DECIZIE   Nr. 709 din 19 decembrie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146, art. 148 si ale art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 134 din  2 aprilie 1998

    Ioan Muraru          - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Mihai Constantinescu - judecator
    Lucian Stangu        - judecator
    Romul Petru Vonica   - judecator
    Ioan Griga           - procuror
    Claudia Miu          - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Calin Vasile impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 268 din 18 iunie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 18 decembrie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa recurentului, legal citat, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de 19 decembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Militara de Apel Bucuresti, prin Incheierea din 18 februarie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 83/1996 a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146, art. 148 si ale art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Calin Vasile.
    Prin Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997 Curtea Constitutionala a solutionat exceptia in procedura prevazuta de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, in redactarea sa initiala, respingand-o ca vadit nefondata.
    Impotriva deciziei sus-mentionate a declarat recurs in termen legal Calin Vasile, autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
    In motivarea recursului se sustin, in esenta, urmatoarele:
    - Curtea s-a aflat in eroare cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata, avand in vedere ca, in realitate, el a formulat doua exceptii de neconstitutionalitate, si anume: pe de o parte, neconstitutionalitatea art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala, in raport cu art. 123 alin. (2) din Constitutie, iar pe de alta parte "neconstitutionalitatea art. 146 si art. 148 din Codul de procedura penala, raportat la art. 146 din Codul de procedura penala in raport cu art. 23 si art. 123 din Constitutie". Se afirma de asemenea, ca, in pronuntarea aceleiasi decizii, Curtea Constitutionala s-a aflat in eroare si cu privire la sustinerile si concluziile procurorului si, in consecinta, solicita Curtii sa verifice daca in incheierea de sesizare au fost corect retinute obiectul exceptiei de neconstitutionalitate si concluziile procurorului, iar in caz de eroare sa "rectifice" decizia recurata;
    - "s-a comis o eroare de apreciere" prin respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala, care, in realitate, "determina dependenta desfasurarii procesului penal de opinia judecatorului, presedinte al completului de judecata, si institutionalizeaza subordonarea judecatorilor fata de opinia presedintelui completului de judecata";
    - aceeasi eroare s-a comis prin respingerea exceptiei privind dispozitiile art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala, "care permit dubla calitate a procurorului, si anume aceea de anchetator si magistrat, care poate dispune arestarea preventiva in propria cauza".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ce formeaza obiectul cauzei.
    In punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca solutia Curtii Constitutionale de respingere "ca vadit nefondata" a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala este corecta, iar argumentele pe care aceasta se sprijina sunt intemeiate. Incheierea nu este o hotarare prin care se solutioneaza cauza, iar norma legala in discutie se refera la consemnarea unei activitati procesuale si nu incalca principiul independentei judecatorilor, prevazut la art. 123 alin. (2) din Constitutie.
    Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala, raportate la prevederile art. 146 din acelasi cod fata de dispozitiile art. 23 si ale art. 123 din Constitutie, se arata ca solutia Curtii Constitutionale este, de asemenea, corecta.
    In conformitate cu art. 23 alin. (2) si (4) din Constitutie arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege, in temeiul unui mandat emis de magistrat.
    Or, asa cum rezulta din prevederile "situate in capitolul VI din Constitutia Romaniei, care reglementeaza autoritatea judecatoreasca", care se compune din instantele judecatoresti, Ministerul Public, precum si din Consiliul Superior al Magistraturii, "se deduce calitatea de magistrat atat a judecatorilor, cat si a procurorilor". Consiliul Superior al Magistraturii "are, conform art. 133 din Constitutia Romaniei, atributia de a propune Presedintelui Romaniei numirea in functie atat a judecatorilor, cat si a procurorilor".
    Asadar procurorul este magistratul a carui activitate, inclusiv in ceea ce priveste arestarea invinuitului sau inculpatului, este supusa nu numai controlului ierarhic, dar si controlului instantei de judecata, astfel incat textul legal aplicat nu incalca dispozitiile art. 23 din Constitutie.
    Referitor la art. 148 din Codul de procedura penala se sustine ca nu contravine dispozitiilor art. 23 din Constitutie "ci, din contra, reglementeaza cazurile ... prevazute de lege", la care se refera alin. (2) al aceluiasi articol din Constitutie.
    Presedintii Camerei Deputatilor si Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Prima critica, prin care se sustine ca, solutionand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala s-a aflat in eroare cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata, nu poate fi primita, deoarece, examinand Incheierea din 18 februarie 1997, care, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, este actul de sesizare pentru declansarea procedurii controlului de constitutionalitate, se constata ca prin exceptia ridicata au fost atacate dispozitiile art. 305 alin. 2, ale art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala, asupra carora Curtea s-a pronuntat prin decizia recurata.
    Nici critica referitoare la eroarea de apreciere pe care a comis-o Curtea, respingand exceptia de neconstitutionalitate a prevederii art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penala, nu poate fi acceptata, deoarece nu se poate sustine ca dispozitia legala atacata ar incalca principiul independentei judecatorilor, consacrat in art. 123 alin. (2) din Constitutie, cata vreme acest principiu este integral realizat cu prilejul pronuntarii sentintei sau a deciziei date de instanta de judecata si atata timp cat incheierea de sedinta poate fi atacata, pe caile legale, o data cu sentinta sau decizia considerata nelegala sau netemeinica.
    Nu este intemeiat nici motivul de recurs prin care este criticata decizia instantei de fond care a comis o eroare de apreciere "respingand exceptia referitoare la dispozitiile art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala, care permit dubla calitate a procurorului, si anume cea de anchetator si cea de magistrat, care poate dispune arestarea preventiva in propria sa cauza". Asa cum rezulta si din considerentele deciziei atacate, al art. 23 alin. (4) din Constitutie prevede ca arestatul, daca mandatul a fost emis cu incalcarea legii, se poate plange judecatorului, care se va pronunta prin hotarare motivata, iar, potrivit art. 23 alin. (6) din Constitutie, liberarea arestatului este obligatorie, daca motivele arestarii au disparut. In plus, cel arestat are dreptul de a cere punerea sa in libertate provizorie, sub controlul judiciar sau pe cautiune.
    Pentru argumentele de mai sus, si acest motiv de recurs urmeaza sa fie respins.

    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, in redactarea sa initiala,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Calin Vasile impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 268 din 18 iunie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 decembrie 1997.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. univ. dr. IOAN MURARU

                      Magistrat asistent,
                          Claudia Miu