DECIZIE Nr.
173 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive
politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor
deportate in strainatate ori constituite in prizonieri
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 204 din 17 martie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive
politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi
celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată
de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei,
lipsind partea statul român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autoarei excepţiei, care susţine admiterea acesteia, arătând,
în esenţă, că textul de lege criticat instituie o stare de discriminare între
titularii dreptului conferit prin Decretul-lege nr. 118/1990 - ale căror
indemnizaţii se actualizează în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor,
prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor şi
celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat - şi moştenitorii acestora -
ale căror indemnizaţii se indexează prin hotărâre a Guvernului. Combătând
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţine că în speţă
nu este vorba de două categorii diferite de beneficiari ai actului normativ
criticat, astfel că nu se justifică argumentul potrivit căruia „egalitate nu înseamnă
uniformitate". Mai solicită Curţii ca, prin soluţia pronunţată, aceasta să
dispună „revenirea la forma iniţială a articolului criticat, privind situaţia
soţului supravieţuitor, când indemnizaţia cuvenită se indexa odată cu celelalte
indexări ale pensiilor, dispunând totodată şi calcularea retroactivă a acestor
indexări, pe seama executivului", sens în care depune concluzii scrise şi
alte documente.
Reprezentantul Ministerului Public precizează, mai
întâi, că solicitarea autoarei excepţiei privind modificarea textului legal
criticat nu poate fi primită în faţa Curţii Constituţionale, aceasta neavând
rolul de legislator pozitiv. Faţă de criticile de neconstituţionalitate privind
pretinsa discriminare între titularii dreptului stabilit prin Decretul-lege nr.
118/1990 şi moştenitorii lor, arată că nu sunt întemeiate, deoarece aceştia
aparţin unor categorii de subiecte de drept diferite, criteriul de departajare
fiind persoana asupra căreia s-a exercitat în mod direct persecuţia. Cât
priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din
Constituţie, invocate, susţine că acestea nu au incidenţă în cauză şi solicită, în concluzie, respingerea ca
neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 13.927/1/2006, Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4
alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere
de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite
în prizonieri.
Excepţia a fost ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu
într-o cauză având ca obiect examinarea unei cereri de revizuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că modalitatea diferită de indexare a indemnizaţiei
lunare cuvenite soţului supravieţuitor în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din
Decretul-lege nr. 118/1990, şi anume prin hotărâre a Guvernului, este
discriminatorie prin comparaţie cu cea prevăzută pentru titularii
indemnizaţiei, care, potrivit art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ, se
actualizează tot prin hotărâre a Guvernului, dar odată cu indexările aplicate
pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat. Astfel, prima
categorie de beneficiari ai indemnizaţiei, cea a soţilor supravieţuitori, este
defavorizată faţă de cea a titularilor dreptului, deoarece indexările aplicate
ultimei categorii se acordă mai des, fiind vorba de acele indexări aplicabile
tuturor pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală nu şi-a exprimat
opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în
argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii,
susţinută de autoarea excepţiei, în condiţiile în care atât Curtea
Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat
constant în sensul că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, acesta
impunând ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, aşa cum la
situaţii diferite, tratamentul juridic trebuie să fie diferit. Prin urmare,
opţiunea legiuitorului de a actualiza într-o anumită formă indemnizaţiile
stabilite pentru soţii supravieţuitori şi diferit pentru alte categorii de
beneficiari ai actului normativ criticat nu contravine principiului egalităţii
în drepturi sau principiului nediscriminării.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt
constituţionale, deoarece acestea nu conţin privilegii sau discriminări în
raport cu criteriile egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4 alin. (1) din
Legea fundamentală, ci se
aplică în mod unitar tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice.
Apreciază că prevederile art. 15 alin. (1)şi ale art. 48 alin. (1) din
Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate
în străinătate ori constituite în prizonieri,
republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie
1998.
Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:
„(3) Această indemnizaţie (n.n. indemnizaţia lunară de 100 lei
neimpozabilă, cuvenită soţului/soţiei celui decedat, din categoria celor
dispăruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de
psihiatrie, deportaţi, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu
obligatoriu) se indexează prin hotărâre a Guvernului şi se poate cumula cu
orice pensie."
Autoarea excepţiei consideră că textul de lege
menţionat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi art. 16
alin. (1) privind principiile nediscriminării şi al egalităţii în drepturi,
art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalităţii legii şi ale art.
48 alin. (1) referitoare la egalitatea între soţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că neconstituţionalitatea prevederilor art. 4 alin. (3) din
Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri este dedusă prin comparaţia acestora cu cele ale art. 3 alin. (3)
din acelaşi act normativ, autoarea excepţiei concluzionând că primele conţin
norme discriminatorii faţă de celelalte.
Curtea constată că art. 4 alin. (3) din actul normativ
criticat prevede modalitatea de indexare a indemnizaţiei lunare de 100 lei de
care beneficiază soţul supravieţuitor în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2), şi
anume prin hotărâre a Guvernului. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 3 alin.
(3) stabilesc că indemnizaţiile cuvenite titularilor drepturilor, adică acele
persoane care au fost persecutate din motive politice, deportate în străinătate
ori constituite în prizonieri, se actualizează în funcţie de evoluţia
preţurilor şi tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările
aplicate pensiilor şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.
Curtea constată că cele două
texte legale se aplică unor categorii de persoane diferite, ambele beneficiare
ale unei indemnizaţii acordate în condiţiile Decretului-lege nr. 118/1990,
prima fiind constituită din înşişi titularii dreptului, iar a doua din soţii
supravieţuitori, în condiţiile legii. Criteriul obiectiv şi rezonabil de
departajare în privinţa tratamentului juridic aplicat unei categorii faţă de
cel specific celeilalte îl reprezintă tocmai calitatea de persoană persecutată în mod direct din motive politice
de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, deportată sau
constituită ca prizonier.
Prin urmare, nu se poate susţine că cele două categorii
de subiecte de drept, deşi ambele beneficiare ale unei indemnizaţii acordate de
Decretul-lege nr. 118/1990, se află în aceeaşi situaţie, care ar impune un
tratament juridic identic. In ceea ce priveşte principiul egalităţii în
drepturi, Curtea s-a pronunţat constant în jurisprudenţa sa, concretizată prin
Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr. 175 din 4
noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11
din 13 ianuarie 2000, că acesta nu înseamnă uniformitate. Astfel, dacă la
situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite
tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, recunoscându-se dreptul la
diferenţă. In acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice
diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii
analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (Cazul „Marckx contra Belgiei", 1979).
Mai mult, Curtea observă că actul normativ criticat -
Decretul-lege nr. 118/1990 - reglementează acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6
martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, ceea ce îi conferă acestuia caracter de act normativ reparatoriu,
în sensul de reglementare a unor drepturi şi beneficii acordate anumitor
categorii de persoane determinate. Or, Curtea Constituţională a arătat în
jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, că, în
materie de reparaţii acordate prin reglementări legislative, legiuitorul este
liber să stabilească anumite criterii obiective, precum şi modalităţi de
acordare a acestora. Astfel, indemnizaţiile de care beneficiază categoria
titularilor dreptului se actualizează în funcţie de evoluţia preţurilor şi
tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor
şi celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat, iar indemnizaţiile
prevăzute pentru soţii supravieţuitori se indexează prin hotărâre a Guvernului.
Ca autoritate publică a puterii executive, responsabilă cu realizarea politicii
interne a statului, Guvernul este singurul în măsură a aprecia cuantumul unor
asemenea indemnizaţii, precum şi momentul oportun pentru indexarea lor, fără ca
prin aceasta să se poată susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 4
alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990, prin încălcarea art. 4 alin. (2) şi
art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiile nediscriminării şi al
egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Cât priveşte invocarea prevederilor art. 15 alin. (1)
şi ale art. 48 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu
au incidenţă în cauză.
In sfârşit, solicitările autoarei excepţiei, formulate
în şedinţa publică, referitoare la o pretinsă intervenţie legislativă a Curţii
asupra textului legal criticat, în sensul de a reglementa revenirea la o
situaţie juridică anterior existentă şi favorabilă acesteia, precum şi
acordarea, de către această instanţă, a unor despăgubiri, prin calculul
retroactiv al indexării cuvenite, se constată că acestea nu pot fi primite,
fiind aspecte ce ţin de competenţa, pe de o parte, a autorităţii legiuitoare şi
a instanţei de judecată, pe de altă parte. De asemenea, astfel de susţineri nu
se pot converti în critici de neconstituţionalitate, fiind, sub acest aspect,
inadmisibile.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată de Rodica Smaranda
Vulcănescu în Dosarul nr.
13.927/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi