DECIZIE Nr. 411 din 12 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1
alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1035 din 9 noiembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, ridicata de
Grigore Tomescu in Dosarul nr. 1.258/2004 al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul pe fond, pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila, aratand ca
pe calea exceptiei ridicate in cauza se solicita de fapt completarea normei
criticate, ceea ce nu intra in competenta Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.258/2004,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1
alin. 1 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Grigore
Tomescu intr-o cauza avand ca obiect plangerea impotriva refuzului Parchetului
de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia militara de a-i
comunica, respectiv de a emite o ordonanta de revocare a masurii retinerii
efectuate de organele fostului Minister de Interne in noaptea de 21/22
decembrie 1989.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de
lege criticat incalca dreptul de acces liber la justitie si dreptul la un
recurs efectiv in fata unei instante nationale, prin aceea ca permite atacarea
la instantele judecatoresti numai a rezolutiilor si ordonantelor procurorului
de netrimitere in judecata, legiuitorul scotand de sub eficienta acestui
articol de lege alte acte sau masuri ale procurorului, precum, in speta de
fata, refuzul acestuia de a emite o ordonanta de revocare a masurii preventive
a retinerii. Totodata, se arata ca dispozitiile legale criticate incalca si
prevederile art. 53 din Constitutie, republicata, intrucat "in nici un fel
restrictia stabilita prin art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala nu
poate fi asimilata vreuneia din situatiile mentionate in acest articol
constitutional".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia
de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca stabilirea masurilor si
a actelor de urmarire penala impotriva carora persoana nemultumita poate face
plangere la instantele judecatoresti este de competenta exclusiva a
legiuitorului, care este prin urmare singurul in masura sa procedeze la o
eventuala extindere a sferei acestora.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si
functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost
solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale,
respectiv celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, invocate de autorul exceptiei.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 278^1 alin. 1 din Codul
de procedura penala nu incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin.
(1) si (2), ci constituie o aplicare a acestora, intrucat asigura tocmai
accesul liber la justitie, respectiv posibilitatea atacarii in fata instantei
de judecata a rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in
judecata. Prin aceste acte si masuri ale procurorului se pune capat
conflictului de drept penal, ceea ce impune supunerea lor nu numai controlului
ierarhic in cadrul Ministerului Public, ci si controlului din partea
instantelor judecatoresti. In ceea ce priveste critica aceluiasi text formulata
fata de prevederile art. 53 din Constitutie, republicata, se apreciaza ca
aceasta este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 278^1 alin. 1 din Codul
de procedura penala nu contin restrangeri ale exercitiului unor drepturi sau
libertati. Se arata totodata ca limitarea, prin textul de lege criticat, a
actelor procurorului impotriva carora se poate face plangere la instanta de
judecata reprezinta o problema de legiferare, iar nu de constitutionalitate.
In concluzie, Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora: "Dupa
respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de
neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de
clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale,
date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror
interese legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 de zile de la
data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si
278, la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza
in prima instanta."
Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii sunt contrare prevederilor
constitutionale ale art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2) si art. 53,
avand urmatorul continut:
- Art. 20 alin. (1): "Dispozitiile constitutionale privind drepturile
si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.";
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea, prin dispozitiile
legale criticate, a prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil, precum si a prevederilor art. 13 din aceeasi conventie,
privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
dispozitiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, prin care
legiuitorul a reglementat plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor
sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, au fost introduse
prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, si exprima sensul Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Prin aceasta decizie, admitand
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 278
din Codul de procedura penala, referitoare la plangerea contra actelor
procurorului, sunt constitutionale numai in masura in care nu opresc persoana
nemultumita de solutionarea plangerii impotriva masurilor luate sau actelor
efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta si
care nu ajung in fata instantelor judecatoresti sa se adreseze justitiei.
Curtea a retinut ca, fiind vorba de acte prin care se infaptuieste justitia,
este firesc ca acestea sa fie verificate si confirmate ori infirmate de
instantele judecatoresti, singurele autoritati prin a caror activitate se
realizeaza justitia [art. 126 alin. (1) din Constitutie, republicata].
Asa fiind, Curtea retine ca dispozitiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de
procedura penala, care reglementeaza tocmai posibilitatea formularii plangerii
la instanta de judecata impotriva acelor acte prin care procurorul solutioneaza
cauza penala fara ca aceasta sa mai ajunga in fata instantei, respectiv
impotriva "rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei
ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau
de incetare a urmaririi penale, date de procuror", nu ingradesc liberul
acces la justitie, asa cum neintemeiat sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate,
ci, dimpotriva, asigura realizarea acestui drept in conformitate cu prevederile
art. 21 din Constitutie, republicata, respectiv cu prevederile art. 6 pct. 1 si
art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Intrucat textul de lege criticat nu reglementeaza nici o restrangere a
exercitiului vreunui drept ori al unei libertati, ci da expresie unui drept
constitutional, prevederile art. 53 din Constitutie, republicata, invocate de
asemenea in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, nu sunt incidente in
cauza.
De altfel, ceea ce se vizeaza prin criticile formulate este extinderea art.
278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala si la alte situatii neprevazute in
acest text legal, in sensul de a se permite atacarea la instantele
judecatoresti nu doar a rezolutiilor si ordonantelor procurorului de
netrimitere in judecata, ci si a altor acte sau masuri ale procurorului,
precum, in speta de fata, refuzul acestuia de a emite o ordonanta de revocare a
masurii preventive a retinerii. Or, dupa cum s-a mai retinut de catre Curtea
Constitutionala in jurisprudenta sa, acceptarea acestor critici ar echivala cu
transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator
pozitiv, lucru care ar contraveni prevederilor art. 61 din Constitutie,
republicata, potrivit carora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a
tarii. Sub acest aspect jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta,
statornicind limite ale competentei acesteia, cum ar fi: Curtea "nu se
poate substitui legiuitorului pentru adaugarea unor noi prevederi celor
instituite" (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu isi poate asuma
rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o norma juridica", spre a
indeplini rolul de "legislator pozitiv" (Decizia nr. 27 din 12 martie
1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26
aprilie 1996).
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin.
1 din Codul de procedura penala, ridicata de Grigore Tomescu in Dosarul nr.
1.258/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta