DECIZIE Nr. 60*) din 14 octombrie 1993
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 12 din 19 ianuarie 1994
*) Definitiva prin nerecurare.
Ioan Muraru - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Antonie Iorgovan - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.
60 lit. c) alin. 2 si a altor dispozitii cuprinse in Statutul disciplinar al
personalului din unitatile de transporturi, aprobat prin Decretul nr. 360/1976,
invocata de contestatorul Caba Ioan in dosarul nr. 414/1992 al Tribunalului
Judetean Bihor.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 29 septembrie 1993, cu participarea
procurorului si a contestatorului, in lipsa intimatei - Regionala de Cai Ferate
Cluj-Napoca -, care, desi a fost legal citata, nu s-a prezentat si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, pronuntarea amanandu-se pentru 14
octombrie 1993.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 aprilie 1993, Tribunalul Judetean Bihor a sesizat
Curtea Constitutionala cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art.
60 lit. c) alin. 2 si a altor dispozitii cuprinse in Statutul disciplinar al
personalului din unitatile de transporturi, aprobat prin Decretul nr. 360/1976,
exceptie ridicata de reclamantul recurent Caba Ioan in dosarul nr. 414/1992,
intimata fiind Regionala de Cai Ferate Cluj-Napoca.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate reclamantul recurent arata
ca, prin art. 60 lit. c) alin. 2 din Statutul disciplinar al personalului din
unitatile de transporturi, aprobat prin Decretul nr. 360/1976, sunt date in
competenta Consiliului disciplinar judecarea in prima instanta a contestatiilor
angajatilor impotriva deciziilor de desfacere a contractului de munca,
incalcandu-se astfel prevederile art. 16, art. 21 si ale art. 125 din
Constitutie, care consfintesc egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii. De
asemenea, arata ca, fata de prevederile constitutionale, nu poate fi lipsit de
dreptul de a uza de toate gradele de jurisdictie.
Exprimandu-si opinia cu privire la exceptia ridicata, Tribunalul Judetean
Bihor apreciaza ca, fata de prevederile art. 128 din Constitutie potrivit
carora "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii",
dispozitiile art. 60 lit. c) alin. 2, art. 63 si art. 64 din Statutul
disciplinar al personalului din unitatile de transporturi, aprobat prin
Decretul nr. 360/1976, sunt "reminiscente ale unei conceptii limitate,
inchistate, despre justitie si rolul ei in societate", care considerau ca
examinarea unui litigiu prin mai multe grade de jurisdictie "ar fi o
inutilitate si nu o garantie impotriva abuzurilor".
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata Regionala de Cai Ferate
Cluj-Napoca invoca "exceptia de necompetenta prevazuta de art. 144 din
Constitutia Romaniei, combinat cu art. 12 si urmatoarele din Legea nr.
47/1992", iar referitor la prevederile art. 60 lit. c) alin. 2 din
Statutul disciplinar aprobat prin Decretul nr. 360/1976 arata ca "existenta
Consiliului de disciplina din cadrul Ministerului Transporturilor nu constituie
o incalcare a prevederilor art. 125 din Constitutie, intrucat acesta are o
competenta restransa privind personalul C.F.R. care concura la siguranta
circulatiei trenurilor".
Apreciaza ca se poate pune in discutie neconstitutionalitatea prevederilor
art. 64 alin. 3 din statutul aprobat prin Decretul nr. 360/1976, care limiteaza
accesul partilor la toate gradele de jurisdictie.
In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, in baza art. 24 din
Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Camerei Deputatilor, Senatului si
Guvernului.
In punctul de vedere exprimat, Guvernul considera ca intreaga jurisdictie
prevazuta de statutul disciplinar contravine reglementarilor de principiu
consacrate prin Constitutie, precum si prin Legea nr. 92/1992 pentru
organizarea judecatoreasca.
Mai mult, Guvernul considera ca aceste dispozitii nu mai sunt in vigoare
fata de prevederile art. 150 din Constitutie si ca, deci, instanta nici nu
trebuia sa promoveze exceptia.
Camera Deputatilor si Senatul nu si-au exprimat punctul de vedere.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, sustinerile
partilor, concluziile procurorului si vazand dispozitiile art. 60 lit. c) si
alin. final, art. 63 si art. 64 din Statutul disciplinar al personalului din
unitatile de transporturi, aprobat prin Decretul nr. 360/1976, art. 16, art.
21, art. 125, art. 128 si art. 144 lit. c) din Constitutie, art. 3 si art. 12
din Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Caba Ioan, ca recurent, a invocat in fata Tribunalului Judetean Bihor
exceptia de neconstitutionalitate a art. 60 lit. c) alin. 2 si a "altor
dispozitii cuprinse in Statutul disciplinar al personalului din unitatile de
transporturi, aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 360/1976".
Aceste dispozitii sunt considerate a contraveni dispozitiilor art. 16, art.
21 si art. 125 din Constitutie.
Tribunalul Judetean Bihor, prin incheiere, a dispus sesizarea Curtii
Constitutionale, invocand neconstitutionalitatea art. 60 alin. final, a art. 63
si art. 64 din statutul disciplinar, introducand insa in discutie, prin
considerente, si art. 128 din Constitutie.
Guvernul, prin adresa depusa la dosarul cauzei, considera ca intreaga
jurisdictie prevazuta de statutul disciplinar contravine reglementarilor de
principiu consacrate prin Constitutie, precum si prin Legea nr. 92/1992 pentru
organizarea judecatoreasca.
Mai mult, Guvernul considera ca aceste dispozitii nu mai sunt in vigoare
fata de prevederile art. 150 din Constitutie si ca, deci, instanta nici nu
trebuia sa promoveze exceptia.
Ordonarea problemelor pe care Curtea Constitutionala urmeaza sa le rezolve
este imperios necesara. Ea presupune raspuns la urmatoarele aspecte procedurale
si de fond:
1. exceptia de necompetenta a Curtii Constitutionale in aceasta cauza,
ridicata de catre Regionala de Cai Ferate Cluj-Napoca;
2. identificarea dispozitiilor din statutul disciplinar, care trebuie
examinate sub aspectul constitutionalitatii;
3. identificarea dispozitiilor constitutionale fata de care trebuie
apreciata concordanta dispozitiilor statutare;
4. identificarea concordantei dintre dispozitiile legale cuprinse in
Decretul nr. 360/1976 si dispozitiile constitutionale.
1. Cat priveste prima problema, se retine ca Regionala de Cai Ferate
Cluj-Napoca, prin adresa nr. 366/1991, anexata la dosar, inainteaza o
intampinare, in care invoca exceptia de necompetenta a Curtii Constitutionale.
In aceasta intampinare se arata ca dispozitiile art. 60 lit. c) alin. 2 din
statutul disciplinar nu constituie o incalcare a prevederilor art. 125 din
Constitutie, intrucat Consiliul de disciplina functioneaza potrivit legii.
Se apreciaza ca se poate discuta neconstitutionalitatea numai a art. 64
alin. 32, care limiteaza caile de atac.
Curtea Constitutionala, in sedinta publica din 29 septembrie 1993, a pus in
discutia partilor exceptia de necompetenta, iar prin incheierea data a
respins-o. De altfel, in intampinarea mentionata exceptia este doar invocata,
dar nu este motivata.
Chiar asa fiind, competenta Curtii Constitutionale in rezolvarea acestei
cauze este evidenta.
Sesizarea s-a facut legal, invocarea exceptiei de neconstitutionalitate a
fost motivata, iar potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie rezolvarea este de
competenta Curtii Constitutionale.
In intampinarea Regionalei de Cai Ferate Cluj-Napoca se confunda dreptul de
a te adresa Curtii si obligatia constitutionala a acesteia de a examina o
exceptie legal introdusa cu solutia posibila si probabila intr-o asemenea
speta. Este clar ca numai Curtea Constitutionala va hotari solutia problemei
pentru ca ea are aceasta obligatie constitutionala.
Tot la ideea de necompetenta trebuie retinuta si pozitia Guvernului care,
considerand ca dispozitiile din statutul disciplinar sunt abrogate prin art.
150 din Constitutie, conchide ca "instanta investita putea constata ca
dispozitiile in discutie din statutul sus-aratat nu mai sunt in vigoare fata de
prevederile art. 150 din Constitutie si ca, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
impotriva acelorasi reglementari, anterioare Constitutiei, nu putea fi
promovata exceptia de neconstitutionalitate".
O asemenea sustinere este prea categorica si, desigur, discutabila. Dupa
cum discutabila este si constatarea in sensul careia toate dispozitiile
statutului disciplinar au fost abrogate prin art. 150 din Constitutie.
In orice caz, o asemenea constatare oficiala, din partea unei autoritati
publice abilitate sa o faca, nu exista inca. Nici instanta judecatoreasca nu a
facut un asemenea lucru, mai ales ca ea s-a limitat, firesc de altfel, doar la
dispozitiile aplicabile in speta. Ca atare, cauza si-a urmat procedural drumul
sau legal, firesc. Cat priveste Decretul nr. 360/1976 in integralitatea sa, el
se incadreaza de fapt in situatia prevazuta de art. 150 alin. (2) din
Constitutie, revenind Consiliului Legislativ obligatia de a face Parlamentului
sau, dupa caz, Guvernului, propunerile corespunzatoare. Pana atunci insa nimic
nu impiedica invocarea unor exceptii de neconstitutionalitate si, desigur,
interventia justitiei sau, dupa caz, a Curtii Constitutionale.
2. In privinta dispozitiilor din statutul disciplinar care intereseaza in
cauza, Curtea retine ca au fost nominalizate art. 60 lit. c) alin. 2, art. 63
si art. 64 din Decretul nr. 360/1976. Din examinarea Decretului nr. 360/1976
rezulta ca art. 60, care reglementeaza caile de atac impotriva sanctiunilor
disciplinare, face trimitere la art. 63 cat priveste contestatiile formulate de
catre personalul care concura direct la "siguranta circulatiei", fapt
care justifica introducerea sa in sfera dispozitiilor legale in discutie.
In fata Curtii Constitutionale reclamantul Caba Ioan a cerut sa se constate
ca in mod gresit a fost considerat a face parte din personalul "care
concura direct la siguranta circulatiei" in transporturi, deoarece functia
sa nu se incadreaza in aceasta categorie. Urmeaza a se observa ca aceasta
problema prezinta importanta in rezolvarea cauzei aflate pe rolul tribunalului,
verificarea ei fiind de competenta acestuia si nu a Curtii Constitutionale.
Trebuie observat ca in situatiile de tipul celor din speta concreta, art.
60 lit. c) si alin. final permit contestarea sanctiunii disciplinare a
desfacerii contractului de munca la Consiliul de disciplina prevazut de art.
63, iar art. 63 organizeaza aceste consilii. Conform art. 64, impotriva
hotararii Consiliului de disciplina, prin care s-a mentinut sau s-a anulat
sanctiunea desfacerii contractului de munca, partea nemultumita poate face
plangere la judecatorie, iar hotararea judecatoriei este definitiva si
executorie.
Ca atare, aceste dispozitii legale impart personalul din unitatile de
transporturi, cat priveste jurisdictia disciplinara, in doua categorii, si
anume: a) personalul care concura direct la siguranta circulatiei in
transporturi; b) alt personal. Pentru prima categorie de personal jurisdictia
administrativa cunoaste inca o treapta, si anume Consiliul de disciplina.
O asemenea solutie poate fi considerata ca discriminatorie ? Este deci o
prima problema. Articolul 64 imbina jurisdictia administrativa cu justitia in
momentul in care introduce in sfera autoritatilor competente si judecatoria,
care este considerata ca ultima instanta, a carei hotarare este definitiva si
executorie. De aici rezulta o a doua problema, anume problema de a sti daca
introducerea justitiei in aceste proceduri se poate face numai partial.
Este de retinut ca problemele juridice se pun astazi diferit fata de
momentul adoptarii Decretului nr. 360/1976 din cel putin doua considerente
majore: existenta unei noi Constitutii care valorifica regulile statului de
drept si ale justitiei unice si egale pentru toti; existenta noii legi
judecatoresti care introduce trei grade de jurisdictie, si anume: judecata in
fond, apelul si recursul.
3. Dispozitiile constitutionale care trebuie avute in vedere sunt cele
cuprinse in art. 16, art. 21, art. 125 si art. 128.
Fata de art. 16 alin. (1) din Constitutie, care consacra egalitatea
cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice, art. 60 lit. c) din
Decretul nr. 360/1976 nu introduce o discriminare. Este in afara oricarei
indoieli ca regulile de disciplina pot diferi in functie de domeniul de
activitate sau de categorii de demnitati sau functii publice. O asemenea
diferentiere sau nuantare este constitutionala. Extinderea acestor diferentieri
si nuantari si la procedurile legale prin care cetatenii isi revendica
drepturile si solicita protectia lor nu este contrara Constitutiei, mai ales ca
ele introduc garantii in plus. Ca atare, art. 60 lit. c) si ultima parte din
Decretul nr. 360/1976 urmeaza a fi considerat ca nu incalca dispozitiile art.
16 alin. (1) din Constitutie, el introducand doar unele garantii juridice
suplimentare pentru personalul care concura direct la siguranta circulatiei.
Aceeasi caracterizare priveste si art. 63 si 64 in masura in care consacra structura
jurisdictionala care pune in practica aceste garantii.
Fata de art. 21 din Constitutie care garanteaza accesul liber la justitie
si care stabileste ca nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept,
art. 64 alin. final din Decretul nr. 360/1976 este evident neconstitutional, el
permitand doar un acces partial la justitie. Mai mult, el vine in flagranta
contradictie cu art. 125 din Constitutie potrivit caruia justitia se realizeaza
prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti
stabilite prin lege. Pentru ca accesul liber la justitie inseamna posibilitatea
juridica de a avea acces la structurile judecatoresti prevazute de art. 125 din
Constitutie si de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.
Caracterul definitiv al hotararii judecatoresti potrivit art. 64 alin.
final din Decretul nr. 360/1976 constituie o discriminare a salariatilor din
siguranta circulatiei feroviare fata de ceilalti salariati ai cailor ferate,
intrucat primii sunt privati de caile de atac de care ceilalti beneficiaza. In
acest sens, deci, textul de lege respectiv este contrar principiului egalitatii
cetatenilor in fata legii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Totodata, art. 64 alin. final din Decretul nr. 360/1976 trebuie apreciat ca
fiind in discordanta si cu art. 128 din Constitutie potrivit caruia impotriva
hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita
caile de atac, in conditiile legii.
Desigur, nici o dispozitie constitutionala nu se opune ca, pentru anumite
domenii de activitate sau categorii de demnitati sau functii publice, sa se
institutionalizeze si proceduri (jurisdictii) administrative sau disciplinare
prin care sa se rezolve probleme specifice, implicit conflicte. Dar nici o lege
nu poate interzice celor interesati ca, in caz de nemultumire sau esec al
acestor proceduri (jurisdictii), sa se adreseze justitiei pentru ca, in
sistemul ordinii constitutionale actual, justitia este garantul drepturilor si
libertatilor cetatenilor, iar art. 21 din Constitutie valorifica tocmai aceasta
functie a justitiei.
Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
al art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Caba Ioan cu
privire la art. 64 alin. final din Decretul nr. 360 din 2 noiembrie 1976
privind aprobarea Statutului disciplinar al personalului din unitatile de
transporturi si constata ca este abrogat in baza art. 150 alin. (1) din
Constitutie, urmand ca impotriva hotararii judecatoriei partea interesata sa
poata exercita toate caile de atac prevazute de lege.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art. 60 lit. c)
si ultima parte si art. 63 din Decretul nr. 360 din 2 noiembrie 1976.
3. Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 14 octombrie 1993.
PRESEDINTELE
COMPLETULUI DE JUDECATA,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent
Gabriela Dragomirescu