DECIZIE Nr. 145 din 14 iulie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin.
1 lit. a) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 665 din 16 decembrie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Vasile Oaches Anghelescu in Dosarul nr. 7.389/1999 al Judecatoriei
Focsani, judetul Vrancea.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 mai 2000 si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 6 iunie 2000, apoi la 13 iunie
2000, la 15 iunie 2000, la 27 iunie 2000, la 6 iulie 2000 si, in final, la 14
iulie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr.
7.389/1999, Judecatoria Focsani a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de inculpatul Vasile Oaches Anghelescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale, intrucat incalca dreptul la aparare prevazut la art. 24 din
Constitutie, precum si dispozitiile art. 16 alin. (1) privind egalitatea
cetatenilor in fata legii. Referindu-se la situatia sa, autorul exceptiei arata
ca, fiind bolnav, nu se poate prezenta in instanta, iar avocatul pe care l-a
angajat nu il poate reprezenta, deoarece pentru infractiunea de fals
intelectual pentru care a fost trimis in judecata legea prevede pedeapsa cu
inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar conform art. 174 alin. 1 lit. a) din
Codul de procedura penala, reprezentarea nu este posibila. Autorul mai
mentioneaza ca, potrivit alineatului ultim al art. 174 din Codul de procedura
penala, celelalte parti din procesul penal pot fi intotdeauna reprezentate,
ceea ce constituie, in opinia autorului exceptiei, un tratament discriminatoriu
pentru inculpat.
Judecatoria Focsani, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata
este neintemeiata, deoarece imposibilitatea aparatorului de a-l reprezenta pe
inculpat nu rezulta din neconstitutionalitatea art. 174 din Codul de procedura
penala. Aceste dispozitii trebuie sa fie interpretate ca o garantie procesuala
de care beneficiaza inculpatul, reprezentarea sa in fata primei instante fiind
permisa numai in cazul infractiunilor mai putin grave, fara consecinte
deosebite pentru inculpat. Prevederile art. 174 din Codul de procedura penala
nu contravin art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, ci
constituie o garantie a acestui drept fundamental, fiind firesc ca inculpatul
sa participe personal la judecata in prima instanta.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, sustine ca prezenta inculpatului la
termenele la care se solutioneaza cauza constituie o garantie procesuala, iar
nu o atingere a dreptului la aparare consacrat de art. 24 din Constitutie.
Conditiile de publicitate, oralitate si contradictorialitate in care are loc
sedinta de judecata, pe de o parte, ofera inculpatului posibilitatea realizarii
unei aparari adecvate, iar pe de alta parte, ofera instantei posibilitatea de
a-si forma o convingere despre personalitatea inculpatului, fapt ce va
contribui la individualizarea pedepsei de catre instanta. Totodata nu se poate
sustine nici ideea ca prevederile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedura penala contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Reprezentarea inculpatului de catre avocat sau de catre o alta persoana in
sedinta de judecata este permisa in cauzele in care fapta dedusa judecatii
prezinta un pericol social mai redus, pedeapsa prevazuta de lege fiind amenda
sau inchisoarea de cel mult un an, cand solutionarea cauzei se poate face si in
lipsa acestuia. Se mai arata ca si Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 484
din 2 decembrie 1997, precum si prin Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, s-a
pronuntat in sensul ca "textul legal atacat constituie o garantie a
acestor drepturi fundamentale, intrucat inculpatul nu este impiedicat sa fie
asistat de un aparator, dar prezenta sa personala este socotita necesara si
utila pentru lamurirea tuturor aspectelor in raport cu care instanta se poate
pronunta". In consecinta, se arata ca dispozitiile art. 174 alin. 1 lit.
a) din Codul de procedura penala nu contravin nici dispozitiilor art. 16 alin.
(1) si nici celor ale art. 24 din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de
vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile art. 174 alin.
1 lit. a) din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "In
cursul judecatii inculpatul poate fi reprezentat:
a) la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa
desfiintarea hotararii in apel sau dupa casare de catre instanta de recurs,
numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda
sau inchisoarea de cel mult un an;".
Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale care ii interzic
dreptul de a fi reprezentat in instanta de catre aparatorul ales, in conditiile
in care, din cauza sanatatii, nu se poate prezenta personal la proces, sunt
contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la
aparare, precum si prevederilor art. 16 din Constitutie, referitoare la
egalitatea in drepturi.
Textele constitutionale considerate ca fiind incalcate prin dispozitiile
legale criticate sunt urmatoarele:
Art. 24
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
Art. 16 alin. (1)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari."
1. Examinand aceste sustineri, Curtea Constitutionala retine ca s-a
pronuntat in mai multe randuri asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala,
respingand de fiecare data aceste exceptii, fie ca fiind inadmisibile, fie ca
fiind neintemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie
1998, Curtea a respins ca fiind inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174
alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de aparatorul
din oficiu al inculpatului, care, nefiind reprezentantul acestuia, nu avea
calitatea de parte. Prin Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 2 iulie 1999, Curtea a
respins, de asemenea, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate
a acelorasi dispozitii, ridicata de aparatorul inculpatului in lipsa acestuia,
decizia fiind adoptata insa, de aceasta data, cu opinia separata a 4
judecatori, care au considerat ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata de
aparatorul inculpatului, chiar in cazul in care acesta, potrivit legii, nu
poate fi reprezentat, trebuia sa fie examinata in fond, iar nu sa fie respinsa
de plano, ca fiind inadmisibila. In fine, prin Decizia nr. 16 din 27 ianuarie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 278 din 20
iunie 2000, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, insa nu ca fiind
inadmisibila, precum in deciziile anterioare, ci ca fiind neintemeiata, deci
dupa examinarea ei in fond. Solutia Curtii s-a intemeiat, in principal, pe
argumentul ca interzicerea reprezentarii inculpatului la judecarea cauzei in
prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea hotararii de catre
instanta de apel sau de recurs, in cazul infractiunilor pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, nu numai ca nu constituie o
ingradire a dreptului constitutional al inculpatului la aparare, dar reprezinta
chiar o garantie pentru realizarea acestui drept, intrucat ii creeaza
inculpatului posibilitatea de a da explicatii instantei si de a-si dovedi
nevinovatia. A fost inlaturata, de asemenea, obiectia privind incalcarea
principiului egalitatii in drepturi, cu argumentul ca limitarea dreptului
inculpatului de a fi reprezentat in cazurile prevazute de lege priveste pe toti
destinatarii legii aflati in situatiile respective, fara discriminari. In
esenta, prin decizia sa Curtea Constitutionala a solutionat conflictul dintre
obligatia inculpatului de a fi prezent personal in instanta si dreptul acestuia
la aparare in favoarea celei dintai.
2. In cauza de fata inculpatul, autor al exceptiei, arata ca, fiind
internat in spital si deci in imposibilitate de a se prezenta in instanta, a
angajat un aparator, insa acesta nu il poate reprezenta, deoarece, el fiind
trimis in judecata, intre altele, pentru infractiunea de fals intelectual,
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, potrivit
dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) teza finala din Codul de procedura
penala, reprezentarea inculpatului nu este permisa. Ridicand exceptia de
neconstitutionalitate, el sustine ca dispozitia legala criticata este contrara
prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, precum
si ale art. 16 din Constitutie, privitoare la egalitatea in drepturi.
Curtea retine ca, spre deosebire de exceptiile de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
solutionate anterior, in cauza de fata autorul exceptiei invoca, in motivarea
acesteia, imposibilitatea obiectiva a inculpatului de a se prezenta la judecarea
cauzei, tragand concluzia ca interzicerea reprezentarii inculpatului apare ca o
restrangere nejustificata a dreptului constitutional la aparare. Fata de
aceasta situatie, argumentul folosit anterior pentru respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, in sensul ca dispozitia legala, care interzice
reprezentarea inculpatului in instanta, constituie o garantie a dreptului la
aparare al acestuia, apare ca discutabil. Inculpatul nu poate fi determinat sa
se prezinte la judecarea cauzei sale prin instituirea unei obligatii pe care el
nu o poate indeplini, iar interzicerea reprezentarii lui in instanta n-ar putea
sa nu fie privita ca o incalcare a prevederilor art. 24 alin. (2) din
Constitutie, potrivit carora "In tot cursul procesului, partile au dreptul
sa fie asistate de un avocat [...]".
Pe de alta parte, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, vizand dreptul
constitutional la aparare, iar acesta avand corespondent in Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care, in lumina
prevederilor constitutionale ale art. 11 si 20, face parte din dreptul intern,
se impune examinarea exceptiei de neconstitutionalitate si in lumina practicii
jurisdictionale a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea conventiei.
Astfel, cu privire la reprezentarea inculpatului in procesul penal Curtea
Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat prin mai multe hotarari, intre
care figureaza cele referitoare la cazurile: "Poitrimol impotriva
Frantei" (1993), "Lala impotriva Olandei" (1994) si
"Pelladoah impotriva Olandei" (1994). In toate aceste cazuri Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a decis ca interzicerea dreptului inculpatului
de a fi reprezentat de aparatorul sau la judecarea cauzei sale in caile de atac
constituie o violare a prevederilor art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in
termenii carora: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale
in mod echitabil [...] de catre un tribunal [...] care va hotari [...] asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa [...].
3. Orice acuzat are, in special, dreptul [...] c) sa se apere el insusi sau
sa fie asistat de un aparator ales de el [...]." Asa cum se subliniaza in
hotararea pronuntata in cazul "Pelladoah impotriva Olandei",
"prezenta inculpatului in instanta are o importanta capitala in interesul
unui proces penal echitabil si just. In mod general, acest lucru este valabil
si pentru judecarea unui apel. Dar este, de asemenea, de importanta cruciala
pentru echitatea sistemului penal ca acuzatul sa fie aparat in mod adecvat atat
in prima instanta, cat si in apel". Se mai arata, de asemenea, ca "In
opinia Curtii, acest din urma interes prevaleaza. In consecinta, faptul ca
acuzatul, desi legal citat, nu se prezinta, n-ar putea justifica, chiar in
lipsa oricarei scuze, solutia ca el sa fie privat de dreptul la asistenta unui
aparator, drept pe care i-l recunoaste articolul 6 pct. 3 din Conventie".
Raspunzand argumentului ca inculpatul nu se poate plange de incalcarea acestui
drept, atata vreme cat aparatorul sau n-a cerut Curtii de apel incuviintarea de
a-l apara, Curtea Europeana a Drepturilor Omului arata ca "Orice acuzat
are dreptul la asistenta unui aparator. Pentru ca acest drept sa aiba un
caracter practic si efectiv, iar nu pur teoretic, exercitarea sa nu trebuie sa
fie subordonata indeplinirii unor conditii excesiv de formaliste: revine organelor
de justitie sarcina de a asigura caracterul echitabil al unui proces si, in
consecinta, de a veghea ca un avocat care, in mod evident, participa la proces
pentru a apara pe clientul sau, in lipsa acestuia, sa i se dea posibilitatea sa
o faca".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin.
1 lit. a) din Codul de procedura penala, in lumina acestei practici a Curtii
Europene a Drepturilor Omului, Curtea constata ca solutia adoptata de Curtea
Europeana a Drepturilor Omului, care a retinut ca exista incalcarea
prevederilor art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in cazul interzicerii
reprezentarii inculpatului in caile de atac, este valabila si in privinta dispozitiilor
art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, care nu permit
reprezentarea inculpatului la judecarea cauzei in prima instanta ori la
rejudecarea acesteia dupa desfiintarea hotararii in caile de atac, in cazul
infractiunilor pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare
de un an. Este evident ca, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a
Drepturilor Omului, si dispozitiile legale care fac obiectul exceptiei in cauza
de fata sunt contrare prevederilor art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Asa cum s-a subliniat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului, dreptul la aparare fiind unul dintre elementele fundamentale ale unui
proces echitabil, inculpatul nu poate pierde beneficiul dreptului de a fi
asistat de un aparator numai prin faptul ca este absent de la dezbateri. De
aceea sanctionarea sa prin privarea de dreptul la aparare in fata instantei nu
poate fi justificata in nici un mod (cazul "Poitrimol impotriva
Frantei", 1993).
Fata de aceasta interpretare si aplicare a Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale de catre Curtea Europeana a
Drepturilor Omului Curtea Constitutionala constata ca in lumina prevederilor
constitutionale ale art. 11 si 20 este necesara o reconsiderare a
jurisprudentei sale cu privire la solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedura penala, in sensul ca dispozitiile legale mentionate, care interzic
dreptul inculpatului de a fi reprezentat la judecarea cauzei in prima instanta,
nu constituie o garantie, ci, dimpotriva, o restrangere nejustificata a
dreptului sau la aparare. Prezenta inculpatului la judecata este, intr-adevar,
necesara atat in interesul general al infaptuirii justitiei, cat si in
interesul individual al inculpatului care isi poate exercita in mod nemijlocit
dreptul la aparare. Daca insa inculpatul nu se poate prezenta in instanta,
interzicerea dreptului sau de a fi reprezentat de un avocat constituie o
incalcare a dreptului la aparare. In consecinta, dispozitia "[...] numai
daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau
inchisoarea de cel mult un an" din cuprinsul art. 174 alin. 1 lit. a) din
Codul de procedura penala este neconstitutionala, fiind contrara prevederilor
art. 24 din Constitutie.
In acelasi timp, intrucat inculpatul este singurul dintre partile din
proces care, potrivit dispozitiei mentionate, nu poate fi reprezentat,
celelalte parti putand fi intotdeauna reprezentate, dispozitia criticata vine
in contradictie si cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare
la egalitatea in drepturi. Aceeasi inegalitate in drepturi apare si intre inculpati,
in functie de gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea
savarsita, avand in vedere ca legea admite reprezentarea inculpatului numai
daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau
inchisoarea de cel mult un an, interzicand-o in celelalte cazuri.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Vasile Oaches
Anghelescu in Dosarul nr. 7.389/1999 al Judecatoriei Focsani, judetul Vrancea,
si constata ca dispozitia "numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru
fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an",
prevazuta la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, este
neconstitutionala.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
Intrucat magistratul-asistent Laurentiu Cristescu se afla in incapacitate
temporara de munca, in locul sau semneaza, in temeiul art. 261 din Codul de
procedura civila,
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu