DECIZIE Nr.
304 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedura penala si art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru
modificarea altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 292 din 3 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală şi art. III alin. (3)
din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Reta
Aniţei în Dosarul nr. 10.957/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui
apărător care să întrunească condiţiile prevăzute de lege pentru a putea pune
concluzii în faţa Curţii.
Reprezentantul Ministerului
Public se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data emiterii încheierii
de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 20 octombrie
2006, şi până în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de
timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea
angajării unui apărător.
Cauza se află în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10.957/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală şi art. III alin. (3)
din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie
ridicată de Reta Aniţei în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea
unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea
funcţiilor şi demnităţilor publice, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la
liberul acces la justiţie, ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 6
referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării, ambele
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Autorul excepţiei arată că, anterior modificărilor
aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 356/2006, notarul public,
fiind judecat în primă instanţă de curtea de apel, avea la îndemână doar calea
de atac a recursului, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, care, într-o ordine
firească, puteau beneficia şi de posibilitatea de a uza de calea de atac a
apelului. Cu toate că prin art. I pct. 13 din Legea nr. 356/2006 infracţiunile săvârşite de notarii
publici au fost scoase din sfera de competenţă în primă instanţă a curţii de
apel, dispoziţiile tranzitorii prevăzute în art. III alin. (3) al aceleiaşi
legi menţin inegalitatea existentă.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedură penală este inadmisibilă, deoarece varianta criticată de autorul
excepţiei nu mai este în vigoare.
Cât priveşte dispoziţiile art. III alin. (3) din Legea
nr. 356/2006, Avocatul Poporului arată că textul conţine reglementări cu
caracter tranzitoriu referitoare la competenţa instanţelor, care însă nu sunt
de natură să îngrădească dreptul părţilor interesate de a apela la instanţele
judecătoreşti şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite să le
asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un
termen rezonabil. Mai mult, dispoziţiile criticate reprezintă norme de
procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului,
care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
axaminând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură
penală, cu denumirea marginală Competenţa Curţii de Apel, şi ale art.
III alin. (3) din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677
din 7 august 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală: „Curtea
de apel:
1. judecă în primă instanţă: [...]
b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la
judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe
lângă aceste instanţe, precum şi de controlorii financiari ai Curţii de
Conturi;";
- Art. III alin. (3)
din Legea nr. 356/2006: „Cauzele aflate în curs de
judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie
judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior
acestei date. In caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune
desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se
va judeca de instanţa competentă, potrivit prezentei legi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006, potrivit
cărora cauzele aflate pe rol la data intrării în vigoare a legii vor continua
să fie judecate de instanţele competente iniţial, sunt norme de procedură,
care, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, cad în sarcina legiuitorului,
acesta având deplina libertate de reglementare. De altfel, schimbarea
competenţei în sensul recomandat de autorul excepţiei presupune, pe de o parte,
o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii şi, pe de
altă parte, are semnificaţia unei solicitări de modificare a textului, care
excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la
încălcarea celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate,
deoarece dispoziţiile legale criticate nu conţin norme care să aducă atingere
dreptului la folosirea căilor de atac în condiţiile legii ori dreptului la un
proces echitabil, aplicându-se tuturor persoanelor aflate în aceeaşi ipoteză
juridică, fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare.
Cât priveşte art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, deoarece critica
autorului excepţiei vizează varianta existentă anterior modificării sale prin
Legea nr. 356/2006, care nu a mai preluat soluţia legislativă, şi având în
vedere şi dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora
„Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor[...] dintr-o lege sau
dintr-o ordonanţă in vigoare [...]", Curtea constată că
excepţia este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, excepţie ridicată de Reta Aniţei în Dosarul nr.
10.957/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
2. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru