DECIZIE   Nr. 294 din  7 noiembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 891 din 10 decembrie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Iuliana Nedelcu          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Richard Mark Beesley si Viorel Preda in Dosarul nr. 707/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    La apelul nominal se prezinta avocat Mircea Stanculescu si avocat Ion Ionescu, aparatorii celor doi autori ai exceptiei, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia apreciaza ca sintagma "sau nu locuieste in tara" din cuprinsul art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala este neconstitutionala, intrucat exonereaza organul de cercetare penala de obligatia de a prezenta materialul de urmarire penala inculpatului care locuieste in strainatate, asimilandu-l cu inculpatul care nu poate fi gasit sau se sustrage de la chemarea inaintea organului de cercetare penala. Se creeaza astfel o discriminare, prin aplicarea unui tratament egal inculpatilor in persoana carora se retine o culpa, fiind disparuti sau se sustrag de la chemarea inaintea organului de cercetare penala, si inculpatilor carora nu li se poate retine vreo culpa, dar care nu locuiesc in tara.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor presupune reglementarea unor tratamente juridice diferite pentru situatii diferite. In ceea ce priveste cazurile de neprezentare a materialului de urmarire penala, se considera ca nu exista situatii diferite intre persoanele care locuiesc in Romania si cele care locuiesc in strainatate, situatii care sa justifice un tratament diferentiat. Intrucat dreptul la aparare implica dreptul la cunoasterea materialului de urmarire penala, art. 254 alin. 1 este neconstitutional in masura in care organul de urmarire este exonerat de obligatia prezentarii materialului catre inculpatul care nu locuieste in tara.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 707/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Richard Mark Beesley si Viorel Preda in dosarul acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, intrucat lasa la latitudinea organului de urmarire penala sau a procurorului prezentarea materialului de urmarire penala inculpatilor care nu locuiesc in Romania, aflandu-se permanent sau temporar in strainatate. In acest mod sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si libertatilor fundamentale, ale art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 18, privitor la cetatenii straini si la apatrizi, ale art. 24, care consacra dreptul la aparare, precum si ale art. 25, referitoare la libera circulatie.
    In opinia Tribunalului Bucuresti sintagma "sau nu locuieste in tara" din cuprinsul art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala este neconstitutionala in masura in care textul legal este interpretat ca reprezentand o exonerare a organului de cercetare penala sau a procurorului de la obligatia chemarii invinuitului sau inculpatului in vederea prezentarii materialului de urmarire penala. Se precizeaza ca, daca art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala este interpretat in sensul ca si persoana care locuieste in strainatate este citata pentru prezentarea materialului de urmarire penala, sintagma "sau nu locuieste in tara" apare ca fiind inutila, deoarece organul de urmarire penala sau procurorul nu poate fi obligat sa prezinte materialul in cazul in care, desi citata, persoana, in mod nejustificat, nu raspunde chemarii, astfel incat cauza de neprezentare a materialului va fi sustragerea persoanei respective de la chemarea inaintea organului de cercetare penala. Concluzia instantei este ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala trebuie sa fie coroborate cu dispozitiile art. 250 din acelasi cod, care prevad ca dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire penala, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa. Este evident ca organul de cercetare penala are obligatia de a face toate demersurile necesare pentru asigurarea prezentei invinuitului sau inculpatului in fata sa, in vederea prezentarii materialului de urmarire penala. O interpretare contrara a textului art. 254 alin. 1 raportat la art. 250 din Codul de procedura penala ar fi lipsita de suport legal. Mai mult, dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala trebuie coroborate cu cele ale art. 6 alin. 3 din acelasi cod, potrivit carora organele judiciare au obligatia sa-i asigure inculpatului posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii, implicit prezentarea materialului de urmarire penala. De aceea, in opinia Guvernului, nu se poate afirma ca dispozitiile criticate ar contraveni prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la aparare. De asemenea, avand in vedere obligatia organelor de cercetare penala de a chema in fata lor pe invinuit sau inculpat, in vederea prezentarii materialului de urmarire penala, indiferent daca locuieste sau nu in tara, nu poate fi retinuta incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 17 din Constitutie. In fine, avand in vedere ca invinuitul sau inculpatul este chemat pentru a i se prezenta materialul de urmarire penala, indiferent daca locuieste sau nu in tara, nu poate fi retinuta incalcarea prevederilor art. 25 din Constitutie. In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala, care prevad:
    - Art. 254 alin. 1: "Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala sau nu locuieste in tara, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii."
    Dispozitiile din Constitutia Romaniei, considerate a fi incalcate de catre autorul exceptiei, au urmatorul continut:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 17: "Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia statului roman si trebuie sa-si indeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 25: "(1) Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.
    (2) Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala enumera cazurile de neprezentare a materialului de urmarire penala atunci cand inculpatul este disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala sau nu locuieste in tara. In acest ultim caz, inculpatul care nu locuieste in tara, indiferent daca a fost sau nu chemat in fata organului de cercetare penala, doar prin simplul fapt ca locuieste in strainatate, poate fi trimis in judecata fara a i se prezenta materialul de urmarire penala.
    Curtea retine ca dreptul la aparare al inculpatului in tot cursul procesului penal, precum si obligatia organelor judiciare de a-l incunostinta pe acesta despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia si de a-i asigura posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii sunt garantate de Constitutie. In cadrul procedurii de prezentare a materialului de urmarire penala, organele de cercetare penala au obligatia sa il informeze pe inculpat, dupa punerea in miscare a actiunii penale, despre dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, consemnandu-se indeplinirea acestei obligatii intr-un proces-verbal. Astfel, in conditiile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia toate masurile pentru asigurarea dreptului de aparare al inculpatului. Or, conditionarea prezentarii materialului de urmarire penala de imprejurarea de fapt a locuirii in tara exonereaza organele de cercetare penala de obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului aflat intr-o astfel de situatie a materialului de urmarire penala.
    Prin urmare, este evident ca sintagma "sau nu locuieste in tara" din cuprinsul dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala aduce atingere dreptului la aparare garantat de Constitutia Romaniei prin prevederile art. 24, interpretate si aplicate in concordanta cu prevederile pct. 3 al art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, potrivit carora orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni are dreptul la toate garantiile procesuale, printre care si aceea de a fi informata despre natura si motivele acuzatiei ce i se aduce.
    De altfel, intr-o imprejurare asemanatoare, Curtea Constitutionala a considerat ca fiind neconstitutionale acele dispozitii care, intr-un fel sau altul, impiedica realizarea deplina a dreptului la aparare al invinuitului sau inculpatului, in special prin neprezentarea materialului de urmarire penala. Astfel, prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Codul de procedura penala, constatand ca sintagma "daca socoteste necesar" este neconstitutionala, deoarece face posibila punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a unui invinuit caruia nu i s-a prezentat materialul de urmarire penala, pentru ca procurorul n-a considerat necesar sa-l cheme si sa-i prezinte acest material.
    Dispozitia cuprinsa in art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala contravine si art. 16 din Constitutie, care consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor, intrucat creeaza o discriminare intre persoanele care locuiesc in tara si cele care locuiesc in strainatate sau se afla temporar peste granitele tarii, dar sunt cercetate in Romania pentru savarsirea unor infractiuni, acestea din urma neputand beneficia de toate garantiile procesuale prevazute de lege. In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a decis, in mod constant, ca principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. Curtea considera ca persoanele care locuiesc in Romania si cele care locuiesc in strainatate nu se afla in situatii diferite care sa justifice un tratament diferentiat, astfel incat textul de lege criticat incalca prevederile constitutionale ale art. 16.
    In consecinta, Curtea retine ca organul de cercetare penala, dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare, are obligatia de a-l chema pe inculpatul care nu locuieste in tara spre a-i prezenta materialul de urmarire penala, urmand a se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 250 - 254 din Codul de procedura penala.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate formulata de Richard Mark Beesley si Viorel Preda in Dosarul nr. 707/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala si constata ca dispozitia "sau nu locuieste in tara" din art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala este neconstitutionala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu