DECIZIE   Nr. 557 din 25 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1056 din 26 noiembrie 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Aspazia Cojocaru       - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Florentina Balta       - procuror
    Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Lydia Marie Catherine Nicolle Ciures in Dosarul nr. 20.722/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala.
    La apelul nominal lipsesc partile. Procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 20.722/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Lydia Marie Catherine Nicolle Ciures.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele de lege criticate "limiteaza grav (...) dreptul de proprietate ca drept fundamental al omului", deoarece imobilele ce fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001 nu pot fi restituite decat in temeiul prevederilor acestei legi, fiind inlaturata aplicarea dispozitiilor de drept comun in materie de revendicare imobiliara, respectiv art. 480 si urmatoarele din Codul civil. Se mai arata ca art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "limiteaza in timp posibilitatea de a revendica imobilele", potrivit legii speciale, astfel incat prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie, raportate la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, la art. 17 din aceeasi Conventie si la art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala considera ca "prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt constitutionale".
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 are natura unei dispozitii introductive, prin care legiuitorul fixeaza domeniul de aplicare al legii, iar prevederile art. 21 si urmatoarele din acest act normativ reglementeaza procedura de restituire in natura sau prin echivalent si instituie un termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a acestuia, in interiorul caruia trebuie notificata persoana juridica detinatoare a imobilului. In opinia Guvernului aceste prevederi de lege nu contravin dispozitiilor art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, raportat la art. 11 si 20 din Constitutie, deoarece, "potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, statele sunt indrituite sa reglementeze exercitarea dreptului de proprietate in concordanta cu interesul general, adoptand in acest sens legile necesare".
    Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. Se arata ca Legea nr. 10/2001 a instituit o procedura administrativa avand ca obiect restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv, cu sau fara titlu valabil, de catre stat sau de catre alte persoane juridice, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinatia lor, iar principiile referitoare la garantarea proprietatii private se regasesc si in dispozitiile acestei legi. Prin urmare, in opinia Avocatului Poporului, prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si obligatiilor ce decurg din tratatele si documentele internationale pe care statul roman si le-a asumat. Se mai arata ca prevederile art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu sunt incidente in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din incheierea de sesizare, il reprezinta prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Legea nr. 10/2001 a fost modificata si completata prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
    Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Ca urmare a republicarii, art. 21 alin. (1) a devenit art. 22 alin. (1), astfel incat, prin prezenta decizie, Curtea urmeaza a se pronunta asupra art. 1 alin. (1) si art. 22 alin. (1) din lege, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 1 alin. (1): "Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi.";
    - Art. 22 alin. (1): "Persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil."
    Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv, cu cate 3 luni, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin art. 11 si 20 din Constitutie, raportate la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, la art. 17 din aceeasi Conventie si la art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    Textele din Constitutie invocate ca fiind incalcate au urmatorul continut:
    - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
    (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.";
    - Art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stabileste ca: "Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea prevazute de aceasta conventie.";
    - Art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, invocat, de asemenea, ca fiind incalcat, prevede: "1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociere cu altii.
    2. Nimeni nu va fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    In opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile art. 1 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 contravin dispozitiilor referitoare la protectia proprietatii private cuprinse in primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, prin raportare la dispozitiile art. 11 din Constitutie - Dreptul international si dreptul intern si la dispozitiile art. 20 din Constitutie - Tratatele internationale privind drepturile omului. Se arata in acest sens ca textele de lege criticate "limiteaza grav (...) dreptul de proprietate ca drept fundamental al omului", deoarece imobilele ce fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001 nu pot fi restituite decat in temeiul prevederilor acestei legi.
    Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca nu sunt intemeiate, pentru urmatoarele considerente:
    Legea nr. 10/2001 este o lege speciala in materia revendicarii imobiliare, prin care legiuitorul a urmarit sa evite perpetuarea starii de incertitudine in ceea ce priveste situatia juridica a imobilelor preluate in mod abuziv, cu sau fara titlu valabil, de catre stat sau de catre alte persoane juridice, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In acest scop a fost instituita, prin art. 21 si urmatoarele din lege, o procedura administrativa ce are ca scop restituirea in natura a imobilelor - terenuri sau constructii - de catre persoana juridica detinatoare, prin decizie sau dispozitie motivata a organelor sale de conducere.
    Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este si termenul de 6 luni, prevazut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, in interiorul caruia trebuie trimisa notificarea catre persoana juridica detinatoare a imobilului.
    Acest termen nu este insa de natura sa aduca atingere dreptului de proprietate privata, asa cum sustine autoarea exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu in Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003, s-a statuat ca "recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de catre stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridica in domeniul proprietatii imobiliare (...)".
    De altfel, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie sa se faca in limitele legii, iar potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, "legiuitorul ordinar este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat".
    Aceste considerente isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
    Se constata asadar ca prevederile legale criticate dau expresie competentei constitutionale a legiuitorului de a stabili continutul si limitele dreptului de proprietate si nu sunt de natura sa contravina dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie, cu raportare la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului referitoare la protectia proprietatii private.
    Mai mult, prevederile legale criticate sunt in deplina concordanta cu art. 1 alin. 2 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia dispozitiile referitoare la protectia proprietatii private "nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general (...)".
    Curtea constata ca prevederile art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la abuzul de drept nu sunt incidente in cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Lydia Marie Catherine Nicolle Ciures in Dosarul nr. 20.722/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 octombrie 2005.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. univ. dr. IOAN VIDA

                             Magistrat-asistent,
                             Irina Loredana Lapadat