Decizia Nr.1246 din 22.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 3 pct. c) alin. (1) şi (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru“, excepţie ridicată de Carmen Văleanu în Dosarul nr. 29.447/212/2009 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 118D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 169 din 8 februarie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 29.447/212/2009, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 3 pct. c) alin. (1) şi (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru“, excepţie ridicată de Carmen Văleanu într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unor bunuri ce fac obiectul unei succesiuni, dezbaterea succesiunii şi partajarea bunurilor în cauză.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie şi, implicit, a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se susţine că prin condiţionarea exercitării unui drept de capacitatea de plată a unor taxe de natură judiciară se restricţionează, de fapt, exercitarea acelui drept pe criterii de avere, fapt al cărui efect indirect şi inhibitoriu constă în crearea unor situaţii discriminatorii între persoanele ce au vocaţie la exercitarea dreptului în cauză.Cu privire la pretinsa încălcare prin textele criticate a prevederilor constituţionale ale art. 21, se arată că exercitarea unui drept sau ocrotirea unui drept preexistent numai în urma plăţii obligatorii a unor sume de bani creează o piedică ce ar putea fi insurmontabilă în calea liberului acces la justiţie, permiţând doar persoanelor ce pot plăti aceste sume să îşi fructifice drepturile ale căror titulari sunt.Pentru aceleaşi motive se susţine că textele criticate încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate, ocrotirea dreptului de proprietate rămânând doar un deziderat câtă vreme aceasta depinde de plata unor sume de bani.Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „art. 3 pct. c) alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru“.Curtea, având în vedere motivarea excepţiei de către autorul acesteia, precum şi exigenţele art. 62 din Legea nr. 24/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reţine că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile tezei întâi prima şi a doua liniuţă, precum şi ale tezei a doua ale art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins: „Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel:[...]c)cereri pentru:– stabilirea calităţii de moştenitor - 50 lei/moştenitor; – stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale;[...] Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2 alin. (1).“ În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, a statuat că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. Curtea a arătat că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Pentru motivele mai sus invocate nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin textele criticate, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi art. 44. Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) teza întâi prima şi a doua liniuţă, precum şi teza a doua din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Carmen Văleanu în Dosarul nr. 29.447/212/2009 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop