului, afara numai daca partile n-ar fi convenit intr-altfel.
    Daca vanzarea unui vas este ceruta de grave si urgente imprejurari privitoare la interesul comun, tribunalul o poate incuviinta, desi coproprietarii ce o cer nu reprezinta mai mult decat  o patrime a proprietatii vasului.

    Titlul II
    DESPRE CAPITAN

    Art. 506
    Capitanul sau patronul insarcinat cu comanda unui vas este raspunzator pentru greselile sale, chiar usoare, pe care le comite in exercitiul functiunilor sale.
    Responsabilitatea capitanului, in cazurile prevazute de acest cod, nu inceteaza decat probindu-se obstacole provenite din caz fortuit sau forta majora.
    Art. 507
    Capitanul nu poate refuza incarcarea lucrurilor cu transportul carora s-a insarcinat, sub cuvant ca nu sunt potrivite cu vasul sau.
    Art. 508
    Capitanul este raspunzator de lucrurile incarcate.
    Da recipisa de primire prin polita de incarcare.
    Capitanul nu raspunde de lucrurile pretioase, de bani si titlurile de credit ce nu i-au fost declarate.
    Capitanul este raspunzator de stricaciunile ce din orice cauza s-au intimplat lucrurilor asezate de dansul pe podeala de sus a vasului, fara consimtamantul in scris al incarcatorului. Aceasta dispozitiune nu se aplica la calatoriile cele scurte ce se fac din port in port si din liman in liman, pe langa tarmuri, fie pe mare, fie pe rauri.
    Art. 509
    Capitanul are dreptul a intocmi echipajul vasului, a fixa retributiunea persoanelor ce-l compun, insa e dator a face aceasta in intelegere cu proprietarii vasului, cand ei se vor afla intr-acel loc.
    Art. 510
    Capitanul este dator sa tina un registru al vasului impartit in urmatoarele patru carti:
    Jurnal general si de contabilitate;
    Jurnal de navigatiune;
    Jurnal de incarcare sau manual al bordului, si
    Inventarul bordului.
    Registrul nu poate fi intrebuintat, daca mai intiiu fiecare foaie nu va fi fost numerotata si parafata de functionarul insarcinat special cu aceasta; el va fi tinut conform dispozitiunilor art. 29, observindu-se regulile urmatoare:
    In jurnalul general si de contabilitate va fi notat tot ceea ce se raporta la atributiunile capitanului fata cu echipajul si cu calatorii, la lucrurile incarcate, la ceea ce se petrece mai important in timpul calatoriei, la deciziunile luate, la veniturile si cheltuielile vasului, si in general la tot ceea ce priveste interesul proprietarilor, armatorilor sau incarcatorilor si care poate da loc la vreo raspundere sau cerere in judecata, afara de insemnarile particulare ce trebuiesc facute in celelalte jurnale;
    In jurnalul de navigatiune se va insemna, in special, directiunile urmate, calea parcursa, manevrele facute, observatiunile geografice, meteorologice si astronomice si tot ce priveste navigatiunea;
    In jurnalul de incarcare sau manual al bordului vor fi insemnate datele si locurile incarcarii, natura, calitatea si cantitatea lucrurilor incarcate, destinatiunea lor, persoana incarcatorilor si destinatarilor, locul si data predarii si tot ce priveste incarcarea;
    In inventarul bordului trebuiesc a fi insemnate uneltele, instrumentele si toate obiectele ce se afla pe vas, precum si orice schimbare li s-ar intampla.
    Regulile pentru tinerea uniforma a jurnalului nautic, a cartilor din care se compune si pentru verificarea inventariului fata cu legile maritime, sunt determinate de regulament publicat prin decret regal.
    Art. 511
    Tinerea registrului nu e obligatorie pentru navigatiunea pe rauri sau lacuri si pentru calatoriile vaselor cu capacitate mai mica de cincizeci tone, cand aceste calatorii nu se intind mai departe de tarmurile Marei Negre, la Odessa si Constantinopole.
    Art. 512
    Capitanul va face sa i se viziteze vasul in cazurile si modurile stabilite prin regulamentele si legile speciale.
    Inainte de plecare, el se va asigura ca vasul este in stare proprie de a face calatoria, ca este bine incarcat sau cu savura necesara.
    Art. 513
    Capitanul este dator a avea pe vas:
    1. Actul de nationalitate;
    2. Lista echipajului;
    3. Politele de incarcare si contractul de navlu;
    4. Actele de vizita;
    5. Chitantele de plata sau inscrisurile de cautiune ale vamei.
    Art. 514
    Capitanul va comanda in persoana vasul la intrarea si esirea din porturi, limanuri, canaluri sau rauri.
    El este obligat a intrebuinta, cu spesele vasului, un pilot experimentat ori de cate ori aceasta ar fi declarata obligatorie prin legile tarii sau prescrisa de regulamentele ori uzurile locale in strainatate.
    Art. 515
    In caz de contraventiune la dispozitiunile art. 510, 512, 513 si 514 capitanul este raspunzator de orice paguba catre cei interesati.
    Art. 516
    Cand capitanul se afla in localitatea unde domiciliaza proprietarii, armatorii sau procuratorii lor, el nu poate, fara speciala lor autorizare, sa ordone reparatiunea vasului, sa cumpere panze, funii sau alte lucruri pentru vas, si nici sa-l inchirieze sau sa ia bani cu imprumut in contul vasului sau poverei (incarcaturei) sale.
    Art. 517
    Daca vasul este inchiriat cu consimtamantul proprietarilor sau al majoritatei acestora si vreunui dintre coproprietari refuza a contribui la cheltuelile necesare pentru expeditiune, capitanul, dupa douazeci si patru de ore de la somatiunea facuta celor ce refuza a da partea lor de cheltuiala, poate cere autorizatiunea tribunalului comercial sau, in lipsa, a judecatorului de ocol, ca sa ia in contul lor cu imprumut suma cuvenita, cu sau fara gaj, asupra partei de interes ce dinsii au in vas.
    Art. 518
    In timpul calatoriei, capitanul, dupa ce va constata necesitatea printr-un proces-verbal subscris de catre fruntasii echipajului, poate intrebuinta pentru serviciul vasului lucrurile ce se gasesc pe bord, cu obligatiune de a plati pretul lor celui in drept.
    Art. 519
    Daca in cursul calatoriei va fi trebuinta de bani pentru reparatiuni, cumparare de proviziuni, sau pentru alte urgente trebuinte ale vasului, capitanul este dator, daca e posibil, a incunostiinta neintarziat pe armatori, incarcatori sau destinatari, si dupa ce va constata necesitatea dupa cum s-a stabilit prin articolul precedent, poate cere, in tara, autorizatia tribunalului de comert, si, in lipsa, a judecatorului de ocol, iar in strainatate a autoritatei consulare a Regatului, sau, in caz de lipsa, a autoritatei straine locale, pentru a-si procura suma necesara, luand bani cu imprumut pe corpul vasului, dand gaj sau vinzind lucrurile incarcate sau obligindu-se catre cei ce vor procura direct material, unelte, proviziuni sau vreo lucrare.
    Titlul imprumutului si actul probind operatiunile sus zise se vor transcrie in modul stabilit prin prezentul cod si adnota pe actul de nationalitate al vasului de catre functionarul maritim sau consular, sau de catre autoritatea ce a dat autorizarea, prin ingrijirea capitanului, in timp de zece zile de la data contractului, sub pedeapsa de a pierde rangul privilegiului.
    Vanzarea lucrurilor incarcate se va face prin licitatie publica.
    Proprietarii vasului sau capitanul ce ii reprezinta vor tine cont de lucrurile vandute, dupa valoarea ce vor avea in locul si timpul descarcarii vasului.
    Inchirietorul sau diferiti incarcatori, cand se invoiesc, se pot opune la vanzarea sau darea in gaj a lucrurilor lor, descarcindu-le si platind navlul in proportiune cu calea facuta. Daca consimtamantul unuia sau mai multor incarcatori lipseste, acela care va voi sa uzeze de aceasta facultate, va plati navlul intreg pentru partea sa de incarcare.
    Art. 520
    In cursul calatoriei, capitanul poate, daca este urgenta, sa notifice orice acte sau chiar sa porneasca judecata in numele si interesul proprietarilor vasului, intrucat priveste vasul si navigatiune cu care este insarcinat.
    Asemenea, cei de al treilea, cand se vor afla in alt loc decat acela unde domiciliaza proprietarii vasului sau cei ce ii reprezinta, pot sa faca somatiuni, sa urmareasca sau sa intenteze actiuni contra capitanului, incat priveste faptele lui sau ale echipajului, sau obligatiunile contractate de el in cursul expeditiunei. Actele trebuie notificate sau personal capitanului, sau la bordul vasului.
    Proprietarii pot totdeauna sa-si insuseasca judecata pornita de capitan sau contra lui.
    Condamnatiunile pronuntate contra capitanului nu ridica proprietarilor dreptul de a abandona vasul, conform dispozitiunilor art. 501.
    Art. 521
    Capitanul, mai inainte de a pleca din locul in care a facut cheltuielile extraordinare sau a contractat obligatiuni, va trimite proprietarilor sau armatorilor vasului sau procuratorilor un cont subscris de ei insusi, atat de cheltuielile facute cu aratarea actelor justificative daca sunt, cat si de obligatiunile contractate, cu numele, pronumele si locuinta creditorilor.
    Daca incarcarea s-a facut in contul proprietarilor sau armatorilor, capitanul le va trimite un cont de lucrurile incarcate si de pretul lor.
    Art. 522
    Capitanul care fara necesitate a contractat obligatiuni, a pus in gaj sau vandut lucruri incarcate sau proviziuni, sau a pus in conturile sale avarii si cheltuieli neadevarate, e obligat personal catre armatori si catre toti cei interesati la despagubire, afara de actiunea penala, daca este caz.
    Art. 523
    Capitanul nu poate vinde vasul fara mandat special din partea proprietarului, afara de cazul cand vasul nu mai e in stare de a putea naviga.
    Declaratiunea de imposibilitate a navigatiunei cum si autorizarea pentru vanzare vor fi pronuntate, in tara, de tribunalul respectiv, iar in strainatate de catre autoritatea consulara a tarii.
    Vanzarea va fi facuta prin licitatie publica.
    Art. 524
    Capitanul care s-a indatorat a face o calatorie, e tinut a o indeplini; altfel e obligat la daune si cheltuieli catre proprietari si inchirietori.
    Daca vasul a fost declarat in imposibilitate de a mai naviga, capitanul e dator a ingriji, cu tot dinadinsul, sa-si procure alt vas cu care sa poata transporta lucrurile incarcate la locul de destinatie.
    Art. 525
    Capitanul, care calatoreste avand parte din profit asupra incarcarii, nu poate face, pe contul sau particular, nici un fel de comert, daca in scris nu s-a convenit intr-altfel.
    In caz de contraventie lucrurile incarcate de capitan in contul sau particular raman in profitul celorlalti interesati.
    Art. 526
    La sosire in portul de destinatiune, atat la ducere cat si la intoarcere, sau la locul unde cu voie sau silit se adaposteste, precum si in caz de naufragiu, capitanul va cere sa i se vizeze registrul vasului de catre functionarul public competent. Daca s-a intimplat evenimente extraordinare care intereseaza vasul, lucrurile incarcate sau persoanele, capitanul, afara de indatoririle la care este supus de cod si regulamentele marinei comerciale, e tinut sa-si faca raportul sau.
    Raportul va cuprinde locul si timpul plecarei, calea urmata, pericolele peste care a dat, dezordinele intimplate pe vas si in general, toate evenimentele importante ale calatoriei.
    Art. 527
    Raportul va fi facut cat de neintarziat, si cel mult in douazeci si patru de ore dupa sosire sau adapostire, catre prezidentul tribunalului, catre judecatorul de ocol, daca sosirea sau adapostirea este intr-un port al tarii; si catre autoritatea consulara a tarii si in lipsa catre autoritatile straine locale, daca vasul se afla sosit sau adapostit in port strain.
    Raportul facut in tara se va depune la grefa tribunalului respectiv. Judecatorul de ocol il va trimite asemenea, fara intarzierea prezidentului tribunalului.
    Art. 528
    Prezidentul, judecatorul de ocol sau autoritatea consulara care a primit raportul, va verifica faptele cuprinse intr-insul, interogind, in neprezenta capitanului si separat, persoanele echipajului si daca e cu putinta si calatorii. Raspunsurile trebuie a fi scrise. Orice alte informatiuni folositoare in descoperirea adevarului trebuiesc culese prin toate mijloacele permise de lege.
    Verificatiunea va fi facuta in cel mai scurt timp, si ziua fixata pentru acest sfarsit se va face cunoscuta printr-un anunt lipit pe poarta localului autoritatei catre care raportul a fost facut, prin afise la bursa cea mai apropiata, in vecinatatile jocului unde vasul este ancorat si oriunde se va gasi de cuviinta.
    Persoanele interesate si cei ce vor sa le reprezinte, chiar fara mandat, sunt admise a asista la verificare.
    Procesele-verbale incheiate asupra operatiunilor de mai sus se vor alatura la raport.
    Constatarile cuprinse in raport pot fi combatute prin proba contrarie.
    Art. 529
    Rapoartele ce nu sunt verificate, nu pot fi primite in descarcarea capitanului si nu fac proba in judecata, afara de cazul cand capitanul singur a scapat din naufragiu in locul unde si-a facut raportul.
    Art. 530
    Capitanul nu poate descarca nici un lucru din vas, pana ce nu si-a facut si nu i s-a verificat raportul, exceptindu-se cazurile urgente.

    Titlul III
    DESPRE INROLAREA SI SALARIILE PERSOANELOR ECHIPAJULUI

    Art. 531
    Persoanele ce compun echipajul sunt: capitanul sau patronul, ofiterii marinarii si lucratorii indicati in rolul echipajului, format in modul prevazut de regulamente, precum si masinistii, fochistii si toate celelalte persoane functionand sub orice numire in serviciul masinelor la vasele cu abur.
    Rolul va arata salariile sau partea de beneficiu datorite persoanelor echipajului. Celelalte conditiuni ale inrolarei trebuiesc cuprinse in contractul de inrolare.
    Art. 532
    Contractul de inrolare va fi facut prin act scris, legalizat de autoritatea maritima in tara, de cea consulara in strainatate, trecut in registrele oficiului maritim si transcris in registrul vasului.
    Daca cineva este inrolat in tara straina, unde nu se afla autoritate consulara romana, contractul va fi transcris numai in registrul vasului.
    In orice caz, contractul de inrolare va fi subscris de capitan si de inrolat, si, daca acesta nu poate sau nu stie subscrie de doi martori.
    Conventiunile care nu sunt investite cu aceste formalitati nu au nici o tarie.
    Dispozitiunile precedente nu sunt obligatorii pentru contractele de inrolare in cazurile prevazute de art. 511.
    Art. 533
    Contractul de inrolare enunta, in mod lamurit si precis, durata lui si navigatiunea in vederea careia se incheie.
    In vederea speculatiunilor comerciale, destinatiunea si navigatiunea pot fi tinute secrete; in asemenea caz, insa, echipajul trebuie sa fie incunostiintat si sa consimta a fi inrolat in astfel de conditiuni. Consimtamantul trebuie exprimat prin act in scris in forma stabilita prin articolul precedent.
    Art. 534
    Inrolatul e dator a-si continua serviciul si dupa expirarea termenului inrolarei pana la intoarcerea vasului in tara la locul destinatiunii sale, cu conditiunea ca intoarcerea sa se faca direct, fara alte intarzieri decat cele neaparate. In acest caz, acela caruia s-a prelungit inrolarea, are dreptul la o retributiune proportionata salariului.
    Inrolarea se intelege intotdeauna terminata, desi termenul prevazut in contract nu a expirat, cand vasul s-a intors in tara la locul destinatiei sale, dupa ce si-a facut prima calatorie si dupa ce a fost descarcat.
    Art. 535
    Daca durata inrolarei nu este fixata, marinarul poate cere parasirea serviciului dupa doi ani de la inrolare, afara de dispozitiunea prevazuta in articolul precedent. Daca vasul se afla in tara straina si nici s-a dispus, nici s-a inceput calatoria de intoarcere in tara, marinarul, afara de plata salariului ce i se cuvine, mai are dreptul la cheltuielile de intoarcere in patrie, daca capitanul nu i-ar inlesni alta imbarcare.
    Marinarul nu poate cere sa iasa din serviciu intr-un port, care nu este cel de destinatie.
    Inrolarea pe timp nedeterminat si pentru toate calatoriile ce s-ar intreprinde, nu impiedica pe marinar de a cere dupa doi ani iesirea din serviciu, fara numai daca nu s-a convenit in mod expres ca serviciul sa continue si peste doi ani.
    Art. 536
    Dupa expirarea termenului inrolarei, capitanul va da act scris fiecarei persoane a echipajului, pentru iesirea din serviciu.
    Acest act va arata numele si felul vasului, numele si prenumele capitanului, timpul cat  a tinut inrolarea, si va fi inscris in registrul vasului.
    Cand, dintr-o cauza oarecare, capitanul se va afla in neputinta de a scrie insusi actul, el va fi scris, in prezenta sa, de ajutorul sau loctiitorul sau, si subscris de doi martori.
    Art. 537
    Capitanul si persoanele echipajului nu pot, sub nici un cuvant, incarca in contul lor, pe vas, nici un fel de marfa, fara invoirea proprietarilor si fara sa plateasca navlul, daca nu sunt autorizati a face aceasta prin conditiunile inrolarei lor.
    Art. 538
    Persoanele echipajului inrolate cu luna au dreptul la salariu din ziua in care sunt inscrise pe rol, daca nu s-a convenit intr-alt fel.
    Art. 539
    Cand calatoria a fost impiedicata prin faptul proprietarilor, capitanului sau inchirietorilor, inainte de plecarea vasului, marinarii inrolati pentru calatoria intreaga sau cu luna, au dreptul la plata zilelor servite, si ca despagubire a retine ceea ce au primit inainte. Daca nu li s-a platit nimic inainte, marinarii inrolati cu luna primesc ca despagubire salariul cuvenit pe o luna; cei ce au fost inrolati pentru calatoria intreaga, primesc o suma corespunzatoare salariului pe o luna, facandu-se calculul dupa durata probabila a calatoriei, si daca durata probabila nu trece peste o luna, primesc intreg salariul cu cat  s-au invoit.
    Cand calatoria este impiedicata dupa plecarea vasului;
    1. Marinarii inrolati pentru intreaga calatorie au dreptul la tot salariul conform invoielii;
    2. Marinarii inrolati cu luna au dreptul la salariul cuvenit pentru timpul cat  au servit si afara de aceasta inca la o dreapta despagubire, in proportiune cu salariul cuvenit pentru restul duratei probabile a calatoriei pentru care se inrolase;
    3. Marinarii inrolati pentru calatoria intreaga sau cu luna au inca dreptul la cheltuielile pentru intoarcere la locul de unde a plecat vasul, daca capitanul sau altul interesat, sau autoritatea competenta, nu le procura imbarcarea pe alt vas cu destinatiune pentru acel loc.
    Art. 540
    Daca comertul cu locul de destinatie al vasului este interzis, sau daca vasul este oprit printr-un ordin al guvernului inainte de inceperea calatoriei, marinarii nu au dreptul decat  la plata zilelor servite pana atunci.
    Art. 541
    Daca interzicerea comertului sau oprirea vasului se intampla in cursul calatoriei:
    1. In caz de interzicere, marinarii au dreptul la plata salariului pentru timpul cat au servit;
    2. In caz de oprire, marinarii inrolati cu luna au dreptul la jumatatea salariului pentru timpul cat tine oprirea, si marinarii inrolati pentru intreaga calatorie au dreptul la salariul cuvenit prin inrolare.
    Daca se acorda vreo despagubire pentru interzicere sau pentru oprire, marinarii inrolati cu luna primesc restul salariului; iar cei inrolati pentru intreaga calatorie primesc o adaogire de salariu in proportiune cu timpul cat a tinut oprirea; in orice caz, indemnitatea datorita tuturor marinarilor nu va putea trece peste a treia parte din indemnitatea acordata vasului.
    Art. 542
    Daca se prelungeste calatoria, suma salariului marinarilor inrolati pentru intreaga calatorie se mareste in proportie cu timpul prelungirei.
    Art. 543
    Daca descarcarea vasului se face de buna voie intr-un loc mai apropiat decat cel aratat in contractul de inchiriere, salariile nu sunt supuse la scadere.
    Art. 544
    Marinarii inrolati cu parte la castig sau navlu nu au dreptul la plata zilelor servite, nici la despagubire pentru calatoria impiedicata, intarziata sau prelungita din caz fortuit sau forta majora.
    Cand calatoria este impiedicata, intarziata sau prelungita prin faptul incarcatorilor, persoanele echipajului iau parte la despagubirile ce s-ar acorda vasului. Aceste despagubiri sunt impartite intre proprietarii vasului si persoanele echipajului in aceeasi proportiune in care s-ar fi impartit intre ei navlul.
    Daca impiedicarea provine din faptul capitanului sau al proprietarilor, ei sunt datori despagubirile cuvenite persoanelor echipajului.
    Art. 545
    In caz de pradare, de sfarimare sau de naufragiu cu pierderea intreaga a vasului si a poverii, marinarii nu pot pretinde nici un salariu. Nu sunt insa obligati a restitui ceea ce li s-a dat prin anticipatiune.
    Art. 546
    Daca se scapa vreo parte a vasului, marinarii inrolati pentru intreaga calatorie sau cu luna sunt platiti pentru timpul servit din ramasitele vasului sau din ceea ce s-a putut scapa de prada.
    Daca lucrurile scapate sau redobindite nu ajung sau daca nu s-a scapat sau redobandit decat  povara, ei sunt platiti subsidiar din navlu.
    Marinarii inrolati cu participarea la navlu, sunt platiti in proportiune cu ceea ce s-a castigat din navlu.
    Marinarii, in orice conditiune inrolati, au dreptul la plata zilelor servite de ei pentru scaparea ramasitelor vasului si lucrurilor inecate.
    Art. 547
    Marinarul care se imbolnaveste in timpul calatoriei, sau care e ranit in serviciul vasului, primeste salariul; el este cautat si ingrijit cu cheltuielile vasului. Daca este ranit in indeplinirea unui serviciu comandat in interesul vasului si povarei, e cautat si ingrijit cu cheltuielile vasului si poverei.
    Cand cautarea sanatatii cere ca marinarul sa fie debarcat, capitanul va depune la autoritatea consulara a tarii, sau la autoritatea competenta a locului, suma ce se gaseste necesara pentru insanatosire si intoarcere in patrie.
    In orice caz, marinarul debarcat nu are dreptul la cheltueli de cautare a sanatatii si la salariu pentru mai mult de patru luni din ziua debarcarei.
    Art. 548
    Daca marinarul e ranit sau se imbolnaveste din greseala sa proprie, sau pe cand se gaseste pe uscat fara autorizare, cheltuielile pentru cautarea sanatatei sunt in sarcina sa; insa capitanul este dator sa i le inainteze.
    Daca marinarul trebuie sa fie debarcat, capitanul ingrijeste pentru cautarea sanatatii lui si pentru intoarcerea in patrie, in modul aratat prin articolul precedent, afara de dreptul la restituire a cheltuielilor inaintate, si salariul nu i se plateste decat  pe timpul servit
    Art. 549
    In caz de moarte a marinarului in timpul calatoriei:
    1. Daca era inrolat cu luna, salariul ce i se cuvine se datoreste mostenitorilor pana la ziua mortei sale;
    2. Daca era inrolat cu calatoria si moare in timpul ducerei sau in portul de destinatiune, salariul se datoreste pe jumatate; iar cand moare in timpul intoarcerei, salariul se datoreste intreg:
    3. Daca marinarul era inrolat cu parte la castig sau la navlu, i se datoreste partea intreaga, cand moare dupa inceperea calatoriei.
    Marinarului mort in apararea vasului, se datoreste intreg salariul pentru toata calatoria, daca vasul a scapat.
    Art. 550
    Marinarul prins si facut prizonier pe vas are dreptul la salariu pana in ziua cand a fost prins.
    Daca a fost prins si facut prizonier pe cand era trimis pe mare sau pe uscat pentru serviciul vasului, are dreptul la intregul salariu pana in ziua in care si-ar fi indeplinit serviciul. La plata ia parte si marfa incarcata pe vas, daca trimiterea s-a facut si in interesul ei.
    Art. 551
    Daca in timpul inrolarei vasul este vandut, persoanele echipajului au dreptul la intoarcerea in patrie cu cheltuielile vasului si la plata salariilor.
    Art. 552
    Capitanul poate concedia pe marinar inaintea termenului inrolarei si fara sa fie obligat de a dovedi ca si-a calcat datoriile; dar este dator ca odata cu concediul, sa-i inlesneasca si mijloacele necesare pentru intoarcerea in patrie.
    Marinarul concediat fara cauza binecuvintata, afara de plata pentru serviciul indeplinit, are dreptul si la o indemnitate.
    Daca concediul este dat in portul in care s-a facut inrolarea si inaintea plecarii, indemnitatea este egala cu salariul pe o luna. Daca concediul este dat dupa plecare sau intr-un port al tarii altul decat acela in care s-a facut inrolarea, indemnitatea este egala cu salariul pentru patruzeci de zile. Daca concediul este dat afara din apele tarii, indemnitatea este egala cu salariul pentru o luna pe coastele Marei Negre din Europa; pentru doua luni pe coastele Marei Mediterane si celelalte coaste ale Marei Negre; pentru patru luni pe orice alte coaste.
    In nici unul din cazurile de mai sus capitanul nu poate sa pretinda de la proprietarii vasului restituirea indemnitatilor platite, daca concediul nu a fost dat cu consimtamantul lor.
    Nici o indemnitate nu se datoreste marinarului concediat inainte de inchiderea rolului echipajului.
    Art. 553
    Persoanele echipajului au dreptul sa fie intretinute pe vas, pana cand li se va plati salariile sau partea din profit ce li se cuvine.
    Art. 554
    In lipsa de conventiune contrarie, persoanele echipajului dupa terminarea inrolarii, sunt datoare a-si continua serviciul pana la ajungerea la destinatiune si descarcarea vasului. In schimb au dreptul la plata si intretinere pentru tot timpul cat servesc dupa expirarea termenului inrolarii.
    Daca in timpul carantinei vasul trebuie sa plece pentru o noua calatorie, persoana ce nu voieste a se inrola, are dreptul sa fie debarcata in lazaret si platita pana cand vasul va capata libera practica.
    Cheltuielile pentru intretinere, carantina si lazaret, sunt in sarcina vasului.
    Art. 555
    Salariile si castigurile marinarilor nu pot fi cedate nici sechestrate decat pentru alimente datorite dupa lege si pentru datorii catre vas, nascute cu ocaziunea serviciului pe vas. In primul din aceste cazuri retinerea prin sechestru asupra salariului sau castigului nu poate trece peste a treia parte.
    Art. 556
    Dispozitiunile privitoare la salarii si ingrijirea marinarilor se aplica si la capitan sau patron, precum si la ofiteri sau orice alta persoana a echipajului.

    Titlul IV
    DESPRE CONTRACTUL DE INCHIRIERE

    CAP. 1
    DISPOZITII GENERALE

    Art. 557
    Contractul de inchiriere trebuie facut prin act scris.
    Actul trebuie sa cuprinda:
    1. Numele, nationalitatea si capacitatea vasului;
    2. Numele si prenumele inchirietorului si chiriasului;
    3. Numele si prenumele capitanului sau patronului;
    4. Locul si timpul ce s-a stabilit pentru incarcare si descarcare;
    5. Navlul (chiria);
    6. Daca inchirierea se raporta la intregul vas sau numai la o parte a lui;
    7. Indemnitatea ce s-ar cuveni in caz de intarziere.
    Proba prin scris nu este necesara daca inchirierea are de obiect vasele si calatoriile aratate la art. 511.
    Art. 558
    Schimbarea capitanului sau a patronului aratat in act, chiar dupa concediul dat de proprietarul vasului nu face sa inceteze efectele contractului de inchiriere, daca nu s-a convenit intr-altfel.
    Art. 559
    Timpul incarcarei sau al descarcarei vasului se stabileste prin conventia partilor; in lipsa de asemenea conventiuni, el se determina de oficiul maritim local.
    Art. 560
    Daca inchirierea este cu luna sau pe un timp oarecare si nu este hotarata cand incepe, ea curge din ziua cand incepe descarcarea lucrurilor ce sunt de transportat, pana in ziua cand sunt descarcate la locul de destinatie.
    Art. 561
    Daca inainte de plecarea vasului, calatoria pentru locul de destinatie este impiedicata prin faptul vreunui guvern strain, contractul este desfiintat si nici una dintre parti nu datoreaza celeilalte vreo despagubire. Cheltuielile pentru incarcare si descarcare privesc pe incarcator.
    Art. 562
    Daca plecarea vasului sau continuarea calatoriei este impiedicata pentru citva timp, din caz fortuit sau forta majora, contractul subsista si nu e loc de adaogire de navlu (chirie) sau la despagubire din cauza intarzierii.
    Pe cat timp tine impiedicarea, incarcatorul poate descarca cu cheltuiala sa lucrurile sale, cu obligatiune insa de a le reincarca sau de a despagubi pe capitan; pentru indeplinirea acestei obligatiuni el va da cautiune.
    Art. 563
    In caz de blocus al portului de destinatie sau alt caz fortuit ori de forta majora, care ar impiedica intrarea vasului in acel port, capitanul, daca nu are ordine sau daca ordinele primite nu se pot executa, este dator sa lucreze in cel mai bun mod pentru apararea intereselor incarcatorului, ori intrind in alt port vecin, ori intorcindu-se la portul de unde a plecat.
    Art. 564
    Dispozitiunile art. 440 se aplica si la contractul de inchiriere prevazut in acest capitol.

    CAP. 2
    DESPRE POLITA DE INCARCARE

    Art. 565
    Polita de incarcare trebue sa cuprinda: natura, specia, calitatea si cantitatea lucrurilor incarcate.
    Ea va fi datata si va arata:
    1. Persoana incarcatorului si resedinta sa;
    2. Persoana careia este indreptata expeditiunea si resedinta sa;
    3. Numele si prenumele capitanului sau patronului;
    4. Numele, nationalitatea si capacitatea vasului;
    5. Locul plecarei si acel al destinatiei;
    6. Navlul (chiria).
    Vor fi insemnate, pe marginea politei, marcile si numerile lucrurilor incarcate.
    Polita poate fi la ordin sau la purtator; in primul caz, formele si efectele girului sunt regulate prin dispozitiunile titlului IX al primei carti.
    Polita nu poate fi subscrisa de capitan inainte de incarcare.
    Art. 566
    Polita de incarcare va fi facuta in 4 originale, destinate capitanului, proprietarului sau armatorului vasului, incarcatorului si persoanei careia lucrurile incarcate trebuiesc predate.
    Pe fiecare original se va arata persoana careia este destinata.
    Daca incarcatorul are unul sau mai multe duplicate ale originalului destinat persoanei careia sunt a se preda lucrurile incarcate, se vor aplica dispozitiunile art. 299 si 300.
    Originalele destinate capitanului si proprietarului sau armatorului vasului sunt subscrise de catre incarcator, celelalte de catre capitan.
    Subscrierea si predarea respectiva a originalelor vor avea loc in douazeci si patru de ore dupa terminarea incarcarei.
    Incarcatorul va preda in acelasi termen capitanului, facturile lucrurilor incarcate si chitantele de plata sau certificatele de cautiune ale vamei.
    Art. 567
    Capitanul va preda la locul de destinatie marfurile celui care-i va prezenta polita de incarcare, oricare ar fi numarul ei daca nu i s-a notificat vreo opozitiune.
    In caz de opozitiune, sau daca se prezinta mai multi purtatori ai politei de incercare, capitanul, cu autorizatia justitiei, va depune marfurile in locurile ce i se va desemna, el va putea sa obtina autorizatiunea de a vinde o parte dintr-insele pentru plata navlului.
    Art. 568
    Polita de incarcare formata in modul stabilit mai sus, face proba fata cu toate partile interesate in incarcare, precum si intre ele si asiguratori.
    Art. 569
    In caz de deosebire intre politele aceleiasi incarcari, face proba aceea ce se afla la capitan, daca este scrisa in intreg de catre incarcator sau de catre comisionarul sau; aceea ce este prezentata de catre incarcator sau de catre persoana careia este adresata expeditiunea face proba, daca este scrisa in intreg de capitan.
    Art. 570
    Comisionarul sau destinatarul care a primit lucrurile aratate in polita de incarcare sau in contractul de inchiriere, este dator, la cerere, a da capitanului chitanta de primire; altfel este raspunzator de cheltuielile facute si de pagubele ocazionate chiar prin intarziere.

    CAP. 3
    DESPRE NAVLU (CHIRIE)

    Art. 571
    Navlul se reglementeaza prin conventia partilor si se probeaza prin contractul de inchiriere sau prin polita de incarcare.
    Navlul poate avea de obiect:
    a) Intregul vas sau o parte a lui, pentru una sau mai multe calatorii, sau pentru un timp determinat;
    b) Transportul unor lucruri determinate dupa numar, greutate sau volum.
    Art. 572
    Capitanul care a facut declaratia ca vasul este de o capacitate mai mare sau mai mica decat  cea adevarata, este raspunzator de orice daune catre chiriasul vasului.
    Nu se socoteste ca eroare in declaratie, daca diferenta nu trece peste a doua-zecea parte, sau daca declaratia este conforma actului de nationalitate.
    Art. 573
    Daca vasul este inchiriat in intregul sau si daca chiriasul nu da toata povara, capitanul nu poate, fara invoirea acestuia, sa incarce alte lucruri. Chiriasul se foloseste de navlul lucrurilor ce complecteaza povara.
    Art. 574
    Chiriasul care, inainte de plecarea vasului, declara ca nu mai face calatoria fara sa fi incarcat ceva, e dator a plati jumatatea navlului.
    Daca nu a declarat ca nu mai voieste sa faca calatoria sau daca incarca o cantitate mai mica decat  cea invoita, e dator a plati navlul intreg.
    Daca incarca o cantitate mai mare, e dator sa plateasca pentru excedent, in raport cu navlul convenit.
    Art. 575
    Daca contractul de inchiriere are de obiect transportul unor lucruri determinate, incarcatorul poate, inainte de plecarea vasului, sa-si retraga lucrurile incarcate, platind insa jumatatea navlului.
    In asemenea caz, cheltuielile de incarcare, de descarcare si de reincarcare a lucrurilor ce trebuiesc transportate, precum si cheltuielile pentru intarziere privesc pe incarcator.
    Art. 576
    Capitanul poate da afara din vas la locul incarcarii lucrurile ce gaseste ca nu i-au fost declarate, sau sa ceara pentru navlul lor cel mai mare pret care se plateste in acelasi loc pentru lucrurile de acelasi fel.
    Art. 577
    Incarcatorul care, in timpul calatoriei, retrage lucrurile incarcate, e dator a plati navlul intreg si toate cheltuielile cauzate de descarcare.
    Daca lucrurile sunt retrase prin faptul si din culpa capitanului, acesta este responsabil de daune si cheltuieli.
    Art. 578
    Daca vasul intirziaza la plecare, in cursul calatoriei sau la locul de descarcare, prin faptul chiriasului, acesta este raspunzator de cheltuelile intarzierii.
    Daca vasul inchiriat pentru ducere si intoarcere se inapoiaza neincarcat sau incarcat in parte, se datoreste navlul intreg, afara de despagubirea ce s-ar cuveni pentru intarziere.
    Art. 579
    Capitanul e dator chiriasului despagubire, daca prin faptul sau vasul a intarziat la plecare, in timpul calatoriei sau la locul descarcarii.
    Art. 580
    Daca, din caz fortuit sau forta majora, capitanul este silit sa-si repare vasul in cursul calatoriei, chiriasul este dator sa astepte sau sa plateasca navlul intreg.
    Daca vasul nu se poate repara, navlul se datoreste in proportiune cu calatoria facuta.
    Daca pentru transportul lucrurilor incarcate la locul de destinatiune capitanul inchiriaza un alt vas, noua inchiriere se socoteste facuta in contul incarcatorului.
    Art. 581
    Capitanul pierde navlul si e tinut la despagubire catre chiriasi, daca acesta probeaza ca vasul nu era in stare a naviga cand a plecat.
    Proba este admisa chiar contra actelor de vizita.
    Art. 582
    Cand s-ar interzice comertul cu tara catre care calatoreste vasul, capitanul are dreptul la navlul intreg, cu toate ca vasul ar fi constrans sa se intoarca incarcat la locul de plecare; dar daca vasul e inchiriat pentru ducere si intoarcere, se datoreste jumatatea navlului intreg sau a celor doua navluri socotite la un loc.
    Art. 583
    Daca vasul e inchiriat pentru a merge intr-un port spre a lua o povara si a o duce in alt port, si interdictiunea de comert supravine pe cand vasul calatoreste spre a lua acea povara, capitanul are dreptul la cheltuielile facute in executarea contractului si la o indemnitate ce se va hotari dupa imprejurari.
    Art. 584
    Daca vasul in cursul calatoriei este oprit din ordinul unui stat strain, sau constrans a se adaposti intr-un port pentru a-si repara stricaciunile, chiar cu vointa suferite pentru scaparea comuna, nu se datoreste vreun navlu in timpul opririi sau sederii in port, cand vasul a fost inchiriat cu luna; nici adaugire de navlu, cand a fost inchiriat cu calatoria.
    Art. 585
    Navlul este datorat pentru lucrurile incarcate pe care capitanul a fost silit a le vinde, a le pune in gaj sau a le intrebuinta pentru necesitatile urgente ale vasului.
    Cu toate acestea, capitanul este dator a restitui proprietarilor valoarea ce aceste lucruri ar avea la locul descarcarii, daca vasul a ajuns bine in port.
    Cand vasul s-a pierdut, capitanul va restitui proprietarilor lucrurile vandute sau intrebuintate, pretul ce a luat pentru dansele si pentru cele date in gaj suma luata in imprumut, retinind in acelasi timp navlul aratat in politele de incarcare.
    In ambele cazuri, proprietarii au dreptul sa faca abandonul.
    Daca din aceasta cauza rezulta vreo pierdere pentru proprietarii lucrurilor intrebuintate, vandute sau date in gaj, pierderea este impartita prin contributii asupra valorilor acestora tuturor lucrurilor ajunse la destinatie, sau a celor ce au fost scapate de naufraj, in urma evenimentelor maritime care au necesitat intrebuintarea, vanzarea sau gajul.
    Art. 586
    Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate in mare pentru scaparea comuna, intrind la contributie dupa regulile aratate in titlul VII, cap. II al acestei carti.
    Art. 587
    Nu se datoreste navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici, si capitanul e dator sa restituie navlul ce i se va fi platit inainte, daca nu exista conventiune contrara.
    Art. 588
    Daca vasul si lucrurile incarcate sunt rascumparate sau sunt scapate de naufragiu, capitanul are dreptul la navlu pana la locul unde vasul a fost pradat sau a naufragiat; iar daca duce lucrurile incarcate la locul destinatiei lor, el are drept la navlul intreg, contribuind cu partea sa la rascumparare.
    Contributiunea pentru rascumparare se face dupa pretul curent al lucrurilor incarcate la locul descarcarii, scazindu-se cheltuelile, si asupra jumatatii vasului si navlului.
    Salariile marinarilor sunt scutite de contributie.
    Art. 589
    Daca destinatarul lucrurilor incarcate refuza a le primi, capitanul poate, cu autorizatia justitiei, a face sa se vinda cantitatea necesara pentru plata navlului si a pune in depozit ceea ce ramane.
    Daca pretul rezultat din vanzarea lucrurilor nu ajunge pentru plata navlului, capitanul conserva dreptul sau pentru rest contra incarcatorului.
    Art. 590
    Capitanul nu poate retine lucrurile incarcate in caz de neplata a navlului. Are dreptul insa, in timpul descarcarii, sa ceara ca ele sa se depuna in o a treia mina pana la plata navlului.
    Art. 591
    In nici un caz incarcatorul nu poate cere scaderea navlului. Incarcatorul nu poate lasa, drept pretul navlului, lucrurile incarcate scazute in valoare, sau stricate prin viciul lor propriu, din caz fortuit sau forta majora. Cu toate acestea, daca vinul, uleiul sau alte lichide s-au scurs, butiile ce le contineau, ramase goale sau aproape goale, pot fi lasate pentru navlul ce urma a se plati pentru dinsele.

    CAP. 4
    DESPRE CALATORI

    Art. 592
    Contractul de inchiriere pentru transport de calatori, in lipsa de conventie speciala, se reglementeaza dupa urmatoarele dispozitiuni:
    Art. 593
    Cand calatoria nu mai are loc, inainte de plecarea vasului:
    1. Daca calatorul nu vine pe vas la timpul oportun, se datoreste navlul intreg capitanului;
    2. Daca calatoria nu se mai face dupa declaratia calatorului sau din cauza de moarte, boala, ori alt caz fortuit sau de forta majora, privind persoana sa, navlul se datoreaza pe jumatate, scazindu-se cheltuelile de hrana pentru cat trebuia sa tina calatoria, daca acestea au fost cuprinse in navlu;
    3. Daca calatoria se impiedica prin faptul capitanului, calatorul are dreptul la despagubire;
    4. Daca nu mai are loc din caz fortuit sau forta majora privind vasul, contractul este desfiintat si navlul platit inainte se restituie, dar fara drept de despagubire, nici pentru o parte nici pentru cealalta.
    Art. 594
    Cand calatoria inceteaza dupa plecarea vasului:
    1. Daca capitanul debarca in vreun port de buna voie, plateste navlul intreg;
    2. Daca capitanul nu vrea sa continue calatoria sau, prin culpa sa, face pe calator sa debarce in alt port, e dator despagubire;
    3. Daca calatoria inceteaza din caz fortuit sau forta majora, privind vasul sau persoana calatorului, navlul se datoreste in proportie cu calea facuta.
    Nu se plateste nici un navlu de catre mostenitorii calatorului mort in naufragiu dar nici navlul platit nu se restituie.
    Art. 595
    In caz de intarziere a plecarii vasului, calatorul are dreptul la locuinta si chiar hrana pe bord in timpul intarzierii, daca hrana e cuprinsa in navlu, afara de dreptul la despagubire cand intarzierea nu provine din caz fortuit sau forta majora.
    Daca intarzierea trece peste zece zile, calatorul poate rezilia contractul; in acest caz trebuie sa i se restitue navlul intreg.
    Daca intarzierea este cauzata de timp rau, calatorul nu poate desfiinta contractul decat pierzind a treia parte din navlu.
    Faptul ca timpul este rau, se recunoaste si se declara de catre capitanul portului respectiv.
    Art. 596
    Vasul inchiriat exclusiv pentru transport de calatori, trebuie sa-i duca direct, ori in ce numar ar fi, la portul de destinatie, oprindu-se in statiunile anuntate inaintea contractului de inchiriere sau la cele obisnuite.
    Daca vasul se abate din cale sau se opreste din vointa sau faptul capitanului, calatorii continua a primi locuinta si hrana in socoteala vasului si au drept la despagubire, pe langa facultatea de a rezilia contractul.
    Daca vasul, afara de calatori, are incarcate marfuri sau alte obiecte, capitanul are facultatea de a se opri, in timpul calatoriei pentru descarcare.
    Art. 597
    Daca vasul, in timpul calatoriei, intampina vreo intarziere in urma unei opriri ordonata de un Stat strain, sau pentru trebuinte de reparatiuni:
    1. Calatorul, cand nu voieste sa astepte ca sa inceteze oprirea sau ca sa se faca si sa se termine reparatiile, poate rezilia contractul, platind navlul in proportie cu calatoria facuta;
    2) Daca prefera a astepta sa continuie calatoria, nu datoreste nici o adaogire de navlu, dar urmeaza a se hrani cu cheltuiala sa, in timpul opririi sau a reparatiunilor.
    Art. 598
    Hrana calatorului in timpul calatoriei se presupune ca se cuprinde in navlu; daca s-a convenit intr-altfel, capitanul este dator, in timpul calatoriei si la caz de trebuinta, sa i-o procure pe adevaratul pret.
    Art. 599
    Daca vasul este in totul sau in parte inchiriat pentru a transporta calatori, desi numarul lor nu e indicat, drepturile chiriasului si ale inchirietorului sunt reglementate dupa dispozitiunile capitolului III din acest titlu, daca nu ar fi incompatibile cu obiectul contractului.
    Art. 600
    Se aplica, in privinta lucrurilor ce calatorul aduce cu sine pe vas, dispozitiunile contractului de navlu, dar nu se datoreste, daca nu s-a stipulat altfel, plata deosebita.

    TITLUL V
    DESPRE IMPRUMUTUL MARITIM

    Art. 601
    Contractul de imprumut maritim, in sensul codului comercial, este un imprumut facut de catre capitanul unui vas in virtutea puterilor ce-i da legea si prin care el da garantie vasul, navlul, totalitatea sau o parte din marfurile incarcate, cu conditia ca suma imprumutata sa o piarda imprumutatorul, daca lucrurile date in garantie ar pieri; iar daca ele vor ajunge bine in port, imprumutatorul sa-si primeasca banii impreuna si cu prima convenita intre parti.
    Prima convenita se numeste folos maritim.
    Art. 602
    Contractul de imprumut maritim trebuie facut prin act scris, altfel ramane simplu imprumut si nu produce de cat  interese legale.
    Inscrisul va cuprinde:
    1. Capitalul imprumutat si suma cuvenita ca interes sau folos maritim;
    2. Lucrurile asupra carora imprumutul e asigurat;
    3. Numele vasului;
    4. Numele si prenumele capitanului sau patronului;
    5. Persoana care da banii si aceea care primeste imprumutul;
    6. Pentru ce calatorie si pentru cat  timp e facut imprumutul;
    7. Timpul si locul platii.
    Art. 603
    Imprumutul maritim asupra vasului sau asupra unei portiuni din el, facut in tara, se va transcrie in registrele oficiului maritim al circumscriptiei unde s-a facut, adnotandu-se si pe actul de nationalitate al vasului.
    Daca imprumutul este facut in tara straina, va fi transcris in registrele consulatului roman al locului unde este stipulat, adnotandu-se si pe actul de nationalitate al vasului.
    Autoritatea maritima si cea consulara a tarii in strainatate, vor trimite copie dupa actul de imprumut la oficiul maritim unde este inscris vasul.
    Actul nu va putea fi transcris in registre, daca nu se va prezenta in acelasi timp si actul de nationalitate al vasului.
    Imprumutul maritim facut intr-o tara straina unde nu este autoritate consulara romana, nici altcineva care sa-i tina locul, se va adnota, prin ingrijirea capitanului vasului, pe actul de nationalitate, de catre autoritatea locala competenta a da autorizatiunea, sau de un alt functionar public din acea localitate.
    Capitanul care nu dovedeste indeplinirea acestei formalitati, e obligat personal la plata imprumutului maritim.
    Originalul sau o copie autentica a contractului se va expedia impreuna cu copia autentica a actului de autorizatie autoritatii consulare romane cea mai apropiata, care le va transcrie in registre si le va trimite oficiului maritim competent din tara.
    Contractul nu se poate opune celor de al treilea, decat de a data adnotarii pe actul de nationalitate.
    In cazurile prevazute de art. 499 si 519 se aplica si dispozitiunile acelor articole.
    Art. 604
    Actul de imprumut maritim, daca este la ordin, poate fi transmis prin gir.
    Formele si efectele girului sunt regulate dupa dispozitiunile titlului IX al cartii intai.
    Garantia de plata se intinde si la folosul maritim, daca nu este conventie contrara.
    Art. 605
    Imprumutul maritim poate fi constituit:
    1. Asupra intregului vas sau a unei parti din el;
    2. Asupra uneltelor, instrumentelor si armamentului;
    3. Asupra navlului;
    4. Asupra poverei sau asupra unei parti din ea;
    5. Asupra vasului, navlului si poverei impreuna.
    Imprumutul maritim nu se poate face asupra salariilor sau asupra participarii la castig a marinarilor si a oamenilor de mare; daca, cu toate acestea, imprumutul are loc, imprumutatorul are drept numai la plata capitalului fara interese.
    Art. 606
    Imprumutul maritim, care intrece valoarea lucrurilor asupra carora a fost constituit, are tarie pentru acea valoare dupa pretuirea facuta sau convertita, iar restul sumei imprumutate se raspunde cu procente dupa cursul pietei.
    Daca insa a fost frauda din partea imprumutatului, imprumutatorul are dreptul a cere anularea contractului si restituirea sumei imprumutate cu procentele de mai sus.
    Profitul ce se separa asupra lucrurilor incarcate nu se socoteste ca exces de valoare, daca aceasta s-a declarat in mod expres.
    Art. 607
    Imprumutul maritim nu poate fi contractat decat  de proprietarii lucrurilor date in garantie sau de catre imputernicitii lor speciali, afara de drepturile acordate capitanului prin art. 517 si 519.
    Art. 608
    Din ziua in care capitalul imprumutat si folosul maritim au devenit exigibile, nu se datoresc decat procentele legale la intreaga suma.
    Art. 609
    Daca calatoria s-a intrerupt inainte de inceperea riscurilor, imprumutatul e dator sa restituie banii cu procente legale din ziua imprumutului. Daca insa intreruperea calatoriei a avut loc chiar prin faptul sau, el este dator procente dupa cursul pietei, cand acesta ar fi superior procentelor legale, si deosebit de aceasta sa plateasca despagubirea cuvenita asiguratorului, daca imprumutul a fost asigurat.
    Art. 610
    Imprumutatorul nu risca nimic in caz de schimbare a itinerariului, a calatoriei sau a vasului, declarate in contract, afara numai daca schimbarea a avut loc din caz fortuit sau forta majora.
    Asemenea nu risca nimic imprumutatorul cand imprumutatul se abtine sau face o declaratia falsa, care ar putea sa micsoreze teama de pericole sau sa schimbe obiectul.
    Schimbarea capitanului sau a patronului, chiar prin concediul dat de proprietarul vasului, nu face sa inceteze efectele contractului, daca nu este conventie contraria.
    Art. 611
    Daca lucrurile asupra carora s-a constituit imprumutul maritim sunt cu totul pierdute din caz fortuit sau forta majora, in timpul si locul pentru care imprumutatorul si-a luat raspunderea de riscuri, imprumutatul este liberat de plata.
    Daca pierderea e partiala, plata sumelor imprumutate e redusa la valoarea lucrurilor afectate imprumutului, si care au fost scapate, afara de plata cheltuielilor pentru scapare si a creantelor privilegiate carora s-ar cuveni preferinta.
    Cand imprumutul e facut asupra navlului, plata, in caz de sinistru e redusa la ceea ce se datoreste de catre chiriasi, scazandu-se mai intai salariile personale ale echipajului pentru cea din urma calatorie si contributia cheltuielilor pentru scaparea vasului.
    Daca lucrul asupra caruia s-a constituit imprumutul maritim este si asigurat, valoarea partii ce s-a scapat se imparte intre imprumutator, numai pentru capital, si asigurator numai pentru sumele asigurate, in proportie cu interesul fiecaruia.
    Art. 612
    Imprumutatorul nu sufera pierderile si daunele cauzate prin vicii inerente lucrului afectat la asigurarea platii, sau pe acelea care sunt cauzate prin faptul debitorului.
    Art. 613
    Timpul riscurilor, daca nu este determinat prin contract, incepe:
    1. In privinta vasului, accesoriilor lui si navlului, din momentul in care vasul paraseste portul, pana in ziua cand arunca ancora in portul de destinatie;
    2. In privinta poverii din momentul in care lucrurile se incarca in vas sau in barci pentru a fi transportate pe vas pana in ziua cand s-a descarcat pe uscat, la locul de destinatiune.
    Art. 614
    Cel ce se imprumuta pe marfuri transportate, nu este liberat de plata prin pierderea vasului si a poverei daca nu dovedeste ca se gaseau pe vas lucruri incarcate pe contul sau pana la concurenta sumei luata cu imprumut.
    Art. 615
    Imprumutatorii contribuie si ei la avariile comune spre usurarea celor imprumutati; orice conventie contrara este nula.
    Avariile particulare nu sunt in sarcina imprumutatorilor, daca nu s-a convenit astfel; dar daca prin faptul unor asemenea avarii lucrurile afectate imprumutului nu ajung sa satisfaca pe creditor, sufera si acesta paguba ce rezulta.

    Titlul VI
    DESPRE ASIGURAREA IN CONTRA RISCURILOR NAVIGATIUNEI

    CAP. 1
    DESPRE CONTRACTUL DE ASIGURARE SI DESPRE OBLIGATIUNILE ASIGURATORULUI SI ASIGURATULUI

    Art. 616
    Regulile stabilite in titlul XIII al cartii I, se aplica si la asigurarile contra riscurilor navigatiei, intrucat ele nu vor fi incompatibile cu asigurarile maritime si nu vor fi modificate prin dispozitiile urmatoare.
    Societatile de asigurare mutuala, maritima, sunt supuse si dispozitiilor titlului VIII din aceeasi carte.
    Art. 617
    Polita de asigurare, afara de regulile stabilite prin art. 445, va cuprinde:
    1. Numele, specia, nationalitatea si capacitatea vasului;
    2. Numele si prenumele capitanului sau patronului;
    3. Locul unde obiectele asigurate au fost sau trebuie sa fie incarcate;
    4. Portul din care vasul a plecat sau trebuie sa plece;
    5. Porturile in care vasul trebuie sa incarce si sa descarce si in care are sa intre.
    Daca indicatiile de mai sus nu se pot face sau pentru ca asiguratul nu este in stare sa le procure, sau din cauza naturii speciale a contractului, vor fi suplinite prin altele in stare de a determina obiectul asigurarii.
    Art. 618
    Asigurarea poate avea drept obiect:
    1. Vasul, cu aburi sau panze, gol sau incarcat, armat sau nearmat, singur sau acompaniat;
    2. Masinile, uneltele, instrumentele, armamentul, dotatiunea si proviziunile;
    3. Navlul calatorilor si al lucrurilor incarcate, pe langa care se poate prevedea si salariile oamenilor din echipaj;
    4. Lucrurile incarcate;
    5. Sumele date cu imprumut maritim;
    6. Sumele platite sau datorate pentru avarii comune si cheltuielile facute sau datorate pentru avarii particulare, cand nu ar fi acoperite prin un imprumut.
    7. Si in general, orice lucruri care se pot pretul in bani si sunt supuse la riscurile navigatiunei.
    Asemenea poate fi facuta asupra totalitatii sau a unei parti din sus-zisele lucruri impreuna sau deosebit.
    Art. 619
    Asigurarea e nula daca are de obiect:
    Sumele luate cu imprumut maritim.
    Lucrurile care servesc drept garantie imprumutului maritim nu pot fi asigurate decat pentru partea valorii ce trece peste suma imprumutata.
    Art. 620
    Daca, fara frauda, s-au facut mai multe asigurari asupra acelor lucruri de catre deosebiti interesati sau de catre mai multi reprezentanti ai aceleias persoane ce au lucrat fara insarcinare speciala, toate asigurarile sunt valabile pana la concurenta valorii lucrurilor.
    Cei interesati au actiune contra oricaruia dintre asiguratori dupa alegere, afara de recursul asiguratorului care a platit contra celorlalti, in proportiune cu interesul fiecaruia.
    Art. 621
    Asigurarea poate fi facuta in timp de pace sau in timp de razboi, inainte sau in cursul calatoriei vasului.
    Poate fi facuta pentru o calatorie, sau pentru un timp determinat.
    Asigurarea pentru o calatorie poate fi facuta numai pentru ducere sau numai pentru intoarcere, sau pentru ducere si intoarcere.
    Asigurarea pe un timp determinat se socoteste facuta pentru orice navigatiune sau statiune a vasului in timpul convenit, afara de o conventie speciala.
    Art. 622
    Adaogirea de prima convenita in timp de pace pentru timpul de razboi ce ar putea supraveni, si a carei suma nu ar fi determinata prin contract, va fi stabilita de judecata, avandu-se in vedere riscurile, imprejurarile si conventiunile fiecarei polite de asigurare.
    Art. 623
    Daca contractul de asigurare nu determina timpul riscurilor, se vor observa regulile urmatoare:
    In asigurarile pentru un timp determinat, riscurile incep de la data politei si iau sfarsit in timpul convenit.
    In asigurarile pentru o calatorie, riscurile incep si se sfarsesc la timpul aratat in art. 613. Daca insa asigurarea e facuta dupa inceperea calatoriei, riscurile se socotesc de la data politei.
    Daca descarcarea lucrurilor asigurate este intarziata prin culpa destinatarului, riscurile inceteaza pentru asigurator dupa o luna de la ajungerea vasului la locul de destinatie.
    Art. 624
    Lucrurile incarcate pot fi asigurate:
    Sau pentru pretul cu care s-au cumparat, adaogindu-se cheltuelile de incarcare si navlul;
    Sau pentru pretul curent la locul de destinatie, dupa ajungerea lor, fara avarii.
    Pretuirea facuta prin contract lucrurilor incarcate fara o alta explicatie, se poate referi la amandoua aceste cazuri, si nu vor fi aplicabile dispozitiunile art. 453, daca ea nu trece peste cel mai mare din preturile mentionate.
    O asemenea pretuire se socoteste in totdeauna ca s-a facut dupa declaratia asiguratului, daca nu a fost precedata de o estimatie primita de asigurator, si pentru acest cuvant ea este supusa regulei stabilita in secundul aliniat al art. 460.
    Art. 625
    Daca se stipuleaza prin contract ca pretul lucrurilor asigurate sa fie platit in moneda straina, lucrurile vor fi pretuite in moneda tarii dupa cursul ce va avea in timpul subscrierei politei, afara de conventie contrarie.
    Art. 626
    Cand chiar prin faptul asiguratului, calatoria, inainte de inceperea riscurilor, nu are loc, asigurarea n-are nici un efect si asiguratorul primeste, in acest caz, ca indemnitate jumatate de prima stipulata si nu mai mult de o jumatate la suta din suma asigurata.
    Art. 627
    Sunt in riscul asiguratorului pierderile si pagubele ce se intampla lucrurilor asigurate, din furtuna, naufragiu, asvarlire pe terenuri sau pe stanci, lovire intimplatoare a vaselor, schimbari silite de cale, de calatorie sau de vas, din cauza de aruncare in mare, exploziune, foc, prindere, piraterie si, in general, din cauza oricarui alt accident de mare.
    Asiguratorul nu este responsabil de perderile si pagubele provenind numai din vicii inerente al lucrului asigurat.
    Art. 628
    Riscurile de razboi nu sunt in sarcina asiguratorului, daca nu este conventie expresa. Daca asiguratorul si-a luat asupra-si riscurile de razboi, fara a le determina precis, el raspunde de perderile si pagubele intimplate lucrurilor asigurale din cauza ostilitatilor, represaliilor, opririlor, prinderilor sau vexatiunilor de orice natura din partea vreunui Stat amic sau inamic, de drept sau de fapt, recunoscut sau nerecunoscut, si in general pentru toate faptele si accidentele de razboi.
    Art. 629
    Orice schimbare de cale, de calatorie sau de vas, provenind din faptul asiguratului, nu sunt in sarcina asiguratorului, acesta are drept la prima daca au inceput riscurile.
    Schimbarea capitanului sau patronului chiar prin concediul dat de catre proprietarul vasului, nu face sa inceteze efectele asigurarii, afara insa de dispozitiunile articolului urmator.
    Art. 630
    Asiguratorul nu este responsabil de culpa sau prevaricatiunile capitanului sau oamenilor echipajului, daca nu s-a convenit intr-altfel.
    O asemenea conventie insa este nula, daca se raporta la un capitan anume aratat prin contract, cand asiguratul il concediaza si-l inlocueste printr-altul fara consimtamantul asiguratorului.
    Art. 631
    Asiguratul nu participa la cheltuielile de navigatiune, de calauzie, de ernatic, de carantina, nici la taxele de orice fel, si nici la drepturile impuse asupra vasului sau poverei.
    Art. 632
    Daca contractul are de obiect asigurarea marfurilor pentru ducere si intoarcere, si ajungand vasul la prima destinatie se intoarce gol ori neincarcat deplin, asiguratorul are dreptul la doua treimi din prima de asigurare convenita, daca nu exista conventia contrara.
    Art. 633
    Daca asigurarea s-a facut separat pentru lucruri ce trebuie incarcate pe mai multe vase cu aratare de cata anume suma s-a asigurat in fiecare, si povara intreaga este pusa pe un singur vas sau pe un numar de vase mai mic decat  cel aratat in contract, asiguratorul nu raspunde mai mult decat  suma asigurata din vasul care a primit povara, desi s-ar pierde toate celelalte vase aratate; cu toate acestea, asiguratorul are dreptul la indemnitatea stabilita prin art. 626 pentru sumele in privinta carora asigurarea ramane fara efect.
    Art. 634
    Daca capitanul are facultatea de a intra in mai multe porturi spre a completa sau schimba povara, asiguratorul raspunde de riscurile la care sunt supuse lucrurile asigurate, numai cat  timp ele sunt pe vas, afara daca nu s-a stipulat intr-alt fel.
    Art. 635
    Asiguratorul nu mai raspunde de riscuri si are dreptul la prima, daca asiguratul expediaza vasul intr-un loc mai departat decat  cel aratat in contract, desi aflat pe aceeasi cale.
    Asigurarea isi produce efectele, daca calatoria se scurteaza, oprindu-se vasul intr-un loc mai apropiat, in care putea sa stationeze.
    Art. 636
    Obligatiunea asiguratorului este marginita la suma asigurata.
    Daca in timpul cat  tine asigurarea, lucrurile asigurate sufera mai multe sinistre succesiv, asiguratul trebuie in totdeauna sa tie socoteala, chiar in caz de abandon, de sumele ce i s-a platit sau i se datoreste pentru sinistrele precedente.
    Art. 637
    Clauza "fara de avarie" libereaza pe asigurator de orice avarie comuna sau particulara, exceptandu-se cazurile de abandon. In aceste cazuri, asiguratul poate alege intre abandon si exercitiul actiunii pentru avarie.
    Art. 638
    Pentru verificarea pagubelor de care este raspunzator asiguratorul, asiguratul este dator a-i notifica toate incunostiintarile ce a primit. Notificarea trebuie facuta in trei zile de la primirea incunostiintarii, sub pedeapsa de despagubire.
    Aceeasi obligatie are asiguratul pentru povara, cand vasul a fost declarat ca nefiind in stare a naviga, cu toate ca povara nu va fi suferit alta stricaciune din cauza sinistrului intimplat.
    Art. 639
    Asiguratul este dator sa notifice asiguratorului, in trei zile de la primire, actele doveditoare ca lucrurile asigurate au fost expuse riscurilor si ca s-au pierdut.
    Asiguratorul poate face proba contrarie celor ce rezulta din actele prezentate de asigurat.
    Admiterea probei contrarie nu suspenda insa condamnarea asiguratorului la plata sumei asigurate, daca asiguratul da cautiune.
    Daca in timp de patru ani nu a fost facuta cererea in judecata, cautiunea este liberata.
    Art. 640
    In caz de pierdere de marfuri incarcate pe vas in contul capitanului, acesta e dator sa justifice proprietatea lor cu probe admise de legea comerciala, si povara cu o polita de incarcare, subscrisa de doi dintre fruntasii echipajului.
    Orice om al echipajului sau calatorul care aduce din strainatate marfuri asigurate in tara, trebuie sa consemneze polita de incarcare la consulul roman din locul unde se face incarcarea, sau, in lipsa, la autoritatea locala.
    Art. 641
    In orice caz de sinistru, capitanul si asiguratul sau insarcinatul sau sunt datori sa dea ajutor pentru scaparea si conservarea lucrurilor asigurate, fara prejudiciu drepturilor lor fata cu asiguratorul. Cheltuelile facute trebuiesc platite pana la concurenta valorii lucrurilor scapate.
    Asiguratorii si agentii sau insarcinatii lor pot, in intelegere cu capitanul, cu asiguratii si cu insarcinatii lor, sau cu fiecare din ei, sa ia masuri pentru scaparea lucrurilor asigurate si pentru conservarea lor, fara prejudiciul vreunui drept.
    Art. 642
    Asiguratul, notificand asiguratorului incunostiintarile primite, isi poate rezerva dreptul de a cere prin act separat plata ce i se datoreaza prin asigurare.
    Art. 643
    Asiguratorul este dator sa plateasca sumele datorate:
    In caz de simpla avarie, in termen de treizeci zile de cand i s-a notificat lichidarea relativa;
    In caz de abandon, in termen de doua luni de la abandon.
    Asiguratul este dator insa sa probeze, in aceste termene, sinistrul ce da loc actiunii de avarie sau dreptului de abandon.
    Daca este opunere, fiecare dintre oponenti si asiguratul chiar pot cere ca suma sa se consemneze la Casa de depuneri si consemnatiuni.

    CAP. 2
    DESPRE ABANDON

    Art. 644
    Abandonul lucrurilor asigurate poate fi facut in cazurile:
    1. De naufragiu;
    2. De prada;
    3. De oprire prin ordinul unui Stat strain;
    4. De oprire prin ordinul guvernului, dupa inceperea calatoriei;
    5. De imposibilitate de a continua navigatiunea, daca vasul nu poate fi reparat, sau daca cheltuielile necesare pentru a-l repara si pune in stare sa reia calatoria se suie la trei patrimi cel putin din valoarea sa asigurata;
    6. De pierderea sau deteriorarea lucrurilor asigurate, cand pierderea sau deteriorarea se urca la cel putin trei patrimi din valoarea lucrurilor.
    In orice caz, asiguratul nu poate cere decat despagubire pentru avariile suferite.
    Art. 645
    Asiguratul poate face abandonul chiar fara sa fie tinut a proba pierderea vasului, daca in calatoriile cu lung curs a trecut un an, si in celelalte calatorii au trecut sase luni, din ziua plecarii vasului sau din ziua la care se refera ultimele stiri primite.
    In caz de asigurare pe timp marginit si dupa trecerea termenilor de mai sus, pierderea vasului se presupune ca a avut loc in timpul asigurarii.
    Daca sunt mai multe asigurari succesive, pierderea se presupune ca a avut loc a doua zi dupa primirea ultimelor stiinte.
    Art. 646
    Daca vasul s-a declarat a nu fi in stare de navigatiune, abandonul lucrurilor incarcate intr-insul se poate face, daca in termenul de trei luni de la declaratia imposibilitatii de navigatie nu s-ar fi putut gasi un alt vas pentru a reincarca lucrurile si a le transporta la locul destinatiei lor.
    Art. 647
    In cazul prevazut de articolul precedent si de art. 524, daca lucrurile sunt incarcate pe alt vas, asiguratorul este obligat sa plateasca stricaciunile ce ele au suferit, cheltuielile de descarcare si de reincarcare, de depozit si de paza in magazii, excedentul navlului si toate celelalte cheltuieli facute pentru scaparea lucrurilor pana la concurenta sumei asigurate, si daca aceasta nu s-a cheltuit intreaga, asiguratorul continua a raspunde de riscuri pentru cat mai ramane.
    Art. 648
    In caz de oprire din partea vreunui Stat strain sau de prada, abandonul lucrurilor oprite sau pradate nu poate fi facut decat dupa trei luni de la notificarea sinistrului, daca aceasta s-a intimplat in apele sau marile Europei, in canalul Suez sau Marea Rosie, si dupa sase luni de la notificatie daca a avut loc in alte mari.
    Pentru lucrurile supuse stricaciunii, termenele de mai sus se reduc la jumatate.
    Art. 649
    Abandonul trebuie facut asiguratorilor in termenul:
    De trei luni din ziua in care s-a primit stirea despre sinistru daca acesta a avut loc in apele sau in marile Europei, in canalul Suez sau Marea Rosie;
    De sase luni, daca sinistrul a avut loc in alte mari ale Africei, in marile occidentale si meridionale ale Asiei si in marile orientale ale Americii;
    In termen de un an, daca sinistrul s-a intimplat in celelalte mari.
    In caz de oprire din partea vreunui Stat strain, sau in caz de prada, aceste termene curg de la implinirea termenelor aratate in articolul precedent.
    Odata ce aceste termene au trecut, asiguratul nu mai poate face abandonul ramanandu-i numai actiunea pentru avarii.
    Art. 650
    Asiguratul, notificand stirile ce a primit, poate face abandonul, somind pe asigurator sa-i plateasca suma asigurata in termenul stabilit prin contract sau prin lege, ori poate a-si rezerva dreptul de a-l face in termenele legale.
    Odata cu facerea abandonului, asiguratul este dator a declara asigurarile efectuate sau ordonate si imprumuturile maritime facute. In lipsa, termenul pentru plata nu incepe decat  din ziua in care aceasta declaratie a fost notificata; termenul insa pentru urmarirea dreptului de abandon nu se poate prelungi.
    In caz de declaratie falsa, asiguratul pierde toate drepturile rezultand din contractul de asigurare.
    Art. 651
    Abandonul lucrurilor asigurate nu se poate face nici pentru parte din lucruri, nici sub conditiune. El cuprinde numai lucrurile ce fac obiectul asigurarii si al riscurilor.
    Art. 652
    Odata ce abandonul s-a notificat si primit sau declarat valabil, lucrurile asigurate devin ale asiguratorului din ziua in care a fost facut. Asiguratul e dator a-i da toate actele privitoare la lucrurile asigurate.
    Asiguratorul nu poate, sub cuvant de intoarcere a vasului, sa se sustraga de la plata sumei asigurate.
    ART, 653
    In caz de predare, daca asiguratul nu a putut instiinta despre aceasta pe asigurator, poate rascumpara lucrurile predate fara a mai astepta ordinul sau.
    Asiguratul insa e dator a notifica asiguratorului invoirea ce va fi facut pentru rascumparare, indata ce-i va fi cu putinta.
    Asiguratorul are alegerea sau de a primi asupra-si rascumpararea sau de a renunta la dansa; el e dator insa a notifica asiguratului alegerea ce va fi facut in termen de douazeci si patru de ore de la comunicarea invoirii de rascumparare.
    Daca declara ca primeste pe contul sau rascumpararea, asiguratorul e dator sa contribuie, fara intarziere, la plata ei, conform conventiei si in proportie cu partea asigurata de dansul, neincetand de a fi raspunzator pentru riscurile calatoriei in conformitate cu contractul de asigurare.
    Daca declara ca renunta la rascumparare, asiguratorul va plati suma asigurata fara a putea pretinde ceva din lucrurile asigurate.
    Cand asiguratorul nu a notificat alegerea sa in termenul de mai sus, se presupune ca el a renuntat la beneficiul rascumpararei.

    Titlul VII
    DESPRE AVARII SI DESPRE CONTRIBUTII

    CAP. 1
    DESPRE AVARII

    Art. 654
    Se socotesc avarii toate cheltuielile extraordinare facute pentru vas si pentru povara, pentru amandoua impreuna sau pentru fiecare in parte, si toate pagubele ce se intampla vasului si lucrurilor incarcate, dupa incarcare si plecare pana la intoarcere si descarcare.
    Avariile sunt de doua feluri: avarii mari sau comune, si avarii simple sau particulare.
    Nu sunt avarii, ci numai cheltuieli in sarcina vasului: cheltuielile ce de ordinar se fac pentru intrarea in golfuri, rauri sau canaluri, sau pentru a iesi dintr-insele, si cheltuielile pentru drepturi sau taxe de navigatie.
    In lipsa de conventie speciala intre parti, avariile sunt reglementate dupa urmatoarele dispozitii.
    Art. 655
    Sunt avarii comune sau mari, cheltuielile extraordinare facute si pagubele suferite de buna voie pentru binele si pentru scaparea comuna a vasului si a poverei.
    Astfel sunt:
    1. Lucrurile date prin invoiala si sub titlul de rascumparare a vasului si a poverei;
    2. Lucrurile aruncate in mare, pentru scaparea comuna;
    3. Catarturile, panzele, otgoanele si alte unelte taiate sau sfarimate, pentru scaparea comuna;
    4. Ancorele, lanturile si alte obiecte parasite sau aruncate in mare, pentru scaparea comuna;
    5. Pagubele ce prin aruncare in mare s-a cauzat lucrurilor ramase pe vas;
    6. Pagubele cauzate vasului prin operatiunea aruncarii in mare, de bunavoie sau de necesitate, precum si pagubele aduse vasului pentru inlesnirea scaparii lucrurilor incarcate sau pentru a inlesni scurgerea si secarea apelor, si pagubele ce s-ar cauza, din aceasta, lucrurilor incarcate;
    7. Daunele cauzate vasului si poverii cu ocazia stingerii incendiului de pe bord;
    8. Cheltuielile facute cu cautarea si hrana persoanelor ranite in apararea vasului si cheltuielile funerarii, in caz de moarte a acelor persoane;
    9. Salariile si hrana persoanelor echipajului in timpul opririi sau impedicarii, cand vasul este oprit in calatorie prin faptul unui Stat strain sau este constrans a sta intr-un port din cauza unui rebel ce ar supraveni sau din o alta asemenea cauza ce impiedica calatoria la portul de destinatie, pana cand vasul si povara sunt libere de obligatiile ce le privesc;
    10. Cheltuielile de intrare sau iesire si taxele de navigatie platite intr-un port unde vasul a fost silit a se opri din cauza furtunei, goanei, inamicului sau piratilor, ori a intrarii de apa, provenita din caz fortuit sau forta majora;
    11. Salariile si hrana persoanelor echipajului intr-un port de oprire silita in timpul reparatiunilor necesare pentru continuarea calatoriei, cand reparatiile constituie avaria comuna;
    12. Cheltuielile de descarcare si reincarcare a obiectelor puse pe uscat pentru inlesnirea sau facerea sus ziselor reparatii ale vasului intr-un port de oprire silita; cheltuielile pentru paza si chirie a magazinelor unde acele obiecte au stat in depozit;
    13. Cheltuielile facute pentru a se obtine liberarea sau restituirea vasului oprit, cand oprirea nu provine dintr-o cauza ce ar privi exclusiv pe vas, persoana capitanului sau aceea a armatorului, precum si salariile si hrana persoanelor echipajului in timpul necesar pentru obtinerea unei asemenea liberari sau restituiri, daca ea a fost obtinuta;
    14. Cheltuielile de descarcare pentru usurarea vasului, cand a trebuit sa se faca in timp furtuna sau din alta cauza privitoare la scaparea comuna a vasului sau a poverei si daunele ce vasul sau povara au suferit cu ocazia descarcarii si reincarcarii;
    15. Pagubele pe care vasul sau povara le-au incercat in cufundarea la mal de buna voie pentru scaparea vasului de furtuna, de prada sau de alt pericol iminent;
    16. Cheltuielile facute pentru scoaterea deasupra apei vasului cufundat in cazul mai sus, si recompensele datorite pentru lucrarile si serviciile aduse in asemenea ocaziuni;
    17. Pierderea si stricaciunile suferite de lucrurile puse in luntre sau barci pentru usurarea vasului in cazurile aratate la numarul 14, cuprinzindu-se partea de contributie ce s-ar datora chiar luntrelor sau barcilor; de asemenea si pagubele suferite de obiectele ramase pe vas, intrucat asemenea pagube pot fi considerate ca avarii comune;
    18. Primele si interesele imprumuturilor maritime contractate pentru a face fata cheltuielilor considerate intre avariile comune, si primele de asigurare ale acelorasi cheltuieli, precum si pierderea ce trebuie sa se plateasca proprietarului marfurilor vandute, in timpul calatoriei intr-un port de oprire silita, pentru acoperirea acelorasi cheltuieli;
    19. Cheltuielile regularei avariilor comune.
    Nu sunt considerate ca avarii comune, cu toate ca sunt facute de bunavoie, pentru binele si scaparea comuna: pagubele incarcate de vas sau cheltuielile facute pentru dansul, cand provin din viciu, sau vechime a vasului, sau din culpa ori neglijenta capitanului sau a echipajului.
    Obiectele de armament ale vasului aruncate in mare, ancorele, lanturile sau alte obiecte parasite chiar de bunavoie, pentru binele si scaparea comuna, nu pot fi trecute intre avarii, daca nu sunt descrise in inventariul bordului tinut conform dispozitiunilor art. 510.
    Aruncarea in mare a proviziunilor vasului nu poate fi, nici intr-un caz, considerata ca avarie comuna.
    Art. 656
    Se considera ca avarii comune:
    1. Pretul sau indemnitatea pentru rascumpararea oamenilor echipajului trimisi pe uscat in serviciul vasului si facuti prizonieri sau tinuti ca ostatici;
    2. Cheltuielile unei carantine neprevazute la facerea contractului de inchiriere, daca ea priveste si vasul si povara, precum si cheltuielile cu salariul si hrana persoanelor echipajului in timpul carantinei.
    Art. 657
    Daca este necesitate de a se arunca in mare lucruri, trebuie a se incepe cu cele mai putin necesare, mai grele si de mai putin pret, pe cat va fi cu putinta, si apoi lucrurile dupa intaia podeala a vasului si succesiv celelalte.
    Art. 658
    Sunt avarii particulare toate pagubele incercate si toate cheltuielile facute numai pentru vas, sau numai pentru povara.
    Astfel sunt:
    1. Orice pierdere sau paguba suferita de lucrurile incarcate, prin furtuna, incendiu, prada, naufragiu, cufundare, sau prin orice alt caz fortuit sau de forta majora;
    2. Pierderea catartelor, panzelor, franghiilor, ancorelor, sau orice alta paguba suferita de vas din cauzele mentionate mai sus;
    3. Orice paguba suferita din viciul insusi al vasului sau al marfurilor;
    4. Cheltuielile pentru orice oprire cauzata din viciul vasului, din intrare de apa provenind din vechimea lui, din lipsa de provizii pe bord, sau din orice alta cauza imputabila proprietarului, ermatorului sau capitanului;
    5. Salariul si hrana marinarilor in timpul carantinei ordinare, sau in timpul reparatiilor provenite din viciul sau vechimea vasului, sau din o alta cauza imputabila proprietarului, armatorului sau capitanului, sau in timpul opririi ori sederii intr-un port ce ar privi numai vasul sau numai povara, si cheltuielile pentru a obtine in acest caz liberarea unuia sau alteia;
    6. Cheltuielile pentru conservarea marfurilor incarcate sau pentru repararea butoaielor, lazilor sau sacilor in care sunt puse, cand aceste cheltuieli nu provin din pagube considerate ca avarii comune;
    7. Excedentul navlului in cazul prevazut de art. 580.
    Pagubele intimplate marfurilor prin accidente provenind din neglijenta capitanului sau celorlalte persoane ale echipajului sunt avarii particulare in sarcina proprietarului acelor marfuri, avand acesta dreptul de actiune pentru despagubire contra capitanului, sau asupra vasului si asupra navlului.
    Capitanul raspunde de pagubele cauzate proprietarilor vasului, prin lunga sau arbitrara sedere in porturi.

    CAP. 2
    DESPRE, CONTRIBUTIUNE

    Art. 659
    Avariile particulare se suporta si se platesc de catre proprietarul lucrului care a incercat paguba, sau a dat ocazie la o cheltuiala.
    Avariile comune sunt proportional impartite intre povara si jumatate a vasului si a navlului.
    Valoarea lucrurilor aruncate este cuprinsa in formarea mesei ce urmeaza sa contribuie.
    Art. 660
    Bagajele persoanelor echipajului si ale calatoriilor nu contribuie la avaria comuna, daca sunt scapate; dau insa dreptul la contributie, daca sunt aruncate in mare, sau sufera vreo stricaciune.
    Art. 661
    Lucrurile ce nu se cuprind in polita de incarcare, sau pentru care nu exista declaratia capitanului, de se vor fi aruncat in mare, nu se platesc; iar de au scapat, contribuie.
    Art. 662
    Lucrurile incarcate pe podeala de sus a vasului, contribuie intotdeauna la avariile comune, daca nu sunt scapate.
    Daca lucrurile sunt aruncate in mare sau stricate prin aruncare, afara de cazul calatoriilor prevazute de ultimul aliniat al art. 508, proprietarul nu este primit a cere despagubire pentru pierderea sau stricarea lor, decat de la capitanul care le-a incarcat pe podeala vasului fara invoirea scrisa a incarcatorului. In caz contrariu, o speciala contributiune are loc intre vas, navlu si celelalte lucruri incarcate pe podeala, deosebit de contributiunea generala pentru avariile comune la toata povara.
    Art. 663
    Daca aruncarea in mare nu scapa vasul, nu e loc la contributie. Lucrurile scapate nu sunt supuse la plata si nici la despagubirea celor aruncate in mare sau stricate.
    Daca aruncarea in mare scapa vasul, si acesta, urmindu-si calatoria, se pierde, lucrurile scapate contribuie la aruncarea dupa valoarea lor in starea in care se afla, scazindu-se cheltuielile facute pentru scapare.
    Lucrurile aruncate in mare nu contribuie in nici un caz la plata pagubelor ce se vor fi intimplat in urma aruncarii lucrurilor scapate.
    Povara nu contribuie la plata vasului pierdut sau ajuns in stare de a nu mai putea naviga.
    Art. 664
    In caz de pierdere a lucrurilor puse in luntre sau in barci pentru usurarea vasului, repartitiunea pierderii se face asupra vasului si asupra intregei poveri.
    Daca vasul se pierde cu restul de poverei, nu e loc la contributiune pentru lucrurile puse in barci sau luntre, desi acestea ar ajunge bine in port.
    Art. 665
    Daca, dupa repartitiune, lucrurile aruncate in mare sunt redobandite de proprietarii lor, acestia vor restitui capitanului si persoanelor interesate ceea ce au primit din contributie, scazindu-se pagubele cauzate prin aruncare si cheltuielile facute pentru redobindire.
    Art. 666
    Vasul contribuie pentru valoarea ce are la locul descarcarei, sau pentru pretul cu care ar putea fi vandut, scapindu-se avariile particulare chiar posterioare avariei comune.
    Navlul ce, prin faptul conventiei aratate la art. 587, e castigat chiar in caz de pierdere a lucrurilor incarcate, nu este supus la contributiune.
    Art. 667
    Lucrurile scapate si cele aruncate in mare sau in orice alt chip sacrificate, contribuie in proportie cu valoarea ce au locul descarcari. Daca a avut loc conventia aratata in articolul precedent, navlul nu se scade din valoare.
    Art. 668
    Natura, specia si calitatea lucrurilor ce urmeaza sa contribuie si a celor aruncate sau sacrificate, se stabileste prin politele de incarcare, facturi si, in lipsa, prin orice mijloace de proba admise de lege.
    Cand in polita de incarcare calitatea sau valoarea lucrurilor incarcate nu este cea adevarata si in realitatea lucrurilor sunt de o valoare mai mare, ele contribuie dupa valoare mai mare, ele contribuiesc dupa valoarea lor reala, daca sunt scapate, si se platesc dupa calitatea si valoarea indicata, daca sunt aruncate in mare sau stricate.
    Daca insa lucrurile sunt de o calitate sau o valoare mai mica celei declarate prin polita de incarcare, ele contribuie dupa calitatea si valoarea indicata, daca sunt scapate, si se platesc dupa valoarea lor reala, daca sunt aruncate in mare sau stricate.
    Art. 669
    Capitanul va incheia proces-verbal despre orice hotarare va lua si despre operatiunile urmate pentru scaparea comuna, indata cu aceasta ii va fi cu putinta.
    Procesul-verbal va cuprinde motivele hotararii si va arata in mod sumar lucrurile aruncate sau stricate; va fi subscris de fruntasii echipajului sau va arata motivele nevointei lor de a subscrie si va fi transcris in registrul vasului.
    O copie de pe acest proces-verbal, subscrisa de capitan, va fi alaturata la raportul prevazut de art. 526.
    Art. 670
    Descrierea, pretuirea si repartitia pierderilor si pagubelor va fi facuta, in locul de descarcare al vasului, prin ingrijirea capitanului, de catre experti, numiti, in tara, de presedintele tribunalului respectiv si, in lipsa de tribunal, de catre judecatorul de ocol; iar in tara straina, de autoritatea consulara romana si, in lipsa, de autoritatea locala.
    Repartitia propusa de experti va fi supusa, in tara, cercetarii tribunalului respectiv sau judecatorului de ocol si, in tara straina, autoritatii locale competente.
    Art. 671
    Actiunea pentru avarie contra chiriasului vasului si contra destinatorului nu poate avea loc daca capitanul a primit navlul si a predat lucrurile incarcate fara a protesta, chiar cand plata navlului ar fi fost facuta inainte.

    Titlul VIII
    DESPRE PAGUBELE CAUZATE PRIN LOVIREA VASELOR (ABORDAJ)

    Art. 672
    Daca lovirea vaselor a avut loc din caz fortuit sau forta majora, pagubele si pierderile provenite din aceasta cauza sunt in sarcina lucrurilor ce le-au suferit, fara drept de despagubire.
    Art. 673
    Daca lovirea s-a intimplat din culpa unuia din vase, pagubele si pierderile sunt in sarcina vasului in culpa. Despagubirile datorate persoanelor moarte sau ranite sunt privilegiate in caz de neajungere a sumei de impartit.
    Art. 674
    Daca nu se dovedeste carui dintre vase se poate imputa culpa, sau daca culpa se dovedeste a fi comuna, fiecare sufera pagubele si pierderile incercate fara drept la vreo despagubire; cu toate acestea, fiecare vas este obligat in mod solitar la plata pagubelor si pierderilor cauzate lucrurilor incarcate si a leziunilor cauzate persoanelor, conform dispozitiunilor celor doua articole precedente.
    Art. 675
    Responsabilitatea vaselor stabilita prin articolele precedente, nu apara de raspundere pe autorii culpei catre persoanele vatamate si catre proprietarii vaselor.
    Art. 676
    Cand un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el insusi a fost lovit din culpa unui al treilea, toata raspunderea este in sarcina acestuia.
    Art. 676
    Cand un vas a lovit, nu din culpa sa, pe un altul, ci pentru ca el insusi a fost lovit din culpa unui al treilea, toata raspunderea este in sarcina acestuia.
    Art. 677
    Actiunea de despagubire, pentru daunele provenite din lovirea vaselor, nu poate fi admisa daca nu s-a facut, in termen de trei zile, catre autoritatea locului unde s-a intimplat faptul, sau a primului port in care vasul s-a oprit.
    Pentru pagubele cauzate persoanelor sau marfurilor, lipsa de protestare sau reclamatie nu vatama drepturile persoanelor care nu se gaseau pe vas, sau nu erau in pozitiune a-si manifesta vointa.

    Titlul IX
    DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE

    CAP. 1
    Dispozitiuni generale

    Art. 678
    Privilegiile stabilite prin acest titlu trec inaintea oricarui alt privilegiu general sau special asupra mobilelor, stabilit prin codul civil.
    Art. 679
    In orice caz de deteriorare sau micsorare a lucrului asupra caruia exista privilegiul, acesta se exercita pe ceea ce ramane, sau se redobandeste ori se scapa.
    Art. 680
    Daca creditorul ce are un privilegiu asupra unuia sau mai multor obiecte, este primat asupra altor obiecte, cel dintai este subrogat in privilegiul apartinand ultimului creditor.
    Acelasi drept il au asemenea si ceilalti creditori privilegiati care sufera o pierdere in urma sus aratatei subrogatiuni.
    Art. 681
    Creantele privilegiate in acelasi grad concura intre dinsele in caz de nesuficienta a lucrului in proportie cu cat au sa ia, daca sunt contractate in acelasi port. Dar daca asemenea creante iau nastere in urma, dupa reluarea calatoriei, creantele posterioare sunt preferate celor anterioare.
    Art. 682
    Daca titlul creantei privilegiate este la ordin, girul transmite si privilegiul.

    CAP. 2
    DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE ASUPRA LUCRURILOR INCARCATE

    Art. 683
    Sunt privilegiate asupra lucrurilor incarcate si platite in ordinea prevazuta prin prezentul articol, creantele urmatoare:
    1. Cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune si de urmarire a lucrurilor;
    2. Cheltuielile, indemnitatile si primele de scapare datorate pentru ultima calatorie;
    3. Drepturile vamale datorate pentru lucruri la locul de descarcare;
    4. Cheltuielile de transport si descarcare;
    5. Chiria magaziilor in care lucrurile descarcate au fost depuse;
    6. Sumele datorate ca contributie pentru avariile comune;
    7. Primele de asigurare;
    8. Capitalul si procentele datorate pentru obligatiile contractate de capitan asupra poverii, in cazurile prevazute de art. 519 si cu indeplinirea formalitatilor prescrise;
    9. Orice alt imprumut maritim cand acela ce a dat banii poseda polita de incarcare.
    Art. 684
    Privilegiile aratate in articolul precedent nu se conserva, daca actiunea nu este exercitata in termen de cincisprezece zile de la descarcare si inainte de trecerea lucrurilor incarcate in mina celor de al treilea.
    Pentru sechestrarea, darea in gaj si vanzarea silita a lucrurilor supuse privilegiului, se aplica regulile generale stabilite prin codicele de procedura civila, afara de cazurile in care codicele de comert nu ar dispune intr-alt fel.

    CAP. 3
    DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE ASUPRA NAVLULUI

    Art. 685
    Sunt privilegiate asupra navlului si admise la plata, in ordinea aici aratata, urmatoarele creante:
    1. Cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare si urmarire;
    2. Cheltuielile, indemnitatile si primele de scapare, datorite pentru ultima calatorie;
    3. Salariile, retributiunile si indemnitatile datorate persoanelor echipajului pentru calatoria in care s-a castigat navlul;
    4. Sumele datorate ca contributiune la avarii comune;
    5. Primele de asigurare;
    6. Capitalul si procentele datorate pentru obligatiunile contractate de capitan asupra navlului, in cazurile prevazute de art. 519 si cu indeplinirea formalitatilor prescrise;
    7. Pentru despagubirile datorate chiriasilor vasului pentru nepredarea lucrurilor incarcate sau pentru avarii suferite de dansele din culpa capitanului sau persoanelor echipajului in ultima calatorie;
    8. Orice alta datorie cu imprumut maritim sau cu gaj asupra navlului, transcrisa si adnotata pe actul de nationalitate.

    CAP. 4
    DESPRE CREANTELE PRIVILEGIATE ASUPRA VASULUI

    Art. 686
    Vasele sau partile lor, chiar cand s-ar afla in posesiunea unei a treia persoane, sunt supuse la plata creantelor ce legea declara privilegiate, in modul si marginile mai jos stabilite.
    Art. 687
    Sunt privilegiate asupra vasului si admise la plata asupra pretului sau si in ordinea aratata in prezentul articol, creantele urmatoare:
    1. Cheltuielile de judecata facute in interesul comun al creditorilor pentru acte de conservatiune si urmarire a vasului;
    2. Cheltuielile, indemnitatile si primele pentru scapare, datorate pentru ultima calatorie;
    3. Taxele de navigatiune stabilite prin lege;
    4. Salariile pilotilor, salariul custodelui si cheltuielile de paza a vasului, dupa intrarea lui in port;
    5. Chiria magaziilor pentru pastrarea uneltelor si instrumentelor vasului;
    6. Cheltuielile de intretinere a vasului si a uneltelor si instrumentelor sale dupa ultima sa calatorie si intrare in port;
    7. Salariile, retributiunile si indemnitatile datorate, conform dispozitiunilor titlului III al acestei carti, capitanului si celorlalte persoane ale echipajului pentru cea din urma calatorie;
    8. Sumele datorate ca contributie la avariile comune;
    9. Capitalul si procentele datorate pentru obligatiunile contractate de capitan la trebuintele vasului in cazurile prevazute de art. 519 si cu indeplinirea formalitatilor prescrise;
    10. Primele de asigurarea vasului si accesoriilor sale pentru cea din urma calatorie, daca asigurarea a fost facuta pentru un timp determinat sau cu calatoria, si pentru vasele cu abur ce fac calatorii periodice asigurate pentru un timp determinat, primele corespunzatoare cu cele din urma sase luni, si deosebit de acestea, in asociatiunile de asigurare mutuala, reparatiunile si contributiunile pentru ultimele sase luni;
    11. Indemnitatile datorate chiriasilor pentru nepredarea lucrurilor incarcate sau pentru avariile suferite de dansele din culpa capitanului sau a echipajului, in ultima calatorie;
    12. Pretul vasului datorat inca vanzatorului;
    13. Creantele aratate la numarul 9 de mai sus, ce au fost transcrise si adnotate tarziu, orice alta creanta de imprumut maritim asupra vasului si creantele pentru care vasul a fost dat in gaj.
    In caz cand mai multe creante din cele prevazute de numarul 13 se afla in concurenta, preferinta se determina dupa data transcriptiunei titlului si adnotatiunii lui pe actul de nationalitate.
    Art. 688
    Girantul, cezionarul, subrogatul sau creditorul care a primit in gaj o creanta asupra unui vas, transcrisa si adnotata, vor putea cere sa se mentioneze pe registrul capitaniei portului si pe actul de nationalitate al vasului girul, cesiunea, subrogatiunea sau constituirea gajului ce a avut loc.
    Art. 689
    Privilegiile aratate in articolele precedente nu se pot exercita, daca creantele nu sunt probate si privilegiile nu sunt conservate in modul urmator:
    1. Cheltuielile de judecata cu conturile lichidate de judecatorul competent, dupa formele stabilite prin legile de procedura;
    2. Cheltuielile, indemnitatile si primele pentru scapare si salariile pilotilor, cu sentinte, cu atestate ale autoritatii maritime si cu celelalte probe ce autoritatea judecatoreasca va crede de cuviinta a admite, dupa imprejurari;
    3. Taxele de navigatiune cu recipisele autoritatilor competente;
    4. Salariul custodelui, cheltuielile de paza aratate in numarul 4 al art. 687 si creantele aratate in numarul 5 al art. 683 si in alineatele 5 si 6 ale art. 687 prin state aprobate de prezidentul tribunalului respectiv;
    5. Salariile si retributiunile capitanului si celorlalte persoane ale echipajului, cu rolurile de armament si dezarmament extrase din oficiurile autoritatii maritime, celelalte indemnitati cu raportul capitanului si cu celelalte probe ale intimplarilor ce le-au dat nastere;
    6) Creantele pentru contributiuni la avariile comune, cu actele relative la reparatiunea lor;
    7. Creantele aratate la numarul 8 de sub art. 683, la alineatul 6 de sub art. 685 si la aliniatul 9 de sub art. 687 prin procesele-verbale subscrise de fruntasii echipajului, ordinele de autorizatiune, statele subscrise de capitan si confirmate de experti, prin actele de vanzare si procesele verbale subscrise de el, sau prin mijlocul altor acte, dovedind necesitatea cheltuelilor;
    8. Primele de asigurare, cu politele de asigurare sau cu alte titluri subscrise de asigurat si cu extractele de pe registrele mijlocitorilor de asigurare, reparatiunile sau contributiunile in societatile de asigurare mutuala, cu extractele de pe registrele de admitere a navelor in societate;
    9. Indemnitatile datorate chiriasilor unui vas cu sentintele ce le-au lichidat; si daca la timpul distribuirii pretului, sentinta de condamnare la despagubire e pronuntata, iar daunele-interese nu sunt inca lichidate, creditorii pot, dupa imprejurari, sa fie admisi la plata despagubirii pentru o suma aproximativa, dand cautiune ca vor restitui ceea ce va constata ca au primit mai mult; tot astfel vor fi admisi la plata si creditorii posteriori celor dintai, daca vor da cautiune de restituire;
    10. Vinderea vasului cu actul de vanzare, transcris si adnotat in modul stabilit prin art. 493;
    11. Creantele aratate la numarul 9 de sub art. 683, la numarul 8 de sub art. 685 si la numarul 13 de sub art. 687, cu actele respective transcrise si adnotate in modul prescris.
    Art. 690
    Afara de regulile generale pentru stingerea obligatiunilor, privilegiile creditorilor asupra vasului se sting:
    1. Prin vanzarea silita, facuta sau dupa cererea creditorilor, sau pentru alta cauza, dupa formele stabilite de procedura comerciala si dupa plata pretului asupra caruia privilegiul a trecut;
    2. Prin expirarea termenului de trei luni, in caz de instrainare de bunavoie a vasului.
    Acest termen incepe de la data transcrierii actului de instrainare, daca vasul se gaseste in timpul transcriptiunei in circumscriptia unde e inscris; si de la data intoarcerii sale in zisa circumscriptiune, daca transcriptiunea instrainarii s-a facut dupa plecarea vasului, cu conditiunea ca, in termen de o luna de la data transcriptiunii, vanzarea sa fie notificata creditorilor privilegiati ale caror titluri se afla transcrise si adnotate pe actul de nationalitate.
    Stingerea privilegiului nu poate avea loc fata cu creditorul privilegiat, care inainte de expirarea termenului a chemat in judecata pe cumparatorul vasului, pentru a obtine recunoasterea privilegiului sau.
    Art. 691
    Achizitorul unui vas sau unei parti din vas, pentru a-l purga de creditele creantelor privilegiate la care nu este obligat personal, e dator sa notifice creditorilor inainte de punerea in gaj sau urmarirea vasului, un act continand:
    1. Data si felul titlului sau, datele transcriptiunii titlului si adnotarii de actul de nationalitate;
    2. Numele si prenumele autorului sau;
    3. Numele, felul si capacitatea vasului;
    4. Pretul convenit si orice alta sarcina impusa achizitorului sau valoarea ce el ofera sa plateasca;
    5. Lista creditorilor cu aratarea numelui si prenumelui lor, a sumelor ce li se datoreaza; data titlurilor lor, a transcriptiei si adnotatiunei pe actul de nationalitate;
    6. Oferta de depunere a pretului convenit sau a valorii declarate pentru a fi impartita intre creditori;
    7. Alegerea domiciliului la resedinta tribunalului care ar fi competinte sa proceada la vanzarea cu licitatiune, daca aceasta ar trebui sa aiba loc.
    Un extract sumar de pe acest act se va publica in foaia anunturilor judiciare a locului unde se afla oficiul maritim la care vasul este inscris; aceasta va tine loc de notificatiune pentru creantele nesupuse publicitatii.
    Art. 692
    Orice creditor privilegiat sau fidejusorul unor asemenea creante, poate in termen de 15 zile de la notificarea sau publicatiunea sus aratata, sa ceara vanzarea prin licitatiune publica a vasului, oferind suirea pretului cu a zecea parte si dand cautiune pentru plata pretului si pentru indeplinirea oricarei alte sarcini.
    Aceasta cerere subscrisa de cel ce o face sau de un procurator special al sau, va fi notificata achizitorului cu citatiune de infatisare dinaintea locului unde vasul este inscris, pentru ca judecata sa se pronunte atat asupra cautiunii, cat  si asupra cererii de vanzare.
    Art. 693
    Daca vanzarea n-a fost ceruta in termenul si modul stabilit prin articolul precedent sau daca cererea este respinsa, pretul ramane fixat definitiv si, prin depunerea lui, achizitorul obtine proprietatea vasului sau unei parti din el, libera de orice privilegiu. in acest caz privilegiile trec asupra pretului depus, care urmeaza a fi distribuit ca in cazurile de vanzare silita.
    Daca cererea este admisa, tribunalul, prin aceeasi sentinta va autoriza vanzarea vasului, care se va face conform dispozitiilor cuprinse in procedura codicelui comercial.
    Art. 694
    Radiarea transcriptiunilor sau a adnotarii privilegiilor nu se va putea face decat dupa consimtamantul partilor interesante sau in virtutea unei sentinte ramase definitive.
    Oricine poate obtine un act dovedind existenta uneia sau mai multor transcriptiuni asupra unui vas sau unei parti din el, sau un certificat ca nu exista nici o sarcina.

    CARTEA III *
    Despre faliment

    TITLUL I *
    Despre declaratiunea de faliment si despre efectele sale

    Art. 695 *
    Comerciantul care a incetat platile pentru datoriile sale comerciale este in stare de faliment.
    Art. 696 *
    Singurul refuz al unor plati, pe temeiu de exceptiuni pe care, in buna credinta, debitorul il socoteste intemeiat, nu constituie o proba de incetarea platilor.
    Art. 697 *
    Tribunalul si la tribunalele cu o sectiune speciala, tribunalul de comert, incunostiintat din partea unui sau mai multor creditori despre situatiunea dificila in care se afla un comerciant relativ la comertul sau, si care instraineaza in conditiuni desavantajoase avutul sau, va putea ordona prezentarea acestui in camera de consiliu si depunerea totdeodata a registrelor, a bilantului sau comercial si a unei liste nominative de toti creditorii sai si de sumele creantelor cu indicarea scadentelor respective.
    Tribunalul va ordona, in acelasi timp ca creditorul sau creditorii care au facut denuntarea sa depuna o cautiune in bani sau efecte publice a carei cuantum sa fie fixat de tribunal.
    Aceasta cautiune va ramane consemnata la Casa de Depuneri, consemnatiuni si economie pana la rezolvarea definitiva a procesului de calomnie intentat de comerciantul debitor.
    Cautiunei se va restitui si in caz cand comerciantul debitor nu va fi intentat actiunea in calomnie in termen de 5 zile, din ziua respingerii cererei in mod definitiv.
    In cazul cand aratarile creditorilor se gasesc intemeiate, sau cand comerciantul, fara un just motiv nu se infatiseaza, tribunalul va putea, daca crede de cuviinta, mai inainte de oricare dispozitiuni ar lua asupra punerei sale in stare de faliment, sa numeasca, dupa importanta comertului, pe unul sau mai multi dintre creditori care, in continuarea ulterioara a comertului, sa verifice registrele si sa supravegheze regularitatea operatiunilor comerciantului.
    Chemarea se va face prin scrisoare inchisa din partea presedintelui tribunalului respectiv si cercetarea va avea loc in camera de consiliu.
    Creditorul care, cu buna stiinta, va fi facut o denuntare neintemeiata, va putea fi supus pedepselor prevazute de codul penal pentru calomnie.
    Incheierea tribunalului va trebui pronuntata cel putin in 5 zile libere de la cerere si dinsa nu va fi supusa opozitiunei.
    Ea este susceptibila de apel, in termen de trei zile de la pronuntarea ei. Tribunalul va putea insa acorda executiunea provizorie.
    Toata procedura privitoare la modul chemarii debitorului si la al judecarii apelului va fi aceeas ca la tribunal.
    Deciziunea Curtii nu este supusa nici opozitiei, nici recursului.
    Art. 698 *
    Refuzul nejustificat din partea creditorului de a primi delegarea atrage condamnarea lui la amenda de la 100 pana la 500 lei.
    Art. 699 *
    Onorariul custodelui se fixeaza de tribunal si se achita de comerciant.
    Art. 700 *
    Aceste masuri preventive inceteaza:
    a) Prin aratarea majoritatei creditorilor ca situatiunea afacerilor comerciantului nu le mai inspira temere si ca masura luata nu le mai este trebuincioasa;
    b) Prin justificarea platii in mod regulat a datoriilor ajunse la scadenta;
    c) Prin declararea in stare de faliment.
    Art. 701 *
    Falimentul se declara prin hotarare judecatoreasca, pronuntata dupa declaratiunea falitului, sau dupa cererea unui, ori mai multor creditori sau din oficiu.
    Art. 702 *
    Declaratiunea falimentului se pronunta de tribunalul de comert in jurisdictiunea caruia debitorul isi are principalul sau stabiliment comercial.
    Tribunalul este investit cu intreaga procedura a falimentului si va judeca actiunea derivand dintr-insul daca prin natura lor nu vor fi de competinta jurisdictiunii civile.
    Formele de procedura in aceasta materie se reglementeaza prin dispozitiunile speciale cuprinse in cartea IV si prin acele ale Codicelui de procedura civila.
    Art. 703 *
    Falitul va fi dator ca in cele trei zile de la incetarea platilor, in care se cuprinde si ziua incetarei lor, sa faca declaratiunea tribunalului de comert, aratat in articolul precedent.
    Declaratiunea trebuie sa fie insotita de depunerea bilantului, datat, semnat si certificat de falit ca este adevarat si de registrele sale de comert in starea in care se afla.
    Bilantul trebuie sa cuprinda indicatiunea si estimatiunea aproximativa a tuturor bunurilor mobile si imobile ale falitului, starea datoriilor si a creantelor cu numele si prenumele si domiciliul fiecarui creditor si, pe cat se va putea cauza fiecarei datorii, tabloul profitelor si pierderilor precum si acel al cheltuielilor personale ale falitului si familiei sale, din tot timpul exercitiului comertului sau pe cat se va putea.
    Art. 704 *
    Orice creditor, a carui creanta are o cauza comerciala poate sa ceara tribunalului competinte declaratiunea in faliment a debitorului sau comerciant, probind incetarea platilor.
    Nu sunt admisi a cere declaratiunea in faliment descendentii, ascendentii si sotul debitorului.
    Art. 705 *
    Daca incetarea platilor unui comerciant este notorie sau daca ea rezulta din alte fapte neindoioase, tribunalul va declara falimentul din oficiu; insa va putea, de va crede necesar, sa asculte mai intai pe falit.
    Art. 706 *
    In cea dintai zi a fiecarei saptamani, portareii si judecatorii de pace vor transmite presedintelui tribunalului de comert, in jurisdictiunea carui se afla, sau al tribunalului civil care ii tine locul, un tablou de protestele facute in cursul saptamanii precedente.
    Acest tablou trebuie sa arate data fiecarui protest, numele si domiciliul persoanelor carora s-a facut si care au cerut protestul, scadenta obligatiunei protestate, suma datorata si motivele refuzului de plata sau de acceptare.
    Un duplicat dupa acest tablou se va trimite Camerei de comert respectiv pentru publicare.
    Aceste tablouri se vor face pe formulare tiparite trimise de minister, si vor trebui sa fie cusute in fascicole lunare si pastrate la grefa, pentru ca oricine sa poata lua cunostinta de dinsele.
    Portarelul sau judecatorul de pace, care nu indeplineste aceasta indoita obligatiune, va fi supus la o amenda de la 5 pana la 50 lei, pe care o va pronunta completul tribunalului in camera de consiliu si fara apel.
    Art. 707 *
    Comerciantul care s-a retras din comert va putea fi declarat in faliment insa numai in decursul a cinci ani de la acest eveniment si numai cand incetarea platilor a avut loc in timpul exercitiului comertului, sau chiar in anul urmator pentru datorii decurgand din acelasi exercitiu.
    Se va putea inca declara falimentul dupa moartea comerciantului, insa numai in decursul anului de la acest eveniment.
    Art. 708 *
    Prin sentinta declarativa de faliment tribunalul trebuie:
    1. Sa arate numele judecatorului-sindic chemat a administra falimentul;
    2. Sa ordone punerea sigiliilor;
    3. Sa stabileasca un termen, nu mai mare de 15 zile, in care creditorii trebuie sa prezinte la grefa sindicatului declaratiunea creantelor lor;
    4. Sa determine ziua si ora in care se va procede, la resedinta Tribunalului, la verificarea creantelor. Acest termen nu poate fi mai departat decat cel mult cu 10 zile de la expirarea termenului prevazut in alineatul precedent.
    Sentinta trebuie sa cuprinda inca ordinul catre falit de a infatisa pana in trei zile, bilantul in forma stabilita prin art. 703 si registrele sale de comert daca nu sunt deja depuse.
    Aceasta sentinta, supusa opozitiunei si apelului, este executorie provizoriu.
    Art. 709 *
    Cand averea unui comerciant declarat in faliment se afla si in alte localitati, sindicul va interveni, printr-o comisiune rogatorie, catre autoritatea judecatoreasca locala pentru ruperea sigiliilor si incheierea actelor constatatoare acestei operatii.
    Art. 710 *
    Un extract al sentintei declarative de faliment se afige in termen de 24 ore, la usa tribunalului, independent de publicitatea ceruta de art. 943.
    Art. 711 *
    Falitul, judecat in lipsa si cel care a fost declarat din oficiu fara sa fi fost chemat sau, desi chemat dar judecat in lipsa, are dreptul sa faca opozitiune in contra sentintei declarative de faliment, pana in termen de 5 zile libere de la afisarea extractului prevazut de art. 710 sau deadreptul apel, pana in termen de 10 zile libere de la aceeasi data.
    Acelasi drept il au si creditorii care au cerut declararea in faliment.
    Orice alta persoana interesata are dreptul sa faca opozitie contra sentintei declarative de faliment, pana in zece zile de la implinirea aceleiasi formalitati.
    Sentinta asupra opozitiunei se da contradictoriu cu judecatorul si este supusa apelului.
    Art. 712 *
    Indata dupa pronuntarea sentintei declarative de faliment procurorul tribunalului va trebui sa ia cunostinta in orice caz, de toate actele din dosar, spre a vedea daca este loc la o actiune penala.
    In acest caz presedintele tribunalului trebuie, pana in 24 de ore, sa comunice procurorului copie de pe sentinta declarativa de faliment, cu toate celelalte acte si informatiuni aflate in tribunal.
    Art. 713 *
    Tribunalul de comert va ordona deodata cu pronuntarea sentintei declarative de faliment arestarea falitului in contra caruia se ivesc indicii suficiente de frauda, mai cu seama in cazuri de disparatiunea sau lipsa nejustificata a registrului de comert si nedepunerea bilantului; va putea de asemenea sa ordone si arestarea celorlalti complici ai fraudei.
    Tribunalul de comert si mai in urma in orice stare a procedurii falimentului, va ordona arestarea falitului in contra caruia se ivesc indicii suficiente de frauda.
    Ordonanta de arestare trebuie sa fie comunicata imediat procurorului, pentru executare; parchetul va fi obligat a deschide imediat actiune publica. In asemenea caz, liberarea provizorie, cu sau fara cautiune, nu poate fi acordata de judecatorul de instructiune insarcinat cu instruirea afacerei decat dupa ce va referi tribunalului care a ordonat arestarea.
    Oricare ar fi avizul tribunalului, judecatorul de instructiune este in drept sa decida cum va crede de cuviinta, ramanand ca ministerul public sa exercite dreptul sau de opozitiune la Camera de punere in acuzatiune, daca va crede aceasta necesar.
    Judecatorul de instructie va putea insa procede la arestarea falitului, cand sunt grave indicii de frauda, chiar daca tribunalul nu va fi ordonat asemenea masura.
    Art. 714 *
    Procedura falimentului inaintea jurisdictiunei comerciale si instructiunea sau procedura penala se vor urma independent una de alta.
    Judecatorul de instructie poate culege de la tribunalul de comert, de la judecatorul sindic, orice informatiuni si orice stiinte de care ar avea trebuinta; poate asemenea verifica sau cere copii sau extracte de pe actele procedurii falimentului, precum si de pe registrele si hartiile falitului, dar nu poate sa le ridice de la grefa tribunalului comercial.
    Complectindu-se instructiunea, judele instructor trebuie in orice caz, sa se pronunte daca este sau nu caz de urmarire in contra inculpatilor.
    Deciziunea definitiva a instantelor penale va trebui sa fie notata pe marginea sentintei declarative de faliment si se va publica ca si aceasta.
    Art. 710 *
    Numele si prenumele falitului se va inscrie intr-un tablou afisat in sala tribunalului care a declarat falimentul si in sala burselor de comert.
    Acei al caror nume figureaza pe acest tablou nu pot intra in localurile burselor. Aceasta dispozitiune trebue sa fie inscrisa pe tablou.
    Art. 716 *
    Pana ce nu se termina procedura falimentului, falitul nu se poate departa de la domiciliul sau fara o permisiune a judecatorului sindic, si este dator sa se prezinte inaintea acelui judecator ori de cate ori va fi chemat. Insa daca judecatorul se va convinge ca falitul este impiedicat de a se infatisa in persoana din cauze binecuvintate, poate sa-l autorizeze a se infatisa prin mandatar.
    APT. 717 *
    Sentinta declarativa de faliment ridica de drept falitului, din ziua pronuntarii sale, administratiunea bunurilor sale chiar si a acelora pe care le-a dobandit in timpul falimentului.
    Actiunile care apartin falitului nu vor putea fi exercitate decat de catre judecatorul sindic, afara de acel care privesc drepturile lui exclusiv personale, sau care sunt straine falimentului.
    Din ziua declaratiunei falimentului, nici o actiune in contra falitului privitoare la bunurile sale mobile sau imobile si nici un act de executare asupra acelorasi bunuri nu va putea fi intentat sau indreptat decat in contra judecatorului sindic.
    Actiunile si executarile deja incepute in persoana falitului se vor continua, insa, in persoana judelui sindic.
    Tribunalul, daca gaseste cu cale, poate permite sau ordona ca falitul sa fie citat in cauza, mai cu seama atunci cand ar avea interese opuse cu judecatorul sindic.
    Falitul are dreptul sa intervina in chestiunile din care poate sa decurga in sarcina sa o imputare de bancruta.
    Art. 718 *
    Sentinta declarativa de faliment suspenda numai fata de masa creditorilor, curgerea dobanzilor, a creantelor negarantate prin ipoteca, gaj sau alt privilegiu.
    Dobanzile creantelor garantate nu pot fi cerute decat asupra sumelor provenind din vanzarea bunurilor supuse privilegiului sau ipotecei; cand insa din neajungerea acestor garantii, dreptul creditorilor se exercita asupra masei chirografare, restul creantei neacoperit se determina fara a se tine in seama dobanzile posterioare date sentintei declarative de faliment.
    Art. 719 *
    Datoriile cu scadenta obligatorie in sarcina falitului si acele a caror scadenta este subordonata vointei sale, sunt considerate ca ajunse la scadenta prin efectul declaratiunei falimentului.
    Din momentul declararii in stare de faliment, creantele in contra falitului, in ceea ce priveste participarea lor la deliberarile falimentului, vor ramane fixate in miinile ultimului purtator, anterior declararii in stare de faliment; asemenea si cele care se vor fi aflind in circulatiune in strainatate, vor ramane fixate in miinile ultimului purtator din tara, anterior declararei in stare de faliment.
    Art. 720 *
    Pentru chiriile datorite de falit, actele de executare asupra bunurilor mobile care servesc la comertul sau vor fi suspendate in timp de 30 de zile de faliment, afara de masurile conservatoare si de dreptul pe care proprietarul il dobindise mai dinainte pentru a reintra in posesiunea bunurilor inchiriate. Cand proprietarul a obtinut acest drept, suspendarea actelor de executiune mai sus aratate inceteaza de drept.
    Art. 721 *
    Daca falitul este locatar de imobile pentru trebuintele comertului sau, si daca contractul trebuie sa dureze mai mult de un an de la data declararei falimentului, judecatorul sindic, cu autorizatiunea majoritatei in sume a creditorilor ale caror creante au fost verificate, poate cere desfiintarea acelui contract dand proprietarului o dreapta despagubire.
    Art. 722 *
    Prin sentinta declarativa de faliment sau printr-o alta posterioara, tribunalul, din oficiu sau dupa cererea oricarui in interesat, determina provizoriu ziua incetarii platilor. In lipsa de o determinare speciala, incetarea platilor se socoteste ca a avut loc in ziua pronuntarei sentintei care a declarat falimentul sau in ziua mortii falitului sau in aceea a retragerei sale din comert, daca falimentul a fost declarat in urma acestor evenimente.
    In nici un caz incetarea platilor nu se va putea fixa la o epoca mai departata de trei ani de la datele sus mentionate.
    Art. 723 *
    In contra sentintei care determina provizoriu data incetarii platilor, se poate face contestatiunea inaintea tribunalului care a pronuntat-o sub conditiune numai ca aceasta contestatiune sa fie notificata cel mai mult pana in opt zile de la verificarea creantelor.
    Toate contestatiunile in contra acestei sentinte se discuta contradictoriu cu judecatorul sindic si se rezolva prin una si aceeasi hotarare.
    Dupa expirarea acestui termen, sau cand sentinta care s-a pronuntat asupra contestatiunei nu mai este supusa apelului, data incetarii platilor ramane irevocabil determinata in privinta tuturor creditorilor.
    Art. 724 *
    Toate actele si operatiunile falitului si toate platile facute de dansul in urma sentintei declarative de faliment, sunt nule de drept.
    Sunt asemenea nule, fata cu masa creditorilor:
    1. Toate actele si instrainarile cu titlu gratuit facute cu sase luni inainte de data incetarei platilor;
    2. Plata datoriilor neajunse la scadenta, facuta in urma datei incetarei platilor, fie in bani, fie prin cesiune, vanzare, compensatiune sau altfel;
    3. Toate instrainarile, cu orice titlu, insa numai de bunuri miscatoare, facute de falit, in interval de sase luni inainte de epoca incetarei platilor, catre sotul sau sotia falitului, catre rudele sale in linie directa si catre rudele colaterale sau aliati pana in gradul al patrulea.
    ART, 725 *
    Toate actele, platile si instrainarile facute in frauda creditorilor, in orice timp ar fi fost facute, trebuiesc sa fie anulate, conform dispozitiunilor art. 975 din Codicele civil.
    ART, 726 *
    Se presuma facute in frauda creditorilor si, in lipsa de proba contrarie se anuleaza, fata cu masa creditorilor, urmatoarele acte, daca sunt survenite in urma datei incetarii platilor:
    1. Toate actele, platile si instrainarile cu titlu oneros, cand cel de al treilea cunostea starea de incetare a platilor in care se gasea comerciantul cu toate ca inca nu era declarat falit;
    2. Actele si contractele comutative, in care valorile date sau obligatiunile luate de falit intrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis;
    3. Platile datoriilor ajunse la scadenta si exigibile, care nu au fost efectuate in bani sau cu efecte de comert;
    4. Gajurile, anticrezele si ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului.
    Aceeasi prezumtiune va avea loc si pentru actele, platile si instrainarile, cu orice titlu, facute in cele zece zile anterioare declaratiunei de faliment, chiar in lipsa punctelor extreme, sus enuntate.
    Art. 727 *
    Inscriptiunile ipotecare, luate in virtutea unui titlu recunoscut valabil nu sunt cuprinse in dispozitiunile articolului precedente, numai sa fie anterioare sentintei declarative in faliment.
    Art. 728 *
    Daca, dupa incetarea platilor si inainte de pronuntarea sentintei declarative in faliment, comerciantul a platit cambiile, actiunea pentru restituirea banilor se va putea indrepta cunostinta de incetarea platilor in momentul cand cambia a fost trasa sau girata.
    Art. 729 *
    Daca comerciantul a fost declarat falit dupa moartea sa, sau daca moare dupa declaratiunea in faliment, sotul, fiii si mostenitorii sai pot sa se prezinte in persoana sau prin mandatar, ca in locul defunctului, la formarea bilantului, la cercetarea registrelor si la procedura falimentului.

    TITLUL II *
    Despre administratiunea falimentului

    CAP. 1 *
    Despre persoanele insarcinate cu administrarea falimentului

    Art. 730 *
    Administratiunea falimentelor se va exercita de un judecator sindic, asezat pe langa fiecare tribunal sub privegherea tribunalului.
    Ea are de scop conservarea si lichidarea bunurilor falitului si repartitiunea lor intre creditori.

    SECTIUNEA I
    Despre judecatorii sindici

    Art. 731 *
    Pe langa fiecare tribunal de judet se infiinteaza unul sau mai multi judecatori sindici, insarcinati in special cu administrarea falimentelor.
    Tribunalul Ilfov va avea trei judecatori sindici; tribunalul Iasi doi.
    Numarul judecatorilor sindici se va putea spori, dupa necesitatile serviciului, prin decret regal, in urma unei deciziuni a consiliului de ministri.
    Art. 732 *
    Judecatorii sindici sunt numiti prin decret regal.
    Ei fac parte din corpul judecatoresc.
    Ei sunt asimilati judecatorilor de sedinta; sunt supusi la aceleasi conditiuni de admisibilitate (art. 52 .si 59 din legea organizarii judecatoresti) si se bucura de acelas rang, drepturi si avantaje.
    Art. 733 *
    Judecatorii sindici ai tribunalelor care nu au sectiune speciala comerciala, pot fi delegati de tribunal cu lucrari de orice natura afara de tribunal.
    In caz de vacanta sau de absoluta necesitate, judecatorii sindici pot fi delegati de ministrul justitiei pentru a inlocui pe judecatorul tribunalului sau pe judecatorul de instructie. Asemenea delegatiune permanenta se poate da si de presedintele tribunalului, insa numai pentru termenul de 10 zile.
    Art. 734 *
    In caz de lipsa sau de recuzare a judecatorului sindic, la tribunalele cu o singura sectiune, presedintele tribunalului deleaga pe un alt judecator spre a-i tine locul, fie pana la incetarea absentei, fie pana la terminarea falimentului.
    Art. 735 *
    Tribunalul, acolo unde sunt mai multi judecatori-sindici, poate, in orice stare a falimentului sa inlocuiasca pe un judecator-sindic prin altul, fara aratare de motive.
    Art. 736 *
    Judecatorul sindic se poate recuza pentru aceeasi motive ca si judecatorii.
    Judecatorul-sindic, care cunoaste ca in persoana lui exista motiv legal de recuzare, trebue sa aduca aceasta la cunostinta tribunalului in termen de 24 ore.
    Recuzarea se judeca in camera de consiliu, ascultindu-se partea care propune recuzarea si judecatorul sindic.
    Art. 737 *
    In afacerile prezentand dificultati speciale, judecatorul-sindic poate cere tribunalului sa se numeasca advocati experti sau custozi, de ale caror servicii s-ar simti nevoie.
    Tribunalul, daca incuviinteaza cererea, va desemna pe advocatii, expertii sau custozii ce va gasi cu cale si va fixa retributiunea lor.
    Judecatorul sindic este dator ca cel mai tarziu in termen de trei zile de la incheierea tribunalului, sa comunice celor interesati insarcinarea ce li s-a dat.
    Art. 738 *
    Judecatorul sindic este dator indata ce hotararea de omologare a concordatului a ramas definitiva, sau indata ce este chemat sa faca vreo distributiune intre creditori sa formeze statul cheltuelilor de justitie si administratiune a falimentului si sa ceara tribunalului aprobarea lui.
    Art. 738 *
    Cheltuielile de justitie si administratiune, prevazute in statul judecatorului sindic, aprobat de tribunal, se vor plati de falit, sau se vor retine din patrimoniul falimentului cu preferinta inaintea oricaror altor datorii.
    Art. 740 *
    Judecatorii sindici ai tribunalelor Ilfov, Iasi, Covurlui, Dolj, Braila, au unul sau mai multi secretari-arhivari. Numarul lor se va fixa prin deciziune a consiliului de ministri.
    Secretarii-arhivari au gradul de grefieri de tribunal; sunt supusi acelorasi conditiuni de admisibilitate si se bucura de aceleasi avantaje.
    Ei se numesc prin decret regal.
    La celelalte tribunale, functiunile secretarului-arhivar se indeplinesc de grefierul tribunalului sau de un ajutor de grefa delegat de dansul, sub a lui raspundere si control.
    Art. 741 *
    Secretarii-arhivari sunt tinuti, inainte de a intra in functiune sa depuna o cautiune egala cu aceea a grefierilor.
    Ei sunt supusi, in afara de obligatiunile speciale ce se vor fixa prin regulament, la toate indatoririle prevazute de regulamentul interior al grefelor.
    Art. 742 *
    Un regulament special va determina modul de functionare al serviciului contabilitatii falimentelor.

    CAP. 2 *
    Despre punerea sigiliilor si despre inventar

    Art. 743 *
    Indata dupa declaratiunea falimentului, sau cel mult in 24 ore, judecatorul-sindic sau judecatorul de ocol, dupa delegatiunea judecatorului-sindic va procede la punerea sigiliilor. Chiar inainte de declaratiunea falimentului, tribunalul comercial poate ordona punerea sigiilor din oficiu punerea sigiilor din oficiu, sau dupa staruinta uneia sau mai multor creditori, daca debitorul a dosit sau daca este sustragere chiar partiala de activ.
    Art. 744 *
    Sigiile se vor pune pe magazine, comptoare, birouri, case de bani, portofolii, registre, hartii, mobile si pe orice efecte ale falitului.
    Cand sigiile s-au aplicat prin mijlocirea unui judecator de ocol, el va inainta actele imediat judecatorului-sindic, care l-a delegat.
    Art. 745 *
    Vestmintele, rufele si mobilele necesare falitului si familiei lui nu se vor pune sub sigilii, ci se vor lasa falitului cu o lista descriptiva, rezervindu-se dreptul tribunalului de a statua asupra reclamatiunilor ce s-ar ivi in aceasta privinta din partea judecatorului- sindic sau a creditorilor.
    Art. 746 *
    Obiectele a caror vanzare a fost autorizata, nu vor fi puse sub sigilii, daca judecatorul-sindic va cere, dar va trebui sa fie imediat inventariate si pretuite. Procesul-verbal constatator se va inainta tribunalului.
    Art. 747 *
    Registrele de comert al falitului, daca judecatorul-sindic gaseste de cuviinta, nu se vor pune sub sigilii, dar vor trebui sa fie imediat inventariate, incheindu-se proces-verbal cu o descriere minutioasa a starei in care se gasesc.
    Acest proces-verbal se va atasa la dosarul falimentului, iar registrele se vor ridica de judecatorul-sindic, spre a le depune imediat la grefa tribunalului.
    In caz insa de actiune de fals, judecatorul penal va putea cere remiterea temporala a registrelor, pentru trebuintele judecatii.
    Art. 748 *
    Cambiile si celelalte titluri de credit cu scadenta scurta sau care ar fi de prezentat la acceptare, sau acelea in privinta carora ar fi necesar a se face acte conservatorii, pot fi ridicate de judecatorul-sindic, dupa o prealabila descriere a lor printr-un proces-verbal, ce se va atasa la dosarul falimentului, pentru ca judecatorul-sindic sa ingrijeasca a se face acele acte.
    Art. 749 *
    Atunci cand judecatorul sindic gaseste ca inventarul bunurilor falitului se poate face intr-o singura zi, el poate sa proceada imediat la facerea inventarului, si apoi sa aplice sigiliile.
    Art. 750 *
    In cele trei zile de la numirea sa, judecatorul-sindic va procede la inventarierea bunurilor falitului in prezenta acestuia sau citindu-l legalmente.
    Art. 751 *
    Inventarul este scutit de formalitatile obicinuite de procedura si de taxele de timbru si inregistrare; el va trebui sa fie facut in dublu original de catre judecatorul sindic, in prezenta unuia sau mai multor creditori designati de catre tribunal.
    Inventarul trebuie sa cuprinda descrierea intregului activ si pasiv al falitului si sa fi e subscris de toti aceea care au participat la facerea lui. Unul din originalele inventarului va trebui sa fie depus in 24 ore de la terminarea lui, la grefa tribunalului.
    Judecatorul-sindic se poate ajuta la facerea inventarului si la estimatiunea bunurilor, cu o persoana experta numita de tribunal.
    Cu toate acestea, cand imprejurarile speciale ale falimentului o cer, tribunalul poate prescrie regule si precautiuni particulare pentru facerea inventarului.
    Art. 752 *
    Inventarul odata terminat, judecatorul-sindic se constituie depozitar judiciar al marfurilor, banilor, titlurilor de creante, registrelor, hartiilor, mobilelor si celorlalte obiecte ale falitului.
    Judecatorul-sindic va putea lua, cu aprobarea tribunalului, orice masura de asigurare pentru paza bunurilor falimentului, pentru care este constituit depozitar judiciar.
    Banii trebuie sa fie depusi la Casa de depuneri si recipisa la tribunal.
    In ce se atinge de registrele si de hartiile falitului, in caz de actiune penala pentru fals, se va urma conform art. 454 si 457 si altor dispozitiuni relative din condicele de instructiune criminala.
    Art. 753 *
    Daca falimentul se declara in urma mortii falitului, mai inainte de a se fi facut inventarul mostenirii sale, sau daca falitul moare in urma declararii falimentului, dar inainte de facerea inventarului, se procede indata la formarea lui conform regulelor de mai sus, in prezenta mostenitorilor sau ei legalmente citati.

    CAP. 3 *
    Despre functiunile relative la administratiunea falimentului

    Art. 754 *
    Judecatorul sindic, indata dupa aplicarea sigiilor, trebuie, dupa indicatiunile bilantului, registrelor si hartiile falimentului, cum si dupa orice alte informatiuni ar mai putea culege, sa intocmeasca un tablou despre creditorii falimentului si sa adreseze fiecaruia din ei o instiintare speciala, cu aratarea dispozitiunilor din sentinta declarativa de faliment privitoare la prezentarea declaratiunilor creantelor si la verificare.
    Art. 755 *
    Cand falitul nu a prezentat bilantul, judecatorul sindic trebuie sa-l intocmeasca fara intarziere, cu elementele ce a putut aduna.
    Daca bilantul a fost prezentat de falit, judecatorul-sindic trebue sa-l verifice si sa-i faca rectificarile si adaugirile ce ar crede necesare.
    Bilantul astfel facut, verificat si rectificat, trebuie depus la grefa tribunalului.
    Art. 756 *
    Daca falitul justifica ca s-a gasit in imposibilitate fara culpa din parte-i, de a prezenta bilantul sau registrele sale de comert in termenul fixat de art. 703, tribunalul poate, daca nu are nici o indoiala ca ar fi rea credinta, sa-l autorizeze printr-o incheiere data in camera de consiliu, de a prezenta bilantul intr-un termen ulterior scurt; iar dupa expirarea si acestui termen, se vor aplica si dispozitiunile articolului precedent. In acest scop, falitul poate sa examineze registrele sale de comert la judecatorul-sindic sau la grefa.
    Art. 757 *
    Judecatorul sindic trebuie sa cheme pe falit inaintea sa ca sa examineze registrele, sa le reuneasca continutul, sa le certifice starea in care se afla, sa le incheie si sa le semneze in prezenta sa.
    Daca falitul nu se prezinta la invitarea facuta, va fi somat sa compara cel mult in 48 ore, inaintea tribunalului.
    Falitul, care se afla in stare de arestare, poate fi autorizat de tribunal sa compara prin mandatar.
    Art. 758 *
    Judecatorul sindic trebuie sa incaseze creantele falitului, observind masurile de asigurare care vor fi fost prescrise de tribunal si sa dea chitanta.
    El trebuie sa faca toate actele conservatoare pentru drepturile falitului in contra debitorilor sai si sa ia asupra bunurilor lor inscriptiunea pentru ipotecile care nu ar fi fost inscrise de falit.
    Inscriptiunile se vor lua in numele masei.
    Art. 759 *
    Scrisorile si telegramele adresate falitului trebue sa fie remise judecatorului-sindic, care este autorizat a le deschide si pe unele si pe altele; falitul poate sa asiste la deschiderea lor si, daca continutul scrisorilor si telegramelor nu priveste la interesele sale patrimoniale, poate sa ceara predarea lor. Judecatorul-sindic este dator sa pastreze secretul.
    Art. 760 *
    Judecatorul sindic, poate fi autorizat de tribunal sa vinza lucrurile supuse stricaciunei sau la micsorarea iminenta de valoare, cum si acelea a caror conservare ar fi costisitoare.
    Vanzarea nu se va putea face decat prin licitatie publica si dupa o prealabila expertiza ordonata de tribunal.
    Continuarea comertului, in tot sau in parte, nu se poate face decat cu incuviintarea majoritatei in numar a creditorilor verificati.
    Majoritatea creditorilor, incuviintind continuarea comertului va determina cu preciziune timpul, limitele si conditiunile sub care se va continua si va desemna persoana care ii va face, sub raspunderea ei.
    Tribunalul va putea aproba continuarea comertului, in conditiunile aratate de majoritatea creditorilor si va prescrie masurile necesare, pentru asigurarea marfurilor si consemnarea pretului.
    Incheierea tribunalului, atat pentru vanzare, cat si pentru continuarea comertului, se va publica prin foaia anunturilor judiciare sau prin Monitorul Oficial.
    Art. 761 *
    Judecatorul sindic trebuie sa lucreze personal in toate afacerile insarcinarei sale, daca nu a fost autorizat de tribunal sa se prezinte prin altii in unele operatiuni determinate.
    El mai poate fi autorizat de tribunal, atunci cand imprejurari particulare o reclama, ca sa fie ajutat in administratiune de una sau mai multe persoane retribuite.
    El mai poate de asemenea, fi autorizat sa intrebuinteze pe falit pentru a-i inlesni administratiunea si, in acest caz, conditiunile concursului dat de falit sunt determinate de tribunal.
    Art. 762 *
    Tribunalul, asupra propunerei judecatorului-sindic, poate acorda falitului, pentru el si familia sa, ajutoarele necesare din activul falimentului, fixand suma odata pentru totdeauna.
    Dupa verificarea creantelor, nici un ajutor nu se mai poate da falitului si familiei sale, fara incuviintarea majoritatei in numar a creditorilor verificati.
    Art. 763 *
    Banii, provenind din vanzari si din incasari vor trebui sa fie imediat depusi la Casa de depuneri si recipisa la tribunal.
    Art. 764 *
    Banii, depusi de judecatorul-sindic sau de altii in contul falimentului, nu pot fi retrasi decat in virtutea unei incheieri a tribunalului. Daca sunt sechestrati, judecatorul sindic trebue mai intiiu sa obtina ridicarea sechestrului.
    Art. 765 *
    Judecatorul sindic trebuie sa prezinte, la finitul fiecarei luni, tribunalului un prospect sumar despre administratiunea sa si un tablou despre depozitele efectuate cu actele justificative. Daca imprejurarile falimentului o reclama, tribunalul poate sa prelungeasca acest termen pana la trei luni.
    Art. 766 *
    In orice faliment, judecatorul-sindic trebuie in 15 zile de la primirea insarcinarii sale, sa remita tribunalului o expunere succinta a principalelor cauze si imprejurari ale falimentului si a caracterului ce el prezinta, cum si un cont sumar a starei aparente a masei.
    Copie de pe acest raport se va inainta parchetului.
    Art. 767 *
    Cand judecatorul-sindic inceteaza din insarcinarea sa inainte de a se fi terminat lichidatiunea activului dupa dispozitiunile titlului IV, el trebuie sa predea, fara intarziere, succesorului sau, patrimoniul si actele falimentului si sa-i remita contul administratiunei sale.
    Daca facerea inventarului nu este terminata, el trebue sa intervina pentru a face sa se constate predarea a tot ce el primise.
    Terminindu-se lichidarea, judecatorul-sindic va prezenta tribunalului un tablou general constatator de toate operatiunile facute in cursul administratiei falimentului.
    Creditorii si falitul pot prezenta tribunalului observatiunile lor.

    TITLUL III *
    Despre lichidatiunea pasivului

    CAP. 1 *
    Despre verificarea creantelor

    Art. 768 *
    Creditorii falitului trebuie sa prezinte declaratiunea creantelor lor si titlurile din care deriva, la grefa sindicatului tribunalului de comert, in termenul fixat de sentinta declarativa de faliment. Secretarul-arhivar al sindicatului le da chitanta si formeaza un tablou (stat).
    Art. 769 *
    Daca sunt creditori care resed in tara straina, tribunalul poate, dupa imprejurari, in privinta acestora, sa prelungeasca termenul pentru verificarea creantelor lor. Despre aceasta insa, judecatorul-sindic trebue sa dea o instiintare speciala, tuturor creditorilor.
    Art. 770 *
    Declaratiunea creantelor trebuie sa arate numele si prenumele sau firma si domiciliul creditorului, suma datorata, drepturile de privilegiu, de gaj sau de ipoteca si titlul din care creanta deriva.
    Ea trebuie sa contina afirmarea clara si explicita, ca creanta este adevarata si reala si trebuie sa fie semnata de creditor sau de o persoana autorizata cu mandat special, sa faca pentru el aceasta afirmare trebuind si in mandat sa se exprime suma creantei.
    Daca creditorul nu domiciliaza in comuna in care resade tribunalul, declaratiunea trebuie sa contina si alegerea de domiciliu in aceiasi comuna; altfel, toate notificatiunile posterioare se vor face creditorului la grefa tribunalului, afisindu-se si la usa tribunalului.
    Art. 771 *
    Secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului este dator ca, cu cinci zile inainte de ziua fixata pentru verificarea creantelor, sa comunice judecatorului-sindic tabloul (statul) format conform art. 768.
    Judecatorul, examinind acest tablou, va putea, din oficiu sau dupa cererea unuia sau mai multor creditori, sa dispuna ca, la ziua fixata pentru verificare, sa fie de fata si falitul, spre a-i da cuvenitele explicatiuni asupra veracitatei creantelor; poate inca sa ordone comparatiunea personala a creditorului sau sa-l autorizeze sa compara prin mandatar, sa prescrie infatisarea registrelor de comert ale creditorului sau a unui extract dintr-insele; va putea inca sa ordone prezentarea oricarei alte persoane care ar putea sa dea informatiuni sau lamuriri incheind proces-verbal. Chemarile, in acest caz, se fac prin sindicatul tribunalului.
    Art. 772 *
    In ziua fixata de sentinta declarativa a falimentului pentru verificarea creantelor, judecatorul-sindic, asistat de grefierul tribunalului sau de secretarul-arhivar al sindicatului tribunalului, va procede, contradictoriu, cu cei interesati, la verificarea creantelor.
    Creantele se verifica in ordinea inscrierii in tablou prin confruntarea titlurilor prezentate cu registrele si hartiile falitului.
    Falitul si oricare din creditori se pot opune la admiterea creantelor.
    Creantele necontestate sau acelea pe care toti interesatii le recunosc ca justificate, sunt admise la masa falimentului.
    In caz de contestatiuni, judecatorul-sindic printr-o singura sentinta se pronunta asupra tuturor contestatiunilor care privesc creante a caror valoare nu trece peste competinta judecatorului de ocol, cu rezerva apelului la tribunal, in termen de 5 zile de la pronuntare; cat pentru celelalte creante, el trimite contestatiunile inaintea tribunalului, care le va judeca in prima instanta, in termen de cel mult 10 zile de la ziua verificarei.
    Procesul verbal de verificarea creantelor trebuie sa arate cu deamanuntul toate operatiunile facute, numele creditorului, data. scadenta si cuantumul creantei; daca suma este datorita de falit ca emitent sau ca girant si numele girantilor anteriori, sa arate numele persoanelor intervenite si sa relateze declaratiunile lor.
    Judecatorul-sindic va viza creantele admise, aratand si suma pentru care s-au admis.
    Art. 773 *
    Creantele datorite de falit ca girant se vor admite la pasivul falimentului in mod conditional. Ele se vor sterge din tablou, daca emitentul la scadenta a platit suma.
    Judecatorul-sindic va mentiona, pe titlul si in procesul-verbal, ca admiterea nu este decat in mod conditional.
    Excluderea unor asemenea creante se va face de catre tribunal, dupa cererea celor interesati.
    Sentinta se da contradictoriu cu judecatorul-sindic si este supusa opozitiunei si apelului.
    Art. 774 *
    Dupa inchiderea procesului-verbal de verificare, declaratiunile creantelor si opozitiunile in contra declaratiunilor sau a admiterilor de creante deja facute, trebuesc sa fie notificate judecatorului sindic si creditorilor ale caror creante se ataca si sa fie depuse la grefa sindicatului tribunalului, cu documentele pe care le intemeiaza, cel putin cu doua zile mai inainte de audienta fixata pentru rezolvarea contestatiunilor.
    In lipsa de asemenea contestatiuni, audienta trebue sa fie fixata in un termen nu mai mic de cinci zile si nici mai mare de zece zile de la inchiderea suszisului proces-verbal.
    Art. 775 *
    Tribunalul examinind toate contestatiunile deodata si impreuna, contradictoriu cu judecatorul-sindic si persoanele aratate in articolele precedente, se pronunta prin o singura sentinta, chiar daca ar trebui sa se ordone vreun act oarecare de instructiune in privinta uneia sau mai multor creante.
    Sentinta tribunalului, in asemenea caz, nu este supusa apelului decat daca creanta trece peste valoarea de 1500 lei.
    Art. 776 *
    In toate cazurile in care nu se poate pronunta sentinta definitiva, tribunalul comercial poate sa admita provizoriu, pentru o suma determinata, la pasivul falimentului, creantele contestate, pentru ca, in virtutea lor, sa se poata exercita drepturile creditorului in liberatiunile falimentului, cu rezerva insa a deciziunei definitive din partea judecatii asupra validitatii contestatiunii.
    Tribunalul de comert poate suspenda deciziunea definitiva asupra admiterii unei creante pana la sfarsitul actiunii penale privitoare la dinsa, sau al procedurei penale inceputa dupa dispozitiunile art. 712 si in acest caz, el determina asemenea daca si pana la ce suma acea creanta sa fie admisa provizoriu la pasivul falimentului.
    Art. 777 *
    Creditorul caruia nu i se contesta decat privilegiul sau ipoteca, va fi admis provizoriu la deliberarile falimentului ca creditor chirografar pana ce acea contestatiune va fi rezolvata.
    Art. 778 *
    Creantele neproducatoare de dobanda si neajunse la scadenta la data declaratiunei falimentului, vor fi admise la pasiv pentru suma lor intreaga, cu rezerva expresa insa ca plata oricarei repartitiuni partiale sa consiste intr-o suma la care, daca i s-ar adauga interesele socotite de 6% pe an, pentru timpul cat mai ramane sa curga de la data mandatului de plata pana la ziua scadentei creantei, aceasta suma sa echivaleze cu suma cotei de repartitiuni.
    Art. 779 *
    Creantele pentru declaratiunea carora s-a prelungit termenul, conform art. 769, vor fi verificate in mod suplimentar la sosirea acelui termen, dupa dispozitiile acestui capitol.
    Art. 780 *
    Chiar dupa expirarea termenelor fixate prin articolele precedente, creditori cunoscuti sau necunoscuti care nu si-au declarat inca creantele, pot sa ceara de la judecatorul-sindic sa fie verificati la masa falimentului, pana cand nu s-au sfarsit repartitiunile intregului activ al falitului.
    Judecatorul sindic va procede de urgenta la verificarea acestor creante, ascultind si pe falit.
    In caz de contestatiune, se va urma conform art. 772.
    Judecatorul sindic va putea chiar sa-i admita provizoriu la pasiv, conform dispozitiunilor precedente.
    In caz de descoperire de fals, de dol de erori esentiale de fapt sau de descoperiri de titluri pana aci necunoscute, se poate inca face opozitiune contra admiterilor de creanta deja efectuate.
    Cheltuielile derivand din declaratiunile de creante si opozitiunile tardive, sunt in totdeauna in sarcina acelora care le fac.
    Efectele declaratiunilor si opozitiunilor tardive sunt determinate in titlul V.

    CAP. 2 *
    Despre diferite specii de creditari

    Art. 781 *
    Toti creditorii falitului au dreptul sa ia parte la deliberarile falimentului, cu rezerva dispozitiunilor care reguleaza participarea creditorilor avand ipoteca, gaj sau alt privilegiu, in repartitiunea activului si intervenirea lor la concordat.

    SECTIUNEA I
    Despre creditorii avand gaj sau alt privilegiu asupra bunurilor mobile

    Art. 782 *
    Judecatorul sindic poate oricand, cu autorizarea tribunalului sa retraga, in profitul falimentului, lucrul dat in gaj, platind pe creditor.
    Poate asemenea sa faca sa se ordone de tribunal vanzarea gajului cu licitatie publica si creditorul nu se va putea opune la aceasta decat numai renuntind la dreptul de a-si obtine plata creantei sale asupra celorlalte bunuri nesupuse gajului.
    Daca gajul s-a vandut pe un pret mai mare decat creanta, prisosul apartine masei falimentului.
    Art. 783 *
    Dispozitiunile codicelui civil, privitoare la privilegiile asupra mobilelor, se aplica si in materie de faliment, cu rezerva dispozitiunilor speciale cuprinse in acest codice si cu modificarile urmatoare:
    1. Salariul datorit lucratorilor intrebuintati deadreptul de catre falit, in timpul lunei care a precedat declaratia falimentului, se va admite intre creantele privilegiate, in acelas rang cu privilegiul stabilit in art. 1729 din codicile civil pentru salariile datorite oamenilor de serviciu. Salariul datorit baietilor din pravalie si comisilor, pentru cele sase luni care au precedat declararea falimentului, se va admite cu acelas rang;
    2. Privilegiul locatorului, prevazut la art. 1730 codicile civil, nu se intinde asupra marfurilor iesite din magazine, sau din locurile unde locatarul isi exercita comertul sau industria sa, daca cei de al treilea au dobandit drepturi asupra lor, afara de cazul de sustractiune frauduloasa. Privilegiul are loc si pentru despagubirea datorita locatorului dupa dispozitiile art. 721;
    3. Creanta pentru pretul neplatit al masinelor de importanta valoare, intrebuintate intr-o exploatare industriala, manufacturiera sau agricola este privilegiata in rangul indicat la numarul 5 de sub art. 1730 codicele civil, asupra masinilor vandute si predate falitului, in cei trei ani care au precedat declaratia falimentului cu toate ca ar fi devenit imobile prin destinatiune.
    Acest privilegiu nu va avea nici un efect daca vanzatorul, in cele trei luni de la predarea masinilor in primirea cumparatorului in tara, nu va fi facut sa se transcrie actul din care rezulta vanzarea si creanta sa in registrul de transcriptiune imobiliara al tribunalului in jurisdictiunea caruia s-au asezat masinile.
    Art. 784 *
    Judecatorul sindic va forma lista creditorilor care pretind a avea dreptul de gaj sau alt privilegiu asupra mobilelor. Contestatiunile asupra existentei privilegiului vor fi rezolvate dupa dispozitiunile art. 772 si urmatoarele.
    Art. 785 *
    Daca pretul mobilelor supuse la un privilegiu special nu ajunge pentru plata creditorilor privilegiati, acestia concura pentru rest cu creditorii chirografari la distribuirea celeilalte parti de activ.

    SECTIUNEA II
    Despre creditorii privilegiati sau ipotecari asupra imobilelor.

    Art. 786 *
    Daca una sau mai multe repartitiuni ale pretului bunurilor mobile se face inainte de distribuirea pretului imobilelor, creditorii privilegiati sau ipotecari, ale caror creante sunt verificate, concura la acele repartitiuni cu intreaga lor creanta cu rezerva deducerilor mai jos aratate.
    Art. 787 *
    Creditorii privilegiati sau ipotecari care, dupa vanzarea mobilelor, sunt definitiv colocati asupra imobilelor in rang util pentru totalitatea creantelor lor nu vor primi partea din pretul ce li se cuvine decat deducindu-se dintr-sa sumele ce ei au primit deja din repartitiile masei chirografare. Sumele astfel distrase nu raman pentru ceilalti creditori ipotecari, dar sunt atribuite masei chirografare si distribuite numai ei.
    Art. 788 *
    Daca creditorii privilegiati sau ipotecari nu au fost colocati decat pentru o parte din creantele lor asupra pretului imobilelor, drepturile lor asupra masei chirografare sunt definitiv regulate in proportie cu sumele pentru care ei au mai ramas creditori in urma acelei colocatiuni, si masa va fi subrogata, in locul lor, pentru aceea ce ei vor fi primit, dupa dispozitiunile art. 766 peste proportiunea partii creantei necolocate.
    Art. 789 *
    In privinta creditorilor privilegiati sau ipotecari, care nu au fost colocati in rang util asupra pretului, sau care nu sunt platiti integral cu pretul imobilelor se vor aplica dispozitiile art. 788.

    SECTIUNEA III
    Despre drepturile femeii falitului

    Art. 790 *
    In caz de faliment, al barbatului, femeia reia imobilele dotale cu dreptul de a percepe veniturile, precum si imobilele parafernale care ii apartineau in momentul casatoriei si pe acelea pe care le-a dobandit in timpul casatoriei, provenind din cauze juridice anterioare sau prin efectul unei donatiuni sau de succesiuni testamentare sau legitime.
    Art. 791 *
    Femeia va relua asemenea imobile dobandite de dinsa si in numele ei, cu banii provenind din instrainarea bunurilor care ii apartineau in momentul casatoriei, sau care i-au parvenit in urma prin unul din modurile aratate in articolul precedent, cu conditiune insa numai ca, in contractul de achizitiune, sa se declare expres aceasta intrebuintare si ca provenienta banilor sa fie stabilita printr-un inventar sau prin orice alt act cu data certa.
    Art. 792 *
    In toate celelalte cazuri si oricare ar fi regimul sub care s-au casatorit sotii, prezumtia este ca bunurile dobandite de femeia falitului apartin barbatului si ca au fost platite cu banii lui, astfel incat acele bunuri trebuesc sa fie intrunite la masa falimentului, femeia insa este admisa sa faca proba contrarie.
    Art. 793 *
    Bunurile mobile atat dotale, cat si parafernale cuprinse in contractul de casatorie, sau parvenite femeii in vreunul din modurile aratate in art. 790 se pot relua de femeie in natura, daca identitatea lor este dovedita cu un inventar sau prin orice act cu data certa.
    Daca bunurile femeiei au fost instrainate si cu pretul lor s-au dobandit alte bunuri mobile sau imobile, femeia poate exercita asupra acestora dreptul indicat in art. 791, cu conditiunea ca provenienta banilor si noua lor intrebuintare sa fie constatata printr-un act avand data certa.
    Toate celelalte obiecte mobile aflate in posesiunea fie a barbatului, fie a femeii, si oricare ar fi regimul casatoriei se presupun ca apartin barbatului, afara numai daca femeia nu va proba contrariul.
    Art. 794 *
    Data certa a unui act ceruta de art. 791 si 793, trebuie sa fie stabilita in modurile determinate de codicele civile, dar proba achizitiunei, a posesiunei si a instrainarii titlurilor de credit si a actiunilor de societati comerciale, se va putea face si cu registrele stabilimentelor publice sau ale societatilor prin actiuni.
    Art. 795 *
    Dreptul aratat in art. 790 si 791 nu poate fi exercitat de femeie decat cu sarcina datoriilor si ipotecilor de care acele bunuri au fost legalmente grevate.
    Art. 796 *
    Daca barbatul era comerciant la epoca celebrarei casatoriei sau daca, neavand atunci vreo profesiune determinata, a devenit comerciant in anul urmator, ipoteca legala pentru dota femeiei nu se intinde, in nici un caz, asupra bunurilor dobandite de barbat in timpul casatoriei prin orice alt titlu, afara numai de succesiune sau donatiune.
    In cazurile sus zise, femeia nu poate exercita nici o actiune asupra masei falimentului, pentru avantajele derivand din contractul casatoriei, si creditorii nu vor putea sa se prevaleze de avantajele derivand din acelasi contract in favoarea barbatului.
    Art. 797 *
    Daca femeia are contra barbatului vreo creanta, derivand dintr-un contract cu titlu oneros, sau daca ea a platit pentru dansul vreo datorie, creanta este presumata a fi constituita si datoria a fi platita cu banii barbatului, si femeia nu va putea exercita nici o actiune asupra masei falimentului, decat daca va face proba contrarie, conform dispozitiunilor art. 792.
    Femeia falitului va fi admisa la pasivul falimentului, pentru pretul bunurilor sale instrainate in timpul casatoriei de catre barbat, rezervindu-se insa actiunea masei asupra sumelor ce femeia ar putea scoate conform dispozitiunilor art. 1255 din codicele civil.

    SECTIUNEA IV
    Despre coobligati si despre fidejusori
    Art. 798 *
    Creditorul care poseda obligatiuni subscrise, girate sau garantate solidar de catre falit si de alti coobligati, care au cazut in stare de faliment, participa la repartitiuni in toate masele si va fi trecut cu valoarea nominala a creantei sale pana la deplina achitare.
    Art. 799 *
    Nici un regres pentru dividendele platite nu se acorda falimentelor coobligatiunilor, unora contra altora; insa daca creanta intreaga, capital si accesorii, a fost platita de una sau mai multe mase coobligate, astfel ca creditorul nu mai are nici o actiune contra celorlalte, cele dintai vor avea dreptul de regres contra celor de al doilea, in proportiune cu partea datoriei ce au platit si cu aceea ce cadea in sarcina respectiva a fiecareia.
    Daca toate dividendele intrunite, ce s-au atribuit creditorului in toate falimentele coobligatilor, ar trece peste suma lui datorita, restul va fi inapoiat maselor falimentelor in proportiunea sus aratata. Daca insa unii din coobligati erau garantii altora, prisosul apartine, dupa ordinea obligatiunilor maselor falimentelor, acelor coobligati care au dreptul sa fie garantati.
    Art. 800 *
    Daca creditorul posesor al unor obligatiuni solidare intre faliti si alti coobligati, a primit inainte de faliment o parte din creanta sa, el nu va putea fi trecut la masa falimentului decat scazandu-se partea primita si conserva, pentru ceea ce-i mai ramane datorit, drepturile sale contra coobligatilor sau fidejusorilor.
    Coobligatul sau fidejusorul falitului, care a platit o parte din datoria solidara, va figura la masa pentru tot ce va fi platit in descarcarea falitului; cu toate acestea, creditorul conserva dreptul de a prelua, pana la plata sa integrala, dividendul destinat coobligatului, sau fidejusorului, restringindu-si in acest caz actiunile sale contra aceluias coobligat sau fidejusor la suma pentru care va mai fi ramas inca creditor dupa primirea celor doua dividende.
    Art. 801 *
    Coobligatul sau fidejusorul falitului care, pentru siguranta actiunei sale de regres, are asupra bunurilor acestuia un drept conditionat de ipoteca sau de gaj, va fi cuprins in masa falimentului cu suma pentru care ipoteca sau gajul i-au fost constituite.
    Dar aceasta suma se va confunda cu acea ceruta de creditor in masa falimentului si, prin urmare, va fi computata o singura data in calculul majoritatei cerute pentru validitatea deliberarilor creditorilor falimentului.
    Pretul bunurilor ipotecate sau al gajului apartine creditorului, deducindu-se din suma ce-i este datorita.
    Art. 802 *
    Creditorii conserva actiunea lor pentru totalitatea creantelor contra coobligatilor sau fidejusorilor falitului, chiar daca acesta ar fi obtinut un concordat la care ar fi consimtit de bunavoie insasi acesti creditori.

    TITLUL IV *
    Despre lichidarea activului

    CAP. 1 *
    Mijloacele pentru a lichida activul

    Art. 803 *
    Judecatorul-sindic trebuie sa proceada, sub privigherea tribunalului la lichidarea activului falimentului, fie asigurand si incasind creantele, fie procedand la vanzarea averei mobile si imobile, indata dupa trecerea celor 10 zile de la pronuntarea hotararii, data asupra contestatiunilor la verificare.
    Daca in acest interval a intervenit o propunere de concordat, in vederea careia s-ar crede oportun sa se amine vanzarea, judecatorul-sindic va putea fi autorizat de tribunal sa suspende acea vanzare, fara prejudiciul dreptului de urmarire al creditorilor avand amanet, privilegiu sau ipoteca.
    Tribunalul va trebui ca, inainte de a se efectua vanzarea, sa faca a se estima lucrurile ce sunt de vandut, prin experti numiti de dansul.
    Aceasta estimatiune se va depune la grefa tribunalului.
    Art. 804 *
    Vanzarea bunurilor este asemenea suspendata daca creditorii vor decide a se continua exploatarea in tot sau in parte a patrimoniului comercial al falitului, pentru timpul, in limitele si cu conditiunile ce ei vor trebui sa determine cu preciziune, desemnand persoana insarcinata cu conducerea exploatarei comertului.
    Aceasta deciziune nu poate fi luata decat cu o majoritate de trei patrimi a creditorilor in numar si in suma.
    Creditorii dizidenti si falitul pot face opozitiune la tribunal, dar aceasta nu va suspenda executarea deciziunei luate de creditori.
    Art. 805 *
    Datoriile provenind din operatiunile judecatorului-sindic vor fi platite din activul falimentului, cu preferinta asupra datoriilor anterioare; iar daca aceste operatiuni trag dupa dinsele obligatiuni care ar trece peste activul falimentului, numai creditorii care le-au autorizat sunt personal tinuti peste partea lor din activ, in limita insa a autorizatiunei date. Ei vor contribui la proportiunea creantelor lor respective.
    Art. 806 *
    In cazul prevazut de art. 804, creditorii trebuie sa fie convocati de judecatorul-sindic. cel putin odata pe an.
    In aceste adunari judecatorul-sindic va da seama de modul cum s-a continuat comertul si de rezultatele obtinute.
    Art. 807 *
    Tribunalul va putea autoriza pe judecatorul-sindic a transige asupra tuturor contestatiunilor care intereseaza masa, chiar cand ar fi privitoare la drepturi imobiliare.
    Cand obiectul tranzactiunei are o valoare nedeterminata sau mai mare de 1.500 lei, tranzactiunea va trebui sa fie supusa la omologarea tribunalului comercial.
    Omologarea nu va putea avea loc decat dupa ce falitul va fi fast ascultat sau chemat in regula.

    CAP. 2 *
    Despre vanzarea mobilelor si imobilelor falitului

    SECTIUNEA I
    Despre vanzarea mobilelor
    Art. 808 *
    Tribunalul poate autoriza pe judecatorul-sindic. sa vinda, cu licitatiune publica, marfurile si celelalte obiecte ale falitului, dupa ce mai intai le va fi estimat conform art. 803.
    Autorizatiunea trebuie sa determine termenul vinzarei, sa prescrie agentii prin mijlocul carora are sa se faca vanzarea si sa fixeze pretul de la care are sa se inceapa licitatiunea.
    Aceasta autorizatiune poate fi acordata pentru cauza binecuvintata, chiar inainte de a fi expirat termenul indicat, la art. 803, citindu-se insa prealabil falitul.
    Incheierea tribunalului se va publica prin Monitorul Oficial si orice intampinari se pot adresa tribunalului, in termen de trei zile libere de la publicare.
    Adjudecarea trebuie sa fie omologata de tribunalul comercial cel mai tarziu trei zile de la efectuarea ei.
    Art. 809 *
    Tribunalul dupa cererea judecatorului-sindic si citind pe falit, poate autoriza vanzarea cu licitatie publica, in masa totala sau partiala, a bunurilor mobile ramase neavindute si a creantelor neincasate.
    Actul de instrainare trebuie sa fie omologat de tribunal.

    SECTIUNEA II
    Despre vanzarea imobilelor

    Art. 810 *
    De la data sentintei declarative de faliment, nici un creditor nu va putea proceda la exproprierea silita a imobilelor; judecatorul-sindic insa, in termenul de 30 zile de la cererea ce-i va face creditorul interesat, este dator sa provoace vanzarea lor cu formele stabilite pentru vanzarea bunurilor de minori.
    Cererea de vanzare va fi facuta catre tribunalul civil competent, indata dupa expirarea termenului indicat de art. 803.
    Art. 811 *
    Daca urmarirea era inceputa inainte de a se pronunta sentinta declarativa de faliment, de catre un creditor avand privilegiu sau ipoteca asupra imobilelor urmarite, judecatorului-sindic trebuie sa intervina pentru ca procedura sa poata fi indeplinita fara intarziere.
    Dispozitiunile art. 513 si 523 din procedura civila se aplica si in cazul in care afara de imobilele supuse urmarirei, falitul mai are imobile in cuprinsul jurisdictiunei aceluias tribunal.

    CAP. 3 *
    Despre revendicatiune

    Art. 812 *
    Pot fi revendicate rimesele in cambiale sau in alte titluri de credit neplatite inca si pe care falitul le poseda in natura in ziua sentintei declarative de faliment daca aceste rimese au fost facute de proprietarul lor cu simplu mandat de a face sa se incaseze valoarea ei de a o pastra in contul sau, sau daca ele au fost destinate de proprietarul lor pentru plati anume determinate.
    Art. 813 *
    Pot asemenea sa fie revendicate, daca se poseda in natura, in tot sau in parte, de catre falit, in ziua sentintei declarative de faliment, marfurile care i-au fost predate cu titlu de depozit spre a fi vandute in contul proprietarului, cu rezerva, insa, a dispozitiilor din acest codice relative la revendicatiunea titlurilor la purtator pierdute sau furate si ale art. 1909 din codicele civil.
    Poate asemenea sa fie revendicat pretul sau parte din pret al acelorasi marfuri care nu fusese platit in bani sau altfel, nici trecut in cont curent intre falit si cumparator.
    Art. 814 *
    Marfurile expediate falitului, al caror pret el nu l-a platit inca, pot fi revendicate daca, in ziua declararii falimentului, nu ajunsesera inca in magazinele sale sau nu fusesera primite la dispozitia lui in magaziile publice in alt loc de depozit ori de paza ale comisionarului insarcinat sa le vinda pentru contul lui.
    Revendicatiunea nu este admisa daca marfurile inainte de sosirea lor fusesera vandute fara frauda prin girarea facturei, a politei de incarcare sau a scrisoarei de carat, cand acestea sunt la ordin sau prin remiterea acelor titluri, cand sunt la purtator.
    Acela care revendica trebuie sa despagubeasca masa de sumele platite in contul lui si de toate anticipatiunile facute pentru navlu sau port, pentru comision, pentru asigurari sau alte speze si sa plateasca sumele ce vor fi datorite pentru aceleasi cauze.
    Art. 815 *
    Vanzatorul poate sa retina marfurile vandute care n-au fost predate falitului sau care nu i-au fost expediate lui sau unei alte persoane pentru contul sau.
    Art. 816 *
    In cazurile prevazute de cele doua articole precedente, judecatorul-sindic, cu autorizarea tribunalului, va putea cere predarea marfurilor, platind vanzatorului pretul convenit.
    Art. 817 *
    Cererile de revendicare trebue sa fie propuse inaintea judecatorului sindic.
    Judecatorul sindic este dator ca in 48 ore sa comunice falitului si creditorilor copie, de pe actiune, aratindu-le si termenul de infatisare.
    Comunicarea se va face conform art. 937 din codul comercial.
    Fiecare din creditori si chiar falitul sunt admisi sa contesteze cererile de revendicare.
    Daca nu exista contestatiune sau daca contestatiunea, dupa valoarea lucrului revendicat este de competinta judecatorului de ocol, revendicarea este admisa sau respinsa printr-o ordonanta a judecatorului sindic, supusa apelului la tribunal in termen de trei zile libere de la pronuntare. In caz contrariu, judecatorul trimite judecarea afacerii inaintea tribunalului de comert.
    Art. 818 *
    Cererile de revendicatiune in natura suspenda vanzarea lucrurilor revendicate, dar nu pot anula vanzarile deja efectuate.
    Cererile de revendicarea pretului nu au efect asupra sumelor deja distribuite inaintea lor.

    TITLUL V *
    Despre repartitiunea intre creditori si despre inchiderea falimentului
    Art. 819 *
    Sumele de bani apartinand falimentului, scazind cheltuielile de justitie si de administratiune si ajutoarele acordate falitului si familiei sale, trebuie inainte de toate, sa se intrebuinteze, cu autorizarea tribunalului, la plata creditorilor cu gaj sau alt privilegiu si restul va fi distribuit intre toti creditorii, in proportiune cu creantele lor verificate.
    In acest scop, judecatorul sindic trebuie sa prezinte, in fiecare luna tribunalului, un stat de situatiune al falimentului si al banilor disponibili, pentru a fi repartizati. Tribunalul va ordona, de va fi loc, o repartitiune, fixand suma de distribuit, si va ingriji ca toti creditorii sa fie avizati despre aceasta.
    Art. 820 *
    Statul de repartitiune va fi format de judecatorul sindic si va deveni executoriu prin ordonanta tribunalului.
    Pentru repartizarea banilor aflati in depozit, judecatorul sindic va remite fiecaruia din creditori mandatul de plata dupa statul de repartitiune.
    Platile se efectueaza deadreptul de catre cassa.
    Art. 821 *
    Nu se va procede la repartitiune decat rezervindu-se portiunea corespunzatoare conform bilantului la creantele pentru care termenul verificarei a fost prorogat, daca aceste creante n-au fost inca admisa la pasivul falimentului in momentul repartitiunei.
    Daca aceste creante n-au fost trecute in bilant, pentru o suma determinata, sau daca creditorul pretinde o suma mai mare decat cea trecuta in bilant, judecatorul sindic va determina suma de rezervat cu apel la tribunal. Ordonanta judecatorului sindic este provizoriu executorie.
    Art. 822 *
    Portiunea rezervata ramane in depozit pana la implinirea termenelor prorogate dupa dispozitiunile art. 769. Daca creditorii pentru care termenele au fost prorogate nu au facut sa li se verifice creantele, conform dispozitiunilor precedente, portiunea rezervata se va imparti intre creditorii admisi la pasiv.
    Aceeasi rezerva are loc si pentru creantele in privinta admiterii carora nu s-a fost statuat definitiv.
    Daca sumele rezervate produc interese, acestea se cuvin creditorilor pentru care s-au rezervat.
    In toate cazurile, depozitul este in rizicul si pe cheltuiala lor.
    Art. 823 *
    Nici un mandat de plata nu se va emite de judecatorul sindic decat numai dupa prezentarea titlului constitutiv al creantei.
    Judecatorul sindic va mentiona pe titlu mandatul de plata.
    Daca nu exista titlu scris sau daca nu este posibil a-l prezenta tribunalul va putea autoriza plata asupra prezentarii extractului de pe procesul-verbal de verificarea creantelor.
    Creditorul va da chitanta pe marginea statului de repartitiune.
    Art. 824 *
    Creditorii care vor fi declarat tardiv creantele lor, conform dispozitiunilor art. 780, nu vor putea reclama in contra repartitiunilor activului deja facute, nici sa se opuna la cele deja ordonate de judecatorul sindic; dar vor concura numai la repartitiunile urmatoare in proportiune cu creanta lor, si cand vor fi fost admisi provizoriu la pasiv, in proportiune cu suma determinata de tribunal. Daca insa ei justifica ca au fost in imposibilitate de a face declaratiunea creantei lor in termenele stabilite, ei vor putea fi admisi a prelua asupra activului nedistribuit inca si dividendele ce li s-ar fi cuvenit in distributiunile anterioare.
    In caz de opozitiune tardiva in contra admiterei unei creante, tribunalul poate ordona ca sumele cuvenite pentru aceasta creanta in repartitiunile urmatoare, sau pentru partea contestata a acestei creante, sa fie tinute in rezerva; si daca in virtutea acelei opozitiuni creanta va fi in tot sau in parte declarata neexistenta, chiar sumele pe nedrept primite in repartitiunile precedente vor trebui sa fie restituite la masa.
    Art. 825 *
    Dupa terminarea repartitiunei sumelor provenite din averea mobiliara si imobiliara a falitului, procedura falimentului va fi inchisa; insa fiecare creditor isi pastreaza dreptul la plata restului creantei sale.
    Cu toate acestea, procedura falimentului se va redeschide cand debitorul va face o asemenea cerere, oferind creditorilor sai de a le plati cel putin inca o zecime din creantele lor si dand cautiune pentru cheltuieli. In acest caz, tribunalul va rechema la insarcinarea sa pe judecatorul sindic, sau il va numi din nou si va lua toate masurile prevazute in dispozitiunile precedente in privinta conservatiunei si a administratiunei patrimoniului existent, cum si in privinta lichidatiunei lui si in privinta pasivului care ar fi survenit.
    Nu se va procede la nici o repartitiune decat numai dupa expirarea, in privinta noilor creditori, a termenelor stabilite conform dispozitiunilor art. 708.
    Art. 826 *
    Falitul, care va plati integral in capete interese si cheltuieli, toate creantele admise la masa falimentului, va putea obtine reabilitarea sa.
    Art. 827 *
    Cererea de reabilitare se va adresa catre tribunalul care a pronuntat sentinta de declarare a falimentului. Presedintele tribunalului, primind aceasta cerere, va ordona ca o copie identica sa stea afisata in timp de doua luni, pe usa tribunalului, la bursa si la Camera de comert, publicandu-se de doua ori, la interval de cate o luna si in Monitorul Oficial.
    Art. 828 *
    Creditorul care nu va fi primit pe deplin plata capitalului sau cu procente si cheltuieli, cum si orice parte interesata, va putea, in curgerea timpului in care copia va sta afisata, sa se opuna la reabilitare printr-o petitiune depusa la grefa tribunalului, insotita de actele pe care se intemeiaza.
    Oponentul nu poate figura ca parte in proces.
    Art. 829 *
    Tribunalul, la ziua fixata pentru cercetarea acestei cereri, va examina, in prima linie, daca formalitatile mai sus aratate au fost indeplinite; apoi, ascultind pe falit si examinind actele pe care se intemeiaza cererea, intampinarea oponentului, daca opozitie s-a facut si actele depuse, va putea incuviinta cererea. Sentinta care a respins reabilitarea va putea fi atacata, pe calea apelului, numai de catre falit in termen de 15 zile de la pronuntare. Daca cererea de reabilitare a fost respinsa, falitul nu va putea introduce din nou alta cerere decat dupa un an de la data sentintei.
    Art. 830 *
    Falitul va putea fi reabilitat, dupa moartea sa, dupa cererea mostenitorilor.
    Art. 831 *
    Bancrutarii fraudulosi si cei condamnati pentru fals, furt, abuz de incredere, escrocherie si delapidare de bani publici, nu pot obtine reabilitarea.
    Cererea de reabilitare este inadmisibila pana la inchiderea actiunei penale.
    Bancrutarii simpli nu pot fi reabilitati decat dupa ce au facut pedeapsa la care au fost condamnati.

    TITLUL VI *
    Despre incetarea si suspendarea falimentului

    CAP. 1  *
    Despre neajungerea activului

    Art. 832 *
    Daca operatiunile falimentului nu vor putea continua in mod util din cauza insuficientei activului, tribunalul, ascultind pe judecator si pe falit, va putea declara, chiar din oficiu, incetarea acelor operatiuni.
    Aceasta declaratiune va reintegra pe creditori in exercitiul drepturilor lor asupra bunurilor falitului, mentinindu-se in privinta acestuia efectele declaratiunei de faliment.
    Art. 833 *
    Falitul si orice interesat va putea oricand cere tribunalului revocarea sentintei prin care s-a declarat incetarea operatiunilor falimentului, platind cheltuielile judecatei aratate in articolul precedent si dand cautiune pentru cheltuielile ulterioare.
    Daca revocatiunea este admisa, se va proceda conform primului aliniat al art. 825.

    CAP. 2 *
    Despre moratoriu

    Art. 834 *
    Daca sentinta declarativa de faliment a fost pronuntata dupa cererea creditorilor sau din oficiu, falitul, justificind cu probe valabile ca incetarea platilor a fost consecinta unor evenimente extraordinare si neprevazute sau in alt mod scuzabile si stabilind cu documente sau cu dare de garantii indestulatoare ca activul patrimoniului sau covirseste pasivul, va putea sa ceara tribunalului, in cele trei zile ce urmeaza dupa publicarea acelei sentinte, ca sa se suspende executarea ei.
    Cererea nu va putea fi primita, daca falitul nu a prezentat sau nu prezinta impreuna cu dinsa registrele sale de comert regulat tinute, bilantul sau comercial si o lista nominativa de toti creditorii sai, cu aratarea domiciliului si a sumelor creantelor lor.
    Art. 835 *
    Presedintele, verificind prezentarea registrelor, a bilantului si a listei creditorilor, va ordona convocarea acestora inaintea judecatorului sindic pentru a discuta cererea de moratoriu si va fixa, la trebuinta, o zi. care sa nu fie posterioara zilei primei adunari ordonate prin sentinta declarativa de faliment.
    Aceasta ordonanta se va notifica judecatorului-sindic si tuturor creditorilor prin ingrijirea falitului.
    Aceasta ordonanta nu va impiedica implinirea actelor decurgand din declaratiunea de faliment in privinta persoanei si bunurilor falitului.
    Art. 836 *
    Procesul-verbal al adunarii trebuie sa arate numele si prenumele creditorilor care au cumparat si declaratiunile fiecaruia dintr-insii si a judecatorului-sindic, in privinta veracitatii si fiintei fiecarei creante, a cererei de moratoriu si a duratei lui.
    Va trebui asemenea sa arate propunerile masurilor conservatorii necesare, modurile de lichidatiune prin buna intelegere si persoanele carora se poate incredinta administratiunea sau supravegherea patrimoniului falitului in timpul moratorului.
    Art. 837 *
    La cea dintai audienta care va urma dupa ziua adunarii sus zise, tribunalul va statua contradictoriu cu falitul, cu judecatorul-sindic si cu creditorii intervenienti asupra cererii de suspensiune, tinand mai cu seama cont de dorinta exprimata de majoritatea creditorilor.
    Daca tribunalul gaseste aceasta cerere admisibila, el ia urmatoarele masuri:
    1. Fixeaza termenul moratoriului, fara ca acest termen sa poata trece peste 6 luni;
    2. Ordona debitorului ca, inlauntrul aceluis termen sa produca dovada cum ca a platit toate datoriile sale ajunse la scadenta, sau ca a obtinut de la creditori amanarea platii;
    3. Prescrie masurile conservatorii si precautiunile ce va crede necesare pentru a asigura integritatea patrimoniului debitorului;
    4. Numeste o comisie de creditori insarcinati de a supraveghea administratiunea si lichidarea patrimoniului cazut in faliment.
    Suspendarea procedurii comerciale a falimentului nu impiedica cursul urmaririi penale.
    Art. 838 *
    Debitorul care a obtinut moratoriul, are dreptul sa procedeze la lichidatiunea voluntara a activului falimentului sau, si la stingerea pasivului cu concursul comisiunei creditorilor sus numite si sub directiunea judecatorului-sindic.
    Regulile speciale ale lichidatiunii si autorizatiunile de a vinde, de a constitui ipoteci sau gajuri, de a lua bani imprumut, de a transige, de a incasa bani sau de a face plati, sau de a face alte acte strict necesare in scopul lichidarii, trebuie sa fie prescrise de tribunal prin sentinat care acorda moratoriul sau prin alte sentinte ulterioare, ascultindu-se si comisiunea lichidatoare.
    Art. 839 *
    In timpul moratoriului nici un act de urmarire nu se va putea intreprinde sau continua contra debitorului si nici o actiune nu se va putea intenta sau continua contra lui, daca nu rezulta din faptele posterioare acordarei moratoriului.
    Moratoriul nu are efect in privinta creantelor Statului provenind din contributiuni, nici in privinta drepturilor creditorilor avand ipoteca, gaj sau alt privilegiu.
    Art. 840 *
    Daca in timpul moratoriului intervine o intelegere de bunavoie cu toti creditorii, relatiunile ulterioare intre acestia si debitori se reguleaza conform acelei conventiuni.
    Invoiala se poate de asemenea stipula in mod valabil numai cu majoritatea creditorilor care ar reprezenta cel putin trei patrimi din pasiv, cu conditiunile numai ca creditorii cari au consimtit sa ia asupra-le, impreuna cu debitorul consecintele oricarui litigiu cu creditorii dizidenti si, la trebuinta, obligatiunea platii integrale a creantelor.
    In ambele aceste cazuri, daca declaratiunea de faliment intervenise deja, invoiala trebuie sa fie omologata de tribunal si produce efectele concordatului intrucat priveste inchiderea falimentului.
    Art. 841 *
    Daca cererea de moratoriu nu este admisa, tribunalul, daca este necesar, fixeaza, prin aceeasi sentinta, noul termene pentru verificarea creantelor.
    Daca, dupa acordarea moratoriului, se descopar, in timpul duratei sale, datorii nedeclarate de falit, sau neexistenta unora din creantele declarate, sau daca acesta nu indeplineste obligatiunile care i-au fost impuse in privinta administratiunii si lichidarii patrimoniului sau, sau daca s-a facut culpabil de fapte de dol ori de rea credinta, sau daca activul sau nu mai ofera speranta platii integrale a datoriilor sale, tribunalul va putea revoca chiar din oficiu moratoriul si prescrie masurile necesare pentru continuarea procedurii falimentului.
    Art. 842 *
    Chiar inaintea declaratiunii de faliment, comerciantul va putea cere un moratoriu, numai sa fie in stare a justifica concursul conditiunilor prescrise de art. 834, depunind la grefa tribunalului documentele acolo aratate si suma necesara pentru cheltuieli.
    Daca justifacarile prezentate se gasesc suficiente, tribunalul, ascultind pe reclamant in camera de consiliu, va putea ordona convocarea creditorilor in cel mai scurt termen posibil, fara a trece peste 15 zile, si prescrie masurile provizorii ce le va crede necesare insarcinind pe un judecator cu directia executarii.
    Sentinta va fi notificata procurorului tribunalului in scopul indicat la art. 712.
    Acest moratoriu se reguleaza prin dispozitiunile acestui capitol care nu ar fi incompatibile cu dansul.
    Daca tribunalul gaseste ca cererea nu este justificata, sau daca se iveste unul din cazurile prevazute in articolul precedent, se paseste fara intarziere la declararea de faliment.
    Art. 843 *
    Oridecite ori s-a acordat un moratoriu, daca in cursul duratei lui se dovedeste a se fi platit creditorilor anteriori o parte considerabila din creantele lor, sau daca mijlocesc imprejurari speciale, tribunalul va putea, intervenind un vot favorabil al majoritatii creditorilor, care ar reprezenta cel putin jumatate din restul pasivului, sa ordone un al doilea moratoriu pentru un termen, care asemenea nu va trece peste 6 luni.
    Art. 844 *
    Documentele si celelalte mijloace de probatiune avand de scop a lumina judecata tribunalului asupra cererii de moratoriu, pot sa fie prezentate fara a fi necesar a le investi cu formalitatile prescrise de legi pentru timbru si inregistrare.

    CAP. 3 *
    Despre concordat *)

-------------------------
    *) Vezi legea pentru abrogarea legii concordatului preventiv din 1943.
    Vezi dr. lege din 5 Mai 1938 care extinde disp. art. 845-865, pe intreg teritoriul tarii.

    Art. 845 *
    In orice stare a procedurii falimentului, se poate incheia concordat intre falit si creditorii sai, oricare ar fi cota concordatara, daca toti consimt la aceasta.
    In concordat se poate conveni incetarea sau suspendarea procesului comercial al falimentului, dar nu se poate impiedica continuarea instructiunii penale.
    Concordatul va fi supus omologarii tribunalului.
    Art. 846 *
    Daca nu s-a obtinut un concordat prin consimtamantul tuturor creditorilor, judecatorul sindic este dator ca, in termen de trei zile de la verificarea creantelor, sa convoace pe creditori pentru a fi consultati asupra incheierii unui concordat.
    Falitul sau numar de creditori reprezentand cel putin a patra parte din pasivul falimentului pot cere, in acelas termen o convocare a creditorilor, pentru a li se propune un concordat.
    Ordonanta de convocare trebuie sa fie notificata creditorilor si falitului.
    Propunerea concordatului nu suspenda actele intreprinse pentru lichidarea falimentului, cu rezerva dispozitiunilor primului aliniat din art. 803.

    Art. 847 *
    In adunarea pentru concordat, falitul trebuie sa se prezinte in persoana, dar poate sa fie autorizat, pentru juste motive, de catre judecatorul sindic, sa se prezinte printr-o alta persoana.
    Judecatorul sindic trebuie sa prezinte adunarii o relatiune scrisa in privinta starii falimentului, a indeplinirei formalitatilor, a operatiunilor ce au avut loc si a masurilor ce crede necesare a inlesni acea incheiere. Relatiunea trebuie sa fie subscrisa de judecatorul sindic.
    Procesul verbal al adunarii va mentiona tot ce s-a deliberat si decis intr-insa.
    Art. 848 *
    Concordatul nu se poate face decat cu primirea majoritatii tuturor creditorilor ale caror creante au fost verificate sau admise provizoriu, cu conditiune ca creditorii aderenti sa reprezinte cele trei patrimi din totalitatea acestor creante; altfel concordatul e nul.
    Variatiunile in numarul creditorilor si in suma creantelor, derivand din sentinta aratata in art. 775, nu au influenta asupra validitatei concordatului incheiat cu majoritatea sus zisa.
    Art. 849 *
    Sotia falitului nu poate lua parte la votarea concordatului cu creanta sa dotala.
    Art. 850 *
    Pentru formarea majoritatii ceruta pentru validitatea concordatului nu se tine socoteala de creantele cu ipoteca, gaj sau alt privilegiu, daca creditorii nu renunta la ipoteca sau privilegiul lor, nici de creanta dotala.
    Renuntarea poate de asemenea sa se refere la o parte din creanta si la accesorii numai ca suma, in capital si accesorii, pentru care ea are loc, sa fie determinata, si ca aceasta suma sa nu fie inferioara la a treia parte din creanta intreaga.
    Votul dat fara nici o declaratiune de renuntare limitata, implica de drept renuntarea la ipoteca sau la privilegiu pentru intreaga creanta.
    Efectele renuntarii inceteaza de drept, daca concordatul nu are loc sau se anuleaza in urma.
    Deciziunile celorlalti creditori nu pot vatama drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiati.
    Art. 851 *
    Concordatul trebuie sa fie subscris in aceeasi adunare in care a fost consimtit.
    Daca concordatul s-a primit numai de majoritatea in numar a creditorilor prezenti sau de majoritatea celor trei patrimi a sumei totale a creantelor, judecatorul sindic poate, daca creditorii aderenti nu-si retrag consimtamantul sa amine deliberatiunea la alta adunare sau sa fixeze un termen pentru culegerea si altor adeziuni.
    In caz de vreo schimbare in conditiunile concordatului, adeziunile date in prima adunare raman fara efect.
    Creditorii au dreptul sa ia notite in cancelarie de pe procesele verbale ale adunarei.
    Judecatorul sindic nu poate acorda decat o singura convocare pentru concordat, nici nu poate acorda decat o singura amanare pentru deliberatiune de noi adeziuni.
    Art. 852 *
    Concordatul va trebui sa fie supus omologarei tribunalului.
    Tribunalul, examinind circumstantele falimentului, conditiunile concordatului si daca conditiunile cerute de lege au fost indeplinite, va putea incuviinta omologarea.
    Art. 853 *
    Concordatul judiciar este inadmisibil:
    1. Cand falitul este dosit;
    2. Cand falitul este inculpat pentru bancruta frauduloasa si pana ce n-a fost definitiv achitat;
    3. Cand falitul a mai fost in stare de faliment;
    4. Cand falitul nu se obliga a plati cel pun 60% din capitalul creantelor;
    5. Cand termenul stipulat pentru plata cotei trece de 18 luni;
    6. Cand nu se garanteaza plata cotei concordatare, fie printr-o ipoteca, fie printr-un depozit in bani sau efecte, putand acoperi suma prezentata prin cota promisa.
    In acest caz, falitul nu va fi pus in posesiunea activului sau decat dupa formarea actului autentic de ipoteca de catre falit sau tertiu cu judecatorul-sindic, in numele masei credale, sau dupa consemnarea banilor sau efectelor la Cassa de depuneri si inaintarea recipisei la tribunalul de comert.
    Inscriptiunea ipotecara se va putea cere numai de catre judecatorul-sindic in numele masei credale, care va achita si taxele de timbru si inregistrare si orice alte cheltuieli ocazionale cu facerea ipotecei.
    Aceste masuri asiguratoare vor trebui sa fie efectuate inainte de omologarea concordatului.
    In lipsa de asemenea garantii, falitul va putea inca sa incheie concordat cu indatorirea ca, dupa punerea lui in posesiunea activului si pana la plata cotelor concordatare, el sa gireze comertul sub supravegherea unui delegat al creditorilor, care va putea sa dea falitului si avizul sau asupra diferitelor operatiuni ale comertului.
    Daca creditorii consimt, ei numesc, sub raspunderea lor, pe delegat, prin actul de concordat, dintre persoanele cunoscatoare in comertul falitului, fixandu-i in acelasi timp si onorariul lunar.
    Banii proveniti din incasari si vanzari, se vor remite delegatului, care ii va consemna la Cassa de depuneri, iar recipisele se vor depune la tribunal pentru a servi la achitarea cotelor.
    Indata ce plata cotelor va fi achitata, inceteaza insarcinarea delegatului .
    Prin neplata cotelor, falitul se face pasibil de penalitatile edietate de codul de comert pentru bancruta simpla.
    Ivindu-se unul din cazurile prevazute la numerele 1 si 2, incheierea concordatului se suspenda de drept.
    Art. 854 *
    Creditorii care n-au consimtit sau n-au intervenit la concordat, vor putea face opozitiune la omologare, in termen de 8 zile de la inchiderea procesului-verbal care constata operatiunile votarei concordatului sau de la expirarea termenului concedat de judecatorul-sindic.
    Cererea de opozitiune va fi motivata si va trebui sa fie notificata judecatorului-sindic si falitului deodata cu citatiunea pentru audienta fixata inaintea tribunalului.
    Daca termenul sus zis a trecut fara sa se fi facut vreo opozitiune, tribunalul statueaza in camera de consiliu asupra omologarei.
    Art. 855 *
    Daca tribunalul incuviinteaza omologarea, se poate face apel in contra acelei sentinte, atat de creditorii care au votat contra concordatului, cat si de catre cei care n-au intervenit la votare; iar daca se respinge omologarea se poate face apel de catre falit si de catre creditorii care au votat concordatul.
    Art. 856 *
    Daca opozitiunea la omologare a fost facuta, tribunalul se va pronunta asupra opozitiunei si asupra omologarei prin una si aceeasi sentinta, numai cu apel pentru cei interesati.
    Daca opozitiunea este admisa tribunalul anuleaza concordatul fata cu toti interesatii.
    Daca opozitiunea este respinsa, tribunalul sau Curtea va putea sa condamne pe oponent la o amenda de 100 pana la 5 000 lei, cand opozitiunea va fi fost facuta cu rea credinta si in scop invederat de a intarzia executarea concordatului.
    Tribunalul, respingind opozitiunea, va putea acorda executia provizorie pentru sentinta care omologa concordatul.
    Nici deciziunea Curtii, care statueaza asupra omologarei concordatului nu este supusa opozitiunei.
    Art. 857 *
    Daca judecarea vreunei opozitiuni depinde de rezolvarea unor chestiuni care din cauza materiei nu ar fi de competenta tribunalului de comert, acest tribunal nu se va putea pronunta decat dupa rezolvarea acestor chestiuni; insa va trebui sa fixeze un termen scurt, inlauntrul caruia creditorul oponent va fi obligat sa porneasca judecata inaintea autoritatei competinte si sa justifice ca a facut aceasta cu desteptare ca, in caz contrariu, se va urma judecata asupra celorlalte opozitiuni fara a se mai lua in consideratiune pretentiunile sale.
    Art. 858 *
    Daca prin concordat s-a consimtit ipoteci pentru garantarea celor interesati, tribunalul, pronuntand omologarea concordatului, va trebui sa fixeze un termen scurt pentru luarea inscriptiunilor ipotecare.
    Omologarea nu produce efect decat din ziua luarei inscriptiunilor.
    Art. 859 *
    Omologarea face concordatul obligator pentru toti creditorii trecuti sau netrecuti in bilant, ale caror creante sunt sau nu verificate si chiar pentru creditorii care au resedinta afara din tara si pentru aceia care au fost admisi provizoriu la pasiv, oricare ar fi suma definitiv lichidata in favoarea lor.
    Art. 860 *
    Indata ce sentinta de omologare a concordatului a ramas definitiva, inceteaza starea de faliment si totdeodata inceteaza functiunile judecatorului-sindic, cu rezerva insa a dispozitiunilor articolelor urmatoare.
    Judecatorul-sindic va trebui sa dea seama tribunalului de administratiunea sa si va remite falitului toate bunurile sale, registrele, hartiile si orice alte efecte, luand descarcare, conformandu-se conditiunilor stabilite prin concordat.
    Judecatorul-sindic va incheia despre toate proces-verbal si functiunile sale inceteaza.
    Tribunalul va judeca contestatiunile ivite.
    Neachitarea cheltuielilor de justitie si de administratiune ale falimentului, precum si neachitarea celorlalte datorii privilegiate, in termen de trei zile de la ramanerea definitiva a hotarirei de omologarea concordatului, da drept judecatorului-sindic a cere de la tribunal autorizarea pentru a vinde, conform art. 804, parte din patrimoniul falitului, pana la concurenta sumelor datorite.
    Art. 861 *
    Falitul concordatar, mai inainte de indeplinirea obligatiunilor luate prin concordat, nu va putea constitui fondul sau de comert in gaj nici instraina acest fond in alt mod decat acela cerut de felul comertului sau. Orice constituire de gaj sau instrainare, facute in contra dispozitiunilor acestui articol, sunt nule de drept si creditorii interesati pot cere chiar anularea concordatului si restabilirea starei de faliment.
    Art. 862 *
    Concordatul desi omologat, va putea sa fie anulat de tribunal, dupa cererea judecatorului-sindic sau a oricarui creditor, dupa ce va asculta contradictoriu pe sindic si pe falit, daca se descopera dupa omologare, ca s-a exagerat in mod fraudulos pasivul sau ca s-a disimulat o parte importanta din activ. Aceasta anulare libereaza de drept garantiile date pentru concordat.
    Art. 863 *
    Daca falitul nu indeplineste conditiunile concordatului, unul sau mai multi creditori, care au luat parte la deliberatiuni si care nu au fost indestulati cu sumele cuvenite prin concordat, vor putea cere rezilierea lui.
    Prin faptul rezilierei concordatului se redeschid operatiunile falimentului, si creditorii neindestulati reintra in intregimea drepturilor lor fata cu falitul, tinandu-se insa in seama partea proportionala din creanta stinsa prin plata cotelor deja efectuate.
    Rezilierea concordatului nu libereaza pe fidejusori, nici nu face sa inceteze ipotecile sau celelalte garantii constituite printr-insul.
    Repunerea in stare de faliment, pentru neplata cotelor stipulate prin concordat, va atrage pentru falit pedeapsa prevazuta pentru bancruta simpla.
    Art. 864 *
    Asupra prezentarii sentintei, care anuleaza sau reziliaza concordatul, tribunalul va proceda conform dispozitiunilor secundului aliniat al art. 825.
    Actele facute de falit, in urma omologarei concordatului si mai inainte de anularea sau rezilierea lui, nu vor putea fi declarate nule decat numai daca vor fi fost facute in frauda drepturilor creditorilor.
    Art. 865 *
    Creditorii anteriori concordatului reintra in intregimea drepturilor lor numai fata cu falitul, dar nu vor putea participa la masa falimentului decat numai in proportiunile urmatoare;
    Daca nu au primit nici o parte din dividend participa pentru totalitatea creantelor lor.
    Daca au primit o parte, participa numai pentru portiunea creante primitive corespunzatoare cu portiunea de dividend promisa si neprimita.
    Dispozitiunile acestui articol se aplica si in cazul cand un al doilea faliment va fi fost declarat, fara ca falimentul anterior sa fi fost anulat sau reziliat.

    TITLUL VII *

    Dispozitiuni privitoare la falimentul societatilor comerciale
    Art. 866 *
    Falimentul unei societati comerciale se declara de tribunalul comercial in jurisdictiunea caruia societatea isi are sediul ei.
    Art. 867 *
    Falimentul unei societati in nume colectiv sau in comandita produce si falimentul sotilor ilimitat responsabili.
    Tribunalul va declara prin aceeasi sentinta falimentul societatei si al sotilor; va arata numele, prenumele si domiciliul acestora si va numi un judecator-sindic.
    Cu toate acestea, patrimoniul societatii va fi tinut deosebit de acel al fiecarui sot, atat la formarea inventariului, cat si in operatiunile administratiunei si ale lichidatiunei activului si pasivului.
    Numai creditorii societatei iau parte la deliberatiunile care intereseaza patrimoniul social, dar ei concura cu creditorii fiecarui sot la deliberatiunile care intereseaza patrimoniul individual al fiecarui sot cazut in faliment.
    Sentinta declarativa de faliment produce pentru toti sotii faliti efectele aratate in Titlul I al acestei carti.
    Art. 868 *
    Falimentul unui sau mai multor soti nu trage dupa sine falimentul societatei.
    Falimentul tuturor sotilor ilimitat responsabili in societatile in nume colectiv sau in comandita nu trage dupa sine falimentul societatei, daca aceasta nu se afla in stare de incetare de plati.
    Art. 869 *
    In caz de faliment al unei societati in comandita prin actiuni sau anonima, actele de procedura se fac contra administratorilor, directorilor si lichidatorilor. Ei sunt tinuti sa compara inaintea judecatorului-sindic ori de cate ori ar fi chemati si in special a procura informatiunile necesare pentru formarea si verificarea bilantului si pentru descoperirea cauzelor si imprejurarilor falimentului. Ei vor trebui sa fie ascultati ca reprezentanti legali ai societatei falite in toate cazurile in care legea prescrie ca falitul sa fie ascultat.
    Art. 870 *
    Creditorii particulari ai unui sot nu sunt admisi la pasivul falimentului societatei. Ei nu au drept decat asupra a ceea ce va mai raminea sotului dupa indestularea creditorilor societatei, exceptindu-se drepturile derivand din privilegiu sau ipoteca.
    Asociatii in participatiune ai comerciantului falit nu sunt admisi la pasivul falimentului decat numai pentru acea parte a capitalului adus de dinsii, pe care vor putea-o proba ca nu a fost absorbita de partea pierderilor ce cad in sarcina lor.
    Art. 871 *
    Daca societatea falita a emis obligatiuni la purtator, posesorii acestor obligatiuni vor fi admisi la pasivul falimentului in raport cu valoarea de emisiune a obligatiunilor, scazindu-se aceea ce li se va fi platit cu titlu de amortisment sau de ramburs asupra capitalului, de fiecare obligatiune.
    Art. 872 *
    Daca sotii cu responsabilitate limitata in societatile anonime sau in comandita nu efectuasera inca, in momentul declaratiunei falimentului, varsamintele partilor luate asupra-le, judecatorul-sindic poate fi autorizat sa le ceara varsamintele ulterioare a caror necesitate va fi recunoscuta de tribunal.
    Art. 873 *
    In falimentul unei societati anonime, care nu se gaseste in stare de lichidatiune, concordatul poate avea de obiect continuarea sau cedarea intreprinderei sociale si in asemenea caz, el trebuie sa determine conditiunile exploatarei ulterioare.
    Art. 874 *
    In societatile in nume colectiv si in comandita creditorii pot consimti un concordat chiar in favoarea unuia sau mai multora dintre sotii cu responsabilitate ilimitata.
    In acest caz tot activul social se va supune administratiunei si operatiunilor judecatorului sindic. Numai bunurile particulare ale sotului caruia s-a acordat concordatul sunt excluse si nici o parte a activului social nu va putea fi intrebuintata pentru plata obligatiunilor derivand din concordat. Sotul care a obtinut un concordat particular, este liberat de obligatiunea solidara catre creditorii societatei, dar, pentru ca sa obtina sentinta indicata in art. 826, el trebuie sa probeze ca toate datoriile societatii falite au fost platite: capete, interese si cheltuieli.

    TITLUL VIII
    Despre infractiuni penale in materie de faliment
    Art. 875 *
    Actiunea penala pentru infractiunile cuprinse in acest titlu este de ordine publica. Ea poate fi pusa in miscare chiar inainte de declaratiunea de faliment, cand incetarea platilor este insotita de faptul de dosire, de ascundere, de inchiderea magazinelor, de darea la o parte, sustragerea sau imputinarea frauduloasa a patrimoniului in dauna creditorilor.
    In aceste cazuri, procurorul tribunalului trebuie sa comunice indata incetarea platilor presedintelui tribunalului comercial pentru indeplinirea dispozitiunilor titlului I al acestei carti.

    CAP. 1 *
    Despre bancruta

    Art. 876 *
    Este culpabil de bancruta simpla comerciantul care a incetat platile si care se gaseste intr-unul din cazurile urmatoare:
    1. Daca cheltuielile sale personale sau acelea ale familiei sale au fost prea mari, in raport cu starea sau conditiunea sa economica;
    2. Daca a pierdut o mare parte din patrimoniul sau in operatiuni curat de noroc sau manifest imprudente
    3. Daca, in scopul de a-si intarzia falimentul a facut cumparari cu intentiunea urmata de fapt de a revinde lucrurile cumparate cu pretul sub valoarea lor curenta sau daca a avut recurs la imprumuturi, giruri de efecte sau alte mijloace ruinatoare, pentru a-si procura fonduri;
    4. Daca in urma incetarii platilor, a platit pe vreun creditor in detrimentul massei;
    5. Daca nu a tinut deloc registrele prescrise de lege, ori daca nu le-a tinut in mod regulat sau cel putin registrul-jurnal incheiat si vizat conform art. 27;
    6. Daca nu a platit, la epocile stipulate prin concordat, partea promisa creditorilor sai, precum s-a zis la art. 863, ultimul aliniat.
    Art. 877 *
    Este de asemenea culpabil de bancruta simpla comerciantul care a incetat platile si care se gaseste in vreunul din cazurile urmatoare:
    1. Daca nu a facut in mod exact inventarul anual sau daca registrele si inventarele sale sunt incomplete sau neregulat tinute sau nu dau seama de adevarata stare a activului si pasivului sau chiar cand n-ar fi frauda;
    2. Daca, avand contract de casatorie, nu s-a conformat dispozitiunilor art. 19 si 20;
    3. Daca, in cele trei zile de la incetarea platilor, nu a facut declaratiunea prescrisa de art. 703 sau daca fiind vorba de falimentul unei societati, declaratiunea facuta nu arata numele tuturor sotilor solidari;
    4. Daca fara impiedicare legitima, nu s-a prezentat in persoana inaintea judecatorului-sindic, in cazurile si in termenele prescrise, si daca, prezetindu-i-se, i-a dat informatiuni false sau daca s-a departat fara permisiune de la domiciliul sau in timpul falimentului;
    5. Daca nu a indeplinit obligatiunile luate intr-un concordat obtinut intr-un faliment anterior.
    Art. 878 *
    Oricine exercitand obisnuit profesiunea de mijlocitor, va fi cazut in faliment, e culpabil de bancruta simpla.
    Art. 879 *
    E culpabil de bancruta simpla comerciantul care chiar inainte de declaratiunea de faliment si numai pentru a-si facilita obtinerea unui moratoriu, si-a atribuit, cu buna stiinta si in contra adevarului, o parte din activ, sau a simulat datorii neexistente pentru a face sa intervie in adunari creditori in tot sau in parte fictivi.
    Art. 880 *
    E culpabil de bancruta frauduloasa comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale, distras, tainuit sau disimulat o parte din activul sau si comerciantul care, intr-un alt scop decat cel indicat in articolul precedent, a infatisat datorii neexistente sau care, in registre, in scripte sau in acte autentice ori private sau in bilant, s-a dat in mod fraudulos dator de sume ce nu datora.
    Mai pot fi declarati bancrutari fraudulosi, comerciantii care, inainte de declararea in faliment, vor fi instrainat o parte insemnata din marfuri sau activ pe preturi reduse si mai scazute decat costul lor, in scopul fraudulos de a frustra pe creditori.
    Art. 881 *
    Delictele de bancruta simpla se pedepsesc cu inchisoare de la 15 zile pana la doi ani.
    Cel ce se face culpabil de bancruta simpla va putea fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a exercita profesiunea de comerciant si a i se interzice dreptul de intrare in localurile de bursa.
    Art. 882 *
    Bancruta frauduloasa se va pedepsi cu maximum inchisoarei corectionale si cu interdictiunea pe timp marginit.
    Pedeapsa inchisorii chiar cand judecata gaseste circumstante usuratoare, nu poate fi redusa la mai putin de un an.
    Cel ce este condamnat pentru faptul de bancruta frauduloasa va fi, osebit de aceasta, declarat incapabil de a mai exercita profesiunea de comerciant si i se va interzice dreptul de intrare in localurile de bursa.
    Contra acelora ce vor fi exercitat obisnuit profesiunea de mijlocitor, in caz de bancruta frauduloasa, se va aplica maximul pedepsei.

    CAP. 2 *
    Despre delictele altor persoane decat falitul, fara complicitate in bancruta

    Art. 883 *
    Prepusul sau reprezentantul comerciantului falit care in gestiunea lui incredintata, s-a facut culpabil de vreuna din faptele indicate la Nr. 2, 3, 4 si 5 din art. 876 si la Nr. 1 din art. 877, sau la art. 880, se va pedepsi conform dispozitiunilor pentru bancruta frauduloasa.
    Art. 884 *
    In caz de faliment al unei societati in comandita, prin actiuni sau anonima, adiministratorii si directorii ei vor fi pedepsiti dupa dispozitiunile art 881, daca falimentul a provenit din culpa lor, sau daca nu au fost indeplinite dispozitiunile art. 92, 93, 95, 96, 101, 104, 142, 146, 147, 148, 157, 168, 173, 174, 175, 178 179, 182, 183 si 184, sau daca sunt culpabili de vreunul din faptele aratate la Nr. 2, 3, 4 si 5 ale art. 876 si la Nr. 1, 3 si 4 ale art. 877.
    Ei se vor pedepsi cu aceeasi pedeapsa, daca sunt culpabili de vreunul din faptele indicate ia art. 830.
    Asemenea si:
    1. Daca au omis cu dol de a publica contractul special si schimbarile ulterioare in modurile prescrise de lege.
    2. Daca au aratat in mod fals capitalul subscris sau varsat.
    3. Daca au distribuit societarilor dividende evident fictive si cu chipul acesta, au micsorat capitalul social.
    4. Daca cu dol au facut preluari mai mari decat cele permise prin actul social.
    5. Daca au ocazionat cu dol, sau prin mijlociri de operatiuni doloase, falimentul societatei.
    Art. 885 *
    Judecatorul-sindic al falimentului, care se va fi facut culpabil de malversatiuni in administratiunea sa se va pedepsi cu maximul inchisoarei, iar daca paguba cauzata este mica, inchisoarea se va putea reduce pana la trei luni.
    Dispozitiunile acestui articol se vor aplica asemenea auxiliarilor si celor insarcinati de catre judecatorul-sindic cu executarea operatiunilor falimentului.
    Art. 886 *
    Se vor pedepsi cu maximul inchisoarei acei care desi n-ar fi complici in bancruta se vor dovedi culpabili:
    1. Ca intr-un faliment, cu buna stiinta, au distras, tainuit sau disimulat, prin declaratiuni publice sau private, bunuri mobile sau imobile de ale falitului;
    2. Ca, in mod fraudulos, au produs in faliment creante simulate, in numele lor propriu sau prin persoane interpuse:
    3. Ca au savarsit vreunul din faptele aratate in art. 889, exercitand comertul sub numele altuia sau sub nume simulat. Aceeasi pedeapsa se va aplica si comerciantului care si-a prestat numele.
    Ascendentii, descendentii, afinii si sotul falitului, care cu stiinta vor fi distras sau tainuit valori sau alte lucruri apartinand falimentului, se vor pedepsi cu inchisoare corectionala.
    Art. 887 *
    Creditorul care va fi stipulat cu falitul sau cu alta persoana, avantaje in folosul sau propriu, pentru votul sau in deliberarile falimentului, sau in cererea de moratoriu, sau acela care, prin alte moduri decat cele prevazute in art. 88, isi va fi procurat avantaje in sarcina activului falimentului, se va pedepsi cu inchisoare pana la un an si cu amenda pana la 2 000 lei.
    Art. 888 *
    In cazurile prevazute de cele doua articole precedente sentinta penala de condamnare va trebui sa ordone:
    1. Reintegrarea, daca este cazul, la massa creditorilor, a bunurilor sau valorilor sustrase si restituirea celor in drept a sumelor ce creditorul primise, fara sa-i fi datorat;
    2. Despagubirea daunelor pentru sumele cate s-au constatat cu rezerva despagubirei si a altor daune mai mari, daca s-ar dovedi in urma;
    3. Anularea in privinta tuturor si chiar a falitului a conventiunilor particulare ce vor fi fost incheiate pentru a procura creditorilor avantajele mentionate in articolul precedent.
    Daca cererile pentru obiectele sus indicate nu au fost propuse in instanta penala sau daca, fiind propuse, a intervenit o ordonanta de neurmarire sau o sentinta absolutorie, acele cereri vor putea fi in urma introduse si judecate inaintea tribunalului de comert.
----------------------------
    *) Art. 695-888 au fost abrogate prin art. 130 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare.

    CARTEA IV
    DESPRE EXERCITIUL ACTIUNILOR COMERCIALE SI DESPRE DURATA LOR

    Titlul I
    DESPRE EXERCITIUL ACTIUNILOR COMERCIALE

    CAP. 1
    DISPOZITIUNI GENERALE

    Art. 889
    Exercitiul actiunilor comerciale se reglementeaza de codul de procedura civila, afara de dispozitiile codul de fata.
    Art. 890
    Apartine jurisdictiunei comerciale a judeca:
    I. Toate contestatiunile relative la fapte de comert intre orice persoane;
    II. Actiunile de revocare sau de confirmare a sechestrului unei nave, chiar cand ar fi infiintat in temeiul unei creante civile;
    III. Actiunile contra capitanilor de nave, contra prepusilor sau reprezentantilor, contra comisilor - calatori de comert si contra comisilor de negot, derivate din faptele de comert cu care sunt insarcinati; precum de asemenea si in aceleasi limite actiunile acestor persoane contra patronilor lor;
    IV. Contestatiunile dintre calfe sau ucenici, baieti si servitori de magazine, comisionari de strade si lucratori cu ziua, luna sau anul, cu comerciantul sau seful unei intreprinderi comerciale pentru indeplinirea serviciului la care ei s-au obligat, sau pentru plata de salariu ori alta lucrare;
    V. Actiunile pasagerului contra capitanului sau armatorului unei nave, precum si actiunile acestora contra pasagerilor;
    VI. Actiunile intreprinzatorului de spectacole publice contra artistilor teatrali, precum si actiunile acestora contra intreprinzatorului;
    VII. Contestatiunile relative la vanzarea cu licitatiune a marfurilor sau productelor depuse in magazine generale, dockuri ori antrepozite;
    VIII. Tot ce priveste la falimente dupa dispozitiunile cartii III in acest cod;
    IX. Contestatiunile privitoare la calitatea de comerciant sau la existenta unei societati comerciale.
    Art. 891
    Actiunile apartinand jurisdictiunei comerciale se vor judeca de judecatoriile comunale in ultima instanta pana la valoarea de 5 lei inclusiv si cu drept de apel la judecatoria de col. respectiva pana la suma de 50 lei inclusiv, capete si dobanzi; iar de catre judecatoriile de ocoale in ultima instanta de la 50 de lei pana la valoarea de 200 de lei inclusiv, capete si dobanzi, si cu drept de apel la tribunalul comercial, in cuprinsul caruia se afla, pana la valoarea de 1500 lei inclusiv, capete si dobanzi.
    Art. 892
    Daca inaintea unui tribunal comercial se ridica un incident civil, acelas tribunal este competent a statua si asupra incidentului, afara de cazul cand contestatiunea incidenta ar purta asupra filiatiunei, asupra calitatei de erede, sau asupra unui drept de proprietate sau servitute imobiliara. In aceste cazuri, tribunalul comercial va trimite pe parti, pentru judecarea incidentului, inaintea tribunalului civil competent, sau il va judeca el insusi, daca e de competenta tribunalului civil local.
    In toate cazurile in care incidentul se rezolva de acelasi tribunal, apelul si recursul in casatiune nu se pot face, contra hotarirei intervenite asupra incidentului, decat odata si in aceleasi termene cu apelul sau recursul contra hotararii asupra fondului.
    Incheierea prin care tribunalul comercial trimite la un alt tribunal sau retine judecarea incidentului, nu este de asemenea supusa apelului sau recursului decat odata cu hotararea asupra fondului.
    Art. 893
    Chiar cand actul este comercial numai pentru una din parti, actiunile ce deriva dintr-insul sunt de competinta jurisdictiunei comerciale.
    Art. 894
    Cand o contestatiune de natura comerciala se iveste intr-un loc unde se tine un targ sau bilciu, sau intr-un port sau schela, si ea reclama o grabnica solutiune, judecatorul de pace poate sa constate orice fapt si sa ordone provizoriu masurile de asigurare, prevazute de art. 71 si 72 din acest cod si 455 si urmatoarele din procedura civila, pana cand se va judeca cauza de autoritate competinta.
    Art. 895
    Exceptiunea de incompetinta a jurisdictiunei comerciale pentru cauzele civile, si a jurisdictiunei civile pentru clauzele comerciale, poate sa fie propusa in orice stare a cauzei, si autoritatea judecatoreasca o poate pronunta chiar din oficiu.
    Cu toate acestea, cand autoritatea judiciara ce se invoca exercita amandoua jurisdictiunile: comerciala si civila, omisiunea sau eroarea in indicatiunea uneia sau alteia nu poate da loc la o declaratiune de incompetinta.
    La tribunalele cu o sectiune speciala, actiunile si apelurile asupra cartilor de judecata date in materie comerciala se vor adresa presedintelui sectiunei respective.
    Art. 896
    Daca, cu ocaziunea judecarei unei afaceri comerciale, partile sunt trimise inaintea tribunalului civil in urmarea unui incident oarecare, judecatoria comerciala e in drept ca, mai inainte de hotararea asupra incidentului, sa ordone provizoriu orice masuri folositoare in cauza.
    Art. 897
    In materie comerciala, actiunile personale si mobiliare se vor putea intenta, dupa alegerea reclamantului:
    1. La tribunalul unde cel ce s-a obligat isi are stabilimentul sau comercial sau cel putin domiciliu ori resedinta;
    2. La tribunalul locului unde obligatiunea a luat nastere sau unde va trebui executata;
    3. La tribunalul locului unde s-a stipulat a se face plata;
    4. Daca s-a ales un domiciliu pentru executarea unui act, actiunea se va putea intenta la tribunalul acestui domiciliu.
    Art. 898
    Actiunile personale si actiunile reale mobiliare rezultand din operatiunile intreprinse, pe contul unei societati pamantene sau straine, de catre prepusul sau reprezentantul acestora, in afara de sediul social, se vor putea intenta de catre cei de al treilea inaintea autoritatei judecatoresti a locului unde prepusul ori reprezentantul societatii exercita comertul, sau isi are resedinta.
    Art. 899
    Actiunile ce nasc din contractul de transport se pot intenta inaintea autoritatii judecatoresti a locului unde se afla statiunea de plecare sau aceea de sosire. Sunt aplicabile sefului de statiune dispozitiunile art. 400.
    Art. 900
    Actiunile rezultand din lovirea unui vas (abordaj) se pot intenta inaintea autoritatii judecatoresti a locului unde faptul s-a intimplat, sau inaintea aceleea a primului port unde vasul a ajuns ori a locului de destinatiune.
    Competinta capitanilor de porturi de a cunoaste de contestatiunile ce le sunt deferite prin regulamentul de la 30 Martie 1879 se mentine.
    Art. 901
    In toate cazurile comerciale termenul obicinuit de infatisare fixat prin art. 78 din procedura civila, se reduce la jumatate.
    Prezidentul tribunalului va putea insa dupa imprejurari, sa permita ca citatiunea sa se faca pentru un termen si mai scurt, fara a fi obligat pentru aceasta sa declare urgenta cauzei.
    Pentru cei domiciliati afara din Romania, termenul de infatisare va fi cel putin de 40 zile de la iesirea citatiunii.
    Asupra infatisarei de se va cere termen de pregatire, acel termen se va fixa de tribunal dupa imprejurari, ordonandu-se provizoriu orice masuri de asigurare se vor crede necesare pana la judecarea afacerii.
    Art. 902
    Partea condamnata in lipsa poate face opozitiune, fara a fi tinuta a justifica cauzele absentei sale.
    Art. 903
    In materie comerciala, termenul de peremptiune este pe jumatate de cel fixat prin art. 257 din codul de procedura civila.
    Art. 904
    In materie comerciala termenul de apel contra hotararilor pronuntate in prima instanta este de 30 zile.
    Acest termen incepe: pentru sentintele date contradictoriu, din ziua pronuntarii lor; pentru cele date in lipsa, din ziua primirei copiei de pe sentinta, conform art. 74 si 173 din codul de procedura civila.
    Daca hotararea s-a dat asupra unei opozitiuni, termenul de apel curge din ziua respingerii opozitiunii, fie ca sentinta s-a pronuntat in lipsa sau contradictoriu cu oponentul.
    In contra hotararilor pronuntate in materie de faliment, termenul de apel va fi de 15 zile.
    Art. 905
    Recursul in casatiune contra sentintelor sau deciziunilor pronuntate in ultima instanta va fi de 40 zile.
    Acest termen va curge, pentru deciziunile sau sentintele date contradictoriu, din ziua pronuntarii lor; pentru cele date in lipsa, din ziua comunicarii deciziunii sau sentintei.
    In contra deciziunilor sau sentintelor pronuntate in materie de faliment, recursul este de 20 zile.
    Art. 906
    Dispozitiunile art. 321 si 734 din procedura civila se aplica in materie comerciala si pentru cazul cand inauntrul termenului de apel sau recurs se va forma contra partei condamnate cerere de interdictiune sau de punere sub consiliu judiciar.
    Art. 907
    Partea interesata in o cauza comerciala va putea, deodata cu intentarea actiunei, sa ceara se pune sechestru asigurator asupra averei mobile a debitorului sau, conform art. 614 si urmatoarele din procedura civila, dupa deosebirile mai jos enuntate.
    Va putea de asemenea sa urmareasca si sa popreasca pentru sumele cuprinse in titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de catre un al treilea, conformandu-se dispozitiunilor art. 456 si urmatoarele din codicele de procedura civila.
    Art. 908
    Sechestrul sau poprirea nu se va putea infiinta de cat  numai cu dare de cautiune, afara de cazul cand cererea de sechestru sau de poprire se va face in virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtator, protestat de neplata.
    Judecatoria se va pronunta asupra sechestrului in camera de consiliu fara prealabila chemare a partilor.
    Sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decat  daca debitorul va consemna suma, capital, interese si cheltueli, pentru care s-a infiintat acel sechestru.
    Art. 909
    Cand va fi loc a se cerceta socoteli, inscrisuri si registre de comert, tribunalul va putea numi in acest scop unul sau mai multi experti socotitori, care, sub directiunea unui judecator delegat sa asculte pe parti, sa examineze socotelile, inscrisurile si registrele, sa consemneze prin proces-verbal declaratiunile si recunoasterile partilor, si sa cerce a le impaca de va fi cu putinta; iar daca nu, sa raporteze in scris tribunalului despre rezultat.
    Expertii vor fi numiti de parti prin comun acord, si, in caz de neintelegere intre ele, se vor numi din oficiu de tribunal in termen scurt.

    CAP. 2
    DESPRE SECHESTRAREA, URMARIREA SI VANZAREA SILITA A VASELOR

    Art. 910
    Orice creditor are dreptul ca, prin paza formelor mai jos aratate, sa poata proceda la sechestrarea, urmarirea si vanzarea silita a unui vas sau a unei parti in diviza dintr-insul, care ar fi proprietatea debitorului sau.
    Creditorii privilegiati pot exercita acest drept chiar daca vasul, care in total sau in parte este afectat, ar fi trecut in mainile unei a treia persoane.
    Art. 911
    Vasul poate fi sechestrat in cazurile si dupa formalitatile stabilite in art. 907 si 908 din acest cod. Sechestrarea fiind declarata valabila de catre tribunalul de comert competent, vanzarea, colocatiunea creditorilor si repartitiunea pretului se fac in conformitate cu regulile fixate in prezentul capitol.
    Art. 912
    Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru si nici urmarit.
    Vasul se considera ca este gata de plecare, cand capitanul are asupra-si hartiile de navigatiune necesare pentru calatorie.
    Art. 913
    In orice stare a procedurei, dupa cererea unui creditor care are un privilegiu asupra unui vas sau a unui coproprietar al vasului si chiar a insus debitorului, tribunalul inaintea caruia sa afla cauza pendinte, poate ordona ca vasul sa intreprinda una sau mai multe calatorii, prescriind in acelas timp precautiunile ce dupa imprejurari, s-ar crede necesare.
    Calatoria nu se poate incepe pana ce mai intai sentinta tribunalului care ar incuviinta-o, nu va fi transcrisa in registrele autoritatei maritime respective si adnotata pe actul de nationalitate.
    Cheltuielile necesare pentru intreprinderea calatoriei, se vor inainta de reclamant.
    Navlul, dupa ce mai intai se vor scadea cheltuielile, se va adauga la pretul vanzarii.
    Art. 914
    Urmarirea vasului sau a unei parti dintr-insul va fi precedata de un comandament facut debitorului, cu invitare de a plati suma datorita in termen de 24 de ore si cu incunostiintare ca in caz contrariu se va procede la urmarire.
    Daca este pericol de sustractiune, se poate ordona sechestrarea imediata in formele stabilite de Codul de procedura civila.
    Art. 915
    Prin comandament, creditorul isi va face alegere de domiciliu in comuna de resedinta a autoritatii judecatoresti inaintea careia are sa se faca urmarirea, aratandu-se persoana la care domiciliul a fost ales.
    Comandamentul va fi notificat proprietarului vasului, daca este vorba de o actiune generala de exercitat contra lui, el va putea fi insa notificat si capitanului, daca urmarirea se face si in virtutea unui drept de privilegiu ce exista asupra vasului.
    Daca, in termen de 30 zile de la notificarea comandamentului, creditorul nu procede la acte de executiune, urmarirea nu se va putea incepe decat in urma unui nou comandament.
    In caz de opozitiune sau contestatie contra urmaritei, termenul de mai sus va curge de la notificarea sentintei definitive care a respins contestatiunea sau opozitiunea, sau ziua cand contestatiunea sau opozitiunea s-a perimat.
    Art. 916
    Procesul verbal al agentului judecatoresc insarcinat cu urmarirea, afara de cele prescrise prin art. 416 din codul de Procedura Civila, va trebui sa mai cuprinda:
    1. Alegerea sau declaratiunea de domiciliu ori resedinta a creditorului urmaritor in localitatea unde se afla autoritatea judecatoreasca insarcinata cu vanzarea si in localitatea unde vasul urmarit se gaseste ancorat;
    2. Numele, pronumele si domiciliul sau resedinta proprietarului vasului si acela al capitanului;
    3. Numele, felul si capacitatea vasului;
    4. Descrierea barcilor, a salupelor, uneltelor, echipamentelor, armelor, munitiilor si proviziunilor sale.
    Agentul judecatoresc va numi un custode asupra vasului urmarit, care va urma sa subscrie procesul-verbal.
    Art. 917
    Daca proprietarul vasului urmarit are domiciliul sau resedinta in comuna unde se face urmarirea, creditorul urmaritor este dator sa-i notifice, in termen de trei zile, copie dupa procesul-verbal de urmarire sa-l citeze inaintea tribunalului urmaritor, pentru ca acesta sa ordone vanzarea lucrurilor urmarite.
    Daca proprietarul nu are nici domiciliul, nici resedinta sa in localitatea unde se face urmarirea, comunicarea procesului-verbal si citatiunea se vor face capitanului vasului urmarit, si lipsa-i, reprezentantului proprietarului sau al capitanului.
    Daca proprietarul este strain, fara domiciliu sau resedinta in Romania, comunicarea si citatiunea mai sus vorbita se vor face in modul stabilit prin art. 75, numerele 6 si 7 din procedura civila.
    O alta copie dupa procesul-verbal de urmarire se va depune de agentul judecatoresc la oficiul maritim unde vasul se gaseste inscris.
    Art. 918
    Tribunalul, autorizand vanzarea, stabileste conditiunile ei si trimite pe parti inaintea unui judecator delegat, pentru ca sa fixeze ziua in care are sa se faca vanzarea, si sa proceada la celelalte operatiuni necesare. Tribunalul trebuie de asemenea sa ordone portarelului de a face afiptele si publicatiunile de vanzare.
    Art. 919
    Urmarirea se perima de drept si creditorul urmaritor raspunde de cheltuieli, daca vanzarea nu se face in cele 40 zile urmatoare.
    Nu se socoteste in acest termen timpul trecut pentru opozitiunile sau contestatiunile prevazute de art. 915.
    Art. 920
    Afiptele si publicatiile vor cuprinde:
    1. Numele, pronumele, profesiunea, domiciliul sau resedinta creditorului urmaritor;
    2. Titlul in puterea caruia se face urmarirea;
    3. Suma datorita;
    4. Alegerea de domiciliu facuta de creditorul urmaritor, atat in localitatea unde resade Tribunalul inaintea caruia se face urmarirea, cat  si in aceea unde vasul este ancorat;
    5. Numele, pronumele, domiciliul sau resedinta proprietarului vasului urmarit;
    6. Numele, felul si capacitatea vasului, daca este armat sau in armare, precum si numele si pronumele capitanului;
    7. Locul unde vasul se gaseste, adica daca este ancorat in port sau in alta parte;
    8. Barcile, salupele, echipamentele, uneltele, armele, munitiunile, si proviziunile ce se cuprind in vanzare;
    9. Numele si prenumele procuratorului creditorului urmaritor;
    10. Conditiunile vinzarei;
    11. Ziua fixata pentru tinerea licitatiunei.
    Art. 921
    Afiptele se vor lipi:
    1. Pe catartul principal al vasului urmarit;
    2. La usa tribunalului unde are a se tine licitatiunea;
    3. In piata principala a orasului, pe digul sau la debarcaderul portului unde vasul este ancorat si la resedinta oficiului vamal din localitate;
    4. In salile bursei si Camerei de comert, daca vor fi.
    Un extract dupa afipt se va publica in foaia anunciurilor judiciare a locului, cu cel putin trei zile inainte de ziua fixata pentru tinerea licitatiunei.
    Un exemplar dupe afipte se va comunica:
    1. Debitorului sau capitanului in cazurile prevazute de art. 520;
    2. Custodelui numit de catre agentul judecatoresc;
    3. Creditorilor privilegiati indicati in actul de nationalitate sau in registrele oficiului maritim unde este inscris vasul, si oricarui alt creditor, chiar neprivilegiat, care, printr-un act notificat creditorului urmaritor, a declarat ca voieste sa intervina la procedura urmarirei.
    Art. 922
    Daca urmarirea are de obiect un vas care ar avea o capacitate mai mare de 30 tone, se vor face trei publicatiuni consecutive din opt in opt zile, prin afipte afisate, cum mai sus se arata si publicate in foaia anunciurilor judiciare.
    Dupa a treia publicatiune a afiptelor, licitatiunea se va tine la ziua fixata de catre judecatorul-delegat si vanzarea se va face catre cel ce va oferi un pret mai avantajos.
    Art. 923
    Tribunalul, dupa raportul judecatorului-delegat, pentru motive grave, poate acorda si chiar ordona din oficiu ca vanzarea sa nu aiba loc si sa incuviinteze una sau doua amanari de cate opt zile fiecare.
    Amanarea va fi incunostiintata prin afipte afisate si pulicate precum mai sus se arata.
    Art. 924
    Oricine poate sa concureze la licitatiune.
    Cel ce concureaza pentru contul altei persoane, trebuie sa prezinte procura speciala care se va atasa la dosarul cauzei.
    Orice concurent este dator sa depuna in bani sau in efecte publice de ale Statului la purtator si dupa cursul zilei, a zecea parte din pretul de la care are sa se inceapa licitatiunea, afara numai daca judecatorul-delegat, ascultind si pe creditorii prezenti, nu-l va dispensa de aceasta.
    Vanzarea se va face prin strigari.
    Strigarile se vor incepe de la pretul fixat de creditor, sau de la acela pe care il va insemna judecatorul delegat, de la sine si se vor repeta de trei ori; intre fiecare strigare va fi un termen de 5 minute cel putin sau de 15 minute cel mult.
    Lucrul se va adjudeca asupra aceluia care a oferit cel mai mare pret.
    Art. 925
    Judecatorul-delegat va incheia proces-verbal de cele urmate.
    Adjudecatarul va subscrie de pretul cu care lucrul s-a adjudecat asupra-i si in acelasi timp va face alegere de domiciliu in localitatea unde s-a urmat vanzarea. In caz contrariu, toate notificarile ce i se vor adresa vor fi valabil facute la grefa tribunalului.
    Art. 926
    Procuratorul care va fi ramas adjudecatar pentru o persoana care ar avea a o numi mai in urma, trebuie, in cele trei zile dupa licitatie, sa depuna la grefa mandatul special anterior vinzarei, daca acela in contul caruia a concurat la licitatie nu prefera de a face in persoana acceptiunea prin o declaratiune depusa la grefa; in lipsa, procuratorul va fi considerat ca adjudecatar in numele sau propriu.
    Art. 927
    Adjudecatarul este dator ca, in termen de cinci zile de la adjudecare, sa depuna pretul cu care s-a adjudecat asupra-i vasul.
    Daca acest termen expira fara ca cumparatorul sa fi depus intregul pret, tribunalul, de la sine sau dupa cererea partii interesate, va pune lucrul din nou in vanzare.
    Aceasta noua licitatiune se va incunostiinta prin afipte, conform art. 921, iar afiptul se va publica cu trei zile cel putin inainte de vanzare.
    Noile afipte vor cuprinde, pe langa enuntarile prevazute de art. 920, numele adjudecatarului ce nu a depus pretul si suma cu cat lucrul a fost adjudecat asupra-i.
    Licitatiunea se va urma conform art. 924.
    Daca pretul iesit la aceasta noua licitatiune este mai mic, primul adjudecatar raspunde de diferenta si, in ori ce caz, de toate cheltuielile ocazionate cu aceasta noua vanzare.
    Daca primul cumparator, inainte de inceperea acestei noi licitatiuni, depune pretul cu cat lucrul s-a adjudecat asupra-i, dimpreuna cu dobanzi si cheltuieli facute cu aceasta a doua vanzare, el va fi mentinut in calitatea sa de adjudecat
    Art. 928
    Daca sunt urmarite barci, salupe sau alte vase de o capacitate nu mai mare de 30 tone, vanzarea se va face inaintea judecatorului-delegat, dupa publicatiuni facute in trei zile consecutive printr-un singur afipt lipit pe catart sau, in lipsa, intr-alt loc aparent al vasului, la usa tribunalului si pe zidul sau scara portului, fara nici o alta formalitate.
    Vanzarea nu se poate face decat dupa trecere de opt zile de la notificarea procesului-verbal de urmarire.
    Art. 929
    Urmarirea si vanzarea batelurilor destinate transportului persoanelor sau pescaritului in porturi, limanuri, canaluri, lacuri si rauri, precum si altor asemenea plutitoare ce se afla in aceste localitati si care nu ar avea o capacitate mai mare de 10 tone, se va face conform dispozitiunilor articolelor precedente cu urmatoarele modificatiuni:
    1. Vanzarea se va face de judecatorul de ocol;
    2. Afiptele nu vor mai fi publicate si in foaia anunciunilor judiciare;
    3. Pretul va fi raspuns indata dupa terminarea licitatiunii; iar in caz contrariu, se va procede imediat la o noua licitatiune pe comptul adjudecatarului.
    Dispozitiunile acestui articol nu se aplica in caz de vanzarea batelurilor si a celorlalte plutitoare avand masina cu vapori.
    Art. 930
    Vanzarea vasului face sa inceteze functiunile capitanului, cu rezerva dreptului sau la despagubire contra celui obligat.
    Art. 931
    Adjudecatarul va primi un extract dupa procesul-verbal al licitatiunii in care se va indica:
    1. Numele, pronumele, domiciliul sau resedinta creditorului urmaritor si al debitorului;
    2. Numele, felul si capacitatea vasului vandut;
    3. Numele, pronumele si resedinta adjudecatarului, precum si pretul cu care vasul s-a adjudecat asupra-i.
    Acest extract va fi semnat de judecatorul delegat sau de judecatorul de ocol si va trebui sa fie transcris in registrele autoritatii unde va fi inscris vasul si vanzarea va trebui notata si pe actul de nationalitate.
    Art. 932
    Cererile in distractiune (separatiune) asupra vasului urmarit se vor notifica creditorului urmaritor inainte de vanzare.
    Daca cererile in distractiune nu s-au format decat  dupa adjudecatiune, ele se vor converti de drept in opozitiuni asupra liberarii pretului.
    Cererea in distractiune va contine citatiunea creditorului urmaritor de a compare pentru a audienta fixa inaintea tribunalului competent, si alegerea sau declaratiunea de domiciliu sau de resedinta a reclamantului in comuna de resedinta a tribunalului sau judecatoriei prin care se face urmarirea.
    Daca cererea se va respinge, reclamantul, deosebit de cheltuieli si daune, poate fi osandit si la o pedeapsa pecuniara pana la suma de 500 lei.
    Art. 933
    Opozitiunile la distribuirea pretului rezultat din vinarea unui vas, vor fi facute sub pedeapsa de pierderea dreptului, in termen de trei zile socotit de la vanzare.
    Creditorii oponenti sunt datori de a prezinta la grefa titlurile lor de creante cel mult in termen de opt zile din ziua opozitiunii, sub pedeapsa, in caz contrariu, de a se procede la distribuirea pretului, fara a se tine seama de opozitiunea ce au facut.
    Art. 934
    Colocatiunea creditorilor si distributiunea pretului intre creditorii privilegiati se va face in ordinea prescrisa prin art. 687 si intre ceilalti creditori, in proportiune cu creantele lor.
    Art. 935
    Pentru tot ce nu este regulat prin prezentul titlu, se aplica dispozitiunile codului de procedura civila, relative la urmarirea silita a bunurilor mobile.
    Regulile stabilite in prezentul capitol se vor observa, pe cat nu vor fi incompatibile, in orice alt caz de vanzare judiciara a unui vas sau a unei portiuni dintr-un vas.

    CAP. 3
    DISPOZITIUNI SPECIALE DE PROCEDURA IN MATERIE DE FALIMENT

    Art. 936 *
    Ori de cate ori legea prescrie ca falitul sau vreu alt interesant sa fie ascultat, nu se poate nimic hotari in absenta sa, daca nu se va constata ca a fost legalmente citat la o zi si ora fixa si daca lipsa lui nu se va constata prin proces-verbal.
    Art. 937 *
    Ori de cate ori creditorii unui faliment urmeaza sa fie convocati, sindicul este dator ca, afara de publicatiunile prescrise de lege sa trimita o anume inconstiintare fiecarui creditor.
    Inconstiintarea se va face printr-o scrisoare recomandata la posta, cel putin cu opt zile inainte de ziua fixata pentru intrunire sau pentru operatiunile pentru care s-a fixat.
    Recipisa de predare la posta a scrisorii recomandate va servi ca proba ca incunostiintarea a avut loc si va sta atasata la actele falimentului.
    Scrisoarea de convocare adresata creditorului va trebui sa cuprinda chestiunile ce sunt a se supune deliberarii creditorilor.
    Orice deciziune luata asupra unei chestiuni necuprinsa in incunostiintare este nula.
    Art. 938 *
    Intrunirile creditorilor sunt prezidate de judecatorul sindic.
    Deciziunile se iau cu majoritate absoluta a creditorilor prezenti, afara de cazurile in care legea nu cere o anumita majoritate.
    Creditorii se pot prezenta in persoana sau prin mandatari. *)
-------------------
    *) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

    Art. 939 *
    Procesul-verbal al intrunirii creditorilor se subscrie de judecatorul-sindic si de grefier sau de secretarul arhivar al sindicatului tribunalului. El cuprinde, in rezumat, dezbaterile urmate, deciziunile urmate, deciziunile luate de creditori si ordinea in care ele au avut loc si indica numirile facute, dupa ordinea numarului voturilor obtinute de fiecare, incepand cu cel mai mare numar.
    Procesul-verbal se inainteaza tribunalului in termen, de cel mult trei zile spre a fi alaturat la celelalte acte ale falimentului. *)
-------------------
    *) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

    Art. 940 *
    Daca in ziua fixata pentru intrunirea creditorilor nu s-a putut delibera asupra tuturor chestiunilor ce erau prevazute in actul de convocare sau in citatiune, continuarea deliberantilor se va urma de drept in ziua urmatoare de lucru, fara sa mai fie necesitate de vreo noua incunostiintare speciala a creditorilor prezenti sau absenti, si aceasta pana la rezolvarea tuturor chestiunilor puse in deliberatiunea creditorilor.
    Art. 941 *
    Ordonantele judecatorului-sindic nu sunt supuse apelului decat in cazurile determinate de lege. *)
-------------------
    *) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

    Art. 942 *
    Deliberatiunile tribunalului in materie de faliment vor putea fi precedate de relatiunea judecatorului-sindic. *)
-------------------
    *) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

    Art. 943 *
    Sentintele si incheierile tribunalului, pronuntate conform art. 708, 722, 723, 735, 826, 335, 337, 841, 842, 843, 852, 864 si sentintele de condamnare la una din pedepsele pentru unul din delictele prevazute in titlul VIII al cartii a III-a, se vor afige la usa tribunalului si la alte locuri obisnuite in comuna unde resade tribunalul, in comuna unde resade Curtea de Apel, in comuna de resedinta a falitului, in toate locurile unde el va avea stabilimente de comert si in salele burselor si Camerelor de Comert din aceste localitati.
    Un extract se pe aceste sentinte sau incheieri, se va publica in foaia anunturilor judiciare ale locurilor sus aratate cu dreptul pentru judecatorul-sindic de a ordona publicatiunea si in alte ziare, cand imprejurarile falimentului ar cere o mai intinsa publicitate.
    Afigerea si publicatiunile sus zise vor fi facute in cel mai scurt termen posibil, adica: daca trebuiesc facute in localitatea  unde se afla tribunalul, cel mai tarziu in trei zile de la data hotararii; daca trebuiesc facute in alta parte, ele trebuiesc sa fie expediate pentru executiunea imediata in acelas termen.
    Judecatorul-sindic este dator a observa exacta indeplinire a dispozitiunilor cuprinse in acest articol. *)
-------------------
    *) Modificat prin Legea din 3 martie 1902

    Art. 944 *
    Toate sentintele date de tribunalul de comert in materie de faliment sunt executorii.
    Ele nu sunt supuse opozitiunei sau apelului decat in cazurile prevazute de lege.
    Cand tribunalul se pronunta in prima instanta asupra contestatiunilor prevazute de art. 775, sentinta este supusa apelului.
    Este asemenea supusa opozitiunii si apelului sentinta prin care tribunalul respinge declaratiunea de faliment ceruta de unul sau mai multi creditori.
-----------------------------
    *) Articolele 936-944 au fost abrogate prin dispozitiile art. 130 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare.

    Titlul II
    DESPRE PRESCRIPTIUNE

    Art. 945
    Actiunile derivand din acte care sunt comerciale numai pentru una din parti, se prescriu pentru toate partile contractante in conformitate cu dispozitiunile legii comerciale.
    Art. 946
    Prescriptiunea comerciala curge chiar contra militarilor in serviciul activ in timp de razbel in contra femeei maritate, in contra minorilor chiar neemancipati si a interzisilor, cu rezerva dreptului lor contra tutorului.
    Intreruperea prescriptiunii se reguleaza dupa dispozitiunile codului civil.
    Cu toate acestea, in obligatiunile cambiale, actele intreruptive de prescriptiune facute in persoana unuia din coobligati nu produc nici un efect fata de ceilalti coobligati.
    Art. 947
    Prescriptiunea ordinara in materie comerciala este de 10 ani in toate cazurile in care prin acest cod sau prin legi nu s-a stabilit o prescriptiune mai scurta.
    Art. 948
    Actiunea pentru revendicarea proprietatii unui vas se prescrie prin trecere de 10 ani. Nu se poate opune lipsa de titlu sau a bunei credinte.
    Posesorul unui vas, in virtutea unui titlu stipulat cu buna credinta, titlul fiind transcris conform legii si care sa nu fie nul pentru lipsa de forma, prescrie prin trecere de cinci ani, socotiti de la data transcriptiunii titlului si a adnotatiunii lui pe actul de nationalitate.
    Capitanul nu poate dobandi prin prescriptiune proprietatea unui vas.
    Art. 949
    Se prescriu prin trecere de 5 ani:
    1) Actiunile ce deriva din contractul de societate sau din alte operatiuni sociale, daca publicatiunile prescrise in titlul VIII, cartea I, au fost regulat facute;
    2) Actiunile ce deriva din cambii si din cecuri.
    Termenul curge:
    Pentru actiunile prevazute la Nr. 1 al acestui articol, din ziua cand obligatiunea a ajuns la termen sau din ziua publicatiunii actului de dizolvare a societatii, sau a declaratiunii de lichidare, daca obligatiunea n-a devenit exigibila. In cazul prevazut de art. 103, termenul curge din ziua in care actul de dizolvare poate fi opus celor de al treilea. Pentru obligatiunile derivand din lichidarea societatii, termenul incepe a curge de la data aprobarei ultimului bilant al lichidatorilor.
    Pentru actiunile prevazute la Nr. 2, termenul curge din ziua scadentei obligatiunei sau din ultima zi a termenului prevazut de art. 282.
    Art. 950
    Actiunile rezultand din contractele de imprumut maritim sau de gaj asupra vaselor, se prescriu prin trecere de trei ani socotiti din ziua cand obligatiunea a ajuns la termen.
    Art. 951
    Grefierii si judecatorul-sindic sunt liberati de indatorirea de a da compt de registrele de comert si de hartiile ce le sunt incredintate in procedura asupra falimentului, dupa trecerea de trei ani de la inchiderea sau incetarea operatiunilor falimentului.
    Art. 952
    Se prescriu prin doi ani, socotiti din ziua terminarei afacerei, actiunile mijlocitorilor pentru plata dreptului lor de mijlocire.
    Prin acelas termen se prescriu actiunile de anulare sau de reziliare a concordatului in materie de faliment. Termenul curge pentru actiunile in anulare din ziua cand dolul a fost descoperit, iar pentru actiunile in reziliare de la expirarea termenului scadentei ultimei plati ce falitul urma a face conform concordatului.
    Art. 953
    Se prescriu printr-un an, din ziua protestului sau a reclamatiunei de care se vorbeste in art. 677, actiunile pentru plata daunelor cauzate prin lovirea unui vas, si din ziua cand vasul a fost complet descarcat, actiunile pentru contributiune la avariile comune.
    Art. 954
    Actiunile rezultand din contractul de inchiriere al unui vas se prescriu prin trecere de la un an de la implinirea calatoriilor, si acelea derivand din contractul de inrolare prin trecere de un an de la expirarea termenului convenit intre parti, sau de la implinirea celei din urma calatorii, daca contractul a fost prelungit.
    Actiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecere de un an.
    In asigurarile maritime termenul incepe a curge dupa terminarea calatoriei ce a fost asigurata, si pentru asigurarile cu termen din ziua in care se sfarseste asigurarea; in caz de prezumptiune de pierdere a vasului pentru lipsa de nuvele, anul incepe de la finele termenului fixat pentru prezumptiunea de pierdere. Se excepteaza termenele fixate pentru dreptul de abandon, prevazute de titlul VI, cartea II.
    In celelalte asigurari contra daunelor si asupra vietei, termenul curge din momentul cand s-a intimplat faptul care a dat nastere actiunei.
    Art. 955
    Se prescriu asemenea prin trecere de un an:
    I. Actiunile pentru furniturile de proviziuni, lemnarie, combustibile si alte lucruri necesarii pentru reparatiunea sau prepararea unui vas de calatorie si pentru lucrarile facute pentru aceste obiecte;
    II. Actiunile pentru plata de alimente date marinarilor si celorlalti oameni ai echipagiului, din ordinul capitanului.
    Prescriptiunea incepe a curge de la data furniturilor si dela facerea lucrarilor, daca partile nu au stipulat un termen de plata. In acest caz prescriptiunea ramane suspendata pe timpul convenit.
    Daca furniturile sau lucrarea s-a urmat mai multe zile succesive, termenul de un an incepe a curge din ultima zi.
    Art. 956
    Actiunile contra carausilor derivand din contractul de transport se prescriu:
    I. Prin trecere de sase luni, daca transportul a fost facut in Europa, afara de Islanda si insulele Feroe, intr-o piata maritima a Asiei sau Africei de pe Mediterana, Marea-Neagra, canalul de Suez sau Marea Rosie, ori intr-o piata de pe uscat legata prin calea ferata, cu o piata maritima din localitatile sus-aratate;
    II. Prin trecere de un an daca transportul s-a facut in alt loc.
    In caz de pierdere totala, termenul incepe a curge din ziua in care lucrurile transportate trebuiau sa ajunga la destinatiunea lor; iar in caz de pierdere partiala, avarie sau intarziere, din ziua predarei marfurilor in primirea destinatarului.

    Titlul III
    DISPOZITIUNI TRANZITORII

    Art. 957
    Dispozitiunile legilor si regulamentelor in vigoare asupra burselor de comert, asupra mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri, si asupra magazinelor generale, dokuri si intrepazite, vor continua a avea forta obligatorie chiar dupa punerea in aplicatie a acestui cod, intrucat nu vor fi contrarii dispozitiunilor lui sau nu vor fi modificate prin legi ulterioare.
    Art. 958
    Societatile si asociatiunile comerciale existente la epoca punerii in aplicatiune a acestui cod, vor fi regulate de legile anterioare, afara de urmatoarele dispozitiuni:
    1) Societatile in comandita prin actiuni si anonime sunt scutite de orice alta autorizatiune si supraveghere din partea guvernului si de sarcinile relative, insa sunt supuse dispozitiunilor din art. 104, 142, 144, 149, 153, 155, 165 aliniatul ultim, 169, 174, 175, 176, 177, 179, 181, 182, 185, 186 187, 264, 265, 266 si 268 ale acestui cod, si acelora care se raporta la reducerea capitalului, la fuziunea si lichidarea societatilor.
    Ele mai sunt inca supuse dispozitiunilor art. 124 privitoare la administratorii realesi sau numiti in urma punerii in lucrare a acestui cod;
    2) Asociatiunile mutuale care nu au de obiect exclusiv asigurarile maritime, sunt supuse art. 260 al acestui cod, cu rezerva dispozitiunii din numarul urmator;
    3) Societatile si asociatiunile de asigurare asupra vietei si administratoare de tontine sunt supuse dispozitiunilor art. 147 al acestui cod pentru toate primele ce le vor percepe in urma aplicatiunei sale, cu rezerva reducerei proportionale a cautiunilor date pentru operatiunile anterioare, in modurile si in termenele ce se vor stabili prin osebit regulament;
    4) Societatile si asociatiunile care voesc sa introduca modificari in actele lor constitutive si sa prelungeasca termenul fixat pentru durata lor, trebuesc sa se conformeze dispozitiunilor noului cod.
    Art. 959
    Pentru executarea dispozitiunilor articolului de mai sus, numirea cenzorilor trebue sa fie facuta in cea dintai adunare generala care va avea loc in cursul celor sase luni dupa punerea in aplicatie a acestui cod, sau intr-o adunare speciala, care se va convoca spre acest sfarsit, in acelas termen, sub responsabilitatea administratorilor.
    Adunarea generala, daca cel putin jumatate din capitalul social se afla reprezentat intr-insa, va putea, cu votul afirmativ a doua treimi din capitalul reprezentat in adunare sa decida ca administratorii actuali sa fie, in caz de realegere, dispensati de obligatiunea de a da cautiunea prescrisa de acest cod.
    Art. 960
    Cambiile si biletele la ordin emise inaintea acestui cod, girurile si acceptatiunile si avalurile facute in orice epoca se vor regula dupa legile anterioare.
    Cu toate acestea, din ziua punerei in lucrare a noului cod, se vor aplica acestor titluri dispozitiunile noii legi, privitoare la forma si la termenele protestului si la masurile de luat in cazul de perdere a acelor titluri.
    Pentru cambiile si biletele la ordin, a caror scadenta va fi chiar in ziua punerii in vigoare a acestui cod, protestul se va face asemenea in forma si termenele prescrise de dansul.
    Art. 961
    Mandatul prepusului care, in ziua punerii in aplicare a noului cod, incepuse deja sa exercite comertul la care a fost prepus, trebuie sa fie depus conform dispozitiunilor art. 394 din acest cod, in cele trei luni de la aplicarea lui, pentru indeplinirea formalitatilor prescrise de acel articol.
    Art. 962
    In cele dintai trei luni dupa punerea in aplicare a acestui cod, administratiunile de cai ferate, aplicand tarifele speciale in vigoare, nu vor fi supuse la responsabilitatea stabilita de acest cod, daca ea ar fi mai mare decat  cea existenta dupa reglementele lor.
    Art. 963
    In cele sase luni de la punerea in aplicatie a noului cod, toate vasele supuse dispozitiunilor art. 510, trebuie sa se conformeze lor.
    Pentru vasele in curs de calatorie, in momentul punerei in lucrare a acestui codice, termenul sus zis incepe a curge din ziua sosirei lor intr-un port al Regatului.
    Art. 964
    Privilegiile asupra vaselor dobandite mai inainte de punerea in aplicare a noului codice, dupa formele legii anterioare, isi pastreaza rangul lor chiar in privinta privilegiilor dobandite sub imperiul acestui codice.
    Dispozitiunile art. 690 si urmatoarele ale cartei II din noul cod se aplica de asemenea la privilegiile dobandite inainte de punere lui in aplicare.
    Art. 965
    Termenele pentru neadmisibilitatea actiunii se vor regula dupa legea in vigoare la epoca evenimentului care da loc actiunei.
    Art. 966
    Prescriptiunile incepute inainte de aplicatiunea acestui cod se reguleaza dupa legile anterioare.
    Cu toate acestea, prescriptiunile incepute inainte de acea punere in aplicatiune si pentru care, dupa legile anterioare s-ar cere inca un timp mai lung decat  cel fixat prin acest cod, se vor implini cu trecerea acestui termen mai scurt, calculandu-l din ziua punerei in aplicatiune a noului codice.
    Art. 967
    Prezentul cod va intra in vigoare cu incepere, de la 1 Septembrie 1887; iar daca promulgarea lui nu se va putea face inainte de aceasta data, el se va pune in lucrare la o luna dupa data promulgarii lui.
    Art. 968
    Judecatorii-sindici ai tribunalelor primesc retributiunea judecatorilor de sedinta. Pe langa acest onorariu, judecatorii-sindici ai tribunalului de Ilfov mai primesc o diurna de 150 lei pe luna, iar judecatorii-sindici ai tribunalelor Iasi, Dolj, Covurlui si Braila o diurna de 75 lei.
    Secretarii-arhivari ai judecatorilor-sindici primesc retributiunea grefierilor de tribunal.
    Art. 969
    Pentru acoperirea retributiunii judecatorilor-sindici si secretarilor - arhivari si pentru cheltuelile de de cancelarie, Statul va percepe pana la maximum 4 la suta din activul brut al falimentului, fara ca suma perceputa de la un faliment sa poata intrece cifra de 20 000 lei.
    Cota perceperii, pana la maximum 4 la suta se va fixa in fiecare an prin legea bugetara.
    Pentru anul bugetar curent, cota se fixeaza la 3 la suta; ea se va face venit la tezaur, sub o rubrica speciala a veniturilor ministerului de justitie.
    In raport cu incasarile si intrarile se va deschide, prin consiliul de ministri, ministerului de justitie creditele necesare pentru retributiunea personalului.
    Art. 970
    Un regulament special va determina modul de percepere al contributiunii.
    Art. 971
    Falimentele deja deschise la aplicatiunea legii celei noi vor continua a fi administrate si lichidate conform legii celei vechi.