DECIZIE Nr. III din 23 mai 2005
ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE
UNITE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 867 din 27 septembrie 2005
Dosar nr. 3/2005
Sub presedintia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, presedintele
Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectii Unite,
conformandu-se dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciara, s-a intrunit in vederea examinarii recursului in
interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la intelesul ce trebuie
atribuit actelor la care se refera art. 197 alin. 1 si art. 198, precum si art.
201 din Codul penal.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea cerintelor legii, fiind
prezenti 83 de judecatori din totalul de 111 in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie
admis in sensul de a se stabili ca infractiunea de viol are ca element material
raportul sexual intre persoane de sex diferit, precum si relatiile homosexuale
intre barbati sau intre femei, iar infractiunea de perversiune sexuala are ca
element material orice alte acte privind viata sexuala decat raportul sexual
sau relatiile homosexuale.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 197 alin. 1, art. 198 si ale
art. 201 din Codul penal, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere
unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la intelesul expresiei
"act sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi
sex" in sensul prevederilor art. 197 alin. 1 si art. 198 din Codul penal,
precum si cu privire la intelesul atribuit expresiei "acte de perversiune
sexuala" prin art. 201 din Codul penal.
Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca prin "act sexual,
de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex" se intelege
orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale, atat prin raport
sexual cu o persoana de sex diferit sau prin relatii sexuale cu o persoana de
acelasi sex, cat si prin orice alt act, susceptibil a fi considerat chiar si de
perversiune sexuala, daca a fost savarsit prin constrangerea unei persoane sau
profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca prin "act
sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex",
in acceptiunea prevederilor art. 197 alin. 1 si art. 198 din Codul penal, se
intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea
sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de
acelasi sex, evident prin constrangere sau profitand de imposibilitatea
persoanei respective de a se apara ori de a-si exprima vointa.
Aceste din urma instante au procedat corect.
Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infractiunea de viol consta in
"Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de
acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de
a se apara ori de a-si exprima vointa".
Rezulta deci ca, in intelesul art. 197 alin. 1 din Codul penal, orice
modalitate in care au loc raporturile sexuale intre persoane de sex diferit,
precum si relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex constituie act
sexual.
Dar, spre deosebire de actul de perversiune sexuala, actul sexual inseamna,
in primul rand, penetratia sexuala, indiferent daca se realizeaza prin
conjunctie corporala intre agresor si victima sau prin folosirea unui corp
strain, iar daca oricare dintre aceste acte are loc prin una dintre formele de
constrangere mentionate in art. 197 alin. 1 din Codul penal, fapta constituie
infractiunea de viol.
In aceasta privinta, este de observat ca, in cazul actelor sexuale
savarsite intre persoane de acelasi sex, infractiunea de viol se realizeaza
prin constrangerea victimei la oricare dintre relatiile ce se practica in acest
scop intre barbati sau intre femei, cum sunt sodomia, felatia sau cunilingusul,
impunandu-se sublinierea ca, daca asemenea practici ar fi considerate doar acte
de perversiune sexuala, nu s-ar mai justifica reglementarea de la art. 197
alin. 1 din Codul penal, prin care s-a incriminat si violul intre barbati sau
intre femei.
Tot astfel, mai este de observat ca victima infractiunii de viol, atat in
cazul cand are acelasi sex cu agresorul, cat si atunci cand este de sex diferit,
poate fi obligata fie sa suporte actul sexual din partea faptuitorului, fie sa
indeplineasca ea insasi actul sexual, sub constrangere, asupra acestuia.
Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm
si, deci, nu pot fi considerate "acte sexuale" in acceptiunea legii,
constituie acte de perversiune sexuala, cum ar fi mangaierile obscene,
fetisismul, voyeurismul, exhibitionismul si bestialitatea.
Prin natura ei, perversiunea sexuala consta in practicarea de acte nefiresti
privind viata sexuala, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate in
manifestari aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmareste
realizarea unui raport sexual, ci doar obtinerea excitatiei sexuale
nefinalizate.
In raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexuala
viciu, care consta in practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, in
tendinta de a obtine satisfactii ale instinctului sexual in afara a ceea ce
este admis ca firesc, este necesar sa intervina reactiunea penala numai atunci
cand actele de perversiune sexuala au fost savarsite in public sau au produs
scandal public.
Spre deosebire de perversiunea sexuala viciu, perversiunea sexuala ca
manifestare anormala, tinand de psihopatologia sexuala, poate duce la
savarsirea unor fapte deosebit de periculoase contra persoanei, ceea ce face
necesar un tratament penal diferentiat si eficient, care sa indeplineasca si
rolul de a preveni astfel de manifestari.
Intre aceste forme de perversiune sexuala ce vizeaza in mod vadit
anormalitatea s-au remarcat, prin frecventa si trasaturi distinctive,
urmatoarele: sadismul, care consta in provocarea excitatiei sexuale prin
producerea de suferinte victimei; masochismul, la care satisfactia sexuala este
determinata numai de suportarea de catre subiect a unei dureri fizice;
vampirismul, la care excitatia sexuala este produsa de vederea sangelui
victimei; mixoscopia, in cazul careia excitatia sexuala este provocata de
vederea actului sexual practicat intre alte persoane sau la privirea nuditatii.
Asemenea manifestari, cu vadit caracter patologic, necesita nu numai
alegerea celor mai adecvate masuri de coercitiune penala, ci pun, nu rareori,
problema verificarii responsabilitatii persoanelor in cauza si, evident, a
stabilirii masurilor de siguranta ce se impune a fi luate.
Asa fiind, in raport cu considerentele sus-aratate, se impune concluzia ca
prin "act sexual de orice natura", susceptibil a fi incadrat in
infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din Codul penal si, respectiv, in
infractiunea prevazuta de art. 198 din acelasi cod, se intelege orice
modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau
actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex, prin
constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de
a-si exprima vointa, iar prin "acte de perversiune sexuala", in
acceptiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se intelege orice alte
modalitati de obtinere a unei satisfactii sexuale.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 23 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara si ale art. 414^2 din Codul de procedura
penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a se
decide in sensul concluziei mentionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In aplicarea dispozitiilor art. 197 alin. 1, cu referire la art. 198 si 201
din Codul penal, stabilesc:
1. Prin act sexual de orice natura, susceptibil a fi incadrat in
infractiunea de viol prevazuta de art. 197 din Codul penal, se intelege orice
modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau
actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex,
prin constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori
de a-si exprima vointa.
2. Prin acte de perversiune sexuala, in acceptiunea prevederilor art. 201
din Codul penal, se intelege orice alte modalitati de obtinere a unei
satisfactii sexuale decat cele aratate la pct. 1.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 23 mai 2005.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim magistrat asistent,
Ioan Raileanu