DECIZIE   Nr. 268*) din 18 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 alin. 2, art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 134 din  2 aprilie 1998

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 709 din 19 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 134 din 2 aprilie 1998.

    Nicolae Popa           - presedinte
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, constata urmatoarele:
    Prin incheierea din 18 februarie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 83/1996, Curtea Militara de Apel Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 alin. 2, art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala, invocata de apelantul-inculpat Calin Vasile.
    Prin exceptie se sustine, in esenta, ca art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala contravine art. 123 alin. (2) din Constitutie, deoarece determina dependenta desfasurarii procesului penal de opinia presedintelui completului de judecata. Referitor la art. 146 si 148 din acelasi cod, se apreciaza ca prevederile lor incalca art. 23 si 123 din Constitutie, intrucat atribuie procurorului o dubla calitate: aceea de organ judiciar, care efectueaza, supravegheaza sau indruma ancheta si intocmeste actul de trimitere in judecata, iar, pe de alta parte, aceea de magistrat, care dispune arestarea preventiva.
    Exprimandu-si opinia in legatura cu exceptia, instanta considera ca dispozitiile art. 305 alin. 2, art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala sunt constitutionale, deoarece nu incalca prevederile art. 23 si 123 din legea fundamentala, invocate de apelantul-inculpat in sustinerea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia, fiind legal sesizata.
    In legatura cu criticile aduse art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala se constata ca textul acestuia contine norme de procedura care nu intra in conflict nici cu art. 23, nici cu art. 123 din Constitutie, asa cum se sustine prin exceptie. Dispozitia legala in discutie este urmatoarea: "Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier".
    Rezulta deci ca incheierea de sedinta nu face decat sa consemneze fapte concrete petrecute in sedinta de judecata, care nu au, in nici un fel, caracterul unei judecati propriu-zise pentru a necesita semnarea acesteia de catre toti membrii completului.
    Prin urmare, nu se poate sustine ca se incalca principiul independentei judecatorilor, consacrat de art. 123 alin. (2) din Constitutie, deoarece aplicabilitatea acestuia isi gaseste consacrarea cu prilejul pronuntarii hotararii sau a deciziei date de instanta de judecata.
    Daca totusi incheierea de sedinta nu ar fi corect redactata, in sensul ca ar cuprinde date incomplete sau inexacte, partea interesata o poate ataca pe caile procedurale legale, art. 361 si art. 385^1 din Codul de procedura penala prevazand ca incheierile pot fi atacate o data cu sentinta sau decizia considerata ca nelegala sau netemeinica, pe calea apelului, respectiv a recursului.
    In consecinta, se retine ca textul art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala nu aduce atingere textelor constitutionale invocate de autorul exceptiei.
    Cat priveste art. 146 si 148 din Codul de procedura penala, se constata ca ceea ce critica in fapt apelantul-inculpat nu sunt atat prevederile legale respective, ci eventualitatea sau chiar posibilitatea ca emiterea mandatului de arestare sa se faca de catre procuror in conditii de subiectivism, el fiind acela care efectueaza ancheta si, pe de alta parte, dispune arestarea invinuitului.
    Apelantul-inculpat omite insa un fapt esential, si anume acela ca arestarea are loc tocmai datorita unor necesitati de ordin procesual, enumerate limitativ de art. 148, in considerarea precizarii continute in art. 143 din Codul de procedura penala, potrivit careia masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala in cazul cand sunt probe sau indicii temeinice ca s-a savarsit o fapta penala. Conceptul de "indicii temeinice" semnifica faptul ca din datele existente s-ar putea presupune ca persoana in cauza a savarsit cu adevarat fapta.
    In sustinerea exceptiei se invoca, dar numai partial, art. 23 din Constitutie, facandu-se abstractie de continutul alin. (4) al acestui articol, potrivit caruia, daca mandatul a fost emis cu incalcarea legii, arestatul se poate plange judecatorului, care se va pronunta printr-o hotarare motivata. Asadar legea fundamentala contine o garantie procesuala de o deosebita insemnatate, destinata a preveni arestarile abuzive, deoarece, in final, controlul legalitatii acestei masuri este de competenta instantei de judecata. Mai mult decat atat, art. 23 alin. (6) si (7) din Constitutie prevede ca eliberarea arestatului este obligatorie daca motivele masurii de arestare au disparut, persoanei arestate preventiv rezervandu-i-se, pe de alta parte, chiar dreptul de a cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune. Tot acest ansamblu de garantii procesuale, reflectate expres in Constitutie, este de natura sa asigure apararea oricarei persoane de orice arestari efectuate cu incalcarea legii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 alin. 2, art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala, invocata de Calin Vasile in Dosarul nr. 83/1996 al Curtii Militare de Apel Bucuresti.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la data de 18 iunie 1997.

                        PRESEDINTE,
                 prof. univ. dr. Nicolae Popa

                      Magistrat asistent,
                      Constantin Buranda