DECIZIE Nr. 176 din 29 mai 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13
alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) si (2) si art. 18 - 22 din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 374 din 11 iulie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Constantin Doldur - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) si (2) si art. 18 -
22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, exceptii ridicate de Udai Abdul Karim Khutr si Ali
Hussein Hadi Al Fatlaui in dosarele nr. 1.096/2001 si nr. 1.130/2001 ale
Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 15 mai 2001, cand
Curtea a amanat pronuntarea la 22 mai 2001 si apoi la 23 mai 2001 si la 29 mai
2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 2 februarie 2001, pronuntate in dosarele nr.
1.096/2001 si nr. 1.130/2001, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) si (2) si art. 18 - 22 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, exceptii ridicate de Udai Abdul Karim Khutr si Ali Hussein Hadi Al
Fatlaui.
Prin Incheierea din 15 mai 2001 Curtea Constitutionala a dispus conexarea
Dosarului nr. 65C/2001 la Dosarul nr. 64C/2001, in baza prevederilor art. 16
din Legea nr. 47/1992, republicata, coroborate cu prevederile art. 164 alin. 1
si 2 din Codul de procedura civila.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 11 alin. (2), art. 16
alin. (1), art. 18, 20, 24, 49 si 123 din Constitutie, precum si prevederilor
art. 6 pct. 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, fara ca autorii exceptiilor de neconstitutionalitate
sa indice in mod concret in ce anume constau aceste incalcari.
Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca
textele legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale si
internationale invocate. In opinia instantei prevederile art. 16 alin. (1) din
Constitutie privesc cetatenii romani, pe cand Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
reglementeaza statutul si regimul refugiatilor in Romania, astfel incat acest
text constitutional nu isi gaseste aplicabilitate. De asemenea, dispozitiile
legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 18 din Constitutie,
deoarece, "conform celor doua proceduri la care petentul a facut referire,
reglementate in art. 17 - 20 si art. 21 - 22 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000, statutul de refugiat se acorda numai in conditiile legii, cu
respectarea tratatelor si conventiilor internationale la care Romania este
parte". Cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 24 din Legea
fundamentala, precum si a prevederilor art. 6 si 13 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, instanta arata ca,
pe calea procedurilor reglementate in art. 17 - 20 si 21 - 22 din ordonanta,
solicitantului statutului de refugiat ii este respectat dreptul la aparare. In
final se apreciaza ca textele legale criticate nu contravin nici prevederilor
constitutionale ale art. 49, neexistand o restrangere a exercitiului unor
drepturi sau libertati ale solicitantului statutului de refugiat, dupa cum, de
asemenea, nu sunt incalcate nici prevederile art. 123.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca
exceptiile sunt neintemeiate, bazandu-se pe aceleasi argumente ca si instanta
de judecata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera, de asemenea, ca textele
legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale. In consecinta, se
considera ca exceptiile sunt neintemeiate.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere cu privire la
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, rapoartele intocmite in cauza de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Exceptiile de neconstitutionalitate privesc dispozitiile art. 13 alin. (1)
lit. a), art. 17 alin. (1) si (2) si art. 18 - 22 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, texte al caror
continut este urmatorul:
Art. 13 alin. (1) lit. a)
"Pana la solutionarea cererii sale prin hotarare definitiva si
irevocabila strainul care solicita acordarea statutului de refugiat are
urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de sedere in Romania, pana la expirarea unui termen de 15 zile
de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii pronuntate asupra cererii
de acordare a statutului de refugiat, cu exceptia cererilor respinse ca evident
nefondate in urma solutionarii acestora in cadrul procedurilor
accelerate;";
Art. 17 alin. (1) si (2)
"(1) Fac obiectul procedurii accelerate:
a) cererile evident nefondate;
b) cererile persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenenta lor la
o anumita grupare, prezinta un pericol pentru siguranta nationala ori pentru
ordinea publica in Romania;
c) cererile persoanelor care provin dintr-o tara unde, in general, nu
exista risc serios de persecutie.
(2) De asemenea, pot face obiectul procedurii accelerate si cererile
persoanelor care se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 4.";
Art. 18
"(1) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este considerata
evident nefondata daca se constata:
a) lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie in tara de
origine, in conditiile art. 2 alin. (1);
b) inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in
materie de refugiati ori recurgerea in mod abuziv, cu rea-credinta, la
procedura de acordare a statutului de refugiat.
(2) Lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie in tara de
origine exista in urmatoarele cazuri:
a) solicitantul nu invoca nici o temere de persecutie in sensul art. 2
alin. (1);
b) solicitantul nu ofera date sau informatii in sensul ca ar fi expus unei
temeri de persecutie ori relatarile sale nu contin detalii circumstantiale sau
personale;
c) cererea este evident lipsita de credibilitate, in sensul ca relatarea
solicitantului este incoerenta, contradictorie sau flagrant neadevarata fata de
situatia din tara sa de origine;
d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscuta si de
Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati.
(3) Inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in
materie de refugiati ori recurgerea abuziva la procedura de acordare a
statutului de refugiat exista in toate cazurile in care solicitantul, fara a
oferi o explicatie plauzibila, se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) a depus cererea sub o identitate falsa sau a prezentat documente false
ori falsificate, sustinand ca sunt autentice;
b) dupa depunerea cererii, in mod deliberat a prezentat elemente false in
legatura cu aceasta;
c) cu rea-credinta a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a instrainat
documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea
sa, fie pentru a-si stabili o identitate falsa in scopul solicitarii si
acordarii statutului de refugiat, fie pentru a ingreuna solutionarea cererii
sale;
d) in mod deliberat a ascuns faptul ca a mai depus anterior o cerere pentru
acordarea statutului de refugiat in una sau mai multe tari, in special atunci
cand s-a folosit de o identitate falsa;
e) a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat, cu scopul
evident de a impiedica punerea iminenta in executare a unei masuri dispuse de
autoritatile competente, de scoatere din tara sau de expulzare, desi anterior
dispunerii unei astfel de masuri a avut posibilitatea sa depuna o asemenea
cerere;
f) a incalcat in mod flagrant obligatiile prevazute la art. 13;
g) a depus cererea pentru acordarea statutului de refugiat dupa ce anterior
unei examinari, care contine garantiile procedurale adecvate si in conformitate
cu prevederile Conventiei privind statutul refugiatilor, incheiata la Geneva la
28 iulie 1951, i s-a respins o astfel de cerere intr-o tara terta sigura.
(4) Motivele enumerate la alin. (1) nu pot sa prevaleze temerii bine
intemeiate de persecutie conform art. 2 alin. (1).";
Art. 19
"(1) Sunt considerate tari in care in general nu exista risc serios de
persecutie, in sensul art. 2 alin. (1), statele membre ale Uniunii Europene,
precum si alte state stabilite, la propunerea Oficiului National pentru
Refugiati, prin ordin al ministrului de interne, pe baza urmatoarelor criterii:
a) numarul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat formulate de
cetatenii tarii respective si coeficientii de acordare a acestui statut;
b) situatia respectarii drepturilor fundamentale ale omului;
c) functionarea principiilor democratice, a pluralismului politic si a
alegerilor libere, precum si existenta unor institutii democratice functionale,
care sa asigure garantarea si respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
d) existenta unor factori de stabilitate.
(2) Pot fi luate in considerare si alte criterii de evaluare decat cele
prevazute la alin. (1).
(3) Cererea strainului care provine dintr-o tara in care in general nu
exista un risc de persecutie este respinsa ca evident nefondata, cu exceptia
cazului in care situatia de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arata
existenta unei temeri bine intemeiate de persecutie in sensul art. 2 alin. (1);
in acest caz solicitantul primeste accesul la procedura prevazuta la art. 7 -
16.";
Art. 20
"(1) Functionarul prevazut la art. 12 alin. (2), dupa efectuarea
interviului si analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de
refugiat, se pronunta in termen de 3 zile de la primirea cererii.
(2) In cazul in care a fost pronuntata o hotarare de respingere a cererii
ca evident nefondata sau in temeiul art. 4, termenul de depunere a plangerii
este de 2 zile de la comunicare.
(3) Plangerea este de competenta judecatoriei in a carei raza teritoriala
isi are sediul Oficiul National pentru Refugiati sau in raza careia isi are
resedinta contestatarul.
(4) Instanta solutioneaza plangerea, cu prezenta obligatorie a
procurorului, in termen de 10 zile si pronunta o hotarare motivata.
(5) Hotararea definitiva este executorie de drept.
(6) Impotriva hotararii instantei contestatarul sau procurorul poate
declara recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau
de la comunicare, pentru cei lipsa.";
Art. 21
"(1) Cererea depusa la organele teritoriale ale Ministerului de
Interne dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat este
inaintata de indata Oficiului National pentru Refugiati, care o analizeaza si
pronunta o hotarare in termen de 2 zile de la primire.
(2) Functionarul prevazut la art. 12 alin. (2), dupa efectuarea interviului
si analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, in
raport cu datele privind situatia din tara de origine poate hotari:
a) acordarea unei forme de protectie si a dreptului de a intra in Romania,
daca solicitantul se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 2, 3 sau
5;
b) acordarea dreptului de a intra in Romania si de a avea acces la
procedura ordinara de solutionare a cererii sale de acordare a statutului de
refugiat, daca motivele invocate necesita o documentare suplimentara;
c) respingerea cererii.
(3) Impotriva hotararii de respingere a cererii strainul poate depune o
plangere in termen de 2 zile de la comunicare.
(4) Plangerea se depune la Oficiul National pentru Refugiati, care o
inainteaza de indata judecatoriei in a carei raza teritoriala isi are sediul.
(5) Instanta solutioneaza plangerea in termen de 5 zile si pronunta o
hotarare motivata, prin care:
a) respinge plangerea pentru cel putin unul dintre motivele prevazute la
art. 18 alin. (1);
b) admite plangerea, dispune ca Oficiul National pentru Refugiati sa
analizeze cererea in procedura ordinara si permite accesul solicitantului in
teritoriu.
(6) In cazul prevazut la alin. (5) lit. a) hotararea este motivata,
definitiva si executorie de drept, putand fi atacata cu recurs in termen de 5
zile de la comunicare.";
Art. 22
"(1) Strainul care solicita acordarea statutului de refugiat in
Romania ramane in zona de tranzit din punctul de control pentru trecerea
frontierei de stat pana la primirea hotararii de aprobare a intrarii in Romania
sau, dupa caz, pana la ramanerea definitiva si executorie a hotararii de
respingere a cererii pentru acordarea statutului de refugiat, dar nu mai mult
de 20 de zile de la intrarea in zona de tranzit.
(2) Prin zona de tranzit, in sensul prezentei ordonante, se intelege
suprafata situata la frontiera de stat ori in apropierea acesteia, destinata
stationarii persoanelor care nu au primit aprobarea de intrare in teritoriu,
mijloacelor de transport si bunurilor pana la stabilirea regimului lor juridic
la trecerea frontierei de stat. In cazul aeroporturilor internationale, prin
zona de tranzit se intelege suprafata situata intre punctul de
imbarcare/debarcare si locul unde se efectueaza controlul pentru trecerea
frontierei.
(3) Solicitantul statutului de refugiat poate fi cazat in centre speciale
de primire si cazare aflate in apropierea punctelor de control pentru trecerea
frontierei de stat, stabilite prin ordin al ministrului de interne si avand
regimul juridic al zonei de tranzit.
(4) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (1), daca cererea nu este
solutionata printr-o hotarare definitiva si executorie, strainului i se permite
intrarea in tara.
(5) Pe perioada in care se afla in punctul de control pentru trecerea
frontierei de stat solicitantul statutului de refugiat are dreptul la asistenta
juridico-sociala si la ajutoare umanitare din partea organizatiilor
neguvernamentale cu atributii in materie de refugiati, precum si din partea
reprezentantei din Romania a Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru
Refugiati si, de asemenea, are drepturile si obligatiile prevazute la art. 13,
cu exceptia celor care intra in contradictie cu prevederile acestei
proceduri."
Textele constitutionale considerate ca fiind incalcate sunt cele cuprinse
in art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 18, art. 20 alin. (2), art. 24,
49 si 123. Aceste texte au urmatorul cuprins:
Art. 11 alin. (2)
"Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
Art. 16 alin. (1)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.";
Art. 18
"(1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura
de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si
de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu
respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este
parte.";
Art. 20 alin. (2)
"Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
Art. 24
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
Art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
Art. 123
"(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
De asemenea, sunt invocate si dispozitiile art. 6 pct. 1, precum si ale
art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
care prevad:
Art. 6 pct. 1
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
Art. 13
"Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de
prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei
instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane
care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
Autorii exceptiilor considera ca:
a) Prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanta sunt contrare:
dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacra egalitatea
cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari; dispozitiilor art. 18 alin. (1) si (2) care reglementeaza regimul
strainilor si apatrizilor; dispozitiilor art. 24 care garanteaza dreptul la
aparare, cu referire la art. 6 pct. 1 si art. 13 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; dispozitiilor art. 11 alin.
(2) privitoare la raportul dintre dreptul international si dreptul intern;
dispozitiilor art. 20 alin. (2) privind tratatele internationale referitoare la
drepturile omului.
b) Prevederile art. 17 alin. (1) si (2), ale art. 18, precum si ale art. 19
din ordonanta sunt contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse in: art. 123
privind infaptuirea justitiei; art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi
a cetatenilor; art. 18 alin. (1) si (2) privind regimul strainilor si
apatrizilor; art. 24 privind dreptul la aparare si art. 49 privind restrangerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
c) Prevederile art. 20 din ordonanta sunt contrare dispozitiilor
constitutionale cuprinse in: art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi;
art. 18 alin. (1) privind regimul strainilor si art. 24 privind dreptul la
aparare.
d) Prevederile art. 21 din ordonanta sunt contrare dispozitiilor
constitutionale cuprinse in: art. 123 privind infaptuirea justitiei; art. 16
alin. (1) privind egalitatea in drepturi; art. 18 alin. (1) si (2) privind
regimul strainilor si apatrizilor si art. 24 privind dreptul la aparare.
e) Prevederile art. 22 din ordonanta sunt contrare dispozitiilor
constitutionale cuprinse in: art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi;
art. 18 alin. (1) si (2) privind regimul strainilor si apatrizilor; art. 19
privind extradarea si expulzarea; art. 23 privind libertatea individuala; art.
24 privind dreptul la aparare si art. 49 privind restrangerea exercitiului unor
drepturi sau al unor libertati.
Analizand exceptiile de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
I. Statutul juridic al refugiatilor este reglementat, pe plan
international, prin prevederile Conventiei din anul 1951, completata cu
Protocolul aditional din 1967, acte adoptate sub egida O.N.U., la care Romania
a aderat in anul 1991. In Romania statutul si regimul refugiatilor sunt
reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, ale carei prevederi
inlocuiesc prevederile Legii nr. 15/1996 privind statutul si regimul
refugiatilor, precum si pe cele ale actelor normative subsecvente acestei legi.
Legea reglementeaza, in acord cu prevederile documentelor internationale,
conditiile in care se acorda in Romania protectia refugiatilor, drepturile si
obligatiile acestora si ale persoanelor care au dobandit o forma de protectie,
conditiile in care inceteaza, se retrage sau se anuleaza o forma de protectie,
precum si procedura ordinara, procedura accelerata si procedura in cazul cererilor
pentru acordarea statutului de refugiat, depuse la punctele de control pentru
trecerea frontierei de stat. In ceea ce priveste drepturile refugiatilor
Conventia din anul 1951 statueaza ca acestia se bucura de tratamentul acordat
in general strainilor (art. 7 alin. 1 din conventie). Aceste drepturi sunt
reglementate si de legea romana (art. 23 - 25 din ordonanta), in stransa
conformitate cu reglementarile internationale, si anume cu cele cuprinse in
art. 12 - 31 din conventie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca unele
prevederi ale Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 nu asigura o protectie
efectiva a drepturilor solicitantilor statutului de refugiat, contravenind prin
acestea dispozitiilor din Constitutie.
Astfel, textul art. 20 alin. (5), potrivit caruia "Hotararea
definitiva este executorie de drept", precum si cel al art. 21 alin. (6)
teza intai, potrivit caruia "In cazul prevazut la alin. (5) lit. a)
hotararea este motivata, definitiva si executorie de drept [...]",
contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, care prevad:
"Dreptul la aparare este garantat."
Intrucat textele legale mentionate prevad ca hotararea primei instante este
definitiva si executorie, aceasta hotarare urmeaza sa fie pusa in aplicare
imediat. Drept urmare, in exercitarea caii de atac a recursului (care nu este
suspensiv de executare) solicitantul, nemultumit de solutia de respingere a
cererii sale de catre prima instanta, nu va mai putea sa beneficieze efectiv de
dreptul de a se apara in fata instantei de recurs. Se incalca astfel principiul
constitutional al garantarii dreptului la aparare, consacrat de art. 24 din
Constitutie.
II. Referitor la criticile de neconstitutionalitate privind celelalte
dispozitii legale care formeaza obiectul exceptiilor Curtea constata ca acestea
sunt neintemeiate.
Autorii exceptiilor considera ca fiind neconstitutional textul art. 13
alin. (1) lit. a), in raport cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie,
care reglementeaza egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor
publice. Sub acest aspect Curtea constata ca dispozitia constitutionala
mentionata este inaplicabila in cauza, art. 16 alin. (1) avand in vedere
persoane care au calitatea de cetatean roman.
Totodata Curtea observa ca intre drepturile refugiatilor si ale persoanelor
care au dobandit o forma de protectie legea romana prevede: liberul acces la
instantele de judecata - art. 23 alin. (1) lit. l); dreptul de a fi asistat sau
reprezentat de un avocat si de a i se asigura in mod gratuit un interpret pe
intreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat - art. 13
alin. (1) lit. b), precum si dreptul de a nu fi expulzat sau returnat
("non-refoulement"), cu exceptiile stabilite prin lege - art. 23 alin.
(1) lit. m). Reglementarea acestor drepturi este in acord cu prevederile art.
18 alin. (1) din Constitutie, text potrivit caruia "Cetatenii straini si
apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a
persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi",
precum si cu prevederile din conventiile si tratatele la care Romania este
parte.
In aceasta lumina nici una dintre criticile de neconstitutionalitate
privind prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) nu poate fi retinuta de Curte.
De asemenea, autorii exceptiilor considera ca fiind neconstitutionale
normele legale cuprinse in ordonanta care reglementeaza procedura accelerata
(art. 17 - 20) si pe cele care reglementeaza procedura in cazul cererilor
pentru acordarea statutului de refugiat, depuse la punctele de control pentru
trecerea frontierei de stat (art. 21 si 22). Astfel, in ceea ce priveste art.
17 alin. (1) si (2) autorii exceptiilor considera ca aceste prevederi sunt
neconstitutionale prin raportare la art. 18 alin. (1) si (2), art. 24, 49 si
123 din Constitutie.
Art. 49 din Constitutie reglementeaza restrangerea prin lege a exercitiului
unor drepturi sau al unor libertati, proportional cu situatia care determina
aceasta restrangere. Prevederile legale din ordonanta, criticate ca fiind
neconstitutionale, nu contin restrangeri speciale ale exercitiului unor
drepturi pentru strainii care urmeaza procedura de acordare a unei forme de
protectie din partea statului roman. De aceea, sub acest aspect Curtea nu va putea
retine criticile de neconstitutionalitate.
Autorii exceptiilor critica textul de lege mentionat si cu referire la
dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 123 privind infaptuirea justitiei
in Romania. Curtea observa insa ca acest text de lege nu contine in realitate
nici o prevedere care sa contravina principiului infaptuirii justitiei in
numele legii, al independentei judecatorilor si al supunerii lor numai legii.
In consecinta, si sub acest aspect exceptiile urmeaza sa fie respinse.
De altfel, pentru aceleasi motive urmeaza sa fie respinse si exceptiile de
neconstitutionalitate privind celelalte dispozitii din ordonanta.
In sfarsit, referitor la prevederile cuprinse in Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si anume cele care privesc
procesul echitabil si dreptul persoanei de a se plange unei instante, Curtea
retine ca textele legale criticate de autorul exceptiei nu opresc in realitate
partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si
de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o
societate democratica procesul echitabil.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi in ceea ce priveste art. 22 alin. (1),
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Admite exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de Udai Abdul Karim
Khutr si Ali Hussein Hadi Al Fatlaui in dosarele nr. 1.096/2001 si nr.
1.130/2001 ale Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti si constata ca sunt
neconstitutionale dispozitiile art. 20 alin. (5), precum si ale art. 21 alin.
(6), referitoare la caracterul definitiv si executoriu de drept al hotararii
judecatoriei, din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania.
2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art.
13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) si (2), art. 18, art. 19, art. 20 alin.
(1) - (4) si alin. (6), art. 21 alin. (1) - (5) si alin. (6) (cu exceptia celor
referitoare la caracterul definitiv si executoriu de drept al hotararii
judecatoriei) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, exceptii
ridicate de aceiasi autori in aceleasi dosare.
Definitiva si obligatorie.
Decizia se comunica Guvernului si celor doua Camere ale Parlamentului.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu