DECIZIE Nr.
349 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6, ale art. 136, 140 3,
143, 148 alin. 1 lit. f) si ale art. 149 1 alin. 13 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 270 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52,' 1361, 1403, 143, 148 alin. 1
lit. f) şi ale art. 1491 alin. 13 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Corneliu Bărbulescu şi Ticu Bărbulescu în Dosarul nr. 3.071/89/2007 al
Tribunalului Vaslui - Secţia penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11
martie 2008, în prezenţa apărătorului ales al autorilor excepţiei, a părţii
Cătălina Bărbulescu, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au
fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere
cererea privind depunerea de concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data
de 18 martie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.071/89/2007, Tribunalul Vaslui - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 52, 1361, 1403, 143, 148 alin. 1
lit. f) şi ale art. 1491 alin. 13 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Bărbulescu şi Ticu Bărbulescu într-o
cauză penală privind săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi
proxenetism.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că „prin
prevederile art. 52 din Codul de procedură penală se limitează accesul la
justiţie al persoanelor nemulţumite de modul în care sunt soluţionate cererile
de recuzare". Cu privire la dispoziţiile art.136 din Codul de procedură
penală se arată că „prin modul ambiguu în care acestea reglementează cadrul ce
stă la baza luării unei măsuri preventive se lasă loc arbitrariului şi se
împiedică exercitarea dreptului la apărare al inculpatului". Cu referire
la art. 1403,
coroborat cu art. 1491 alin. 13 din Codul
de procedură penală, se arată că dispoziţiile acestora „limitează posibilitatea
justiţiabilului afectat de luarea unei măsuri preventive de a ataca o asemenea
hotărâre", iar art. 143 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură
penală „lasă loc unui arbitrariu cu privire la situaţiile în care se poate
dispune arestarea preventivă a unei persoane, menţinerea unei astfel de măsuri
şi prelungirea sa, fiind creat un avantaj major în favoarea exponenţilor
organelor de represiune ale statului".
Tribunalul Vaslui - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel
cum rezultă din susţinerile autorilor excepţiei şi din încheierea de sesizare,
îl constituie dispoziţiile art. 52, 1361,
1403, 143, 148 alin. 1 lit. f) şi ale art.
1491 alin. 13 din
Codul de procedură penală.
Curtea observă, pe de o parte, că autorii excepţiei
critică în ansamblu art. 52, dar din motivarea excepţiei rezultă că în
realitate critica vizează doar dispoziţiile alin. 6 ale acestui articol, iar,
pe de altă parte, că art. 1361 nu se regăseşte în cuprinsul Codului de procedură penală,
criticile de neconstituţionalitate vizând în realitate prevederile art. 136.
De aceea, Curtea urmează să se pronunţe asupra
prevederile art. 52 alin. 6, conform cărora „Incheierea prin care s-a admis
sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt
supuse niciunei căi de atac", ale art. 136
privind „Scopul şi categoriile măsurilor
preventive", ale art. 1403
referitoare la „Calea de atac împotriva încheierii
pronunţate de judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile
preventive", ale art. 143 privind „Condiţiile reţinerii", ale art.
1491 alin. 13, potrivit cărora „Impotriva încheierii se poate face
recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă", şi ale art.
148 alin. 1 lit. f), conform cărora „Măsura arestării preventive a
inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.
143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri: [...] f) inculpatul a săvârşit
o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în
libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, în sensul respingerii
acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, referitoare la
procedura specială de soluţionare a declaraţiei de abţinere sau a cererii de
recuzare, este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale
art. 127 din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de lege,
respectiv şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de
lege. De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor
judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac în condiţiile legii. Rezultă, aşadar, că, potrivit Constituţiei,
legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată,
cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac
şi condiţiile exercitării acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de
abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind
reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale.
In ceea ce priveşte încheierea prin care se
soluţionează cererea de recuzare, Curtea constată că aceasta nu soluţionează
fondul cauzei şi de aceea lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei
încheieri nu este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul că o
asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs se explică, pe de o
parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe
de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu recurs
odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Referitor la susţinerile autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate privind „modul ambiguu" în care art. 136 din Codul
de procedură penală „reglementează cadrul ce stă la baza luării unei măsuri
preventive" ce „lasă loc arbitrariului", precum şi la cele conform
cărora art. 1403,
coroborat cu art. 1491 alin. 13 din Codul
de procedură penală, „limitează posibilitatea justiţiabilului afectat de luarea
unei măsuri preventive de a ataca o asemenea hotărâre", iar art. 143 şi
art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală „lasă loc unui
arbitrariu cu privire la situaţiile în care se poate dispune arestarea preventivă
a unei persoane", Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute.
Asemenea critici nu privesc, în realitate,
constituţionalitatea textelor de lege criticate, ci, pe de o parte, modul de
interpretare şi de aplicare a acestora, iar, pe de altă parte, soluţia legislativă
din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, sub acest aspect, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată, „Curtea Constituţională se pronunţă numai
asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a
putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Astfel, pe de o parte, completarea dispoziţiilor legale
ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar, pe de altă parte,
interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă
procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d)şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 alin. 6, ale art. 136, 1403, 143, 148 alin. 1 lit. f) şi ale art. 1491 alin. 13 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Corneliu Bărbulescu şi Ticu Bărbulescu în Dosarul
nr. 3.071/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu